Sf. Cuvios Justin Pârvu: Profeție despre conducătorul ce va trezi România

Trezirea conștiinței

Numai toiagul dreptului mai poate să trezească conștiințele oamenilor. Ori un păstor luminat, ori un învăţător drept al adevărului mai poate striga din mijlocul mulţimii. Să sperăm că vom mai avea preoţi cu crucea în mână, tineri jertfitori care să înfrunte cu curaj vrăjmăşia demonică ce se abate asupra ţării noastre. Dacă şi aceştia vor lipsi, atunci toiagul lui Dumnezeu va fi singurul îndreptar al naţiunilor, care se vor sfâşia între ele pentru că L-au uitat pe
Dumnezeu.

Nu mai credeți minciunile lor. Ei fac acest război în numele păcii, ca tot ei să pară salvatorii lumii şi ca după război tot ei să îşi culeagă roadele şi laurii, să îşi împartă teritoriile cum vor ei. Dar să ştiţi că şi pe aceste mari puteri le va smeri Dumnezeu. Le va da o palmă când nu se vor aştepta şi vor pierde. Ce a ajuns Italia cu Mussolini? Ce a ajuns Germania cu Hitler? Pe toți i-a dezmembrat Dumnezeu şi i-a lăsat smeriţi. Dumnezeu vrea să îi aducă şi pe aceştia la pocăinţă, nu doar popoarele creştine… Va rândui Domnul ca astfel să se întoarcă mulţi dintre păgâni la Ortodoxie.

Dar din punct de vedere duhovniceşte, cu trăitorii pe care îi avem noi în România, cu miile de martiri, noi prin aceste valori rămânem independenţi, indiferent care ar fi situaţia noastră. Poate nicio Europă nu va rezista fără o Românie. O Românie totdeauna va avea un cuvânt de spus în istorie şi o Europă nu se poate integra fără o Românie.

Posibilitatea unei rezistenţe în România

Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. Însă nu vor reuşi nimic, pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. Să nu uităm că Biserica nici por­ţile iadului nu o vor birui. Însă fiecare are datoria să mărturisească după puterea lui.

Noi ne-am păstrat aici sărăcia şi neamul, după cum spune poetul. Aici ne-am născut, aici avem şi drepturile noastre. Şi mai mult, am fost aici permanent de strajă Europei de Apus şi rămânem şi mai departe în aceeaşi gândire creştin orto­doxă, a păcii, a liniştii şi a dragostei întregii lumi. Aceasta este concepţia, gândirea noastră, nu speculaţie şi amăgire specifică oamenilor slabi.

Credeţi că România ar fi putut rezista prin propriile ei resurse fără ajutorul marilor puteri?

Ar fi putut şi oricând o poate face. Ţara noastră este o ţară care nu are nevoie de nimeni. Dacă ţara asta ar fi gos­podărită de nişte oameni pe care îi doare sufletul şi inima pentru frumuseţea acestei ţări, nu am nevoie de nimic, nici de un şurub occidental.

Cine conduce România?

Dar în cazul în care noi suntem datori vânduţi băncilor mondiale…?

Asta e altceva. Aici e criza aceasta economică, care tot manevrele marilor acţionari sunt în spate, acţionari care manevrează ţările acestea mici şi le conduc ei cum vor. Acuma le sărăcesc, acuma le îmbogăţesc, acuma le desfac, apoi mâine le descompun şi asta-i manevra lor, ca să poată lovi cât mai mult în Hristos Cel înviat din morţi…

Realitatea popoarelor nu mai este controlată de ele însele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Românie liberă pentru că guvernul României este condus de marile puteri care stau ascunse în spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internaţionale. Democraţia nu există în rea­litate, ea este numai în aparenţă şi ne dă nouă impresia că suntem liberi. A rămas doar o rezistenţă formală a na­ţiu­nilor, astfel încât să le mai poţi numi România, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar în mâinile Comite­tului Central care dirijează toată viaţa popoarelor.

Pe ei nu îi interesează pacea şi bunăstarea popoarelor, asta e numai o teorie goală pentru prostimea asta a lumii. Naţiunile, la ora actuală, sunt descompuse. Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.

Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!

(Extras din volumele „Ne vorbește Părintele Justin”)