Încă o dată, autoritatea Bibliei este confirmată. Arheologii au găsit dovezi despre cucerirea babiloniană a Ierusalimului relatată în Vechiul Testament

Arheologii care excavau pe muntele Sionului din Ierusalim au descoperit dovezi ale cuceririi babiloniene a orașului, care par să confirme relatarea biblică a distrugerii sale.

Studenții de la Universitatea din Carolina de Nord au făcut descoperiri semnificative, inclusiv depozite de cenușă, vârfuri de săgeată și bucăți rupte de vase și lămpi. Cea mai surprinzătoare descoperire a fost însă un obiect de bijuterie, care pare a fi un ciuc sau cercei cu o porțiune superioară în formă de clopot, au spus cercetătorii.

Gibson a spus că bijuteria este o întâlnire rară pe locurile aflate în conflict, deoarece războinicii ar fi în mod normal să-l jefuiască și să o topească. Este un „indiciu clar al averii locuitorilor orașului în momentul asediului”, a spus el.

Localizarea artefactelor însemna că cercetătorii au putut să excludă alte explicații pentru descoperiri.

„Știm unde a existat linia de fortificație antică, așa că știm că ne aflăm în interiorul orașului”, a spus Gibson.

„Aceste dovezi indică cucerirea istorică a orașului de către Babilon, deoarece singura distrugere importantă pe care o avem în Ierusalim pentru această perioadă este cucerirea 587/586 î.Hr.”, a spus Gibson.

„Este genul de pușcăria pe care te-ai aștepta să-l găsești într-o gospodărie ruptă în urma unei incursiuni sau a unei bătălii”, a spus el.

„Este foarte interesant să puteți săpa amprenta materială a oricărui eveniment istoric dat, și cu atât mai mult cu privire la un eveniment istoric important, cum ar fi asediul babilonian al Ierusalimului”, a declarat Rafi Lewis, co-director la proiect.

1.Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui întărituri.
2.Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
3.Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine.
4.Atunci cetatea a fost luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie.
5.Dar a alergat oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el.
6.Şi au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii.
7.Şi au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanţuri şi l-au dus la Babilon.
8.Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9.Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
10.Iar oştirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
11.Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând.
12.Numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele.
13.Caldeii au stricat şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în Babilon.
14.Căldările, lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă, care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat.
15.Şi a mai luat căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era de aur şi ce era de argint.
16.Au luat cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
17.Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi al doilea stâlp cu coroana lui.
18.Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la prag.
19.Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
20.Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
21.Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.
22.Iar peste poporul care a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Şafan.
23.Când au auzit toate căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
24.Şi a jurat Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: „Nu vă temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi bine!”
25.Dar în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa.
26.Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oştirii şi s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
27.În anul al treizeci şi şaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci şi şaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniţă,
28.A vorbit cu el prietenos şi a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon;
29.I-a schimbat hainele lui de temniţă şi Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
30.Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.