În România, o țară eminamente ortodoxă, este imposibil să nu știi că Biserica are canoane, stabilite de Sfinți, care interzic slujbă de înmormântare pentru cei incinerați. Au fost și alte cazuri de notorietate precum cele ale lui Sergiu Nicolaescu și Andrei Gheorghe, care la fel au iscat discuții pe această temă. Dar, la orice caz de celebritate care alege incinerarea, Biserica este lovită din nou, doar din rea-credință, căci de neștiință nu poate fi vorba.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea:
Porunca dumnezeiască de a nu ucide are apoi referinţă şi faţă de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie să ucidem, ci să lăsăm să sfârşească prin aceeaşi voie dumnezeiască – pe cale naturală – prin care s-a şi creat. Precum n-avem voie să ucidem sufletul, aşa n-avem voie să distrugem trupul, ci să lăsăm legea naturală să-şi urmeze cursul ei după plecarea sufletului.
În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină. Ea arată o totală necredinţă în Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Căci actele noastre au şi funcţia de a simboliza credinţele noastre. Cine respectă trupul, chiar mort, îşi simbolizează prin aceasta credinţa în veşnicia lui, iar cine lasă să i se ardă trupul arată că nu crede în nimic.
Cel care și-a exprimat din timpul vieții dorința de a fi incinerat a ales conștient între slujba de înmormântare făcută cum se cuvine de preoți spre odihna și mântuirea sufletului și incinerarea de sorginte păgână, care nu mai permite înmormântarea, căci nu mai are ce. Cenușa nu reprezintă corpul uman, ci un sacrilegiu la adresa trupului dăruit de Dumnezeu, cu care trebuie să ne prezentăm întreg la Judecata cea de Apoi, când toți vor învia.
Concluzia e simplă: alegerea de a nu fin înmormântat îi aparține celui care și-a exprimat această dorință, a incinerării, înainte de a muri. Motive pot fi multiple de la dezavuarea preoților, a slujbei de înmormântare până la adoptarea unor ritualuri necreștine.
Citiți și:
Hotărârea sinodului BOR din 1928 cu privire la INCINERARE. Ce spunea și p. Dumitru Stăniloae
Mai pot fi pomeniti la Sf Liturghie.
Dar dupa 7 ani ? 12 ani ? … ani ?
La pacatele impotriva Duhului Sfant, incinerarea nu e pomenita.
Am gasit:
„Inhumarea este o marturie a stricaciunii trupului, dar si a invierii sale. Caci, trupul, pus in pamant, este asemenea unei seminte: dupa ce putrezeste, renaste la o alta viata prin inviere, elocvente fiind, in acest sens, cuvintele Sfantului Evanghelist Ioan: „Bobul de grau, cand cade in pamant, de nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, multa roada aduce” (Ioan 12, 24).”
Am fost sa dau un pomelnic la Sf Liturghie pt adormiti.
Calugarul de la pangar mi-a spus: dupa Adormitri scrii:
„Adormiti in dreapta credinta, cu nadejdea invierii si a vietii vesnice.”
CORECT: Calugarul de la pangar mi-a spus: dupa Adormiti scrii:
„Cu toate neamurile adormite in dreapta credinta, cu nadejdea invierii si a vietii vesnice.”
Trupul este templul duhului și pana la urma și Hristos a fost îngropat asa ca nu înțeleg de unde dispreț ul acesta de a arde tot, de a nu îți accepta condiția de om. La judecata de apoi cum se va prezenta acest suflet? Din punct de vedere psihologic înțeleg decizia aceasta, de a nu mai exista, de a nu lasă ceva în urma sa, atât de singura s-a simțit. Dar, noi nu suntem păgâni sa ardem rămășițele trupești….. Trist
Dar ce se întâmplă cu cei ce mor prin ardere accidentală ?
Trebuie să aveți in vedere VOIA. Voia lui Dumnezeu este traiul omului lângă El , adică mântuirea. Hristos a făcut VOIA Tatălui. Omul trebuie să facă conform CAII indicate de Hristos VOIA Tatălui. Cand prin VOIA TA te opui Voii Tatălui respingi propunerea Sa de a sta lângă El. Atunci ești îndepărtat. Dacă nu este VOIA ta sa sfarsesti in incendiu, înseamnă că VOIA Lui nu a fost respinsă si deci nu se întâmplă respingerea din partea Sa.
Nu arderea în sine e ceva, ci atitudinea fata de trup
”Cei care au ales să fie incineraţi mai pot fi pomeniţi la Sfânta Liturghie ?” În opinia mea nu. Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască şi pe aceşti oameni (dacă avem voie să spunem în cazul lor), dar a vrea să fii incinerat pare ca un fel de apostazie. În Crez mărturisim: ”aştept învierea morţilor”. Ori el ce înviere aşteaptă dacă a ales să fie ars ? Cuvântul de la noi, ”cimitir”, vine dintr-un cuvânt grecesc care se poate traduce prin ”dormitor”. Părinţii noştri, insuflaţi de Duhul Sfânt, vedeau cimitirul ca un fel de dormitor, unde trupurile bine-credincioşilor creştini se odihnesc de cele lucrate în timpul vieţii, simultan cu sufletele, aşteptând momentul înfricoşător al Învierii celei de obşte. Prin incinerare, e ca şi cum l-ai sfida pe Dumnezeu şi învierea ce o va face El.
Preotul trebuie să aibe mare grijă pe cine pomeneşte la Sfânta Liturghie, fie că-s vii, fie că-s adormiţi … cei pomeniţi la Sfânta Proscomidie se împărtăşesc gânditor cu Hristos, la un anumit moment al Sfintei Liturghii (ştiu preoţii). Dacă acel om nu trebuia pomenit … e o problemă mare … Părintele Cleopa a spus că preotul se duce în fundul iadului dacă pomeneşte pe acel om … ”Eu le zic celor care vin la mine: băgaţi de seamă … !”
”Ce se întâmplă cu cei morţi prin ardere accidentală ?” Respectivii nu trebuie să se îngrijoreze din această pricină, decât dacă au murit din vina lor. Oricum, nu e acelaşi lucru cu a vrea cu dinadinsul să fii incinerat. Avem chiar Sfinţi care au plecat la Domnul fiind arşi de vii. Cei care au murit prin ardere (cum ar fi cei din războiaie), sau mâncaţi de fiare, se vor scula şi ei la înviere, dimpreună cu cei înnecaţi, împuşcaţi, tăiaţi bucăţi, sau cu alte morţi dure. Mai important decât asta e ce am pus în traistă. Câţi au murit prin războaie, fără slujbă cu preot, fără lumânare … credeţi că o să le zică Dumnezeu de ce n-au avut lumânare ? E bună şi lumânarea dacă se poate, dar principala lumină a omului sunt faptele bune ce le-a adunat, cu mila Domnului; şi dacă va face vreo milă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu …
Părintele Stăniloaie: ”În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină.” Nu cred că-i interesează pe ei considerentele ecologice … că ”să nu se răspândească boli” … Dacă înmormântezi un lepros şi din mormântul lui va răsări un cireş peste 100 de ani, mă îndoiesc că te vei îmbolnăvi de lepră …
Incinerarea n-are nici o treabă cu ecologia. Consumul de energie probabil că este imens. Într-un crematoriu se obţin 870-980 grade Celsius, şi asta trebuie să dureze cam 90 de minute pentru un adult, dar poate dura mai mult dacă organismul e mai masiv (wikipedia). Deci nu văd ce este ecologic aici, când unele voci progresiste se plâng că oamenii consumă multă energie. În plus, întrebaţi-i pe cei din Vitan ce miros iese de la o ardere … că am înţeles că cei de acolo fac deseori scandal când se arde un corp, datorită mirosului greu şi a funinginii … Dumnezeu a proiectat lucrurile în aşa fel încât să fie greu să arzi un corp, dar nu imposibil, pentru că respectă voinţa omului …
Culmea este că acum se văd tendinţe de a reveni la înmormântare, după ce progresiştii au promovat incinerarea [1]. Deci de la incinerare, care e un fel de apostazie, se revine la înmormântare … numai că acum nu mai are nici o valoare, pentru că ei fac aceasta ca să hrănească arborii, şi nu pentru a respecta porunca lui Dumnezeu. E ca la post, sau rugăciune: sunt denigrate rânduielile Bisericii, dar oamenii sunt invitaţi la ”meditaţie” sau la a trăi ”vegan”.
[1] https://ortodoxinfo.ro/2019/02/05/compost-din-ramasite-umane-noua-gaselnita-a-salvatorilor-mamei-pamant/
Fraților, sa nu fim tâmpiți! Iertați-mă, dar sunt foarte supărat… Într-adevăr, cei care își incinereaza trupurile, îl neagă pe Hristos.. Dar, dacă eu am „enoriași” care, de 20 de ani, de când sunt în parohie, nu au fost la biserica, care-i diferența?! Deci, omul care Ii întoarce conștient spatele lui Hristos în viata aceasta, sa nu spere(foarte fals) ca va sta cu Hristos (fata către fata) în veșnicie…. Sa nu fim asa de naivi… Mântuire!
Una-i una, și alta-i alta
Decesul neașteptat al jurnalistei Cristina Țopescu și mai ales modalitatea aleasă pentru înmormântare a stârnit valuri în opinia publică. Fenomenul este același: o vedetă moare – totul devine circ mediatic, iar biserica este inclusă în astfel de cancanuri.
Refuzul Bisericii Ortodoxe Române de a efectua slujba de înmormântare este una legitimă. Celor care nu înțeleg cum funcționează biserica creștin ortodoxă și ce este creștinismul le propun să încerce, cu răbdare să parcurgă următoarele rânduri.
Biserica nu funcționează după mofturile vremii: De 2000 de ani are reguli, dogme și învățături clare prin care este reglementată. Dacă statul funcționează pe baza legilor și nu pe dictatul presei de ce biserica ar trebui să facă altfel? Așadar dacă se preferă îngroparea din respect pentru lucrarea lui Dumnezeu, această regulă nu poate fi schimbată în funcție de ”sensibilizarea mediatică” sau de tot felul de persoane din afara bisericii.
Învățătura Bisericii. Iisus, Fiul lui Dumnezeu a murit ca om și a Înviat ca Dumnezeu. După moarte nu a dat trupul său să fie ars, ci potrivit tradiției evreiești să fie uns cu miruri și depus. Dacă ar fi fost necesar planului divin să îl incinereze, ar fi făcut asta. Iată că mintea umană preferă, punându-se deasupra lui Dumnezeu să vină singură cu soluția.
Mediatizarea negativă a Bisericii.
Pe lângă autostrăzi, spitale, școli, un alt subiect preferat de jurnaliști este refuzul Bisericii de a se moderniza și de a servi celebrităților. Cazul sinuciderii Mădălinei Manole fiind un exemplu grăitor în acest sens, gestul fie interpretat drept un act de curaj, prezentat în notă pozitivă.
Dumnezeu în Creația Sa a lăsat omului libertatea de a alege. Cristina Țopescu a ales conștient.
Nu e dreptul nostru să discutăm asta, dar din alegerea ei rezultă clar faptul că nu a dorit o implicare religioasă și ca atare terfelirea în presă a Bisericii este inacceptabilă și denotă răutatea fără temei a celor care constant doresc să lovească în ea.
Inafara de faptul ca nu stiu canonul bisericii, eu cred ca le e frica ca vor invia in mormant (dupa cateva zile), asa cum s-au spus atatea povesti.
Ar trebui sa intrebe si un preot despre optiunea incinerarii.
Mare este Dumnezeu!!