„În industria de divertisment toată lumea mă cunuoaște ca David Bradley dar numele meu e David K Far-El.
[…] Noi, oamenii negri, melaninați suntem nedefiniți și incontrolabili. Și ca să fac o mică tangentă, în opinia mea asta ne atrage probleme deoarece tot încercăm să ne definim pe noi înșine, și în special să ne definim bazându-ne pe un concept aparținând altcuiva ce încearcă să ne imite. Acum prezint un documentar numit “Confesiunile unui producător BET”, adică dacă ar fi să-i dau un nume, ar fi “Confesiunile unui producător BET”.
Voi fi succint căci îmi place să-l ascult pe prietenul meu Black Dot, să văd ce aduce în discuție. Am început să lucrez pentru MTV între 1997-1998 și cred că în 1998 am avut prima experiență marcantă. În fiecare zi albii de la MTV se uitau la BET între 3:30-5, și într-o zi am întrebat “Eu nu mă uit la BET, de ce vă uitați la asta?” Toți s-au uitat la mine și au zis “Așa aflăm la ce se uită America neagră, ce face America neagră.” Și am continuat să asist la asta, pentru întregul semestru, în fiecare zi erau cam 20 de persoane albe stând în jurul unui televizor uitându-se la Rap City, uitându-se la niște videoclipuri.
Din fericire în următorul an am fost angajat să lucrez pentru BET imediat după terminarea colegiului la emisiunea “By the book” și am adus acea tehnologie cu mine la Black Entertainment Television, mi-am înflorit CV-ul rapid, am creat acea emisiune numită “Spring Bling”, artiști precum Eve, am ajutat la crearea imaginii ei publice. Chiar și după ce am părăsit BET am fost asistentul lui Dave Chappelle și am văzut ce s-a întâmplat cu el. Practic, din 1997 pentru tot ce s-a petrecut în America urbană din percepția televiziunii și industriei de film am fost musca de pe perete. De aceea acest frate (Black Dot) are dreptate când spune că suntem la război. Știu că este greu de crezut că un război nu trebuie să fie musai unul fizic dar e adevărat. Din această cauză tehnicile de drepturi civile nu mai funcționează, de aceea negrii mărșăluiesc fără să aibă vreun impact. Credeți-mă, marșul persoanelor de culoare n-a însemnat nimic, l-ar fi eliberat oricum. De fapt nici nu l-au eliberat când au mărșăluit, ci cu o săptămână mai târziu.
Grupurile ce protestează acum împotriva BET trebuie să înțeleagă că acesta este planul, și știu asta pentru că am făcut parte din el. Am ajutat la implementarea acestui plan. Doar că în acel moment eram naiv, nu știam. Am crescut în epoca de aur a hip-hopului, îmi spui că mă plătești 200, 250 pe zi ca să vorbesc despre muzică rap, să ascut muzică rap, să petrec timpul cu rapperi, aș fi făcut asta și pe gratis. Deci pentru noi a fost ceva distractiv dar nu știam că făceam parte dintr-un sistem iar vice-președintele îmi spunea tot timpul “D Brad, privește imagninea de ansamblu.” Credeam că imaginea de ansamblu era America neagră, nu știam că era integrarea într-un sistem.
Nici nu e vorba despre culoare în sine, nici despre băiatul alb care urăște negrii, căci omul alb obișnuit este într-atât de ignorant, chiar mai ignorant decât omul negru obișnuit, încât să creadă prostia asta. Astăzi nu au nimic la dispoziție pentru a le arăta că le sunt superiori. Dar cred că această decadență o putem observa uneori și pe stradă. Uneori uitându-te stradă, trebuie să te întrebi dacă chiar provenim din egipteni considerând felul în care reacționăm, deci pot înțelege asta.
Dar trebuie să înțelegem că se desfășoară un război împotriva negrilor datoriță percepției, acest om trebuie să se includă în istoria noastră. Orice texte religioase citim astăzi, Biblia, Coranul, dacă ai simțul realității înțelegi că citim despre negri. Această epocă s-a terminat, ciclul de viață s-a încheiat, iar când începe unul nou, acel om trebuie să se includă în istoria lumii. Și o face prin mediul vizual. Părinții noștri, strămoșii noștri scriau pe piatră. Băiatul alb folosește filmul, televiziunea, DVD-urile, CD-urile, discuri nu se mai folosesc. Înțelegeți, folosesc implementarea vizuală a unui anumit psihic. Și te întrebi de ce sunt atât de mulți homosexuali negri astăzi, este din cauza sursei. Este practic un fel de vrăjitorie. Și stiu asta pentru că am procedat și eu la fel dar dintr-o altă perspectivă.
Când am introdus-o pe Eve la televizor în tricoul Roughriders, în toată acea ținuta băiețoasă, i-am făcut pe toți să creadă că e talentată, am făcut publicul să creadă că e viabilă, dar știm cu toții că Eve nu e o rapperiță bună sau o actriță bună dar a devenit un star oricum căci oamenii au crezut-o, știind c-o vor face pentru că observând ce fac albii la MTV am înțeles că oamenii fac ceea ce văd la televizor. O reclamă rulează chiar acum din care poți depista înșelătoria. Ascultați publicitatea pentru deodorant, îți spune despre 300 de glande de transpirație si 30 de secunde mai târziu îți spune “folosește acest deodorant și îți închizi toți cei 300 de pori”.
O mulțime de negri nu pot să creadă că există o cameră cu oameni care conspiră, dar încă o dată eu știu pentru că mă aflam în acea cameră jumate din timp. Iar unele dintre lucrurile pe care le spun negrii când aud asta e “nu îmi vine să cred”. Da, am auzit directori BET zicând că audiența BET nu-i chiar atât de inteligentă. Unul dintre exemplele ce ilustrează cum sunteți folosiți, e un frate numit vărul Jeff, el este negrul conștient rezident al BET, a realizat o emisiune timp de o săptămână despre cuvântul “nigger”, cât de peiorativ este. Am urmărit-o, și nu îmi amintesc numele său, aș dori să-i dau credit, un documentar numit “Africani și Asiatici”. Îi știe cineva numele? Eugene Adams, da. Toți negrii ar trebui să urmărească “Africani și Asiatici”. Jeff mă privește de sus până jos și îmi zice “D Brad, eu deja știu asta.” “Păi tocmai ai avut acea emisiune despre cum cuvântul “nigger” e ignorant.” “America neagră încă nu e pregătită pentru asta.” Înțelegeți?
Ce se petrece cu televiziunea și filmele, pe care ne bazăm atât de mult, este că cei la putere știu că că dacă ne atacă cele cinci simțuri, cele cinci simțuri carnale, se cauzează o formă de plăcere fizică. Ne întoarcem de la serviciu și suntem obosiți, dăm drumul la niște televiziune de realitate. Ceea ce nu e realitate deoarce am lucrat la o emisiune de realitate timp de doi ani și adeseori ziceau ceva de genul “Întrerupeți, de data asta pretinde că n-ai văzut mașina.” Am asistat la asta, ei înțeleg că majoritatea dintre noi suntem leneși la nivel spiritual, fie că vrem sau nu. Credem că dacă lucrăm trei slujbe nu suntem leneși, dar din punct de vedere spiritual, psihologic, masele sunt lenește. Nu numai negrii, dar America neagră o percepe pentru că suntem începutul și sfârșitul. Lucrăm în această infrastructură care este frumusețea. Încă lucrez în industria de film și televiziune, actorii pe care îi vedeți la televizor în fiecare zi sunt prietenii mei, îi vizitez în locuințele lor și știu că n-au bani. I-am vizitat și știu că nu o duc mult mai bine decît mine. Pentru că este vorba de percepție.
Revenind la ce-a vorbit fratele despre homosexualitatea practicată printre rapperi. Aici e șmecheria, problema nu e că rapperii sunt homosexuali, asta-i neînțelegerea, problema este controlul. De aceea vedeți atâția bufoni la televizor și în filme făcând lucruri de genul “Uau Jamie Foxx, chiar ai spus asta? Uau Jay-Z, chiar ai făcut o reclamă antisemită?” Pentru că este o legătură, Jay-Z nu este de fapt homosexual dar când ajungi la un anumit nivel trebuie să renunți la ceva. Pentru că trebuie să te implici în acea echipă. De unde știu, pentru că mi s-a întâmplat mie, am ajuns la acel nivel, în acea televiziune eram singurul producător care a ajuns de la un tânăr nou-venit să creeze o emisiune generând milioane de dolari în câștiguri, eram singurul producător pe care artiștii îl abordau pentru a-și începe propriile emisiuni, așa că ajunsesem la un anumit punct când trebuiau să mă introducă în mecanismele interne ale acestui monstru.
Făcând o analogie, vedem cum lumea este preocupată de societăți secrete dar nu e un secret dacă toată lumea vorbește despre ele. Toată lumea vorbește despre Skull and Bones, toate acestea, pentru că sunt de domeniul trecutului. Lucrurile au fost preluate de către industria urbană. Așa că acum putem vedea cum un rapper este preluat de către un director de casă de discuri. Ce poți face, dacă îmi doresc să fiu rapper și intru într-o casă de discuri iar directorul îmi spune ce trebuie să fac, căci mi-au publicat albumul deși nu eram atât de talentat dar m-au promovat căci au văzut în mine ceva profitabil. Mă invită într-o cameră și rapperul meu favorit e în aceeași cameră și-ți dai seama că a trecut prin ceea ce urmează și eu să trec. Așa că la sfârșitul zilei, depinzând de nivelul tău trebuie să accepți.
Este ușor pentru majoritatea dintre noi să spună că n-o vor face, dar majoritatea dintre noi nu va putea niciodată să-și îndeplinească visele, știu că sună aspru, deci nu vom ajunge în poziția să decidem cum să procedăm într-o astfel de situație. Și eu mă gândeam la fel înainte să ajung în acea postură. Practic diavolul mi-a spus “poți merge în stânga și să obții tot ceea ce vezi”, înțelegerea a fost desfășurată ritualic. Vice-președintele și-a trimis asistentul la mine timp de trei săptămâni, ei fac totul în trei, trei weekenduri în serie m-a abordat: “Hei D Brad, hai să discutăm”. În fiecare weekend m-a bătut la cap: “Renunță la Rap City, poți face mai mult decât Rap City, trebuie să vii la noi.” În cea de-a treia noapte era ziua vice-președintelui. M-au luat într-o limuzină albă, m-au condus până la Bronx în New York. Iar apoi mă duc în camera din spate. Iar acolo aveau o masă mare cu o față de masă albă, o frumusețe, parcă era cina cea de taină, la un capăt era Derek Jeter […] și mă relaxam dar vice-președintele mă tot presa. Încercam să discut cu modelele dar îmi tot zicea “Nu, D Brad, stai jos aici”. Apoi petreceam dar preferam să nu beau. Apoi intru în limuzină, asistentul său coboară iar apoi vice-președintele se uită la mine ca și cum îi datoram ceva. Și recunoșteam acea privire deoarece când eram tânăr mă uitam la femei în același mod la întâlniri. Și în timp ce mă privea se scărpina între picioare. Eram într-o situație “ce pot să fac, ăsta-i vice-președintele meu” dar am fost crescut în mod diferit așa că a trebuit să renunț.
Dar pentru ce am suferit după aceea nu îi critic pe cei care se conformează, căci nu toți sunt clădiți pentru acest război. Am rămas fără casă, numele mi-a fost distrus, am fost hărțuit și mărturisesc că mi-a fost rușine de mine însumi cînd am ajuns acasă, deoarece am fost pus în această postură. Am decăzut la nimic pentru că nu am făcut pas. Asta vreau să clarific, pentru că îi condamnăm pe cei ce s-au resemnat, dar dacă n-ai fost în postura asta nu îi poți înțelege. Am ajuns de la stadiul când câștigam 100.000 pe an la nimic, să muncesc pentru un salariu minim. Deci realitatea e aspră și ne aflăm într-un război psihologic. Asta este televiziunea, o armă de distrugere în masă și toți cunosc asta. […]
Ca un producător de televiziune ce a fost asistentul lui Dave Chappelle, am participat la repetițiile pentru sezonul 1 și 2 al emisiunii sale și am văzut ce i s-a întâmplat lui Dave. Dave îmi dădea sfaturi tot timpul, unul dintre punctele cheie era că indiferent de câți bani oferă, nu uita cine ești și de unde vii. Iar apoi m-a părăsit. Și n-am înțeles asta până când a plecat. Și Charlie Murphy îmi spunea aceleași lucruri tot timpul și am ajuns în acea situație. Acesta e un război iar pe acești vrăjitori trebuie să-i înfruntăm. Știu că cuvintele “magie” și “vrăjitorie” îi fac pe oameni să se gândească că vorbești despre Eastwick Chronicles sau Harry Potter dar e ceva real pentru că ne afectează copiii.
Când văd toate aceste semne, cum că 35% dintre noile cazuri de HIV din New York îi afectează pe negri sau latini, li se dă impresia că toți negrii și latinii sunt seropozitivi. Am 35 de ani și n-am fost niciodată la înmormântarea unui bolnav de SIDA. Acea statistică trebuie să scadă. Nici măcar nu știu pe cinevă să fi mers la înmormântarea unui bolnav de SIDA.
În ultimii zece văd un gabor, văd o persoană, nu un polițist. Am făcut lucruri nebunești în fața polițiștilor din New York și m-au ocolit. Pentru că nu există. Și astfel întreprinzi această magie. Și încă un lucru pe care trebuie să-l evidențiez, unul pe care negrii nu-l realizează e că a trecut timpul să privim spre băiatul alb. Ceea ce-i constânge de ani. Conform statisticilor toți trebuiau să fie morți, nimeni să nu fie prezent aici. […]
Tot ceea ce vezi la televizor, ceea ce citești, ceea ce auzi la radio, să urăști. Nu merită obsesia despre Jay-Z și toți ceilalți artiști rap și societățile secrete, deoarce calea magică de a înlătura acea problemă e s-o ignori. Nu există. Pentru mine, gaborii, polițisții nu există.
Pe cînd în spate spate se află un mic grup de negri din America care dețin toți banii, toată puterea, nu mă refer la cei bogați, mă refer la cei înstăriți, e o mare diferență. Au toți banii și puterea, controlează totul. Însă în timp ce este lovită comunitatea negrilor, ei sunt elita, „The Boule”. Iar datorită fratele nostru, Steve Coakley, am reușit să întreprind această cercetare, precum și datorită lui Bobby Hemet. Să ne gândim când au început aceste lucruri, am impresia că în mai 1904… Priviți puțin: Stigma, întoarcerea în Africa, toate s-au extins până în zilele noastre. Acum avem un nou tip de elită (Boule). Pentru că toți acești membri Boule dețin controlul asupra Ivy League School. Dacă vreți să știți mai multe, CEO al BT și vice-președintele pe care l-am avut și-au făcut amândoi studiile la Brown University și asta spune tot.
Eu am descoperit că Boule nu are de-a face doar cu acești oameni plini de bani sau negrii educați. În opinia mea, cineva ca Franck Lucas, pe care l-au făcut un exponent al filmelor americane cu gangsteri, le este dator vândut. Pentru că există o diferență între Nicky Barnes și Frank Lucas. Nicky Barnes a vândut cu adevărat droguri în contextul a ceea ce înseamnă traficul de droguri. Am fost în casa din Miami și m-am întâlnit cu Pablo sau m-am aflat într-un ungher, undeva în spatele unei clădiri, în timp ce Frank Lucas stătea într-o clădire care nu avea probabil nicio freastră, împreună cu trei băieți albi care discutau despre ce vor introduce în această țară. Diferență majoră. Și de aceea ne deranjează foarte mult.
Astfel că, de fiecare dată când Bill Cosby spunea ceva negativ despre negrii, la mijloc era Boule. De fiecare dată când Oprah Winfrey exclama: „Oh, am ajuns aici de la o școală din Africa de Sud, iar acești băieți din Chicago sunt nebuni”, în spate era Boule. Înțelegeți ce vreau să spun?!
Și tot acest clan are legătură cu politica, de asemenea. Barack Obama e înrudit cu Dick Cheney ceea ce e nebunesc, iar când aduc în discuție negrii răspund: “Și ce?” Nu-mi place politica dar sunt fan WWE wrestling ceea ce este același lucru. Batista – Undertaker, Clinton – Barack Obama, e același lucru. Așa că realitatea este că tot ceea ce vi se acordă, să urâți. Îi încurajez pe oameni în 2008 să urască, să urască tot. Urăște, fii egoist, fii furios. Oamenii spun “nu fii supărat, nu fii furios”, eu încurajez furia. Sunt un tip furios și încurajez asta pentru că atunci când ești furios vei face ceva. Când ești obosit să mergi la serviciu de la 9 la 5 în fiecare zi, atunci începi să pui întrebări. Când obosești să mai plătești taxe, te întrebi de ce o faci.”
