Filmul „Dor”, despre povestea prieteniei de-o viață dintre românul Anatolie Arhip, veteran din cel de-al Doilea Război Mondial, și prietenul său nipon Toshio Watanabe, difuzat de televiziunea națională din Tokio, a impresionat până la lacrimi zeci de milioane de japonezi.
Realizat de televiziunea națională din Tokio, NHK, filmul documentar a fost difuzat pe post cu ocazia aniversării, în această vară, a 60 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Succesul său a fost incontestabil, fiind reluat de trei ori la cererea telespectatorilor japonezi, cunoscuți în general drept foarte sensibili și care au fost impresionați până la lacrimi de povestea filmului.
Aceasta începe cu finalul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un lagăr sovietic din Siberia, unde se leagă o prietenie foarte strânsă între doi tovarăși de suferință: un prizonier de război român, Anatolie Arhip, și medicul japonez Toshio Watanabe. „Anatolie a fost singurul prieten adevărat pe care l-am avut toată viața mea”, spune Toshio în film.
Cei doi camarazi își promit unul altuia să se revadă după ce vor fi eliberați, scriindu-și unul altuia, cu cărbunele pe niște bucăți de pânză, adresele din Japonia și România. Însă japonezul pierde adresa, iar, din cauza instaurării regimului comunist în România, scrisorile ce i-au fost trimise de Arhip sunt reținute, iar românul nu a avut nici posibilitatea de a părăsi țara.
La sfârșitul anului 1989, chiar în timpul evenimentelor Revoluției din decembrie, bătrânul Arhip se folosește de libertatea recâștigată pentru a scrie o nouă scrisoare, care va ajunge la Toshio, între timp devenit un reputat profesor universitar, președintele Asociației Naționale Nipone de Studiu al Stresului.
Toshio, neștiind să citească în limba română, vine imediat cu scrisoarea la Ambasada României din Tokio pentru a-i fi tradusă, dar, din cauza situației politice tulburi din România, reprezentanța diplomatică este închisă. În timp ce vorbea cu ofițerul de la poarta ambasadei, pe o ploaie foarte deasă, bătrânul japonez scapă scrisoarea din mână; aceasta se udă, iar adresa prietenului său român este pierdută din nou.
Toshio îi cere Ambasadei României să-l identifice în țară pe prietenul său, dar, din cauza lipsei de informații, autoritățile române îl vor găsi pe Arhip abia în anul 2000. Toshio vine în România și reușește să-l vadă și să vorbească pentru ultima oară cu prietenul său, care era însă pe patul de moarte, iar, cu ocazia realizării filmului, a venit pentru a doua oară în România pentru a se reculege la mormântul lui Arhip.
Povestea impresionantă a celor doi prieteni și interesul pentru România pe care l-a stârnit filmul în rândul japonezilor l-au determinat pe președintele Traian Băsescu să-i acorde lui Toshio Watanabe „Ordinul Național Serviciul Credincios”, înmânat pe 30 noiembrie de ministrul român de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, cu ocazia vizitei acestuia în Japonia.
Ministerul Afacerilor Externe intenționează să obțină de la televiziunea japoneză drepturile de difuzare a filmului „Dor”, pentru ca acesta să fie vizionat și de către publicul românesc.
(România liberă – 2 decembrie 2005)
Au trecut 21 de ani și filmul nu a fost adus în România. De săptămâni bune, AUR solicită un răspuns de la MAE, prin interpelări parlamentare repetate, legat de ce s-a ales de inițiativa difuzării filmului în România, precum și de traducerea în limba română a romanului „Promisiunea din țărmul înghețat” de Toshio Watanabe (decedat anul trecut), despre același român. MAE nu se sinchisește nici măcar să răspundă interpelărilor. Poate dacă eroul era ucrainean se mobiliza mai bine…
