„Homo-sapiens şi homo-deus” – momeala de ieri şi cea de mâine

Vorbim despre cartea «omul-dumnezeu: o istorisire a zilei de mâine» scrisă de Yuval Noah Harari. Tematica abordată e mult mai amplă de cât pare la prima vedere.

Umanismul este un curent filosofic-spiritual care se opune creştinismului încă din secolul 14. Umanismul vede omul drept «măsură a tuturor lucrurilor» şi respinge justificările legate de transcedent ori existenţa Creatorului suprem. După cum argumentează Harari „Humanism is a form of religion that worships humankind instead of a god. Humanists believe that ethics and values are derived internally within each individual, rather than from an external source.”

Acestea în timp ce creştinismul îl mărturiseşte pe Dumnezeu drept «măsură a tuturor lucrurilor». Dumnezeu fiind acea Instanţă primară care, prin mijloace transcendentale ale cunoaşterii, defineşte ce înseamnă binele şi răul, ce înseamnă în general calitatea de a fi uman.

Personal, umanismul în calitate de curent filozofic-spiritual îmi provoacă un dezgust absolut. Asta pentru că punând omul mai presus de orice, măsură tuturor lucrurilor, nu facem de cât să construim nave spaţiale din nămol. Ori omul, cu de la sine putere, este la fel de intrasigent în materie de valori morale pe cât este de potrivit nămolul pentru construcţia de aeronave.

Şi totuşi acest curent filosofic-spiritual, strain de etosul românesc, a fost propulsat cu paşi siguri şi în societatea noastră (la noi abia după revoluţia poşoptistă, că-n occident avea succes din secolul 14).

Deci o societate laică, lipsită de raport cu Divinitatea, având ca fundament concepte umaniste adică punând omul ca valoare supremă, a fost aptă să născocească şi să susţină acele «drepturi ale omului» care dau peste cap tot ce sa ştiut că înseamnă a fi om până acum. De exemplu:

• nu mai e voie să zici «mamă» sau «tată» că vezi e încălcare de drept, ci în occident vei fi în trend aplaudat să spui «Părinte nr1» şi «Părinte nr2»
• nu mai e voie să-i zici propriului tău prunc «fetiţă» sau «băieţel»că e încălcare de drept, vei fi în trend aplaudat să-i spui «copil» sau «ei», la plural — pentru a evita identitatea de gen
• relatiile intime intre adulţi şi copile de 6 ani se numesc multiculturalism
• susţinători notorii a „sexului între specii” (între oameni şi animale) şi a „avortului post-natal” ajung Doctori Honoris Causa ai Universității București

Demenţii nu sunt interpretaţi drept suferinzi psihic ci sînt “abordaţi în individualitatea lor”, după cum subliniază Harari vorbim despre “individualism”

• tânără din Norvegia crede cu toată tăria că este o pisică
• un “algorithm” (după Harari) din Toronto s-a  născut bărbat, a devenit femeie și acum la 52 de ani se crede o fetiţă de 6 ani
• iar tinerii “frumoşi şi liberi” din Suedia cer să li se recunoască dreptul de a face sex soră cu frate fie că “partenerul” e viu sau cadavru 

Acestea şi multe multe altele în contextul în care “Humanists believe that ethics and values are derived internally within each individual”.

“Organisms are algorithms” spune Harari, însă lipsiţi de un raport cu Divinitatea aceşti algoritmi sunt lipsiţi de vectorii din ecuaţie şi dau rezultate oarecare.

Bunul simţ convinge totuşi că omul, cu de la sine putere, este la fel de intrasigent în materie de valori morale pe cât este de potrivit nămolul pentru construcţia de aeronave. Iar pentru „perpetuarea speciei” omul are nevoie de vectori trasaţi din start de către o instanţă verticală, divină.

Din fericire, cunoştinţele în microbiologie şi genetică din anii 1970 pînă azi decriptează misterul vieţii umane ca fiind un „design inteligent” care lasă să fie observat universul drept o lucrare a Creatorului suprem. Aceste studii ale oamenilor de ştiinţă condamnă umanismului în calitate de curent filosofic-spiritual autentic, acesta neavînd raport cu realitatea, la fel precum şi evoluţionismul este lipsit de fundament ştiinţific.

Ca să nu mai menţionăm experienţele transcedentale ale oamenilor care scot în evidenţă existenţa omului dincolo de materie, ceea ce iarăşi categoric nu se regăseşte în umanism ori evoluţionism.

Nu dăm prea multe studii de caz pe tema adevărurilor inconfortabile, ci doar câteva gen uriaşii sau dinozaurii.

De ce totuşi poziţia oficială a autorităţilor şi massmediei este pro umanism, pro evoluţionism… ? Explicaţiile ţin de lupta continuă dintre bine şi rău, care, şi-a găsit expresia într-o nouă ideologie numită „eugenie”.

Mesaj de reper nr 1. Curentul umanist ca ideologie precum şi teoria evoluţiei sunt blamabile, acestea nefiind raportate la realitatea ştiinţifică actuală. Însă sunt acceptate drept poziţie oficială a sistemului internaţional perfid şi depravat.

Yuval Noah Harari prin studiul său promovează un current filosofic-spiritual ne racordat la realitatea ştiinţifică. Harari optează pentru o ideologie care s-a dovedit a fi neproductivă şi chiar nocivă pentru umanitate.

Gogoaşa despre “homo-deus”, în traducere “omul-dumnezeu”, nu este de cat o altă bombă informaţională dedicată secolului 21. La fel precum gogoaşa „homo-sapiens” a fost pentru secolul 20. Şi nu Harari a „inventat gogoaşa”. Bombele acestea informaţionale au fost prudent elaborate de catre cei care duc azi razboiul biologic şi informaţional.

Despre acest razboi ne-au tot vorbit ceva oameni.

• http://ortodoxinfo.ro/2017/08/16/citatul-zilei-john-f-kennedy/
• http://ortodoxinfo.ro/2017/02/11/lista-asasinate-teoria-conspiratiei-le-fost-fatala/
• https://saccsiv.wordpress.com/2012/02/03/citate-celebre-au-spus-o-cu-gura-lor-iar-altii-ne-au-avertizat/

„homo-deus” — o momeală „dospită bine şi presărată cu zahăr”

Harari suggests the possilibity of the replacement of humankind with a super-man, or «homo deus» (human god) endowed with supernatural abilities such as eternal life.
«Glazură de ciocolată» — marca Transumanism …

În vechime sclavii erau minoritari, ştiau ca sunt sclavi şi puteau să se răscumpere.  Actualmente sclavii sunt majoritari, nu ştiu că sunt sclavi, nu acceptă să le spui că sunt sclavi, ori pentru a rămâne în sclavia lor chiar luptă împotriva celor care încearcă să-i trezească. Adică vorbim despre sclavul perfect.

Greu este de a potrivi o metaforă, pentru a ilustra complexitatea vicleniei ingineriei sociale puse în practică în secolul 21. E mai mult de cât marketing. E mai mult de cât prosteală.

Dacă vreau să îţi vând brânză expirată, ştiu tu doar nu ai să manânci „brânză expirată”, mă duc după raft iau nişte glazură de ciocolată şi cu ajutorul unui şiretlic bazat pe tehnologii culinare îţi voi vinde „cremă de brânză puterea leului”, mai comun „brânzică glazurată”, iar tu nu doar că o vei mânca ci îl vei servi pe copilul tău cu cea mai mare plăcere. Cam asta e cu „ingineria socială” în contexul în care o ideologie falsă şi otrăvitoare se serveşte „dospită bine şi presărată cu zahăr”.

Mesaj de reper nr 2. Suntem invitaţi astfel să aflăm ce ne se tot vinde „sub glazura de ciocolată” a „omului-dumnezeu” „înzestrat cu abilităţi supranaturale astfel ca viaţa eternă”.