Părinții și școlile din Greystones (Irlanda) au adoptat un „cod de interzicere a telefoanelor inteligente” în încercarea de a reduce presiunea colegilor.
Pe principiul forței în număr, părinții din orașul irlandez Greystones s-au unit pentru a le spune în mod colectiv copiilor lor că nu pot avea un smartphone până ajung în școala secundară.
Asociațiile de părinți din cele opt școli primare din district au adoptat un cod de interzicere a smartphone-urilor pentru a prezenta un front unit împotriva lobby-ului copiilor.
„Dacă toată lumea face acest lucru la nivel general, nu te simți ca și cum ai fi cel mai ciudat. Este mult mai ușor să spui „nu””, a declarat Laura Bourne, care are un copil în învățământul primar. „Cu cât mai mult timp le putem păstra inocența, cu atât mai bine”.
Școlile și părinții din orașul din comitatul Wicklow au luat inițiativa luna trecută, pe fondul îngrijorării că smartphone-urile alimentează anxietatea și expun copiii la materiale pentru adulți. Este un exemplu rar de acțiune comună a unui întreg oraș în această privință.
Pactul voluntar constă în interzicerea telefoanelor inteligente pentru copii – acasă, la școală, peste tot – până când aceștia intră în școala secundară. Se speră că aplicarea acestuia la toți copiii din zonă va reduce presiunea colegilor și va atenua orice resentimente.
„Copilăria devine din ce în ce mai scurtă”, a declarat Rachel Harper, directoarea școlii St Patrick’s, care a condus inițiativa. Copiii de nouă ani au început să ceară smartphone-uri, a spus ea.
Anterior, școlile au interzis sau restricționat dispozitivele în incinta lor, dar au văzut totuși efectul social media asupra copiilor care aveau telefoane – și cum acest lucru a stârnit curiozitatea altor elevi.
O politică la nivelul întregului oraș reduce șansele ca un copil să aibă un coleg cu un smartphone, iar părinții pot prezenta codul ca pe o regulă școlară, a spus Harper. „Le place – acum pot da vina pe școli”.
Inițiativa s-ar putea extinde la nivel național
Inițiativa a stârnit interesul asociațiilor de părinți din Irlanda și din străinătate și l-a determinat pe ministrul irlandez al sănătății, Stephen Donnelly, care locuiește în apropiere de Greystones, să o recomande ca politică la nivel național.
„Irlanda poate fi și trebuie să fie un lider mondial în ceea ce privește asigurarea faptului că copiii și tinerii nu sunt vizați și nu sunt afectați de interacțiunile lor cu lumea digitală”, a scris el în Irish Times săptămâna aceasta. „Trebuie să le facilităm părinților să limiteze conținutul la care sunt expuși copiii lor.”
Pactul Greystones a pornit de la faptul că copiii au prezentat niveluri de anxietate care nu pot fi atribuite decât parțial adaptării din epoca Covid, a declarat Harper. Școlile au distribuit chestionare printre părinți, ceea ce a dus la o întâlnire a părților interesate din comunitate și la o inițiativă numită „este nevoie de un sat”.
Nu toți părinții le vor refuza copiilor lor din școala primară un smartphone – codul este voluntar -, dar destui s-au înscris pentru a crea un sentiment de masă critică, a spus Harper. „Să sperăm că, în timp, va deveni noua normă”.
Nikkie Barrie, care are un copil de 11 ani la școala primară, a declarat că impactul a fost imediat. „Acest cod face o mare diferență în viața mea. Dacă știu că 90% din clasă este de acord, îmi ușurează munca de a spune nu.”
Barrie și-ar dori ca pactul să poată fi extins la primii ani de liceu, având în vedere efectul pe care îl are un smartphone asupra copilului ei de 13 ani. „A fost blestemul vieții mele, mi-am pierdut fiica. Când este implicată tehnologia, ei stau acolo ca niște roboți înghițiți de această lume a lui TikTok sau orice altceva.”
Jane Capatina, în vârstă de 10 ani, elevă la St Patrick’s, a acceptat să nu aibă un smartphone pentru cel puțin încă doi ani. „Mi-ar plăcea să am unul, aș vrea să le trimit mesaje prietenilor mei. Dar nu vreau să devin dependentă de el.” Sora ei, Rachel, în vârstă de opt ani, a aprobat pactul. „Este corect dacă nimeni nu îl poate avea”.
Josh Webb, în vârstă de 12 ani, a fost stoic în fața perspectivei ca telefonul său recent achiziționat să dispară într-un sertar până când va începe școala secundară în septembrie. „Nu este sfârșitul lumii pentru mine. Știu că unora din clasa mea nu le va plăcea deloc acest lucru. Dar suntem copii, ce putem face?”.
El și-a amintit sentimentul de excludere atunci când nu avea telefon, în timp ce unii prieteni aveau. „Ei își împărtășeau videoclipuri între ei, iar eu doar mă uitam la ele.” Webb a văzut valoarea extinderii restricțiilor privind utilizarea telefonului la toate vârstele. „Ar fi o regulă bună, dar nu cred că adulții ar fi fericiți.”