Jiang, care a condus ţara din 1993 până în 2003, a murit de leucemie şi insuficienţă multiplă de organe la 30 noiembrie. El avea 96 de ani.
Moartea lui Jiang Zemin aminteşte de rolul instrumental pe care fostul dictator l-a jucat în uciderea în masă a prizonierilor de conştiinţă pentru organele lor. Ucidere în masă nu ar fi avut loc fără decizia PCC din 1999 de a reprima practica Falun Gong, o persecuţie cruntă pe care Jiang Zemin a declanşat-o şi a condus-o personal.
În 1999, Jiang Zemin a demarat o campanie naţională de eradicare a chinezilor care practicau Falun Gong, o disciplină ce constă în executarea unor exerciţii meditative denumite „qigong” în cultura tradiţională chineză şi respectarea, în viaţa de zi cu zi, a unor învăţături morale bazate pe trei principii universale – adevăr, compasiune şi toleranţă.
Un număr incalculabil de practicanţi Falun Gong deţinuţi au fost victime ale recoltării forţate de organe.
După anunţul morţii lui Jiang, grupurile de apărare a drepturilor omului au emis declaraţii prin care au cerut să se pună capăt acestei practici macabre.
„Îi îndemnăm pe toţi membrii Partidului Comunist Chinez şi pe profesioniştii din domeniul medical care sunt implicaţi în prelevarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong să pună capăt imediat acestei infracţiuni”, a declarat Theresa Chu, avocat specializat în drepturile omului şi şefa Comisiei juridice a Declaraţiei universale privind combaterea şi prevenirea prelevării forţate de organe, o organizaţie non-profit cu sediul în Taiwan.
Torsten Trey, directorul executiv al Doctors Against Forced Organ Harvesting [DAFOH – „Doctori împotriva recoltării forţate de organe”] un grup de advocacy cu sediul la Washington, consideră că va exista un „vid de putere” după moartea fostului şef al PCC din cauza influenţei sale persistente în cadrul partidului.
„Presupun că o parte din industria recoltării forţate de organe se va prăbuşi foarte curând şi s-ar putea să vedem denunţători sau alţi martori ieşind în public, în timp ce încearcă să caute o cale mai sigură din punct de vedere legal. Eforturile de a ascunde şi de a disimula recoltarea forţată de organe vor dispărea probabil şi se vor deschide scurgeri de informaţii”, a declarat Trey pentru The Epoch Times.
O directivă de la dictatorul Jiang Zemin
Dovezile privind recoltarea forţată de organe condusă de PCC au apărut pentru prima dată în 2006. În acel an, mai mulţi martori au abordat The Epoch Times atestând existenţa acestei practici îngrozitoare care, în esenţă, a transformat vastul grup de prizonieri de conştiinţă chinezi, majoritatea adepţi ai Falun Gong, într-o bancă vie de organe.
Printre aceştia se numără Annie (pseudonim), o fostă lucrătoare la un spital chinezesc din nord-estul Chinei, care a făcut prima dată lumină asupra abuzului. Annie a declarat că fostul ei soţ, chirurg militar la acelaşi spital, a prelevat cu forţa cornee de la mii de practicanţi Falun Gong de la începutul anilor 2000.
Aceste acuzaţii au fost confirmate „dincolo de orice îndoială rezonabilă” de un tribunal popular independent în 2019, care, după ce a luat în considerare dovezile a peste 50 de martori, a stabilit că recoltarea forţată de organe a avut loc o perioadă lungă de timp, la o scară substanţială, practicanţii Falun Gong fiind principala sursă forţată de organe.
Ajungând la această concluzie, organismul, cunoscut sub numele de Tribunalul Chinei, a respins afirmaţiile regimului chinez potrivit cărora, începând din 2015, toate organele destinate transplantului proveneau dintr-un sistem oficial de donare de organe.
De la introducerea sa în China, în 1992, Falun Gong, cunoscut şi sub numele de Falun Dafa, a cunoscut o popularitate crescândă, ceea ce a dus la un număr estimat de 70 până la 100 de milioane de adepţi în această ţară până la sfârşitul deceniului.
Considerând această popularitate enormă drept o ameninţare la adresa controlului exercitat de partid, Jiang a iniţiat personal o campanie violentă în 1999, pentru a „eradica” grupul spiritual.
Cu milioane de practicanţi Falun Gong deţinuţi în lagărele de muncă şi închisori din China, PCC, prin recoltarea forţată de organe, a găsit o modalitate macabră de a face bani pe seama populaţiei captive, lucru considerat de neimaginat până atunci.
„Acesta este un abuz revoltător al disciplinei medicale care a durat peste 20 de ani şi a costat viaţa a nenumăraţi practicanţi nevinovaţi ai Falun Gong”, a declarat Trey.
Deşi este posibil ca mulţi membri ai PCC să fi fost implicaţi în industria recoltării de organe, care valorează miliarde de dolari, acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără ordinul unic al lui Jiang, a subliniat David Matas, renumit avocat de drepturile omului.
„Competiţia pentru uciderea în masă a nevinovaţilor în China are mulţi combatanţi. Cu toate acestea, în această istorie sângeroasă, Jiang Zemin este lider. Dacă el nu ar fi antrenat partidul în represiunea împotriva Falun Gong, nu s-ar fi întâmplat niciodată uciderea în masă a nevinovaţilor, prizonieri de conştiinţă, pentru organele lor”, a scris Matas.
Un oficial militar chinez de rang înalt, într-o convorbire telefonică din 2015, iniţiată de un grup care investighează persecuţia Falun Gong, a recunoscut că uciderea de către regim pentru a obţine profit a fost o directivă dată de Jiang.
„La vremea respectivă, era vorba de preşedintele Jiang. A existat o directivă de a începe acest lucru, transplantul de organe”, a declarat Bai Shuzhong, fost ministru al Sănătăţii din cadrul Departamentului de logistică generală al Armatei Populare de Eliberare.
Odată cu decesul lui Jiang, Trey a cerut încetarea imediată a acestei crime.
„Xi Jinping nu a început recoltarea forţată de organe, dar permite ca aceasta să continue. Fără Jiang, cel mai bine ar fi să se pună capăt imediat practicii recoltării forţate de organe, ceea ce ar putea duce la o scădere substanţială a numărului transplanturilor”, a afirmat el, referindu-se la actualul lider al PCC.
Theresa Chu a îndemnat, de asemenea, oficialii PCC, medicii şi asistentele care au fost complici la această crimă să „păstreze toate dovezile şi documentele referitoare la ordinul, planul şi punerea în aplicare de către PCC a recoltării forţate de organe de la practicanţii Falun Gong”.
Cu ajutorul acestora, ea a spus că ar putea „să se îndrepte lucrurile în viitor şi să fie traşi la răspundere pentru recoltarea de organe”.
În ceea ce îi priveşte pe cei care sunt hotărâţi să continue să pună în aplicare ordinul lui Jiang, Chu a promis că vor fi traşi la răspundere.
Apel la acţiune internaţională
Pe măsură ce recoltarea forţată de organe continuă în China, tot mai mulţi oficiali şi organisme medicale din Occident încep să rupă tăcerea cu privire la această problemă.
La 30 noiembrie, legislatorii britanici s-au angajat să promoveze „Procurement Bill”, un amendament menit să împiedice intrarea în Regatul Unit a oricăror servicii sau bunuri care sunt implicate în recoltarea forţată de organe. Proiectul de lege, dacă va fi adoptat, va interzice, de asemenea, profesioniştilor britanici să se instruiască în serviciile chineze de transplant de organe.
„Fostul lider al PCC, Jiang Zemin, care a dat ordinul de a ‘eradica’ Falun Gong ‘folosind orice mijloace necesare’ şi a înfiinţat biroul 6-10, un departament al Poliţiei special în acest scop, a murit. @LordPhilofBrum va propune astăzi [un] amendament privind recoltarea forţată de organe”, a scris Lordul David Alton pe Twitter, referindu-se la Lordul Philip Hunt, membru al Parlamentului şi fost ministru britanic al Sănătăţii, care a propus proiectul de lege.
Parlamentarii americani au introdus în 2021 prima legislaţie din ţară pentru combaterea traficului global de organe.
În sectorul medical, medicii şi avocaţii au îndemnat comunităţile de transplanturi să înceteze colaborarea cu China şi să interzică lucrările de cercetare chinezeşti despre transplantul de organe.
La începutul acestui an, Societatea Internaţională pentru Transplant de Inimă şi Plămâni, o asociaţie non-profit de transplanturi, a emis o restricţie fără precedent. Grupul a anunţat că nu va mai accepta lucrări de cercetare în domeniul transplanturilor din China, cu scopul de a pune capăt abuzurilor care au loc în prezent sub regimul comunist.
„Societatea internaţională a întârziat să ia măsuri semnificative pentru a pune capăt recoltării forţate de organe în China. Acum este momentul să ajutăm poporul chinez să pună capăt acestei practici barbare. Dacă nu se pot impune schimbări guvernului chinez, cel puţin parlamentele occidentale sunt libere să găzduiască audieri, să adopte rezoluţii sau legi. Avem această libertate aici, în Occident, ce mai aşteptăm?”, a declarat Trey.
Vă invităm să urmăriţi documentarul „Genocidul Medical”.
Trist dar adevărat. Canibalii procedau cam la fel. Dar mulți din cei care îi contestă azi pe chinezi, adică din neamul lor, s-au bucurat de organe umane chinezești, căci altfel China ar fi fost o țintă mondială până acum.
Unele voci spun că și în plandemie s-au tranșat oameni pentru organe, mai ales că nimeni nu putea să vadă dacă corpurile mai sunt întregi când erau îngropate. Așadar s-au făcut frate cu China toți cei care au organizat plandemia Covid în fiecare țară și deci cine mai poate azi să-i reproșeze ceva Chinei pe acest subiect când toți au procedat la fel? Atât este bine că știm de aceste fărădelegi, căci de îndreptat nu-i stă nimănui la îndemână în mafia care există astăzi. Doar războiul va mai putea rezolva aceste lucruri, sau vreun cataclism de proporții, sau vreo boală grozavă. Altfel cu toții vom deveni cobaii celor care se cred dumne-Zei și că au sânge albastru. Reamintesc în acest sens cele spuse de Sfânta Matrona cea oarbă din Moskova:”Neapărat trebuie să fie război. Dacă nu va fi război veți pieri cu toții”.
Una din cele mai sadice practici de ucidere a ființelor umane. Practic omul încă în viață, de multe ori anesteziat doar local simte cum este golit lent de toate organele.
Deși se spune că recoltarea de organe este făcută după moarte, practic este nevoie de un om viu pentru ca organele să fie recoltate și transplantate cu succes.
Așa a apărut escrocheria cu moartea cerebrală. Deși erau în comă, mulți oameni supuși recoltării de organe au început să se zbată, să miște mâinile și picioarele ca o modalitate de apărare dacă nu se folosea anestezia. Corpul simțea și cauta să se apere de această metodă crudă de tortură și moarte.
Recoltarea de organe nu este o practică medicală, este o practică de a produce bani din suferință. Atât a celui de la care se recoltează organele cât și a celui care le primește, care rămâne dependent de medicamente până la sfârșitul vieții.