În ultima joi din luna septembrie, o fărâmă din gloria Templului a fost oferită celor trei sute de oameni care au participat complet și corespunzător îmbrăcați la reconstituirea ceremoniei de libații (vărsări) Sukkot.
Grupul, pornit dis-de-dimineață de la Poarta Siluan din Vechiul Ierusalim, a coborât pe treptele abrupte care duc spre Scăldătoarea Siloam. Condusă de șase kohanim (bărbați evrei descendenți ai preotului Aaron) și acompaniată de muzică, mulțimea cânta și dansa, trecând printre rămășițele arheologice ale vechiului oraș al lui David și printr-un sat arab, către bazinul care fusese folosit pe vremea Templului.
Cei șase kohanim erau îmbrăcați în haine croite după standardele biblice pentru folosirea în Templu iar câțiva dintre ei cântau la niște trâmbițe lungi de argint, produse de Institutul Templului spre a fi folosite în cel de-al treilea Templu. Un kohen (preot) ducea un vas de argint folosit pentru libații în timp ce marele preot avea în mâini un vas de aur realizat anul acesta pentru reconstituirea ceremoniei din acest an.
„Un vas ca acesta nu a mai fost folosit de pe vremea când exista Templul”, a declarat pentru Breaking Israel News rabinul Hillel Weiss, purtător de cuvânt al sinedriului și unul dintre organizatorii evenimentului.
Procesiunea a continuat apoi într-o piață care domina valea și unde fusese construit un altar din lemn. Ceremonia, desfășurată exact așa cum era ținută și în Templu, a avut loc mai aproape de Muntele Templului decât orice altă ceremonie de până acum. Cantități egale de vin și de apă au fost turnate în două recipiente separate. Cele două lichide au fost apoi vărsate pe altar prin niște orificii ale recipientelor.
Altarul din cadrul reconstituirii a fost decorat cu crengi lungi de salcie, pentru a imita modul cum altarul din Templu fusese altădată decorat de sărbători.
A urmat apoi binecuvântarea preoțească.
În vremurile Templului, vărsarea apei era făcută împreună cu turnarea vinului la slujba de dimineață în ultimele șase zile ale sărbătorii de șapte zile Sukkot.
Deși nu este stabilită în mod explicit în Tora, vărsarea apei este parte din tradiția orală transmisă de la Moise încoace. Sukkot este o sărbătoare veselă iar vărsarea apei este în centrul acestei bucurii. În Templu, ceremonia ar fi ținut cincisprezece ore, fiind urmată de o petrecere care ținea toată noaptea, până când începea la Templu slujba de dimineață de a doua zi.
„Fundamentele sărbătorii Sukkot sunt universale, aducând prinos celor 70 de popoare, simbolizate prin cei 70 de tauri sacrificați de-a lungul festivalului,” spune rabinul Weiss. „Lumea se confruntă cu multe amenițări universale și este vital să fim uniți. Templul a fost o cale prin care popoarele puteau să se unească întru sfințenie, fiecare națiune aduncand specificul sfințeniei ei și al comuniunii cu Hashem [ebr. Numele, în sensul de numele lui Dumnezeu – n.tr.] pentru a face față acestor pericole universale.”
„Acest lucru trebuie făcut în Ierusalim și pe baze biblice” mai spune rabinul, citând un verset din Prooroci:
„Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.” (Isaia, 2:3)
Națiunile Unite au îndeplinit parțial asta, înființarea statului Israel fiind unul dintre primele acte adoptate dar de atunci s-au abătut de pe această cale, unul dintre nemaipomenitele fapte fiind atacurile asupra Ierusalimului, care nu au fost decât încercări de a întârzia construirea celui de-al treilea Templu. Președintele Trump recunoaște acest lucru și a cerut ONU fie să-și revizuiască atitudinea, fie să se dizolve.”
La ceremonie, rabinul Azriel Ariel a anunțat nașterea vițelei roșii.
„Acesta este începutul unui proces lung care, cu voia lui Dumnezeu, ne va permite să purificăm întregul Israel”, a spus rabinul Ariel. „Aici nu este vorba de a forța mâna lui Dumnezeu. Noi pur și simplu îndeplinim mitzvoth (poruncile Torei), așa cum ne-au fost date in Tora.”
El a explicat că pregătirea efectivă a cenușii se va face în doi ani. Până atunci, animalul este considerat egla (vițel) de legea iudaică. La vârsta de doi ani, devine o para (vițea) și poate fi sacrificată și arsă iar cenușa ei folosită în ritualul de purificare.
Între timp, rabinii vor studia legile relevante iar kohanim se vor pregăti pentru ritual.
Am ajuns sa traim evenimente importante dar ma tem ca nu suntem capabili sa le constientizam pe deplin semnificatia ca sa punem inceput bun in fata lui Dumnezeu si sa schimbam in bine vietile noastre.