Pentru a descrie cu aproximație situația Ortodoxiei într-o alta țară (și alt continent!) e nevoie de o scurta prezentare a locurilor respective. Nu am călătorit mult în Australia, dar pot cit de cit sa o descriu, în nevoile, împlinirile seculare și lipsurile ei notabile.
Lumea Noua este un spatiu foarte diferit de ce stiam ca este acest Vest modern si progresist, intalnit in Europa. Cu alte cuvinte, Germania si Romania au mult mai multe lucruri in comun, decit ar avea Germania si Australia, spre exemplu. Aici totul incepe cu: „anglicanii si catolicii au debarcat, incercand sa intre in contact cu populatia aborigena”. Manualele de istorie incep sa bata apa in piua in acest fel, spunand ceva si de „bastinasii care sunt pe pamantul austral de vreo 40 000 de ani (!?!?)”. Aceasta mitologie a zecilor de mii de ani a fost inventata de englezi si a fost pusa in gura batranilor aborigeni. In realitate, cind misionari Ortodocsi au discutat direct cu acesti batrani, au aflat adevarul: aborigenii NU au o istorie mai veche de 5-6 mii de ani!
Commonwealth-ul Australian este un spatiu multicultural, unde acest experiment socio-istoric are deja zeci de ani vechime. Lumea artificiala ce se tot construieste cu mult sarg a inceput sa fie singura evidentza si model pentru locuitorii acestui continent. Orasele au fost ridicate in alt fel decit stim: centrul NU este o biserica ori o piata publica cu administratia locala plasata strategic. Singurul „centru” este asa-numitul CBD (Central Business District, cu Biroul de Taxare), unde strazile se intretaie in unghi drept, iar institutiile de orice fel (banca, politie, scoala, biserica, etc.) sunt aliniate „democratic”, fara ca vreuna sa para mai deosebita. Organizarea de tip european (a se citi: Crestin) din primele secole are intotdeauna Biserica si alte institutii administrative intr-un centru de unde strazile pornesc radial inspre periferie.
Cuvantul „suburbie” in intelegerea europeana defineste ceva „sub-cultural” si indepartat de centru, dar aici este fireasca aceasta impartire administrativa: spre exemplu, suburbia Dandenong (cea mai mare suburbie a Melbourne-ului) are o populatie de peste 150 000 locuitori, si este situata la o distanta de 30 km sud-est de CBD. Planul Kalergi (http://ortodoxinfo.ro/2017/11/01/ati-auzit-de-planul-kalergi-finantare-evreii-rothschild-si-warburg-obiectiv-omul-viitorului-de-rasa-mixta-disparitia-diversitatii-vechilor-rase-si-popoare-conducatorii-omului-nou-evreii/) este si aici in plina desfasurare: statistic, numarul musulmanilor din Dandenong este de peste 25%, cu toate ca zeci de ani in urma aprope ca nici nu existau… In ce priveste „bisericile” din Greater Dandenong, numarul lor este mai mare de o suta, dintre care majoritatea sunt sectare si citeva afiseaza numele de „Romania”. Biserici Ortodoxe sunt doar citeva: una romaneasca, una antiohiana, doua grecesti si una ruseasca…
In Australia, politica cea corecta este la ea acasa (cu mici variatiuni), astfel ca „o definitie a australianului” se pronunta relativ usor: mancarea preferata este gratarul cu friptura de miel, sportul indragit este fotbalul si netball-ul, muzica rock-and-roll trebuie sa fie prezenta in castile ascultatorului, privitul televizorului este un alt sport „mai linistit”, bautul la sfarsit de saptamana, in pub-uri, dureaza cam de vineri pina duminica seara, injuratul este de o coloratura foarte masculina si este auzit din gura oricarui individ, etc. Si cu asta, basta!
Desigur, exageram! Dar nu prea mult, pentru ca acest continent este cam sterp din punct de vedere duhovnicesc. Sfantul Paisie Aghioritul a vizitat Australia in 1977: „Zburand cu avionul, povestea Staretul, pentru o clipa am simtit ceva inlauntrul meu. Am intrebat sa aflu care era tara care se vedea jos. Era Siria. Are mult har datorita ascetilor care au trait in pustiurile ei. La fel am simtit si pentru Sfintele Locuri. Mai tarziu am simtit o raceala, o emanatie demonica. Si am auzit la difuzoarele avionului anuntand ca zburam pe deasupra Pakistanului. Ajungand in Australia, am simtit ca acel loc nu a fost inca sfintit cu sange de mucenici si sudori ale cuviosilor, dar se va sfinti.”
Dar sa vedem cum stam la timpul prezent cu ortodocsii vietuitori in Australia. Printre numeroasele etnii venite din toata lumea se numara si cei sositi din aceste taramuri Ortodoxe. Romanii nostri, apoi grecii, sarbii, rusii, sirienii si libanezii (adica antiohienii), ucrainenii sau bulgarii au un numar de parohii in orasele mari: Sydney, Melbourne, Brisbane, Hobart, Perth sau Adelaide. Mai exista comunitati Ortodoxe mai mici in diverse alte asezari umane. In total ar fi cam 243 de biserici ortodoxe in Australia (https://www.orthodox.net.au/en/) si 22 de manastiri (https://www.orthodox.net.au/en/orthodox-australia/monasteries). Una din aceste biserici (sarbeasca) a fost construita chiar sub pamant, in foarte caldurosul oras Coober Pedy, South Australia.
https://www.youtube.com/watch?v=-1sINQ77Q28
Biserici romanesti sunt doar in numar de 13 (http://www.roeanz.com.au/protopopiatul-din-australia-p), in „micime” fiind intrecuti doar de ucraineni si bulgari… Dar tema acestui articol nu este distributia „geografica” a Dreptei Credinte, ci taria acestei marturisiri duhovnicesti. In urmatoarele randuri voi incerca sa descriu ce avem in comun cu celelalte biserici, ce este deosebit si ce anume ar trebui sa se faca pentru ca Biserica Ortodoxa sa fie cunoscuta in acest tinut nu doar ca o „religie” specifica unui popor, ci drept unica marturisire a LUI HRISTOS IN ORICE LOC DE PE PAMANT.
Caracteristicile comune
- Slujbele se fac, in cea mai mare parte, in limba respectivei comunitati ortodoxe, fara sa se tina cont de limba vorbita in acest tzinut ne-Ortodox, pentru a atrage printr-un misionariat firesc pe ceilalti…
- In afara Liturghiei de duminica, au loc si Vecernii dar mai putin slujbe in timpul zilei, in afara Saptamanii Mari si Sarbatorii Nasterii Domnului; este o „obisnuinta”…
- Toate bisericile acestea au un spatiu adiacent (o sala spatioasa, „the Hall”), unde se poate manca de sarbatori si zile nationale, unde se organizeaza manifestari culturale, expozitii si citeodata chiar si prezentari cu caracter teologic
- Bisericile Ortodoxe din spatiul australian se gasesc la distante mari una de alta; in acelasi timp, principiul dupa care un credincios „apartine” unei parohii sau alteia este foarte fluid, datorita schimbarilor sociale la care suntem supusi tot timpul cu cautarea unui serviciu…
- In spatiul acelei sali amintite mai sus (din vecinatatea bisericii propriu-zise) au loc, din pacate, multe intalniri ale diverselor evenimente pagane (se inchiriaza acel „Hall” pentru activitati sportive ori culturale, ce NU tin de Ortodoxie); se inchiriaza chiar si unor grupuri foarte departe de Dreapta Credinta, cum ar fi indienilor sau altor neamuri extrem-orientale
- Exista o asa-numita „scoala de sambata” (sau „de duminica”), pentru invatarea copiilor limba respectiva (romana, greaca, etc.), copii ce s-au nascut aici si nu mai cunosc asa de bine limba materna; este de fapt o controversa serioasa in TOATE comunitatile Ortodoxe: ori slujba are loc in romana, spre exemplu, si atunci copiii trebuie sa stie aceasta limba materna pe care NU o folosesc la scoala, ori slujba este in engleza (pentru a face biserica sa creasca printre nativi) si atunci cei mai in varsta ar trebui sa castige treptat intelegerea limbii engleze
- Aproape fiecare biserica Ortodoxa distribuie o foaie religioasa, duminica, dupa liturghie; continutul revistei evita orice controversa si orice subiect periculos pentru „linistea publica”
- Prezenta australienilor nativi la slujbe este nula, deoarece ei ne privesc doar ca pe ceva exotic si strict „national”, in rand cu alte exotisme culturale precum hinduismul indian ori shintoismul japonez
- Munca de a contracara sectarismul „crestin” (baptisti, penticostali, evanghelici, mormoni, etc.) este aproape inexistenta; mai peste tot vezi cladiri ce afiseaza numele unei tari presupus Ortodoxe, linga una din ereziile respective. Da, oricine poate vedea astfel de lucruri si intalni astfel de oameni, si de mai bine de douazeci de ani numarul lor creste. La slujbe, preotii au grija sa sublinieze si „crestinismul” altora, sau sa nu „deranjeze” prea tare pe ceilalti… Adica donatiile unor sectanti sunt „bine primite”…
- Toate aceste biserici Ortodoxe mai au intalniri „de lucru” cu diverse entitati eretice (http://soc.org.au/en/news/405-many-meetings-in-melbourne-adelaide-and-sidney), ori se intampla sa se alinieze frumos, in virtutea recunoasterii lor oficiale de catre liderii australieni (http://www.vcc.org.au/who-we-are/member-churches)
- Aceste biserici Ortodoxe din Australia sunt vazute de multi dintre credinciosi drept un soi de „club national” ce trebuie „vizitat” o data pe saptamana, pentru a pastra legatura cu cei de acelasi neam; nu e rau in principiu, dar lucrurile NU sunt puse in ordinea fireasca, unde Ortodoxul ar trebui sa vrea sa Il intalneasca in Biserica pe Hristos, inainte de toate…
- Subiectele de o natura mai… deosebita (cum ar fi: ecumenismul, „iubirismul”, cip-ul, otravurile din mancare sau aruncate din avion, vaccinurile, evolutionismul, masoneria, presiunea iudaica, etc), si abordate din perspectiva Ortodoxa sunt ocolite cu mult sarg, in toate aceste biserici Ortodoxe
Caracteristici specifice
- Preotii si enoriasii ne-greci au o oarecare aversiune impotriva grecilor ortodocsi, pentru ca limba greaca este aici in Australia „lipita” de credinta Ortodoxa: daca esti ortodox trebuie sa fii obligatoriu „greek-orthodox”; doar ortodox, nu e suficient. Daca esti grec, nu te mai intreaba nimeni de „religie”, poti fi chiar si iehovist!
- In ce priveste imbracamintea purtata de femei si fete, se vede clar ca preotii NU spun mai nimic, deoarece in bisericile sarbesti, grecesti si antiohiene lipsa unui acoperamant a capului este evidenta la peste 90% dintre credincioase; in aceeasi masura persoanele de genul feminin vin majoritatea in pantaloni, iar foarte multe sunt machiate si rujate, gata de „petrecere”! In bisericile romanesti, rusesti, ucrainene si bulgaresti numarul celor care isi acopera capul este mult mai mare, dar tot gata de „petrecere” par a se afla… In ce priveste barbatii, tricouri cu tot felul de inscrisuri sunt la vedere pentru ca foarte multi se incalta foarte sportiv, gata de „actiune”! Iertare, nu impun nimic, dar in Biserica Ortodoxa trebuie sa ne imbracam cum se cuvine, asa cum ne arata Sfintii din icoane!
- Bisericile Ortodoxe din Australia par a avea grade diferite de implicare in ecumenismul acesta, care incearca sa manjeasca puritatea Credintei mantuitoare. Atunci cind lucruri abominabile precum „casatoria” homosexualilor ori introducerea genului LGBTQetc in sistemul educational sunt evident respinse de orice om normal, devierea ecumenista din motive teologice nu este dezbatuta (http://marriage.greekorthodox.org.au/).
Incepusem discutia si prezentarea spunand ca Sfantul Paisie Aghioritul era in asteptare pentru binecuvantarea Ortodoxa a Australiei. Mai jos avem citeva exemple de oameni cu traire Ortodoxa, petrecute in timpuri mai recente:
Dumitru Bordeianu, legionar incercat, este si el inmormantat la cimitirul din Springvale, Victoria (http://ortodoxinfo.ro/2017/08/15/interviu-cu-badia-dumitru-bordeianu/).
Parintele Vladimir (1942 – 1980) vorbea credinciosilor despre crimele comunismului, despre erezia ecumenista, despre falsa ortodoxie oficiala din URSS si despre toate relele prin care trece credinciosul zilelor noastre. A fost lovit mortal de un camion, duminica dimineata, atunci cind el se indrepta spre biserica. Se pare ca asasinrea acestui parinte a fost executata din ordinul KGB-ului.
Sotirios Katakouzinos s-a mutat in Imparatia Cerurilor pe 5/12/2016. Suferea de multi ani de o boala a sangelui, dar rabda in tacere. A venit la spital pe picioare, acuzand o oarecare incetosare la unul din ochi. Trei saptamani mai tarziu, in urma unor „tratamente” medicale zilnice si kilograme de pilule, ce mai curand ar trebui numite torturi inimaginabile, Sotirios mult marturisitorul Ortodox, s-a mutat la Domnul (http://orthodoxaustralia.org/2016/12/06/the-life-of-sotirios-katakouzinos-a-true-warrior-for-christ/). Era printre putinii ortodocsi care in mod deschis marturisea Adevarul in aceasta lume plina de siretlicuri. Am participat la prezentarile lui despre Biserica Ortodoxa; vorbea in greceste, dar in momentul in care o singura persoana nu intelegea aceasta limba, in mod firesc isi intrerupea discursul in limba materna, continuand in limba engleza.
Omul obisnuit trebuie sa marturiseasca pe Hristos: pentru aceasta NU este nevoie de „binecuvantarea” ierarhilor eretici, ci de curaj. Un exemplu bun ar putea fi acel student Ortodox din Sydney care a rezistat ore in sir atacurilor dracesti ale colegilor sai de la universitate (http://ortodoxinfo.ro/2017/10/04/curajul-sau-este-o-lectie-pentru-noi-toti-video-un-student-ortodox-grec-agresat-de-colegii-lgbtq-pentru-ca-marturisit-adevarul-despre-casatorie/)…
