Au scos video de la:
Asa ca pun altul:
https://www.youtube.com/watch?v=pc70IBeH2tk
Au scos si video de la:
Asa ca:
https://www.youtube.com/watch?v=XRWUu6FLFgU
Si daca tot ne-am ocupat de treaba asta cu inlocuitul, hai sa si dezvoltam oleaca subiectul.
O fi adevarat sau fals?
Ati auzit de Sfantul Copil Gavriil, canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa deoarece a fost rapit si ucis ritualic de catre un evreu? Considerat patronul spiritual al copiilor, uriase multimi de tineri vin la Sfintele sale Moaste:
Iata si o traducere prin google translate a celor scrise de cel ce a postat inregistrarea pe youtube:
20-a aniversare a transferului de relicve ale copilului Gabriel remarcat Bialystok din Polonia Ortodoxă Polonia în acest an sărbătorim 20 de ani de traducerea moaștele Sf. Mucenic copilul Gabriel Bialystok . În ziua de sărbătoare a sfânt , sfântul patron al copiilor și tinerilor , mii de tineri din Polonia , Belarus și Rusia au luat parte la procesiunea tradițională în satul din Bialystok Zverkov domiciliu martir copii procesiuni Gavriila.Traditsiya în Polonia a fost reînviat în anii ’80 – beneficiarii , deoarece aproape toți locuitorii din regiunea Podlasie a credinței ortodoxe , și sute de de mii au participat la procesiuni procesiuni . Și tinerii cei mai activi . La urma urmei , tradiția a fost reînviat frății de tineret . O procesiune pe memoria Sf. Mucenic copilul Gabriel fără tineri , adolescenți și chiar copii ale ortodocșilor în scaune cu rotile și nu se poate face la toate . După Saint Gabriel secole aproape 3 și jumătate venerat ca patron ceresc , patronul copiilor și molodezhi.Kazhdy procesiune , care se desfășoară de la Bialystok în Zverkov crește și noi jucători – este experiența și rugăciunea , care nu poate lăsa indiferenți
Conform articolului Gavriil Belostoksky de pe wikipedia, copilul a trait intre 2 aprilie 1684 – 20 aprilie 1690 si este considerat Sfant in Biserica Ortodoxa Rusa, fiind rapit dintr-un sat din actuala Polonie si ucis ritualic (blood libel) de catre un evreu.
A fost canonizat in 1820 si este considerat patronul spiritual al copiilor.
Conform http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2729/sxsaintinfo.aspx are Sfinte Moaste.
Dar nu doar la ortodocsi sunt declarati Sfinti copii astfel sacrificati:
Anderl (Andreas) Oxner von Rinn
De ce toate aceste popoare acuzau evreii de praticarea exact a acelorasi ritualuri?
O inventie comuna? Articolul din wikipedia se straduie sa explice ca da:
Aidoma site-ul:
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/3408-blood-accusation
Iata insa ce putem citi la CARTE. Dr. Nicolae Paulescu: „SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL si FRANCMASONERIA” / Detalii despre autor:
„Cel ce varsă sângele unui goi, duce o jertfă lui Dumnezeu”.
Omorurile rituale
Pentru a arata că omorurile rituale se comit în realitate şi nu sunt numai efectele imaginaţiei nebune a creştinilor, – după cum susţin jidanii – vom raporta mai multe cazuri, atât de demonstrative, încât conving chiar şi spiritul cel mai necredincios. De altfel, jidovii procedează în această privinţă ca unii criminali care tăgăduiesc evidenţa, chiar când sunt prinşi asupra faptului.
De la 1071, până la 1670, istoria înregistrează vreo cincizeci de cazuri de omoruri rituale, atestate de istorici demni de toată încrederea. De altfel, pentru aceste crime, ovreii au fost de multe ori maltrataţi şi chiar masacraţi.
Un mare număr dintre aceste cazuri se găsesc povestite în cartea lui RUPPEKT , din care extragem exemplul următor: Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creştinism, în 1456.
„Acest Emanuel îmi istorisi un fapt de o cruzime oribilă, care s-a petrecut la Savona,- fapt pe care la văzut cu ochii şi pe care îl atestă, de mai multe ori, înainte şi după convertire, – adăugând chiar că băuse din sângele copilului ucis. Îmi spuse că, într-o zi, tatăl său îl conduse în casa unui ovrei din Savona, şi că acolo se găseau adunaţi alţi şapte indivizi din naţia lor, care s-au angajat reciproc, cu jurăminte, să nu descopere niciodată ceea ce aveau să facă şi să păzească secretul până la moarte.
Apoi aduseră în mijlocul lor, un copilaş creştin care n-avea mai mult de doi ani. Îl puseră, gol, deasupra unui vas în care, de obicei, se primeşte sângele la tăierea împrejur a copiilor de ovrei.
Patru din ei luară parte la grozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treilea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea, al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele.
Pe urmă, luând nişte instrumente de fier, foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile, mai ales în regiunea inimii, – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas. Pentru mine, această tortură fu un spectacol insuportabil şi mă depărtai cât pu¬tui de locul crimei. Dar, tatăl meu veni repede la mine şi mă puse să jur că n-am să vorbesc nimănui de ceea ce văzusem în ziua aceea. Pe urmă, mă apropiai de ceilalţi şi nu mai văzui decât cadavrul copilului, – care peste puţin, fu aruncat în fundul unei pivniţe a casei.
După aceasta, ovreii tăiară în bucăţi mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe care le azvârliră în vasul în care era adunat sângele. Toţi gustară din această oribilă mâncare. Gustai şi eu însumi, ceea ce îmi produse greaţă şi un dezgust atât de penibil, încât în ziua aceea şi a doua zi nu mai putui să iau nici un fel de hrană.
Iată după AMELOT DE LA HOUSSAYE , istoric foarte conştiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, în anul 1670. În ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fântână, la o depărtare de două sute de paşi de sat, pentru a spăla câteva rufe. Ea era urmată de fiul ei, în vârstă de 3 ani.
La două sute de paşi de fântână, copilul se împiedică şi căzu; mama sa se întoarse ca să-l ridice, dar copilul spunând că se va ridica singur, ea îşi continuă drumul şi merse să-şi spele rufele, încredinţată că el o va urma. După câteva minute, această mamă, văzând că nu-i mai vine copilul, alergă la locul unde îl lăsase şi, negăsindu-l, se întoarse îndată acasă, ca să întrebe de el pe bărbatu-său şi pe persoanele ce se găseau acolo.
Toţi răspunzându-i că nu l-au văzut, se puse să-l caute mai întâi prin sat, pe urmă la fântână şi prin tufişurile dimprejur, fără însă să-l găsească. Tatăl, ducându-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo două sute de paşi de la fântână, întâlneşte mai multe persoane (între altele pe Daniel Payer şi pe Thibault Regnault), care îi spuseră că au văzut pe acest drum, un ovrei călare pe un cal alb şi care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani.
Un locuitor din satul Hez, zărind de asemenea pe acel Jidov, ce avea înaintea sa un lucru pe care îl acoperea cu mantaua, recunoscu că era Raphael Levy, din oraşul Boulay.
Trei zile după aceasta, se găsi, într-o pădure, cadavrul nenorocitului copil…
În timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare în care acuzatul scria şefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat în această mizerie, pentru comunitate”. El fu condamnat să fie ars de viu, şi sentinţa fu executată în ziua de 17 ianuarie 1670”.
Iată acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasinatul săvârşit, de către jidovii din Damasc, asupra unui călugăr (capucin), care era numit, de concetăţenii săi, sfântul misionar şi a cărui caritate nealterabilă era cunoscută de toţi. Acest fapt a fost povestit în marele uvragiu, Histoire de l’Eglise, de ROHRBACHER , de unde G. DES MOUSSEAUX a extras pasajele următoare: În ziua de 5 februarie 1840, Părintele Thomas este chemat într-o casă ovreiască, să altoiască un copil;… dar copilul este bolnav şi Părintele Thomas voieşte să se retragă. El cedează totuşi invitaţiei presante să intre în casa vecină, aceea a lui D. (David Harari), cel mai pios dintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care creştinii, ei înşişi, îl priveau ca pe un om cinstit şi pe care Părintele Thomas îl număra printre prietenii săi.
Îl primiră cu dragoste şi, peste puţin, veniră cei doi fraţi ai lui D…, pe urmă unul din unchii lor şi alţi doi ovrei, dintre cei mai însemnaţi din Damasc. Deodată, Părintele Thomas fu apucat pe neaşteptate de aceşti oameni, care-i vârâră un căluş în gură, îl legară cot la cot, pe urmă îl ridicară pe sus şi îl duseră într-o odaie departe de stradă.
Veni noaptea şi o dată cu ea, sosi un haham însoţit de bărbierul ce ia sânge S… (Solomon) pe care sacrificatorii au contat pentru împlinirea planului lor. – „Haide, S…, taie gâtul acestui om; pentru asta te aşteptăm.” Însă bărbierul devine palid; curajul îi lipseşte şi se declară incapabil.
Sacrificatorii, atunci, se pun să întindă la pământ pe Părintele Thomas şi D… se resemnează să-i cresteze el însuşi gâtul, cu un cuţit. Dar, mâna îi tremură şi, peste puţin, trebuie sa-l înlocuiască fratele său A.. (Aron), pe când bărbierul se mulţumeşte să ţină barba Părintelui…
Sângele este adunat într-un vas, pentru a fi trimis, mai târziu, marelui haham…Pe urmă, a trebuit să facă să dispară urmele acestui omor. Jidovii încep, deci, să ardă hainele victimei ale cărei cărnuri sunt tocate în bucăţele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urmă, această pastă omenească este azvârlită într-o groapă ce serveşte pentru lături.” Justiţia sirio-egipteană obţine „pe rămăşiţele aproape fumegânde ale victimelor mărturisirea completă a vinovaţilor”.
Iată un extras din interogatoriul bărbierului, – după actele procesului, publicate de A. LAURENT, – citat de G. DES MOUSSEAUX: D… mă chemă la el acasă. Găsii acolo pe hahamul… şi pe Părintele Thomas, care era legat. D… şi fratele său A… îmi ziseră; ucide pe acest preot. Răspunsei că nu pot. Ei aduseseră atunci un cuţit. Trântii pe călugăr la pământ şi, ţinându-l cu unul din asistenţi, îi pusei gâtul deasupra unui lighean mare. D… apucă cuţitul şi începu să-l taie, iar A.. îi de-te ultima lovitură. Sângele fu adunat într-un lighean, fără să se piardă o picătură.
Pe urmă, cadavrul fu târât într-o odaie unde se ţineau lemnele. Acolo îl dezbrăcarăm de haine, care fură arse. Apoi, – cu servitorul M… care sosise atunci… îl spintecarăm, punând rămăşiţele într-un sac şi, treptat-treptat le duserăm să le aruncăm în conducte…
– Ce a-ţi făcut cu oasele?
– Le-am spart pe piatră, cu un pisălog…
– Şi cu capul?
– L-am sfărâmat la fel, cu acelaşi instrument.
– Şi cum era sacul în care aţi pus rămăşiţele?
– Ca toţi sacii de cafea, de pânză de împachetat şi de culoare cenuşie.
– Sacul acesta nu lăsa să picure materiile conţinute în intestine?
– Un sac de cafea, când este udat nu lasă să pice ceea ce se găseşte, în el…”
Justiţia voi să verifice locul unde ovreii aruncaseră rămăşiţele. Se descoperi canalul şi se găsiră, la intrare, urme de sânge şi filamente de tendoane… Lucrătorii descinseră în conductă, scoaseră mai multe bucăţi de carne, o rotulă, un fragment din inimă, nişte sfărâmături de craniu şi de alte oase, precum şi părţi din calota preotului…”
După asasinarea Părintelui Thomas, ovreii, hotărâră să se scape şi de servitorul său creştin, Ibrahim Amoran, ale cărui cercetări puteau deveni compromiţătoare; şi… acest servitor dispăru.
Ne vom mărgini să relatăm câteva părţi din interogatoriile care privesc al doilea act al acestei drame. Servitorul M… a fost trimis la F… de stăpânul său, care i-a zis: „du-te de vezi dacă au prins pe Ibrahim şi ce au făcut cu el. Mă dusei la F… şi găsii uşa închisă cu zăvorul. Bătui. F… veni şi-mi deschise.
– Îl ţinem, îmi spuse el; – vrei să intri, sau să pleci?
– Voi intra ca să văd, îi răspunsei eu.
Intrai într-un mic divan, care dă într-o curte exterioară, în care se găsesc latrinele; – în aceste latrine, îi aruncară carnea şi oasele. Uşa fusese baricadată cu o grindă. Găsii acolo pe I. P… şi pe A. S… ocupaţi să lege mâinile pacientului la spate, cu basmaua sa, după cei astupaseră gura cu o pânză albă. Pe urmă fu trântit la pământ, de F… şi de M.F.- fiii lui R…
Aduseră un lighean de aramă spoită, puseră capul prinsului deasupra acestui lighean, şi F… îi tăie gâtul cu propriile sale mâini.
Y…, M…, F… şi eu, îi ţineam capul. A.., fiul lui R… şi I. P… îi ţineau picioarele şi se aşezaseră peste ele. A. S… şi ceilalţi (erau opt cu toţii), ţineau bine trupul, pentru ca să-l împiedice să se mişte, până ce sângele va fi încetat să curgă.
– Ce s-a făcut cu sângele şi cine la luat?
– Adevărul este că Y…, luă ligheanul şi vărsă sângele într-o sticlă, – pe care o ţinea în mână A. S…, – printr-o pâlnie nouă de tinichea, ca acelea pe care le întrebuinţează negustorii de ulei. După ce fu umplută, A. S. o dădu lui Y…
– De ce mijloc s-au servit ca să-l facă pe servitor să intre acolo?
– Am mai spus… că erau adunaţi cinci inşi în stradă, lângă poartă, – că servitorul veni să întrebe de stăpânul său, – şi că Y… îi răspunse: „Stăpânul tău a întârziat la noi; vaccinează un copil; dacă vrei să-l aştepţi, intră şi du-te de-l găseşte”. El intră, şi se întâmplă ceea ce am declarat”.
„Ar fi greu, zice G. DES MOUSSEAUX să-ţi închipui o bogăţie şi o precizie de amănunte mai remarcabile, ca acelea care ies din gura celor ce depun”. Să mai ascultăm şi câteva din depoziţiile autorilor acestei crime înspăimântătoare, în ceea ce priveşte întrebuinţarea sângelui de creştin.
„Cu ce scop aţi omorât pe Părintele Thomas?
– Ca să-i luam sângele, – răspunde jidovul D… L-am strâns într-o sticlă albă, sau khalabiehs, pe care am trimiso la hahamul A., – sângele fiind necesar la împlinirea datoriilor noastre religioase.
– La ce serveşte sângele în religia voastră?
– Se întrebuinţează la azime…
– Pentru ce n-aţi păstrat sângele la voi?
– Obiceiul vrea ca sângele să stea la haham.”
„Întrebare hahamului A.:
– Cine ţi-a remis sângele?
– Hahamul Y… se înţelesese cu A., şi cu alţii ca să aibă o sticlă de sânge omenesc şi acest haham mă înştiinţă şi pe mine. Fraţii A.. îi făgăduiră că, chiar dacă ar trebui să-i coste o sută de pungi de bani, tot i-o vor obţine. Fuse-i, în urmă, informat de dânşii că aduseseră o persoană, pentru ca să o omoare şi să-i ia sângele, şi îmi ziseră; du-te la hahamul Y…
– Ai întrebat pe hahamul Y…, dacă trimite din sângele acesta în alte locuri?
– Hahamul Y… mi-a spus că trebuie sa trimită din el la Bagdad.
– Au venit din Bagdad scrisori care să-l ceară?
– Hahamul Y… mi-a spus-o…
– Şi la ce este trebuincios sângele? Îl pun oare în pâinea azimă şi toată lumea mănâncă din ea?
– De obicei, sângele, pus în azimă, nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y…, rămâne la cuptor în ajunul sărbătorii azimelor. Acolo, oamenii zeloşi îi trimit făina, din care el face pâinea. El însuşi frământă pasta, fără ca nimeni să ştie că pune în ea sânge, şi trimite pâinea acelora cărora le aparţine făina”.
Rezultatul procesului a fost că, – din şaisprezece ovrei, implicaţi în asasinatul Părintelui Thomas şi al servitorului său, – doi au murit în timpul procedurii, patru au obţinut iertare pentru că au făcut destăinuiri şi zece au fost condamnaţi la moarte”
Jidanii din Europa, la această noutate care îi tulbura groaznic, începură să ţipe – nu împotriva vinovaţilor, – ci împotriva justiţiei”. După ce au oferit consulului Franţei, milioane, care au fost refuzate, – ei au inundat cu aur autorităţile sirio-egiptene şi, delegaţii lor, MONTEFIORE şi CKEMIEUX, (pe care îi vom întâlni din nou mai departe), ducându-se în Egipt, obţinură de la Kediv amnistia sau mai bine zis iertarea acuzaţilor, – căci ea le-a fost acordată fără reînoire de anchetă şi fără reluarea procesului, faptele fiind probate şi nediscutabile”.
Iată termenii firmanului, cu care ovreii fură obligaţi să se mulţumească: „Prin expunerea şi după cererea d-lor Moses Montefiore şi Cremieux, – care au venit la noi ca delegaţii tuturor europenilor care profesează religia lui Moise, – am recunoscut, ei doresc punerea în libertate şi siguranţa pentru acei dintre ovrei care sunt deţinuţi şi pentru cei ce au fugit, din pricina instruirii afacerii Părintelui Thomas, călugăr din Damasc, el şi servitorul său Ibrahim. Şi cum, din cauza unei populaţii atât de numeroase, nu ar fi convenabil să refuzăm rugămintea lor, ordonăm ca prizonierii ovrei să fie puşi în libertate şi să se dea, celor fugiţi, siguranţa pentru întoarcerea lor…”.
Astfel de crime, în faţa cărora te apucă groaza, continuă să se comită chiar şi azi. Fără să mai vorbim de omorul din Tisza-Elzlar, cunoscut de toţi, vom povesti două cazuri petrecute acum câţiva ani.
Monitorul Romei, din 15 iunie 1883, cită un omor ritual care avusese loc la o dată cu totul recentă. Un copilaş, – aparţinând uneia dintre familiile greceşti cele mai însemnate din Smirna – fu răpit în apropierea paştelui ovreiesc. Patru zile după aceea, i se găsi, pe malul mării, cadavrul, străpuns de mii de lovituri de pumnal. Mama sa, nebună de durere, acuză sus şi tare pe ovrei de acest omor. Populaţia creştină se ridică în masă şi alergă în cartierul ovreiesc, unde avu loc un masacru îngrozitor, în care pieiră peste 600 de jidani.
În 1881, la Lutcza, – un mic sat din Galiţia austriacă, – a fost comisă o crimă rituală asupra unei tinere fete, numită Francisca Mnich. Trei acuzaţi (Moise Ritter, nevasta sa şi un alt jidan complice), fură condamnaţi la moarte, în ziua de 21 decembrie 1882, de juraţii din Rzeszov.
Curtea superioară de justiţie casă judecata, pentru că procedura nu fusese îndeplinită şi trimise pe ovrei înaintea tribunalului din Cracovia, care, la 10 octombrie 1883, reînnoi tripla condamnare la moarte.
În momentul de faţă se judecă la Kiev procesul unui omor ritual, săvârşit de un jidan Beilis, împreună cu mai mulţi complici, asupra unui biet băieţel de 6 ani, Iuscinski. Opt zile după omor fu găsit, într-un şanţ, cadavrul nenorocitei victime, străpuns de 47 lovituri de pumnal.
Dar, ceea ce aruncă o vie lumină asupra intelectului jidovimei întregi, e faptul că, înainte de a se da verdictul toată presa ovreiască din Europa şi de la noi , s-a năpustit, cu o furie nebună, ca şi în timpul procesului din Damasc, – nu asupra omorâtorilor, – ci asupra Ţarului, asupra răposatului Stolipin, asupra oligarhiei din Rusia,… până şi asupra juraţilor – din Kiev, pe care îi numeşte ţărănoi inculţi.
La noi, în România, asemenea crime trebuie să fie foarte uşor de realizat. Acum 4 sau 5 ani, se găsi în Bucureşti, pe un maidan, un băiat mort de o moarte violentă. Pentru a stabili identitatea cadavrului, poliţia publică o înştiinţare, adresată părinţilor care pierduseră de curând un fiu, pentru a veni să-i recunoască corpul.
Atunci, spre stupefacţia generală, se văzură vreo douăzeci de mame, venind dezolate la morgă, ca să reclame fiecare trupul copilului ei, care dispăruse fără să i se mai dea de urmă.
De asemenea, G. DES MOUSSEAUX vorbeşte de „numărul, cu mult mai mare de cât şi-l închipuie cineva, de oameni, de femei şi mai ales de copii, care în anumite oraşe ale Europei, dispar pentru totdeauna, fără să lase cea mai mică urmă, spre marea înmărmu¬rire a rudelor lor”.
Dar, să vedem, pentru ce motiv iudeii săvârşesc omoruri rituale asupra creştinilor? Ne vom adresa pentru aceasta, la scrierea unui fost haham, trecut la creştinism şi botezat sub numele de Neofit.
Examenul cărţii Înfruntarea jidovilor asupra legii şi a obiceiurilor lor”, de NEOFIT
„A ucide pe creştini şi a le lua sângele…”, – zice NEOFIT, – este o taină a ovreilor, sau mai bine zis o rătăcire, care astăzi este cunoscută, căci „o au scris mulţi”.
Dar, adaugă el, nu mi s-a întâmplat să văd nicăieri:
- – pentru ce ucid jidovii pe creştini?
2. – ce fac ei cu sângele creştinilor?
NEOFIT vrea să lămurească aceste două secrete, pe care le cunoaşte bine, căci, zice el, „fiind rabin şi învăţătorul ovreilor, au fost descoperite mie şi le-am păzit până ce am primit Sfântul Botez”.
„Mai întâi, să se ştie că această taină nu este cunoscută de toţi jidovii, ci numai de rabini sau de hahamii lor, de cărturarii şi de fariseii lor, ce se numesc de dânşii hasindem. Şi această taină o păzesc ei cu mare scumpătate”.
În plus, – acest ultragiu faţă de omenire „nu este scris nicăieri. Rabinii îl lasă fiilor lor cu blesteme îngrozitoare, ca aceştia să nu-l descopere, nici proştilor dintre ovrei, nici creştinilor, – chiar dacă li s-ar întâmpla să sufere tot felul de munci. Astfel, de pildă, mărturisesc în frica lui Dumnezeu, că atunci când am ajuns la vârsta de 13 ani şi când tatăl meu mi-a pus pe cap cornul acela, – ce se numeşte tăfilis, – mi-a descoperit taina privitoare la sângele de creştin şi m-a afurisit, pe toate stihiile cerului şi ale pământului, ca să nu descopăr secretul acesta, nici chiar fraţilor mei.
Şi când mă voi căsători şi voi avea până la 10 feciori, să nu îl fac cunoscut, decât numai unuia singur, adică aceluia care va fi mai deştept, mai învăţat şi, în acelaşi timp, capabil de a-l înţelege; – iar la partea muierească nu trebuie nicidecum să-l descopăr.
Şi îmi mai spuse: Fiule, să nu te primească pământul, de vei dezvălui taina aceasta, – măcar de ţi se va întâmpla să te faci şi creştin. Astfel îmi grăi tatăl meu”.
Principalul motiv al crimelor rituale este, marea ură ce au ovreii asupra creştinilor, părându-li-se că, făcând această ucidere, aduc jertfă lui Dumnezeu… Într-adevăr, rabbi Solomon (Talmud) zice: celui mai blând dintre şerpi, scoate-i creierii, – iar pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l – adică, dator este orice jidan să omoare un creştin, fiind convins că cu aceasta se va mântui”.
Această ură este întipărită în sufletele ovreilor încă din copilărie. Înainte chiar de a începe să arate copiilor A, B, C, dascălul trebuie să-i înveţe să-i hulească pe creştini, pentru ca să ştie, când vor trece pe lângă o biserică creştinească, să zică: şacăţ te şaţine văsaef tăsavinichi hăirimi – cuvinte care înseamnă: spurcata spurcaţilor, necurata necuraţilor, să fii afurisită”.
„Aşijderea, când văd ducând vreun creştin mort la groapă, dator este tot jidovul să zică: saium had, lamuhar trii, – adică: azi am văzut un păgân mort, mâine să văd doi. Hulele acestea, chiar şi un copil mic trebuie să le ştie. Mai pe scurt, dacă jidovii au atâta ură şi vrăjmăşie împotriva creştinilor, este pentru că scrie la TALMUD: „nu se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om, – decât numai pe ovrei”.
NEOFIT indică apoi ce fac jidanii cu sângele cel strâng în timpul crimelor rituale şi spusele lui se aseamănă cu mărturisirile acuzaţilor din Damasc.
- – Jidanii întrebuinţează sânge de creştin pentru ca să prepare leacuri împotriva unor boli, de care suferă, – şi pentru ca să facă farmece.
Astfel, de patru ori pe an, la începutul anotimpurilor, – „pentru ca să evite căderea akifei, adică a unui sânge ce pică din văzduh pe mâncărurile lor şi omoară îndată pe cel ce gustă din ele, – jidovii întrebuinţează un piron de fier, ce a fost băgat în sânge de creştin muncit şi pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie şi minutul în care cade sângele acela, – şi merge hahamul cu un ceas sau două mai înainte, din casă în casă şi dă de ştire”. - – Aşijderea, la nuntă, tinerii soţi postesc o zi în-treagă, nemâncând şi nebând nimic. Şi spre seară, vine rabinul, care le dă la amândoi să mănânce un ou copt, presărat cu cenuşă în loc de sare. Această cenuşă o fac, arzând în foc o pânză înmuiată în sânge de creştin chinuit. În acelaşi timp, hahamul zice încet nişte descântece, ca noii soţi „să poată înşela pe creştini şi să poată mânca şi sudoarea creştinului, ca şi cum ar mânca sângele său.
- – Rabinii mai întrebuinţează sânge de creştin muncit, la tăierea împrejur, amestecând, în vin, o picătură din sângele acesta şi o picătură din sângele ce curge din rana făcută pruncului şi punând, cu degetul cel mic, de două ori, câte puţin din acest amestec, în gura copilului. Această datină este necesitată de îndoiala în care se găsesc hahamii, care nu ştiu dacă Iisus, fiul Mariei, a fost sau nu adevăratul Mesia. „Şi cum Hristos a scos din iad, prin sângele său, sufletele oamenilor care n-au fost botezaţi cu apă, aşa şi pruncul acesta, nebotezat cu apă, să se mântuiască prin sângele unui creştin botezat cu apă, – sânge vărsat prin munci ca şi al lui Hristos”.
- – Când moare un ovrei, hahamul ia un albuş de ou şi o picătură de sânge de creştin muncit, le amestecă şi stropeşte cu ele mortul, – zicând, în acelaşi timp, stihul din proorocirea lui Iezechiel: „Şi voi stropi peste voi cu apă curată şi vă veţi curaţi de toate spurcăciunile voastre.
- – Aşijderea la 9 iulie, jidovii fac plângerea Ierusalimului; atunci rabinii şed jos pe pământ, îşi pun pe frunte cenuşă, ce conţine sânge de creştin chinuit şi mănâncă un ou copt, presărat cu aceeaşi cenuşă; iar mâncarea aceasta se cheamă de dânşii Săida amafsăncâs.
- – La Paşte, hahamii fac separat o azimă, numită eficoimon, conţinând puţină cenuşă din sânge de creştin, care trebuie să fie chinuit, precum şi Iisus Hristos a fost chinuit. Pentru aceasta, ei fură copii mici, ca să poată mai uşor să îi chinuiască şi pentru că Hristos a păzit fecioria. Orice ovrei, până la cel mai mic, trebuie să mănânce, din azima aceasta, o bucată de mărimea unei măsline.
- – La sărbătoarea numită Purim, jidovii omoară pe un creştin care înfăţişează pe Aman, persecutorul lor. Hahamii îi iau sângele şi fac cu el mici turte dulci triunghiulare, pe care le trimit la toţi ovreii. Această trimitere se numeşte Maschloiamunas. În seara de Purim, jidanii caută să fure copii de creştin şi îi ascund până la paşte, care este aproape, – pentru ca să le ia sângele şi pe urmă să-i omoare .
Iata ce zice wiki pentru Basarabia, la Dubasari…
Este amestecat pentru derutare evenimentul ritualic cu altul care nu are legatura pentru a deruta cititorii… si efectele supararii extraordinare produse crestinilor nu sint rezultatul urii religioase ci certitudinii ca acesti falsi jidani asta faceau – practicau sacrificarea ritualica de crestini, alegand copiii:
„https://en.wikipedia.org/wiki/Kishinev_pogrom
When a gentile Ukrainian boy, Mikhail Rybachenko, was found murdered in the town of Dubossary, about 25 miles north of Kishinev, and a girl who committed suicide by poisoning herself was declared dead in a Jewish hospital, the Bessarabetz paper insinuated that both children had been murdered by the Jewish community for the purpose of using their blood in the preparation of matzo for Passover.[2]
Another newspaper, Свет (Svet, „Light”) made similar insinuations.
These allegations, and the prompting of the town’s Russian Orthodox bishop, sparked the pogrom.[1]
The pogrom began on April 19 (April 6 according to the Julian calendar then in use in the Russian empire) after congregations were dismissed from church services on Easter Sunday. In two days of rioting, 47 (some put the figure at 49) Jews were killed, 92 were severely wounded and 500 were slightly injured, 700 houses were destroyed, and 600 stores were pillaged.[1]…. only two men were sentenced to seven or five years respectively and twenty-two were sentenced for one or two years …”
––-
Petru al VI-lea a impus jidanilor sa poarte haine care ajutau la identificarea lor!
Primul proces pentru crim aritualica a fost la Piatra Neamt:
„The first blood accusation in Moldavia (and, as such, in Romania) was made in 1710, when the Jews of Târgu Neamț were charged with having killed a Christian child for ritual purposes.[3] ”
Pana la 1900, 32%din populatia Moldovei eraa formata din jidani!!! iar Iasi-ul avea 42%!!!
A History of the Balkans 1804-1945, p.129
https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Jews_in_Romania#cite_note-ReferenceA-6
Dar dureros, „In 1791 Tasnad, Hungary, [Tășnad (Romanian pronunciation: [təʃˈnad]; Hungarian: Tasnád, Hungarian pronunciation: [ˈtɒʃnaːd]; German: Trestenburg) is a town in Satu Mare County] Jews were accused of ritually murdering a Gentile boy again.
In this particular case, one of the Jews’ children admitted to having seen the entire sordid event.
In 1797, in Galatz, Romania, a child was purportedly ritually murdered by Jews. ”
================
Gasim in
http://antimatrix.org/Convert/Books/Matt_Hale/Jewish_Occult_Murders/Jewish_Occult_Murder.html
… In SUA, in 1999, „Each day in this country, twenty-three hundred children are reported missing”
In fiecare zi, 2.300 de copii erau dati disparuti!!!
.. ca o curiozitate pentru necunoscatori, „believe it or not, the word holocaust is a Jewish word that was used to describe when Jews would put a child in flames as a sacrifice to their deity. ”
adica HOOCAUST = sacrificarea unui copil prin arderea de viu!
Aflam ca din Antichitate nu s-au „potolit’:
„In the year 415, Socrates Scholasticus reported that Jews of Inmestar bound a Gentile child on a cross and poked him until he died.
In 425, Baronius reported Jews had crucified a child.
In 614, the monk Antiochus Strategos reports that when Jerusalem fell to the Persians, Jews purchased one of the Gentiles who had been captured from the Persians and „slew him like a sheep.”
In 1067 Prague, six Jews reportedly drained blood from a three-year-old child. It was also discovered that these Jews had dispersed the child’s blood, giving it to other Jews in Treviso.
In 1096, a child by the name of Efstraty was reportedly discovered having been ritually murdered in what is now known as the city Kiev. He was later made a saint.
In 1115, near the city of Magdeburg, on the day prior to Passover, Hasidic Jews tortured five children and used their blood in occult rites…. The incident was investigated, and Jews were found guilty and punished accordingly.
Up till that time, many of these incidents were probably forgotten. It seems likely that most historical records regarding these incidents would be lost over time.
In 1144, an incident occurred to a child in England. Jews were not permitted in England until about 50 years prior to then, in 1089, and were just brought there to assist the king with collecting his taxes.
Anyway, a child by the name of William was ritually murdered. But what made this event different was that the child was related to an educated monk, Thomas of Monmouth.
This event that occurred to William, like so many before it, would have eventually sunk into obscurity, but Thomas wanted to let the whole world know about the cruel and vicious nature of these wicked acts once and for all, probably with the hope of putting a stop to them.
His book was written in Latin, and was later translated into English in the 19th century by Dr. A. Jessop.
Thomas of Monmouth described how Jews abducted the child.
Afterwards, according to Thomas, this occurred:
„Having shaved [William’s] head, they stabbed it with countless thorn-points, and made the blood come horribly from the wounds they made. And cruel were they and so eager to inflict pain that it was difficult to say whether they were crueler or more ingenious in their tortures.
For their skill in torturing kept up the strength of their cruelty and ministered arms thereto.”
Thomas described the whole sordid event in detail: the abduction, the torture suffered by the child, the bribes Jews gave to the sheriff, and more. Thomas’s efforts to document this Jewish occult rite of an innocent child eventually resulted in the child becoming a saint, and he was remembered until modern-times, when the church no longer permitted such politically incorrect facts to be known.
Thomas did a great service to the world in its efforts to eradicate child sacrifices by making known what occurred on that dark, grisly day back in 1144.
It put parents in England on alert, so that they would know to take precautions to keep their children safe. Unfortunately, that was not the last such incident of Jewish ritual murder. ”
…
si mai departe (din ceea ce a fost inregistrat…)
„In 1243, in Kissengen, Bavaria (Germany), Jews were convicted by a court of law, after having confessed, to having used the blood of Gentiles for occult rites in the Jewish holiday Passover.
In 1255, London, England, a young, innocent Gentile by the name of Hugh was discovered to have been ritually murdered, his punctured body being discovered hidden on a Jew’s property. A court tried and convicted 18 prominent Jews of having committed the deed, after having reviewed the evidence.
The child was canonized and became a saint.
Altogether, before the Catholic Church became a bulwark for political correctness, there were over 20 children who were ritually murdered by Jews and made saints.
In 1290, in Oxford, England, a Jew by the name of Isaac de Pulet was arrested for the ritual murder of a Gentile child. Perhaps, this was the defining moment, as Jews were permanently banished from England a month afterwards.
It was only after the king of England himself was murdered four centuries later by Lord Cromwell that Jews were allowed back there, though the edict officially still remains in effect.
Many of these Jews fled to Germany or other European cities.
In 1331 Guberlin, Germany, it was said that Jews had murdered a Gentile child for occult rites.
The Jews who were guilty were punished harshly for this deed, being burnt alive.
In 1345 Munich, Germany, Jews reportedly punctured a Gentile child by the name of Henry in over 60 places, causing the innocent child to be bled dry.
In 1420 Venice, Italy, according to records, Jews ritually murdered a child in a cruel fashion and were executed for this inhumane crime.
In 1462, in the village of Rinn, Innsbruck, Austria, Jews reportedly ritually murdered a child by the name of Anderl on a large stone. The child became a celebrated saint.
A church was built around the stone. The city became known as Judenstein – or, „Jew stone.”
More recently, Professor Robert Prantner of a theological college in Austria had this to say in 1997 about ritual murders.
Jews should apologize for, said Dr. Prantner, „their deplorable crimes … against Catholic children like the holy martyr-child Anderl von Rinn, against adults in the days before Easter … and for the blood of murdered Christians spilled by Jewish hands, which cries to heaven, too.” ..
In 1475 Trent, Italy, Jews reportedly ritually murdered a child by the name of Simon.
During the process, they also circumcised the child.”
Iata ce s-a intamplat – la un moment dat – in Spania:
„In 1492 LaGuardia, Spain, a child by the name of Christopher was said to have been ritually murdered by Jews. Shortly thereafter, Queen Isabella of Spain issued an edict that banished Jews from Spain forever, and it was not until approximately 1967 that Jews were „officially” allowed back. ”
Abia in 1967 a fost anulata legea!!!
… si mai departe…
„In 1502 Prague, a Jew was found guilty of having murdered a Gentile child in an effort to extract the child’s blood.
In 1574 Lithuania, in the village of Pona, the Jews reportedly tortured and then murdered a baby for occult rites.
In 1598, in Lyublin, in Kol and in Kutnya, Poland, it was reported that Jews tortured three babies in those three cities. When the incident came to court, all Jews who were involved in the matter were discovered guilty, according to the book by the Russian writer Dr. Vladimir Dal, Notes about the Ritual Murders. Notes About Ritual murders by V.I. Dal
…. It is difficult to determine how many Jewish occult murders reportedly occurred in history.
Montague Summers, a well-respected historian, describes some of his findings in his book “The History of Witchcraft and Demonology”:
„Closely connected with these ancient sorceries are those ritual murders, of which a learned Premonstratensian Canon of Wilthin, Adrian Kembter, writing in 1745, was able to enumerate no less than 250, the latest of these having taken place in 1650, when at Cadan in Bohemia, Matthias, a lad of four years old, was killed by certain rabbis with seven wounds. In many cases, the evidence is quite conclusive that the body, and especially the blood of the victim, was used for magical purposes.” ”
Si mai departe…
„In 1663 Cracow, Poland, Rabbi Mattatiah Cala-horra was believed to have murdered a Gentile child for his Jewish occult rites. He was tried, convicted, and executed for the crime.
„In 1669, near Metz, France,” writes Dr. Dal, „the Jew Levi kidnapped a baby, who was later found dead in the forest. The guilty man was put to death. The details of this case were described in a small [French] book: Abrege duprocesfait aux Juifs de Mets [Summary of the Trial Against the Jews of Metz], 1670.”
In 1690 Belarus, Jews reportedly murdered a young child by the name of Gavril in a ritualistic fashion.
In 1997, Belarussian television made a documentary about this child’s murder.
Only 23 years prior to America declaring its independence from England, Dr. Dal describes an incident in 1753 Zhitomyr.
He promulgated,
„On … Friday, April 20, 1753, in the village Marco va Volnitsa, Jews caught three-year-old Stephan Studzitsky and carried him [away] ….
On Sunday, the Jews gathered in a house, blindfolded the child, closed his mouth with pincers, and then, while holding the child in a tub, pricked him from all sides with sharp nails, moving him around in an effort to extract as much blood as possible. After the child died, the corpse was carried to a forest where the dead child was found the next day. ”
… „Burton noted,
„1825 – The Jews of Beirut made away with Fatal-lah Sayegh, an Aieppine Muhammadan.
„1829 -The Jews of Hamah murdered a Muhammadan girl, and were expelled from the city.
„1839 – [A Jewish-owned] flask of blood passed through the Customhouse of [Beirut].”
In 1840, one of the most notorious ritual murders in modern times occurred, when a Catholic Priest by the name of Father Thomas was ritually murdered. ”
„… in 1850 New York City, reports were made of Jews murdering children. Approximately 100 irate Irishmen, accompanied by the local police, broke into a synagogue to save the victim. It’s unclear whether they were able to save the child.
In 1899, Jews allegedly ritually murdered Agnes Hruza of Polna.
One of the culprits who purportedly murdered her was initially sentenced to death.
A year later in 1900, some fanatical Jews were said to have ritually murdered Ernst Winter.
In 1911 Kiev, Russia, one of the most notorious Jewish ritual murders occurred.
An innocent young child by the name of Andrei Youshchinsky was discovered to have been killed for occult rites. Menachem Mendel Beiliss was accused of being the perpetrator of the crime.
Jews from around the world sought to conceal the true nature of the crime, and they spent over the equivalent of at least $115 million in today’s money so that Beiliss’s team of lawyers would win the case. ”
============
De aici incolo…. intra in scena B’nai Brith care „lupta” contra dezvaluirilor pe care le numeste „defaimare” si „anti-semiticm” si…. FBI – considerat organul juridic al jidanilor de acoperire a faptelor lor – ei au dat „legea” – nu exista crima ritualica jidaneasca…
Si desigur, cum ne spun martirii nostri, … au reusit iudaizarea lumii….
Astfel au ajuns la putere jidanii chiar deghizati ca nume si religie, masonii – care sint slugile lor, ateii, marxistii, bolsevicii care sint tot slugi ale lor si desigur – ereticii care sint cu aceeasi mentalitate ca jidanii, mascati de discurs cultural crestin desi sint hulitori si rataciti, vrajmasi ai lui Hristos.
Adevărat.
Domnul nostru Iisus Hristos v-a judeca pe toți, la a doua venire. Mult a fost, puțin a mai rămas.
Doamne ajută
Evreii sataniști, răpesc și ucid bebelușii rasei albe!
https://www.youtube.com/watch?time_continue=161&v=yaqwSzuPzrg
Adevărat. Sunt atâtea documente care atestata aceasta. Vezi cartea lui Paulescu spitalul
18000 Copiii si refugiatii din Siria GOLITI DE ORGANE de catre mafii TURCESTI SI JIDANESTI:
Gasiti sursele originale si creati un articol!:
THE WORLD MUST KNOW. #PureEvil #HellOnEarth
VIDEO TRAUMATIZANT!
https://www.youtube.com/watch?v=uy0bF-PFpFI
https://steemit.com/organharvesting/@v4vapid/18-000-syrian-children-have-had-their-organs-harvested-over-the-last-6-years