Avertismentul legendarului Soljenițîn în 1978: Occidentul și-a pierdut voința și s-a despiritualizat

– Societatea occidentală s-a extins într-un triumf al independenței și puterii umane. Și, deodată, în secolul al XX-lea a venit descoperirea fragilității și friabilității ei. Acum vedem că cuceririle s-au dovedit a fi de scurtă durată și precare, iar aceasta, la rîndul ei, indică defecte în viziunea occidentală asupra lumii care au dus la aceste cuceriri.

– Țările sunt judecate după meritul progresului lor în această direcție. Totuși, este o concepție care s-a dezvoltat din neînțelegerea occidentală a esenței altor lumi, din greșeala de a le măsura pe toate cu un etalon occidental. Imaginea reală a dezvoltării planetei noastre este cu totul diferită. Îngrijorarea pentru lumea noastră divizată a dat naștere teoriei convergenței între țările occidentale de frunte și Uniunea Sovietică. Este o teorie liniștitoare care trece cu vederea faptul că aceste lumi nu se dezvoltă deloc spre similitudine. Niciuna nu poate fi transformată în cealaltă fără folosirea violenței.

– Un declin al curajului poate fi trăsătura cea mai frapantă pe care un observator extern o observă în Occident în zilele noastre. Lumea occidentală și-a pierdut curajul civic, atît ca întreg, cît și separat, în fiecare țară, fiecare guvern, fiecare partid politic și, desigur, în Organizația Națiunilor Unite.

– Un astfel de declin al curajului este deosebit de vizibil în rîndul grupurilor conducătoare și al elitei intelectuale, creînd impresia unei pierderi de curaj a întregii societăți. Desigur, există mulți indivizi curajoși, dar ei nu au nicio influență determinată asupra vieții publice. Birocrații politici și intelectuali manifestă depresie, pasivitate și perplexitate în acțiunile și declarațiile lor și cu atît mai mult în reflecțiile teoretice pentru a explica cît de realist, rezonabil, intelectual și chiar moral justificat este să se bazeze politicile de stat pe slăbiciune și lașitate.

– Competiția activă și tensionată ucide toate gîndurile umane fără a deschide o cale spre dezvoltarea spirituală liberă. Independența individului față de multe tipuri de presiune de stat a fost garantată. Majorității oamenilor li s-a acordat bunăstare într-o măsură de care tații și bunicii lor nici nu puteau visa.

– A devenit posibil să creștem tineri după aceste idealuri, ducîndu-i spre splendoare fizică, fericire, posesie de bunuri materiale, bani și timp liber, spre o libertate aproape nelimitată de plăcere. Atunci cine ar renunța acum la toate acestea, de ce și pentru ce ar risca cineva viața prețioasă în apărarea valorilor comune, și mai ales în cazuri atît de nebulose cînd securitatea națiunii trebuie apărată într-o țară îndepărtată?

– În societatea occidentală de astăzi, s-a dezvăluit inegalitatea libertății pentru fapte bune și libertății pentru fapte rele. Un om de stat care vrea să realizeze ceva important și extrem de constructiv pentru țara sa trebuie să se miște prudent și chiar timid. În jurul lui sunt mii de critici grăbiți și iresponsabili, parlamentul și presa îl resping constant.

– Apărarea drepturilor individuale a atins extreme încît face societatea ca întreg fără apărare împotriva anumitor indivizi. Este timpul, în Occident, să apărăm nu atît drepturile omului, cît obligațiile umane. Libertatea distructivă și iresponsabilă a primit spațiu nelimitat.

– Presa, desigur, se bucură de cea mai largă libertate. Voi folosi cuvîntul „presă” pentru a include toate media. Dar ce fel de uz face ea de această libertate? Aici din nou, principala preocupare este să nu încalce litera legii. Nu există o adevărată responsabilitate morală pentru deformare sau disproporție. Ce fel de responsabilitate are un jurnalist sau un ziar față de cititorii săi, sau față de istorie? Dacă au indus în eroare opinia publică sau guvernul prin informații inexacte sau concluzii greșite, știm de cazuri în care același jurnalist sau același ziar a recunoscut public și rectificat astfel de greșeli? Aproape niciodată nu se întîmplă, deoarece ar afecta vînzările.

– Fără nicio cenzură, în Occident tendințele la modă de gîndire și idei sunt atent separate de cele care nu sunt la modă. Nimic nu este interzis, dar ceea ce nu este la modă abia dacă își va găsi drumul în periodice sau cărți sau va fi auzit în colegii. Legal, cercetătorii voștri sunt liberi, dar sunt condiționați de moda zilei.

– Este aproape universal recunoscut că Occidentul arată lumii o cale spre dezvoltare economică de succes, deși în ultimii ani a fost puternic perturbat de inflație haotică. Totuși, mulți oameni care trăiesc în Occident sunt nemulțumiți de propria lor societate. O disprețuiesc sau o acuză că nu este la nivelul de maturitate atins de omenire.

– Un număr de astfel de critici se întorc spre socialism, ceea ce este un curent fals și periculos. Sper că nimeni prezent nu mă va suspecta că ofer critica mea personală a sistemului occidental pentru a prezenta socialismul ca alternativă. După ce am experimentat socialismul aplicat într-o țară unde alternativa a fost realizată, cu siguranță nu voi vorbi în favoarea lui(…) Dar dacă cineva m-ar întreba dacă aș indica Occidentul așa cum este astăzi ca model pentru țara mea, franc aș trebui să răspund negativ. Nu, nu aș putea recomanda societatea voastră în starea ei prezentă ca ideal pentru transformarea noastră. Prin suferință intensă țara noastră a atins acum o dezvoltare spirituală de o asemenea intensitate încît sistemul occidental în starea sa actuală de epuizare spirituală nu pare atractiv.

– Există avertismente semnificative pe care istoria le dă unei societăți amenințate sau perisabile. Asemenea sunt, de exemplu, decadența artei sau lipsa marilor oameni de stat. Există și avertismente deschise și evidente. Centrul democrației și culturii voastre rămîne fără curent electric doar cîteva ore, și deodată mulțimi de cetățeni americani încep să jefuiască și să creeze haos.

– Filmul de suprafață neted trebuie să fie foarte subțire atunci, sistemul social destul de instabil și nesănătos. Dar lupta pentru planeta noastră, fizică și spirituală, o luptă de proporții cosmice, nu este o chestiune vagă a viitorului. Ea a început deja. Forțele Răului și-au început ofensiva decisivă, puteți simți presiunea lor, și totuși ecranele și publicațiile voastre sunt pline de zîmbete prescrise și pahare ridicate.

– Nicio armă, oricît de puternică, nu poate ajuta Occidentul pînă cînd acesta nu își va depăși pierderea voinței. Într-o stare de slăbiciune psihologică, armele devin o povară pentru partea care capitulează. Pentru a te apăra, trebuie să fii gata și să mori. Există foarte puțină asemenea disponibilitate într-o societate crescută în cultul bunăstării materiale.

– Următorul război, care nu trebuie să fie unul atomic și nu cred că va fi, ar putea îngropa pentru totdeauna civilizația occidentală. În fața unui asemenea pericol, cu valori istorice atît de splendide în trecutul vostru, la un nivel atît de înalt de realizare a libertății și de devotament față de libertate, cum este posibil să se piardă într-o asemenea măsură voința de a vă apăra?

– Sistemele statale au devenit din ce în ce mai materialiste, pînă la a fi complet astfel. Occidentul a ajuns să aplice cu adevărat drepturile omului, uneori chiar excesiv, dar simțul responsabilității omului față de Dumnezeu și față de societate s-a estompat tot mai mult. În ultimele decenii, aspectul legalist și egoist al gîndirii și abordării occidentale a ajuns la dimensiunea sa finală, iar lumea a ajuns într-o criză spirituală dură și într-un impas politic.

– Toate realizările tehnologice glorificate ale progresului, inclusiv cucerirea spațiului cosmic, nu răscumpără sărăcia morală a secolului XX, pe care nimeni nu și-ar fi putut-o imagina nici măcar în secolul al XIX-lea.

– Dacă lumea nu a ajuns la sfîrșit, ea s-a apropiat de o mare cotitură a istoriei, egală ca importanță cu trecerea de la Evul Mediu la Renaștere. Ea va cere de la noi o înălțare spirituală; va trebui să ne ridicăm la un nou nivel de viziune, la un nou nivel al vieții, în care natura noastră fizică nu va fi blestemată ca în Evul Mediu, dar — mai important — ființa noastră spirituală nu va fi călcată în picioare ca în epoca modernă. Această ascensiune va fi asemănătoare urcării către următoarea etapă antropologică. Nimeni pe pămînt nu mai are altă cale decît în sus. (Traducere și adaptare B.T.I.)