Europarlamentarii AUR au transmis o scrisoare deschisă către membrii Parlamentului European pe tema situaţiei electorale din România.
Redăm scrisoarea
Stimați colegi,
Curtea Constituțională a României, printr-o decizie fără precedent în istorie și în Uniunea Europeană, a decis să anuleze întregul proces electoral pentru alegerea Președintelui României.
În condițiile în care, printr-o decizie anterioară, publicată în data de 3 decembrie 2024, validase alegerile din primul tur de scrutin, din data de 24 noiembrie 2024, aceeași Curte Constituțională (în continuare, în text, CCR) a decis anularea alegerilor, prin decizia nr.32 din data de 6 decembrie 2024.
Potrivit Constituției și legii române, deciziile CCR sunt definitive și general obligatorii. Sub impactul acestei reguli se află chiar și CCR, astfel că nu putea contrazice decizia din 3 decembrie 2024 nici măcar CCR.
Circumstanțele deciziei CCR de anulare a alegerilor sunt teribile și prezintă un imens risc de precedent anti-democratic. Nimic nu garantează, în acest moment, că aceste precedent nu se va repeta în România sau în orice alt stat membru al Uniunii Europene.
CCR s-a auto-sesizat pentru a pronunța anularea alegerilor. Conform legii române, CCR trebuie sesizată de o persoană fizică sau de o instituție pentru a pronunța decizii. Singura situație în care CCR se poate auto-sesiza este aceea în care există o inițiativă de modificare a Constituției.
Conform Constituției României, CCR are atribuția de a veghea la derularea alegerilor prezidențiale și de a confirma rezultatele sufragiului, iar nu și atribuția de a le anula. În baza Legii nr. 370/2004, CCR poate anula turul I sau turul II al alegerilor prezidențiale, dispunând repetarea acestora, dar nu poate anula întregul proces electoral. Reamintesc că, în data de 3 decembrie, CCR validase deja alegerile din turul I.
În mod cu totul samavolnic și chiar cu încălcarea propriei jurisprudențe, CCR a anulat alegerile invocând „note informative” de la serviciile secrete române din care ar putea rezulta implicarea unui „actor statal” în alegerile din România. Nu au existat la data deciziei de anulare a alegerilor (6 decembrie 2024), nu există nici în acest moment probe care să releve frauda electorală. Având în vedere războiul din Ucraina,
precum și rolul crucial al României, membră a NATO, în gestionarea consecințelor geo-politice ale acestui război, decizia CCR din data de 6 decembrie 2024, nesusținută de probe, ridică o problemă majoră de securitate și de încredere în autoritățile române și în Statul român, ca partener și aliat al statelor membre UE și NATO.
Oricum, aceste „note informative” de la serviciile secrete nu doar că au caracter imprecis, dar par fi produse pro-causa, în timpul care s-a scurs între decizia de validare (3 decembrie) și decizia de anulare (6 decembrie) a alegerilor. Dacă ar fi fost probe reale ale implicării „actorului statal” nenumit (evident, este vorba despre spionajul rusesc), este evident că CCR ar fi fost în măsură să invalideze alegerile
încă din data de 3 decembrie, dar nu a facut-o decât în data de 6 decembrie 2024, când a fost clar că poporul român nu va vota conform așteptărilor establishmentului românesc.
Primul aspect extrem de grav al deciziei CCR de anulare a alegerilor este implicarea brutală în alegerile din România și în procesul judiciar românesc a serviciilor secrete.
În anul 2019, aceeași CCR anulase protocoalele justiției cu serviciile secrete, întrucât încălcau Constituția. Acum, CCR și-a încălcat propria jurisprudență. Din perspectiva statului de drept și a democrației, precedentul creat este extrem de periculos, echivalând cu o lovitură de stat. Nu există motive ca statele membre ale UE să creadă ca asemenea precedent nu s-ar putea repeta în România, Germania, Franța,
Italia, Ungaria, Polonia sau Grecia, de exemplu.
Printr-un raționament precar, CCR consideră că alegătorii au fost manipulați prin intermediul tik tok să voteze un candidat, ca și când platforma chinezească i-ar fi pus cu mâna pe alegători să voteze într-un anumit fel. Acest raționament precar nu numai că infantilizează un număr de 2,1 milioane de alegători care ar fi fost manipulați, ci anulează și restul de 7,4 milioane de voturi, teoretic ne-manipulate.
Cel mai grav aspect al deciziei CCR de anulare a alegerilor este încredințarea unui mandat ad – hoc și sine die de președinte în favoarea lui Klaus Werner Iohannis, căruia îi expiră mandatul de Președinte al României în data de 21 decembrie 2024.
Fără să fi fost sesizată de nimeni în acest scop și fără să aibă vreo competența conform Constituției sau legii, CCR a constatat că sunt aplicabile dispozițiile din Constituția României care permite prelungirea mandatului până la alegerea unui alt președinte.
Constituția României nu permite prelungirea mandatului unui președinte aflat în funcție decât în n caz de război sau de catastrofă. Prelungirea se acordă de către Parlament, prin lege organică. Nu există asemenea lege. Nu există asemenea motive.
Din data de 22 decembrie 2024, România va avea un președinte ilegitim. În cadrul instituțiilor europene, inclusiv cele cu atribuții de co-legiferare și de apărare sau diplomatice, România va fi reprezentată de un președinte ilegitim. Din perspectiva construcției juridice europene și a principiului democrației reprezentative, asemenea situație este intolerabilă.
În final, atragem atenția asupra art. 2 din Constituția României, care este similar cu cel din Constituția Franței – suveranitatea națională aparține poporului român și se exercită prin reprezentanți rezultați din alegeri libere și corecte (iar nu prin autorități samavolnice sau servicii secrete), niciun grup sau individ neavând dreptul să exercite această suveranitate în interes propriu.
Gheorghe Piperea
Claudiu Târziu
Adrian George Axinia
Şerban Dimitrie Sturdza
Mariana-Georgiana Teodorescu
