35 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui ILIE LACATUȘU. Un legionar cu Sfinte Moaște

S-a nascut la 6 decembrie 1909. A trecut la Domnul la 22 iulie 1983. In momentul arestării era preot. A fost intemnițat 7 ani.

Iată un extras din interviul cu Părintele Justin, din revista ATITUDINI,nr. 27.:

Știm că sfinţia voastră aţi fost în temniţă cu Părintele Ilie Lăcătușu la Periprava. Ne-aţi mai povestit din minunile pe care Părintele Ilie le săvârșea printre deţinuţi, ce ne mai puteţi spune despre caracterul Părintelui? Ce anume credeţi că i-a conferit mai multă sfinţenie, pentru că nu toţi martirii au fost așa de proslăviţi de Dumnezeu care sunt sfintele sale moaște?

Părintele Ilie Lăcătușu a fost un model de desăvârșire creștină, de demnitate și bunătate; era un sprijin și reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj și nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă și nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos.

Era un mare trăitor, trăia rugăciunea și viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi știau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Și ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tușea (a și murit de altfel după două luni) și Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav și cine știe pe câţi alţii nu a mai hrănit?

Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit. De altfel era un om foarte bun și blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe acești mărturisitori din temniţele comuniste, și că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci și cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieșit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos și a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii.

Iar faptul că la noi nu sunt canonizaţi este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaște sfinţenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbușesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă. Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

Creștinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi și calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos așa cum zice foarte frumos și Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai știi de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire și recunoștință”

În fotografie este Părintele Ilie Lăcătușu cu soția sa, nu cu mult timp înainte de trecerea sa la Domnul. Aceasta arată îmbrățișarea până la capăt a doctrinei legionare a unui sfânt, proslăvit de Dumnezeu cu sfinte moaște întregi, făcător de minuni încă din timpul vieții. Același lucru l-au făcut și alți sfințiți părinți, precum Justin Pârvu sau Arsenie Papacioc:

7 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc / Un legionar antiecumenist și anticip

A se observa ca respectivul salut legionar nu are absolut nici o treaba cu cel nazist:

Preotul Ilie Lăcătuşu (1909-1983), colegul de inchisoare al Parintelui Iustin Pârvu, este un bun exemplu despre cum vad lucrurile multi dintre ierarhii nostri. A trecut la cele veşnice după o grea suferinţă în data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri din Bucureşti. Trupul părintelui nu a fost îmbălsămat, deoarece canoanele bisericeşti interzic acest lucru preoţilor de mir şi monahilor. A fost înmormântat în cripta familiei din Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti. În septembrie 1998 a încetat din viaţă văduva părintelui Ilie Lăcătuşu. Cu ocazia înmormântării sale, a fost deschis mormântul preotului.

La data de 29 septembrie 1998, după 15 ani de la trecerea în rândul celor drepţi, trupul preotului Ilie Lăcătuşu a fost găsit intact şi răspândind bună mireasmă. Trupul neputrezit avea o greutate de 7-8 kg, fiind găsit în condiţiile corespunzătoare sfintelor moaşte: nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi usor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, pe care privindu-l nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme.

La 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, a oficiat o slujbă religioasă, însoţită de rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit şi, ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui Ilie Lăcătuşu un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care adăposteşte trupul acestuia.

Vestea aflării moaştelor părintelui Ilie Lăcătuşu s-a răspândit în întreaga Românie, el fiind cinstit de către credincioşi ca pe un sfânt. Prima icoană a Sfântului Ilie Mărturisitorul a fost pictată pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Petru Vodă.

În prezent, moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu se află în cripta de la cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul bucureştean Giuleşti, unde fusese înmormântat. Trupul său neputrezit a fost pus într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a putea fi văzut de oricine:

VIDEO (si transcriptul): Cuvantul Parintelui Iustin Pârvu la Aiud (03.10.2009). NE MAI BATEM MULT JOC DE MARTURISITORI?

Vizionați vă rugăm și: