Calendar ortodox 2019 + comemorările mărturisitorilor din temnițele comuniste

Am intrat pe blogul din linkul trimis de persoana Feodor și sunt niște acuzații nefondate la adresa celor ce administrează acest site;spun nefondate deoarece nu există nici măcar un argument;neștiind ce înseamnă criptoecumenist,am căutat în dicționarul explicativ și culmea el nu există;poate îmi explică domnul/doamna Feodor ce a vrut să spun persoană ce a folosit acest cuvânt imventat

Pr. Arsenie Boca, Pr. Nil Dorobantu, Pr. Nicu Gabriel, Petrache Lupu, Maica Veronica, Francisc de Assisi, Antonie de Padova…

Mult blamatele dezlegari la peste din Postul Nasterii Domnului si cel al Sfintilor Apostoli, precum si cele din zilele de miercuri si vineri ale Cincizecimii, sunt prevazute in Tipicul cel Mare al Sfantului Sava. Bibliografia folosita pentru elaborarea “calendarului corectat” pe anul 2018 prezentata in link-ul de mai sus nu aminteste de acest Tipic, care a devenit normativ in tot mediul monahal ortodox, chiar din primul mileniu crestin si pe care al tin si unii mireni mai ravnitori.

De exemplu, Tipicul Mare prevede in Postul Nasterii Domnului dezlegare la peste Sambata si Duminica, precum si in zilele de luni, marti si joi daca se praznuieste un sfant cu Doxologie mare (de exemplu, Sf. Sava cel Sfintit – 5 decembrie). Numarul dezlegarilor la peste a crescut pentru ca au fost canonizati sfinti romani cu Doxologie mare si ale caror zile de praznuire cad in Postul Nasterii Domnului. Acum doar nu incepem sa ne ferim sa canonizam noi sfinti doar pentru ca se dezleaga la peste. Tipicul prevede dezlegare, dar nu obliga. Este doar o permisiune, nu este obligatie. Cine nu vrea sa manance peste nu este obligat, totul tine de ravna proprie.

In ceea ce priveste Posturile Nasterii Domnului, Adormirii Maicii Domnului si al Sfintilor Apostoli, precum si perioada Cincizecimii, Bisericile Ortodoxe locale au avut diferite tipice si moduri de a tine postul (de exemplu, rusii si grecii au mult mai multe dezlegari la peste in tipicele lor locale). Nu este exclus ca tipicul romanesc sa fi fost poate mai strict. Probabil ca in mediul monahal romanesc se utilizeaza Tipicul Sf. Sava de sute de ani, iar monahii stiau de dezlegari, dezlegau si invatau si pe mireni. Doar ca diferitele calendare si sinaxare nu au prevazut toate aceste reguli tipiconale, din diverse motive, iar multi mireni si poate si clerici si monahi au presupus ca astfel se tine postul in toata Ortodoxia.

In ultimii ani este posibil sa se fi incercat o uniformizare a Tipicului, pentru ca toata lumea ortodoxa sa fie in consens absolut asupra acestor probleme, luandu-se ca referinta Tipicul cel Mare. Patriarhia Romana editeaza de cativa ani un “Anuar liturgic si tipiconal”, in care se incearca armonizarea prevederilor tipiconale din Tipicul Mare, Penticostar, Triod, Minei, Ceaslov, etc., care de multe ori sunt diferite. Se merge in general pe Tipicul Mare, dar se prezinta si celelalte alternative prezentate in alte carti liturgice.

In privinta zilelor aliturgice, ale se stabilesc atunci cand Tipicul prevede ajunare (Vinerea Patimilor, primele doua zile din Postul Mare). In ceea ce priveste miercurea si vinerea din Saptamana alba, prevederea ca sunt zile aliturgice tine mai mult de o mostenire liturgica si istorica in ceea ce priveste durata Postului Mare care a fost initial diferita (8 saptamani in Palestina si 7 in Constantinopol). Se gasesc informatii pe aceasta tema.

Redau mai jos invatatura despre posturi din Tipicul cel Mare al Sf. Sava cel Sfintit:

”
TIPICUL (MONAHAL AL) MĂNĂSTIRII SF. SAVA
DESPRE POSTURI ŞI DEZLEGĂRI 5

DESPRE SFÂNTUL ŞI MARELE POST
Fiecare mirean sau cleric este dator a ţine Sfântul şi Marele Post, precum şi toate miercurile şi vinerile de peste an (afară de cele în care avem harţi). Cine încalcă acest post fără un motiv binecuvântat şi fără dezlegarea duhovnicului, de este mirean, să se oprească un an de la Sfintele Taine, iar de este cleric, să se depună pentru jumătate de an, iar dacă nu încetează, să se caterisească.6
În Sfânta şi Marea Patruzecime, pravila călugărească rânduieşte ca monahii (şi mirenii care vor şi pot, n.n.) să nu mănânce nimic în primele două zile, adică luni şi marţi. Iar miercuri, după săvârşirea Sfintei Liturghii a darurilor mai înainte Sfinţite, se pune masă şi mâncăm pâine caldă, fructe uscate şi apă caldă cu miere.7 Iar cei ce nu pot să păzească primele două zile din post mănâncă pâine şi beau apă, după Vecernia de marţi. La fel vor face şi cei bătrâni.8
Dezlegare la untdelemn şi vin în tot postul avem numai în sâmbete şi duminici când se dau şi două mese; iar în primele cinci zile ale săptămânii mâncăm numai mâncare uscată o dată în zi, spre seară.9 De asemenea, în ajunul Prăznuirii Bunei Vestiri şi în seara deniei Acatistului Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu dezlegăm la untdelemn şi vin, precum şi la unii Sfinţi cu Polieleu.
Iar peşte în Sfântul şi Marele Post să nu îndrăznim a mânca decât numai la Praznicul Bunei Vestiri [25 martie] şi în Duminica Floriilor. Iar dacă vreun monah va mânca peşte, stricând Postul cel Mare, unul ca acesta să nu se împărtăşească cu

5 Deşi Tipicul dă aceste reglementări pentru monahi, ele sunt valabile şi pentru mireni, dacă desigur sunt înţelese în duhul, nu în litera lor. Excepţie face regula de a nu mânca carne şi de a posti lunea.
6 Vezi şi Canoanele 69 Apostolic şi 29 Trulan.
7 Nu există nici o precizare despre restul zilelor din prima săptămână. În Triod însă, găsim o menţiune care lasă felul postului de vineri la alegere. Iniţial scrie că spre seară este dezlegare la untdelemn şi vin, ca mângâiere în cinstea
Sfântului Teodor. După aceea se arată că la unele mănăstiri se mănâncă în această zi ca şi miercuri, menţionându-se de asemenea de prune uscate şi varză. După o altă tradiţie mai puţin sănătoasă, unii nu mănâncă decât abia la împărţirea pâinii de la Litia de sâmbătă seara, ori, ajunarea în zi de Sâmbătă este interzisă de Can. 55 Trulan (cu excepţia Sâmbetei Mari).
8 O Hotărâre a Sfântului Sinod al BOR din 27 februarie 1956, ţinând cont de mai multe probleme legate de post, a dat unele pogorâminte care pot fi rezumate în patru puncte: 1) Copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani să fie dezlegaţi
de pravila postului, putând mânca tot timpul anului orice fel de alimente; 2) Copiii de la 7-12 ani, credincioşii de orice vârstă care suferă de o boală ce necesită un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează, trebuie să postească miercurile şi vinerile de peste an, prima şi ultima săptămână şi Postul Mare şi din cel al Crăciunului, cinci zile din Postul Sfinţilor Apostoli (24-29 iunie) şi întreg Postul Adormirii Maicii Domnului, ajunul Crăciunului şi al Bobotezei; 29 august şi 14 septembrie; 3) în restul zilelor din posturi, categoria sus menţionată poate mânca peşte, icre, ouă, lapte şi brânză (deci nu şi carne); 4) În anumite situaţii, mai ales când este vorba de condiţii toxice de muncă, duhovnicul poate face unele dezlegări la post, dar acestea nu trebuie să depăşească limitele descrise mai sus. (Cf. Liturgica Generală 1993, p.262).
9 La mănăstirile din Constantinopol, se postea mai uşor şi se dădeau mai multe dezlegări, neglijându-se într-un fel
practica palestiniană. La Everghetis, de exemplu, în zilele de marţi şi joi din Postul Mare (săptămânile II–VI), se serveau două blide de legume fierte dintre care unul cu untdelemn, dându-se dezlegare şi la puţin vin. Începând însă cu epoca Paleologilor (sec. XV), această dezlegare la untdelemn şi vin a fost treptat anulată. (Cf. Tipicul Everghetis, în Triodul Explicat, p.106).

Sfintele Taine nici la Sfintele Paşti, să se pocăiască tot postul şi să facă câte trei sute metanii.10
Postul se dezleagă abia în noaptea Învierii. Iar în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor şi în toată Săptămâna Luminată, monahii au dezlegare la brânza, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne.11
Pentru Postul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu
În Postul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, afară de Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos şi alte zile în care avem slujbă cu Polieleu sau este vreun Hram, postim până la ceasul nouă din zi. Luni, miercuri şi vineri mâncăm mâncare uscată (adică negătită), iar marţi şi joi mâncăm mâncare fără untdelemn şi fără vin. Sâmbăta şi duminica mâncăm mâncare cu untdelemn şi bem vin, iar peşte nu mâncăm până la Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, afară de ziua Schimbării la Faţă a Domnului Hristos când mâncăm peşte de două ori în zi.
Despre Postul Sfinţilor Apostoli şi cel al Naşterii Domnului Hristos
În aceste posturi marţi şi joi nu mâncăm peşte,12 ci numai untdelemn şi vin, iar luni, miercuri şi vineri nu mâncăm nici untdelemn şi nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea şi mâncăm numai mâncare uscată13. Sâmbetele şi duminicile mâncăm peşte, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt cu Doxologie mare în zi de luni, marţi sau joi, atunci mâncăm peşte (numai în Postul Naşterii nu şi în cel al Sfinţilor Apostoli14). Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn şi la vin şi mâncăm o singură dată în zi.
În Postul Naşterii Domnului sunt numai trei zile în care se face dezlegare la peşte chiar dacă acestea cad miercuri sau vineri şi anume: Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie), Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie) şi Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), dar şi în zilele în care va fi Hramul Bisericii. La toate celelalte sărbători (ce se întâmplă în zile de luni, miercuri sau vineri, n.n.), chiar dacă se face priveghere, nu se dă dezlegare decât la vin şi untdelemn.
Să se ştie: În Ajunul Crăciunului şi cel al Arătării Domnului, trebuie să se ajuneze, mâncându-se o singură dată pe zi mâncare simplă, fără vin şi untdelemn,

10 În trecut, în anumite Biserici locale, se dădeau cinci dezlegări la peşte. Pe lângă cele două cunoscute se mai dezlega şi de Sfântul Haralambie (10 feb.), Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 feb.) şi de Sărbătoarea Sfinţilor Patruzeci de Mucenici (9 martie). Recomandăm referitor, la această problemă şi multe altele legate de posturi, un studiu al prof. Constantin C. Pavel, intitulat Posturile rânduite de Biserica Ortodoxă în condiţiile actuale de viaţă ale credincioşilor, în ST 5-8/1977. Aici sunt prezentate o serie de probleme legate de Rânduielile şi Pravilele care tratează despre post, asemănările şi deosebirile dintre ele şi actualitatea lor. Autorul arată că deosebiri destul de mari există chiar între Tipicul Sfântului Sava şi Triod, atunci când e vorba de Postul Mare, desigur.
11 Nu există nici o rânduială monahală care să permită şi călugărilor mâncarea de carne. Stareţul Vasile de la Poiana Mărului, argumentând prin numeroase texte patristice, arată că nemâncarea de carne este o obligaţie a oricărui monah.
Pe lângă faptul că acest fel de mâncare îngreuiază trupul şi încetineşte lucrarea minţii, monahii nu mănâncă carne şi dintr-un motiv teologic forte serios: omenirea nu a mâncat carne decât începând cu Noe (Fac. 9, 3-4). Adam nu mânca decât hrană vegetală (Fac. 1, 29), iar monahul are drept scop tocmai redobândirea stării lui Adam de dinainte de cădere şi chiar depăşirea ei până la asemănarea prin har cu Noul Adam care de asemenea nu a mâncat carne.
12 Unele rânduieli tipiconale ruseşti dau dezlegare marţi şi joi la peşte, aceasta din cauza climei şi a cantităţii de grăsime pe care trebuie să o mănânce ei în acele condiţii climaterice. Regula e valabilă numai în Biserica Ortodoxă Rusă.
13 Atunci când este vorba de mâncare uscată sau de o singură mâncare în zi, regula se referă desigur numai la monahi,
nu şi la mireni, indiferent în ce post ar fi. Chiar şi cele mai aspre pravile rânduiesc pentru mireni post cu mâncare uscată şi o dată în zi, numai în prima şi ultima săptămână a Postului Mare.
14 Peste săptămână în acest post de vară se mănâncă peşte numai de Praznicul Naşterii Sfântului Ioan (inclusiv miercuri sau vineri), iar în Biserica Rusă în toate zilele afară de miercuri şi vineri.

după ceasul al noulea (ora 15.00). În ajun se face Liturghia (Sf. Vasile) unită cu Vecernia care trebuie făcută spre amiază.
Dacă Praznicul Arătării Domnului va cădea duminică sau luni şi prin urmare, ajunul va cădea sâmbătă sau duminică – zile în care este strict interzisă ajunarea (Can.55 Trulan), atunci ajunarea15 se transferă pentru ziua de vineri premergătoare. În această zi de vineri se va mânca o singură dată în zi, la ceasul al noulea (motiv pentru care nu se face nici Liturghie), dar cu mâncare de dulce,16 iar în ziua de Ajun, (fie sâmbătă, fie duminică) se va mânca de post, dar de două ori pe zi, cu untdelemn şi vin, fără ajunare.

DEZLEGĂRILE DE PESTE AN
Se cuvine să ştim că de se va întâmpla Praznicul Naşterii Domnului Hristos şi al Dumnezeieştii Arătări a Domnului în zi de miercuri sau vineri, dezlegăm la brânză şi la ouă, iar mirenilor – şi la carne, iar la Praznicul Naşterii şi Adormirii Născătoarei de Dumnezeu sau al Întâmpinării Domnului, dacă vor cădea miercuri sau vineri, dezlegăm la peşte şi la vin. Iar la Praznicul Schimbării la Faţă şi al Intrării în Biserică, în orice zi se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin şi mâncăm de două ori în ziua respectivă.
Iar Buna Vestire, în oricare din zilele de până la Duminica Floriilor nu ar fi, dezlegăm la peşte şi la vin.17 Şi mâncăm o dată în zi afară de sâmbătă şi duminică. Iar de va fi în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare numai la vin.
La Înălţarea Cinstitei Cruci şi la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul postim fără a mânca peşte, ci doar untdelemn şi bem vin.18
Zilele cu harţi de peste an,19 sunt următoarele: cele unsprezece zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos, Săptămâna dinaintea Lăsatului Sec de Carne, Săptămâna Luminată şi prima Săptămână de după Cinzecime. Iar în miercurile şi vinerile din toată Perioada Cinzecimii se dezleagă pentru monahi la untdelemn şi vin, iar pentru mireni şi la peşte; iar în Miercurea Înjumătăţirii Praznicului şi cea a Odovaniei Paştilor se dezleagă la peşte şi pentru monahi.20

15 În cazul acesta înţeleasă mai ales cantitativ, nu şi calitativ.
16 Se mănâncă totuşi de dulce, pentru că încă nu s-a terminat perioada cu harţi: 25 decembrie-4 ianuarie. Avem deci, o
situaţie asemănătoare cu cea din miercurea şi vinerea Săptămânii Albe, când mâncăm o singură dată în zi, spre seară (motiv pentru care nu facem nici Liturghie), dar mâncăm totuşi de dulce.
17 În situaţia calendaristică de acum a Bisericilor care au un calendar mixt: când sărbătorile cu dată fixă se ţin pe stilul
nou, iar cele legate de sfintele Paşti pe stilul vechi, Sărbătoarea Bunei Vestiri, nu ajunge să coincidă nici măcar cu Duminica Floriilor, cu atât mai mult nu poate a o depăşi (adică nu poate ajunge în Săptămâna Patimilor). Noi menţinem însă rânduielile din Tipic aşa cum apar ele în vechile ediţii atât pentru interesul tuturor, cât mai ales în speranţa că ele vor fi valabile atunci când, în consens unanim, va fi adoptat un singur calendar pentru toţi ortodocşii.
18 În Biserica Ortodoxă Rusă, în aceste două sărbători nu se dă dezlegare şi la vin, ci numai la untdelemn. (Cf. Russkij Pravoslavnîi Calendari, Moscova, 1990, p.7).
19 Adică miercurile şi vinerile de peste an în care monahii au dezlegare la brânză, ouă şi peşte iar mirenii şi la carne.
20 Unii dau dezlegare la peşte (pentru monahi) şi de Sărbătoarea Sfântului Ioan Evanghelistul (8 mai), dacă aceasta se întâmplă miercuri sau vineri. De fapt, nu este nici o hotărâre oficială, mai ales că în această perioadă mai sunt şi alte
două sărbători mari (Sfântul Gheorghe şi Sfinţii Împăraţi) la care nu se dă această dezlegare, decât dacă este Hramul Mănăstirii. În Biserica Rusă, în toate miercurile şi vinerile de peste an (în afara celor din Posturile de durată), atunci când este slujbă ci Priveghere sau Polieleu, se dă dezlegare la peşte. Din acest punct de vedere, Biserica Rusă este cea mai liberală în ce priveşte dezlegările la peşte. Astfel de tendinţe se observă şi la greci, dar ele nu sunt oficiale.

ÎNVĂŢĂTURI DESPRE MÂNCARE, BĂUTURĂ ŞI DESPRE TOATĂ GĂTIREA MESEI,
AŞA CUM TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN MĂNĂSTIRI

În afara posturilor: Duminica şi la Praznicele Împărăteşti, se cuvine a mânca la prânz trei feluri de bucate, iar seara două, iar în celelalte zile ale săptămânii: marţi, joi şi sâmbătă, două feluri, iar seara un singur fel. Această rânduială trebuie să se ţină, să se păzească sâmbăta şi duminica şi la Praznicele Săptămânii afară de ale Cincizecimii, când este mai multă îngăduinţă.
Iar vin nu este cuviincios să se bea, decât numai duminica, la Praznicele Domneşti şi la Hram, iar alţii dezleagă şi la Sfinţii cu Priveghere. Atunci să se bea câte un pahar, câte două sau, cel mult, câte trei, dar nu mai mult; şi acestea doar dacă este vreo nevoie (trupească).21 Iar dacă se poate, şi în zilele hotărâte, adică niciodată să nu se dea vin, după cum şi marele Simeon Făcătorul de Minuni spune să nu se bea, pentru că lauda monahului este a nu bea vin niciodată, căci “vinul veseleşte inima omului”, dar a monahului este a plânge, nu a se veseli. Iar dacă va bea cineva pentru neputinţa trupului său, să bea puţin.
În Postul Sfinţilor Apostoli, adică din Duminica Tuturor Sfinţilor şi până la Praznicul Sfinţilor Apostoli, marţea şi joia mâncăm o fiertură cu de untdelemn şi aceasta la ceasul al nouălea şi o altă mâncare uscată. Iar luni, miercuri şi vineri mâncare uscată se cade să mâncăm, pâine şi apă şi altele asemenea acestora. Iar sâmbătă şi duminică două feluri de mâncare se cuvine a se mânca, dându-se dezlegare şi la peşte. Această rânduială se ţine şi în Postul Naşterii Domnului.
Despre a doua masă trebuie să ştim acestea: sâmbăta este cuviincios a se mânca şi seara22, de asemenea şi duminica şi în seara Praznicelor, exceptându-se cazurile în care este vreo oprire de la mâncare; de asemenea se bea şi vin. Iar în Praznicele Împărăteşti, ale Născătoarei de Dumnezeu, la Naşterea şi Tăierea Capului Mergătorului Înainte, cât şi la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – căzute în zile de post – facem la fel.
Iar la Praznicele mici întâmplate în Post, se cuvine a mânca la ceasul al nouălea şi o singură dată în zi, ca să fie după rânduiala lui Dumnezeu.23 La fel şi-n celelalte zile.
De la Praznicul Sfinţilor Apostoli până la Postul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, marţea şi joia, mâncăm două feluri de mâncare şi de două ori pe zi, iar miercuri şi vineri se mănâncă o dată, la ceasul al nouălea24 după cum învaţă Sfinţii Părinţi.

21 Vinul (natural) are multe substanţe minerale şi aminoacizi necesari organismului, de aceea este de folos ca oamenii să bea şi câte puţin vin, mai ales cei care au anumite boli pentru care se recomandă câte puţin vin, fără a se ajunge la ameţirea minţii şi moleşirea trupului. În ce priveşte calitatea, Tipicul se referă numai la vin (natural), nu şi la altfel de băutură.
22 Înainte de Priveghere, căci tot în acest Tipic este interzisă mâncarea după ce se ia pâinea binecuvântată la Litie. Deci masa din seara de sâmbătă trebuie luată între Vecernia Mică şi Vecernia Mare, din cadrul Privegherii.
23 Aluzie la Regula revelată Sfântului Pahomie cel Mare de un Înger care i-a spus Sfântului că monahul trebuie să
mănânce în zilele de rând după ceasul al nouălea (ora 15.00) şi o singură dată în zi.
24 Nu şi în zilele cu harţi.”

Raspunsul fratelui Pavel este complet. Cred ca comentariul meu precedent nu mai este necesar.
Iertati-ma!