Stareţul de la Petru Vodă către Părintele Pamvo: “Pomeneşte-l pe Înaltul şi nu îţi mai am grija!”

Într-o scrisoare adresată ca răspuns la mărturisirea de credinţă a Părintelui Tihon Bivoleanu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, arhimandritul Hariton, afirma că “la Creta s-au produs anumite abateri de la dreapta credinţă”. Prin aceasta, Mănăstirea Petru Vodă recunoştea, prin stareţul ei, că mitropolitul Moldovei a girat cu propria semnătură nişte documente sinodale în care “s-au produs anumite erezii”. Implicit, se recunoştea dreptul preoţilor din Mitropolia Moldovei (mai ales al celor precum Părintele Pamvo Jugănaru, care nu a primit „descoperiri dumnezeieşti”, precum trăitorii de la Petru Vodă, nu este adeptul teoriei tolerării ereziei până la potirul comun, ca teologii de la Petru Vodă, şi nici nu a avut cinstea de a i se explica de către Mitropolitul Ierotheos Vlachos cum e mai de preferat să existe în Biserică puţină greşeală, decât dezbinare) de a decide, în conformitate cu canoanele 31 apostolic şi 15 I-II, dacă se impune să oprească pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale pe motiv de participare la erezie.

În discuţia din joia în care arhimandritul Hariton a venit să slujească la Rădeni însoţit de jandarmi, la un moment dat, sfinţia sa a afirmat, citez aproximativ din memorie – expresia precisă se poate vedea pe înregistrările video publicate – că “nu mai există niciun ierarh ortodox”, ca un fel de replică la formula “pentru toţi arhiereii ortodocşi”, folosită de către părinţii care au întrerupt pomenirea. Prin aceste cuvinte, neadevărate în sine, deoarece în lume există destul de mulţi ierarhi ortodocşi care nu s-au contaminat cu erezia ecumenistă de la Creta, stareţul de la Petru Vodă a afirmat implicit, fără să îl oblige nimeni, că nici mitropolitul nostru nu mai este ortodox.

Cu toate acestea, când i s-a ordonat să lichideze comunitatea ortodoxă de la Rădeni, stareţul Hariton a lăsat la o parte faptul că ordinul se situează pe o poziţie cu totul contrară opiniilor personale şi spiritului şi reputaţiei mănăstirii pe care o cârmuieşte. A purces să distrugă unul dintre aşezămintele clădite cu binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu, de la care a preluat scaunul stăreţiei şi o moştenire uriaşă, care înseamnă apărarea Ortodoxiei fără niciun compromis.

Săptămâna trecută, părintele Hariton a peregrinat prin Comuna Păstrăveni, încercând din răsputeri să îşi adjudece pe cale administrativă Schitul Rădeni. Întâlnindu-l, într-una din zile, pe Părintele Pamvo, i-a făcut o propunere care aminteşte de cele pe care le făceau autorităţile romane martirilor Bisericii din primele secole, cărora li se spunea să afirme din gură că împăratul este o zeitate, chiar dacă în sufletul lor nu credeau aceasta. Răsplata acestei dedublări a conştiinţei, pe care martirii au refuzat-o categoric, era sistarea oricărei persecuţii. În cazul Părintelui Pamvo, stareţul de la Petru Vodă i-ar fi spus că dacă reia pomenirea episcopului sau dacă îi permite să participe la Sfânta Liturghie, pentru a-l pomeni pe mitropolitul Moldovei, va fi lăsat în pace şi nu va mai fi deranjat cu nimic.

Confruntat cu un refuz, stareţul s-ar fi lăudat că procesul pentru trecerea Rădenilor în patrimoniul Mănăstirii Petru Vodă e ca şi câştigat. De unde poate şti cum se poate sfârşi un proces în justiţie rămâne un mister. Nu putem crede că vreun magistrat şi-ar periclita libertatea şi cariera pentru a se implica în soluţionarea favorabilă sfinției sale a “cazului Rădeni”! Nu putem crede că un avocat, fie el cel mai bun posibil, ar putea avea siguranţa că procesul e ca şi câştigat.

Este adevărat că părintele Hariton a spus în acea întâlnire de joi că “Biserica este o instituţie foarte puternică”, iar prin aceste cuvinte nu cred că se referea la puterea divină pe care Biserica a primit-o de la Hristos. Chiar şi aşa, este greu de crezut că, aşa puternică cum este, Biserica (mai precis conducerea ei administrativă) poate avea siguranţa pe care o manifestă părintele Hariton că procesul în justiţie va fi doar o formalitate.

Există zvonuri (care trebuie tratate ca atare, în lipsa unei confirmări clare) cum că în soluţionarea problemei Rădeni în sensul dorit de Mitropolie ar fi fost invitate să se implice autorităţi locale şi chiar centrale, după cum există zvonuri că unii factori politici, înţelegând riscurile implicării într-o astfel de dispută, au preferat să rămână de partea legii şi să nu îşi pericliteze libertatea şi şansele politice.

Mai sigur este însă că autorităţile bisericeşti nu încearcă să găsească nici măcar un singur argument teologic cu care să liniştească disputa stârnită în urma sinodului din Creta. Singurele argumente folosite au fost cele ale ascultării necondiţionate şi ale ieşirii din Biserică a celor ce nu fac ascultare necondiţionată. Necondiţionată nici măcar de starea de părtăşie la erezie a celor cărora în mod normal li se datorează ascultarea.

Într-o luare de poziţie pentru ProTV în acea zi de joi, când s-a încercat un asalt asupra Schitului Rădeni, un consilier mitropolitan MMB a afirmat că “Părintele Pamvo nu are nicio argumentaţie teologică a poziţiei sale”. Această afirmaţie se datorează probabil faptului că niciunul dintre angajaţii MMB nu se deranjează să citească memoriile care i se trimit instituţiei de către cei ce contestă sinodul din Creta. Altminteri, părintele consilier ar fi observat că există o argumentare foarte serioasă a poziţiei Schitului Rădeni. Recomandăm spre lectură câteva texte de referinţă, scrise la Rădeni în această perioadă:

• Vietuitorii si credinciosii Schitului “Sfanta Cuvioasa Parascheva”, din Radeni Neamt, resping erezia cretana
• Schitul Rădeni va continua nepomenirea până când un sinod va corecta documentele eretice cretane sau ierarhul se va dezice de ele
• Oferiţi-le şi ortodocşilor o fărâmă din dragostea şi grija pe care le arătaţi ereticilor!
• Părintele Pamvo: avertismentul scris nu are niciun fundament canonic, nepomenirea va continua
• Părintele Pamvo: Oprirea mea de la slujire este lipsită de temei canonic, la Rădeni nu se impune delegarea altui preot slujitor

Toate textele propuse spre lectură au fost trimise Mitropoliei Moldovei şi se află în original la dispoziţia consilierilor mitropolitani, care le pot citi şi le pot analiza, iar dacă le găsesc neconforme cu principiile ortodoxe, le pot combate public. Până în acest moment, niciunul dintre ei nu a scris nici măcar un rând în care să expună o opinie contrară celor afirmate în aceste texte sau în multe altele, scrise de diferiţi teologi români sau din alte spaţii ortodoxe.

Şi atunci, cum se poate afirma că poziţia părintelui Pamvo nu are nicio fundamentare teologică? Ce fundamentare teologică are persecutarea părintelui Pamvo şi a credincioşilor de la Rădeni şi a celor din toată ţara sau ignorarea completă a afirmaţiilor potrivit cărora sinodul din Creta a fost eretic, în afară de afirmaţiile hilare pe care le oferă protopopii prin teritoriu sau “think tank-urile” ad hoc ale “antiecumeniştilor cu discernământ”, potrivit cărora “nu s-a schimbat nimic în slujbe”, “nu ne obligă nimeni să intrăm în comuniune cu ereticii”, “denumirea de «biserici» este una sociologică”, “nu s-a ajuns la potirul comun”, “fără pomenirea episcopului nu există liturghie”, “cine nu îl pomeneşte pe episcop este schismatic” etc. etc. etc.?

De la începutul acestei dispute teologice, credincioşii şi clericii care s-au opus sinodului din Creta în mod canonic, prin întreruperea pomenirii ierarhului, au fost consideraţi duşmani ai Bisericii şi trataţi cu ostilitate şi, pe alocuri, chiar cu ură. Este cazul tuturor preoţilor nepomenitori din Moldova şi din alte părţi ale ţării sau al maicilor de la Văratec şi din alte mănăstiri, care au refuzat să mai participe la slujbele din bisericile unde este pomenit ierarhul. Nu au fost scutiţi de acest tratament nici sutele de credincioşi ortodocşi care vin la Rădeni în fiecare duminică, din toate colţurile ţării. Mulţi dintre aceşti oameni sunt absolvenţi de studii superioare, cu doctorate, cu masterate, cu poziţii importante în diferite domenii de activitate. Pentru factorii de decizie bisericeşti, ei sunt doar nişte înşelaţi, nişte schismatici, nişte sectari, incapabili să discearnă pe cont propriu, în mod obligatoriu manipulaţi etc.

Se spune că, aflat la Mănăstirea Războieni pentru a “convinge” două dintre maicile de acolo “să-şi revină din rătăcire”, după ce a ascultat o expunere foarte cultivată şi pertinentă a motivării pentru care cele două maici s-au poziţionat contra sinodului din Creta, părintele exarh Nichifor le-ar fi spus că se depun eforturi pentru desfiinţarea comunităţii de la Schitul Rădeni, deoarece acolo ar fi apărut… erezii. Care sunt acele erezii părintele exarh nu le-a mai spus vieţuitoarelor de la Războieni.

În schimb, se aude că le-ar fi dat un timp de gândire până în Săptămâna Patimilor, pentru a reveni în comuniune cu ierarhul. Dacă cele două maici vor rămâne ferme pe poziţia lor antiecumenistă, vor fi oare alungate din mănăstire în Săptămâna Patimilor Mântuitorului Hristos? Va îndrăzni oare cineva din MMB să dispună măsuri represive în Săptămâna în care Biserica evocă şi retrăieşte suferinţele Mântuitorului nostru Hristos pentru păcatele noastre?

Dacă da, vom afla şi vom spune şi lumii asemenea grozăvie.