Tema “săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor (18 – 25 ianuarie 2019)” este poate cea mai antihristică de până acum

Foto: angelus.com.ro

In fiecare an, saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor are o tema. Ele sunt citate din Sfanta Scriptura, dar sunt folosite anapoda, pentru a le iesi lor bine in lucrarea ecumenista. Voi analiza tema din 2019.

Conform site-ului Consiliului Mondial al Bisericilor, aceasta va fi “Justice and only justice you shall pursue” („Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi”):

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/commissions/faith-and-order/xi-week-of-prayer-for-christian-unity/2019

Pontifical Council for Christian Unity si Commission on Faith and Order al Consiliului Mondial al Bisericilor au scos si o brosura cu liniile directoare:

Week_of_Prayer_2019.pdf

Conform brosurii, textul biblic pentru 2019 este Deuteronom 16:11–20.

Sa vedem ce scrie in Biblia Ortodoxa la http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=16

11. Să te veseleşti înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul din cetăţile tale şi străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele Lui acolo.
12. Adu-ţi aminte că ai fost rob în Egipt; ţine dar şi păzeşte poruncile acestea.
13. Sărbătoarea corturilor s-o săvârşeşti în şapte zile, după ce vei aduna din aria ta şi din teascul tău.
14. Şi să te veseleşti în sărbătoarea ta: tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul şi străinul, orfanul şi văduva, care sunt în cetăţile tale.
15. Şapte zile să sărbătoreşti înaintea Domnului Dumnezeului tău, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele Lui acolo; că te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate roadele şi în tot lucrul mâinilor tale, şi tu de aceea să fii vesel.
16. De trei ori pe an să se înfăţişeze toţi cei de parte bărbătească înaintea Domnului Dumnezeului tău la locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea corturilor, dar nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Domnului cu mâinile goale.
17. Ci fiecare să vină cu dar în mâna sa, după cum 1-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
18. în toate cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, să-îi pui judecători şi căpetenii după seminţiile tale, ca să judece poporul cu judecată dreaptă.
19. Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă şi să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte.
20. Caută dreptate şi iar dreptate, ca să trăieşti şi să stăpâneşti pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.

Vorbim asadar despre Vechiul Testament, in care Deuteronom este a cincea şi ultima carte a Pentateuhului. E scrisa de Moise, deci dupa Fuga din Egipt dar inainte de cucerirea Canaanului de catre evrei.

Capitolul 16 mai are insa doua versete la final:

21. Să nu-ţi sădeşti dumbravă de orice fel de copaci împrejurul jertfelnicului pe care-l vei zidi Domnului Dumnezeului tău.
22. Şi să nu-ţi ridici stâlpi idoleşti, care sunt urâţi de Domnul Dumnezeul tău”.

Dintre toate versetele de la 11 pana la 22, acestea doua din urma sunt cele mai importante si tocmai ele au fost scoase din tema saptamanii de rugaciune pentru unitatea crestinilor. Iar repectivul indemn eliminat de ecumenisti nu este singular. Nu apare doar in respectivul capitol din Deuteronom si atat. Nimic nu-i intr-o doara in Sfanta Scriptura, dar acea tema chiar este repetata obsesiv in Vechiul Testament, daca permiteti o astfel de exprimare. Atat in Cartile lui Moise cat si dupa aceea. Este de fapt fundatia, fara de care tot restul nu-i decat o mare constructie ridicata direct pe nisip.

Revenind insa la Deuteronom, prin glasul lui Moise, Dumnezeu le spune israelitilor ce au de facut dupa ce vor cuceri Canaanul. Iar principala lor treaba de facut nu erau cele alese de CMB ca tema a saptamanii de rugaciune pentru unitatea crestinilor, ci tocmai ceea ce au omis ecumenistii. La Iesirea, Capitolul 34 se intelege mai bine:

10. Domnul însă a zis către Moise: „Iată, Eu închei legământ înaintea a tot poporul tău: Voi face lucruri slăvite, cum n-au fost în tot pământul şi la toate popoarele; şi tot poporul în mijlocul căruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Păstrează ceea ce îţi poruncesc Eu acum: Iată Eu voi izgoni de la faţa ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei.
12. Fereşte-te să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia, în care ai să intri, ca să nu fie ei o cursă între voi.
13. Jertfelnicele lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i sfărâmaţi; să tăiaţi dumbrăvile lor cele sfinţite şi dumnezeii lor cei ciopliţi să-i ardeţi în foc,
14. Căci tu nu trebuie să te închini la alt dumnezeu, fără numai Domnului Dumnezeu, pentru că numele Lui este „Zelosul”; Dumnezeu este zelos.
15. Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia, pentru că ei, urmând după dumnezeii lor şi aducând jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti şi pe tine să guşti din jertfa lor.
16. Şi vei lua fetele lor soţii pentru fiii tăi şi fetele tale le vei mărita după feciorii lor; şi vor merge fetele tale după dumnezeii lor şi fiii tăi vor merge după dumnezeii lor.
17. Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi.

Dumbravile alea erau pentru Astarte sau Ishtar. Cultul a aparut initial in Egiptul Antic si reprezenta fertilitatea, sexualitatea, razboiul. Era zeita orgiile sexuale (care se tineau in cinstea ei in acele dumbravi) iar de cele mai multe ori era reprezentata goala. Fenicienii o considerau sotia lui Baal.

În mitologia canaanită, Baal sau Baal Hadad era zeul ploilor, al furtunilor, al fulgerului și trăsnetului, al vânturilor, al munților, precum și zeul vieții, care fertilizează pământul și zeu al timpului. Era reprezentat purtând un coif cu coarne, ținând într-o mână o măciucă, iar în celalaltă un fulger. I se aduceau sacrificii umane.

Moloh. Popoarele din Canaan ii aduceau jertfe proprii copii. Iar descoperirile arheologice din Cartagina (fosta colonie feniciana) o confirma:

Cartaginezii chiar sacrificau copii

Dupa cum desigur ca ati observat, toate reprezentarile de mai sus au coarne. De ce oare?

Fratilor, simbolistica temei este antihristica, tocmai prin eliminarea celor doua versete de la final. Ca orice inselatorie diavoleasca, si aceasta tema are doar aparenta de lucru bun. Dreptatea? Suna bine la prima vedere, dar ce este dreptatea fara Dumnezeu?

Iar restul versetelor alese de CMB, ce sunt fara cele doua eliminate? Ca veseli probabil erau si canaanitii. Sarbatori tineau si ei, la draci, dar tineau. Belsug aveau si ei, caci tara era bogata. Judecatori probabil ca aveau si ei, caci sigur nu traiau anapoda. Isi pedepseau si ei hotii si criminalii, cumva. Legi sigur aveau si ei si probabil ca pedepseau si mita. Si atunci? Care mai era diferenta dintre canaaniti si israeliti? Cu ce erau ultimii mai cu mot ca primii? Raspunsul e tocmai in versetele omise de catre ecumenisti. Si de aceea, de fapt, le-au si omis, pentru ca religia ce o pregatesc ei are doar o spoiala de bine, ca si Noua Ordine Mondial. Acest new age, acest ecumenism total, ne ofera o falsa dreptate. O dreptate politic corecta, in care nu trebuie sa suparam pe cei ce se inchina la idoli sau pe musulmani sau pe mozaici sau pe eretici, caci doar si despre ei ni se spune ca urmaresc dreptatea. O dreptate pe placul antihristului, care la inceput tare drept se va mai arata…

UPDATE. Mesajul de binecuvântare al pseudo-patriarhului Daniel:

Iubirea, criteriul ultim al judecăţii universale
Tema de meditaţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, din anul 2019, Judecători și căpetenii…ca să judece poporul cu judecată dreaptă
(cf. Deuteronom 16, 18), este un îndemn să ne reamintim că judecata noastră în raport cu aproapele trebuie să fie dreaptă, adică una corectă, obiectivă, fără ură și părtinire. Numai judecata dreaptă poate chema la îndreptare pe cel care a greșit. Dreptatea este manifestarea voinţei divine de-a îndrepta viaţa unei persoane și a unei comunităţi. Dreptatea lui Dumnezeu este nedespărţită de iubirea Sa. Dreptatea îl responsabilizează pe om, iar iubirea îl recuperează pe omul care a greșit.
De fapt, tema Săptămânii de Rugăciune din acest an ne îndeamnă ca, în timpul vieţii noastre, să unim rugăciunea smerită cu pocăinţa sinceră pentru păcate, cu milostenia izvorâtă din dragoste faţă de semenii noștri, ca dragoste a lui Hristos arătată prin noi faţă de ei. Evanghelia după Matei (capitolul 25, 41-46) ne arată că iubirea este criteriul ultim al judecăţii universale.
Aceasta înseamnă că omul este responsabil nu numai pentru faptele rele pe care le
– a făcut, ci și pentru binele pe care ar fi putut să îl facă, dar nu l-a făcut, după posibilităţi. Cei care au fost nedrepți, indiferenți și nemilostivi faţă de semenii lor aflaţi în suferinţă, aceștia se despart de Dumnezeu.
Cel milostiv și drept, deoarece nu au unit libertatea lor cu iubirea milostivă sau darnică. Așadar, noi creștinii, care suntem chemaţi a fi mâinile iubirii milostive a lui Hristos, trebuie să fim avocați puternici ai celor asupriți pe nedrept și mai ales ai celor persecutați pentru credinţa lor în Evanghelia iubirii Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni, în deosebi astăzi, când, în multe părţi ale lumii, creștinii sunt persecutați și chiar martirizați, prin judecăți nedrepte. La acest început de An Nou 2019, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, dimpreună cu urarea tradițională: La mulţi ani!.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și
împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni13, 13).
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: aidrom.ro