METALELE GRELE – aliatul ELITELOR în OTRĂVIREA NEUROLOGICĂ a copiilor din întreaga lume

O „pandemie tăcută a toxicității neurodezvoltării” afectează o generație de copii din întreaga lume.

Acesta este verdictul experților neurologi Philippe Grandjean și Philip Landrigan într-un raport din 2014 din Lancet Neurology. Valul amețitor de tulburări de dezvoltare afectează acum cel puțin unul din șase copii în S.U.A. și alte milioane în întreaga lume. Două studii noi sugerează că cele mai comune boli de acest tip – tulburări din spectrul autismului (TSA), tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) și ticurile – sunt legate unele de altele și pot împărtăși cauzalitate comună. Inculpatul? Toxine din mediul înconjurător, în special metale grele.

Aproximativ 11% (sau 1 din 9 copii cu vârste cuprinse între 4 și 17 ani) au primit un diagnostic ADHD – și în câteva state, până la 19%. Cele mai recente estimări TSA, potrivit datelor din 2014, raportează o prevalență de 1 la 45 de copii, reprezentând o „creștere semnificativă”, comparativ cu anii 2011 – 2013.

Mai îngrijorător este faptul că oamenii de știință și fizicienii observă din ce în ce mai mulți copii cu multiple tulburări de neurodezvoltare. Copii cu „diagnosticuri comorbide” (mai mult de o boală/afecțiune) au adeseori „nivele mai ridicate de deteriorare emoțională, comportamentală și educațională și nevoia de tratament mai intens”. În special, TSA și ADHD apar împreună. Versiunea curentă a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-V) recunoaște această tendință, permițând un diagnostic combinat, în timp ce versiunile anterioare (DSM-IV and DSM-IV-TR) interzic diagnosticul simultan ADHD și ASD. (Manualul de diagnoză și statistică a tulburărilor mentale)

Tulburări de neurodezvoltare apar chiar și în cazul populației generale

Un nou studiu din Marea Britanie apărut în Journal of Attention Disorders (Jurnalul tulburărilor de atenție), studiază bolile nediagnosticate ADHD și TSA  într-o populație de voluntari, majoritatea femei extrase din populația generală. Cercetătorii au inclus doar participanți care nu au primit niciodată un diagnostic de ADHD, TSA, dislexie sau altă tulburare mentală. Participanții au completat patru chestionare online care măsoară trăsăturile persoanelor afectate de ADHD și TSA.

• Cercetătorii au clasificat o cincime (20%) din participanți ca având ADHD, în ciuda unui diagnostic prealabil.
• O proporție substanțială (4,3%) de participanți nediagnosticați au avut, de asemenea, un scor care indică cel puțin autism moderat.
• Investigatorii au notat o suprapunere considerabilă între trăsăturile ADHD și TSA, în particular pentru limbajul pragmatic („a ști ce să spui, cum să spui, când să spui și în general cum să „acționezi” în jurul altora în timpul conversației”) și pentru competențe legate de atenție.
• O corelație intrigantă între măsurătorile aparent contradictorii,  ADHD și TSA, a determinat cercetătorii să speculeze că „aceste două manifestări extreme de deficit de atenție ar putea fi controlate de același mecanism.”

Comorbiditățile adundă

Un nou studiu canadian in International Review of Neurobiology (Revizuire internațională a neurologiei) a găsit o suprapunere în tulburările de neurodezvoltare. Autorii studiului au notat faptul că 85% spre 90% din pacienți cu simdromul Tourette și alte ticuri au comorbidități și manifestă un spectru suprapus de „probleme legate de simțuri, comportament, cognitivitate și somn care au un impact major în funcționarea lor și calitatea vieții.” Aceste comorbidități includ de obicei ADHD, TSA, tulburare compulsivă obsesivă (TCO) și tulburări de dispoziție și anxietate. Aceste date sprijină studiile anterioare, demonstrând că rata simdromului Tourette la copii autistici este aproape de șapte ori mai mare (6,5%) decât rata copiilor luați din populația generală (0,95%).

…împărtășesc  un „mecanism comun și reprezintă o condiție comorbidă” care leagă leziuni ale sistemului nervos cu deterioarea sistemului imunitar.

Multe alte studii de comorbiditate au sugerat că ADHD este comorbid cu o gamă largă de alte tulburări de neurodezvoltare și psihoză, inclusiv dislexie, depresie, tulburarea opoziționismului provocator și tulburări de alimentație. Un grup de cercetători a postulat că ADHD și rinita alergică au în comun  un „mecanism comun și reprezintă o condiție comorbidă” care leagă leziuni ale sistemului nervos de deterioarea sistemului imunitar. Aceasta sugerează că probabil un singur inculpat toxic poate cauza ambele feluri de afecțiuni simultan. Toate aceste studii  ridică întrebarea dacă aceste tulburări concomitente reprezintă o „neurdezvoltare continuă” care „transcende limitele diagnosticului tradițional.”

Metale multiple

Mai multe studii au indicat metalele grele ca inculpatul lider în cascada tulburărilor de neurodezvoltare. În plus, efectele metalelor grele asupra cunoașterii și a comportamentului sunt sinergice: „Co-expunerea la mai multe metale poate rezulta în neurotoxicitate ridicată comparată cu expunerea la un singur metal, în special în timpul vieții timpurii.” Studiul indică, de exemplu, că ADHD și probleme cum ar fi tulburările de somn sunt mai prevalente la copiii care locuiesc lângă cenușă de cărbune (care conține metale

ca plumb, mercur și arsenic); copiii cu TSA au nivele mai ridicate

de arsenic și mercur în sânge comparativ cu grupul de control al copiilor sănătoși; și copiii cu autism au nivele mai ridicate

de mercur, plumb și arsenic în părul lor comparativ cu grupul de control al copiilor neafectați.

…toxinele de mediu cauzează leziuni cerebrale pe scară largă și pierderea funcției  neurologice unei generații întregi de copii.

Încotro ne îndreptăm?

Grandjean și Landrigan cred că toxinele din mediul înconjurător cauzează leziuni cerebrale pe scară largă și pierderea funcției neurologice unei generații de copii. Declinul larg în funcţia neurologică nu este căptat de creşterea diagnosticului tulburărilor discrete de neurodezvoltare; studiul britanic al ADHD și TSA pare să susțină aceasta, detectând simptome suprapuse de ADHD și TSA la 20% și respectiv 4,3% din eșantionul de adulți nediagnosticat.

Această constatare sugerează că răspândirea leziunilor cerebrale poate afecta o întreagă generație fără ca cineva să ia măsuri oficiale. Aceste indicații sunt susținute de explozia din clinicile de educație specială din școlile din țările occidentale. Referindu-se la epidemia de tulburări cerebrale din copilărie cercetătorul de la Harvard, David Bellinger, a remarcat urgența acordării unei atenții sporite „efectelor subclinice”. De exemplu, multe toxine din mediu scad IQ-ul. Bellinger afirmă, „Chiar și un impact modest care nu duce dezvoltarea neuronală a unui copil în gama îngrijorărilor clinice nu poate fi respins ca și cauză benignă deoarece, dacă expunerea este prevalentă, numărul total de puncte IQ pierdute în populație per total poate fi mare și reducerea de resurse intelectuale disponibile unei societăți, substanțială.” Referindu-se la lucrarea lui Bellinger, un grup de cercetători din Oregon raportează că o scădere cu 5 puncte a valorii medii a IQ  ar duce la o creștere a populației cu deficiențe cognitive cu 57%.

Departe de a fi „mici adulți”, copiii sunt vulnerabili în mod unic la toxinele de mediu. Nu doar creierul uman este „deosebit de sensibil la impactul expunerii toxice din mediu pe parcursul  dezvoltării”, dar „poate servi drept «cobaiul din minele de cărbune» pentru asemenea expuneri.” Cu toate acestea, chiar dacă starea catastrofică a sănătății și neurodezvoltării în rândul copiilor din S.U.A. este la fel de gravă în aproape fiecare set de statistici privind sănătatea copiilor, agențiile de sănătate publică și reglementare continuă să fie ignorante.

https://youtu.be/JRLvdIUk7Ug