Experimentul PITEȘTI: Povestea lui Cornel Pop, studentul EMINENT bătut până la nesimţire, care s-a transformat apoi în TORȚIONAR

Fost student eminent al Facultăţii de Medicină din Cluj, Cornel Pop a fost una dintre victimele odiosului Experiment Piteşti. Nemaiputând suporta chinurile, a devenit el însuşi torţionar şi a avut un sfârşit tragic.

Cornel Pop s-a născut în Gârbău, judeţul Cluj, pe 3 septembrie 1924, şi a activat încă din liceu în grupările de tineret ale Mişcării Legionare.

Alin Mureşan, directorul general al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, îi povesteşte calvarul în cartea ”Piteşti, Cronica unei sinucideri asistate”:

”În 1942, a fost chiar condamnat la 8 ani de închisoare pentru că fusese şeful Frăţiilor de Cruce din Târnava Mică. A executat 2 ani. Neintimidat de cei 2 ani de închisoare executaţi, Pop n-a întrerupt legăturile cu Mişcarea Legionară nici în perioada facultăţii, între 1945-1947. Astfel, la momentul arestării, în 1949, Cornel Pop era subşef al Frăţiilor de Cruce din Ardealul de Nord şi ajutorul şefului Centrului Studenţesc Legionar din Cluj, lucrând în acelaşi timp cu Serviciul de Informaţii al Mişcării Legionare şi asistând mişcarea de rezistenţă din munţi”.

Arestat la 25 de ani, Cornel Pop a fost unul dintre cei mai torturaţi studenţi din cadrul Experimentului Piteşti.

„Avea faţa umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliţi de viaţă. Se ruga. Se ruga aşa cum făcuse viaţa întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea”, scrie Nicolae Călinescu, în cartea sa ”Preambul pentru camera de tortură” (Editura Marineasa, 1994).

Lista de acuzaţii din 1949 la adresa lui Cornel Pop era impresionantă: înaltă trădare, spionaj, asociere la complot, crimă de uneltire prin insurecţie armată cu concursul unor puteri străine, fals în acte publice, uz de fals, port ilegal de armă, înlesnirea trecerii frauduloase a frontierei. A primit o condamnare de 15 ani de muncă silnică. Pop este închis la Securitatea Oradea, penitenciarele Oradea şi Cluj, apoi la Penitenciarul de la Piteşti.

După aproape cinci luni de tortură continuă la Piteşti, din 30 decembrie 1949 până în mai 1950, Cornel Pop nu a mai putut rezista, şi s-a alăturat, în final, agresorilor, executând orbeşte tot ceea ce îi dicta Eugen Ţurcanu, torţionarul-şef de la Închisoarea Piteşti.

În urma activităţii de la Închisoarea Piteşti, Cornel Pop a câştigat încrederea lui Eugen Ţurcanu, care l-a folosit în vara lui 1951 pentru a tria informaţiile reieşite din demascări. Pe 29 august 1951, Cornel Pop a fost transferat la Gherla, unde nu a mai avut contact cu acţiunea violentă.

”Se pare că atunci a început să aibă regrete pentru ceea ce făcuse, colegii de detenţie observând că era foarte tăcut şi căuta mereu singurătatea”, mai scrie Alin Mureşan, în cartea ”Piteşti, Cronica unei sinucideri asistate”.

Condamnat la moarte în procesul „Ţurcanu”, Cornel Pop a fost executat în decembrie 1954.