AVEM O ȚARĂ SFÂNTĂ! Replică față de valul de ură anti-creștină al scursurilor societății muciferiste. În apărarea minunatului grup Tronos Junior!

ADEVARUL BISERICII demască din nou publicațiile care manipulează și mint publicul despre ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română. Nu mai este o noutate: ori de câte ori apare un eveniment bisericesc major, publicația online G4Media, recunoscută pentru poziționarea sa anti-ortodoxă și anti-clericală, găsește un pretext pentru a lovi în Biserica Ortodoxă Română.

De data aceasta, pretextul este o melodie interpretată de Corul de copii Tronos Junior al Patriarhiei, la un eveniment dedicat clerului militar. O piesă pe versurile lui Radu Gyr, poet, martir al închisorilor comuniste — dar etichetat de G4Media simplu: „legionar”.

Articolul scris de pseudo-jurnaliștii certați de Dumnezeu de la G4Media a fost preluat și de alte publicații care atacă frecvent Biserica Ortodoxă Română, clericii săi, dar și pe credincioși, pe care îi numesc frecvent ”pupători de moaște”.

Un titlu bombă, o insinuare perfidă și aceeași rețetă: să se creeze scandal acolo unde există doar rugăciune și cultură.

Anticreștinii de la G4Media nu precizează nimic despre tema patriotică a evenimentului sau despre faptul că melodia este una de inspirație religioasă, nu politică.

Nu spun nici că Radu Gyr a fost un scriitor condamnat politic de comuniști, că a petrecut două decenii în închisoare pentru poezie, nu pentru fapte de violență.

În logica redacției, simpla rostire a numelui său devine un „delict ideologic”.

Este genul de vânătoare de simboluri pe care doar presa militantă o mai practică.

Aceasta nu mai e presă, ci campanie de denigrare, o încercare constantă de a asocia Biserica cu extremismul, pentru a-i știrbi autoritatea morală.

Replica Patriarhiei

Reacția lui Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, este limpede și demnă:

„Textul poeziei care stă la baza interpretării artistice menționate nu promovează în niciun fel vreo doctrină politică sau vreun regim totalitar.

Prin urmare, nu înțeleg rațiunea materialului publicat altfel decât ca o nouă încercare de a asocia Biserica Ortodoxă Română cu doctrine politice străine de credința și învățătura ei.”

 Este o declarație de normalitate într-un ocean de răutate și dezinformare.

Presa care urăște credința

Nu este vorba despre un articol de presă, ci despre o campanie anticreștină constantă, dusă sub masca „vigilenței civice”.

Adevărata problemă nu este cântecul copiilor, ci frica unora de orice simbol care amintește de credință, jertfă și demnitate națională.

Într-o țară în care Biserica este încă cea mai respectată instituție, asemenea atacuri par disperate, nu jurnalistice.

Versurile recitate de copii nu au nicio conotație ideologică; ele vorbesc despre credință, jertfă și iubire de neam, teme fundamentale pentru cultura românească.

A le extrage din context și a le asocia automat cu „extremismul” este o formă de cenzură mascată, o oprațiune de anulare a culturii (cancel culture)..

Este ca și cum ar fi interzisă muzica lui Wagner doar pentru că o admira și Hitler.

Într-o țară normală, jurnalistul ar fi interesat de arta corală, de mesajul spiritual și de emoția transmisă de copii, nu de etichete politice reciclate din anii ’50.

Articolul se înscrie într-o serie de materiale publicate de G4Media în care Biserica Ortodoxă Română este prezentată prin suspiciune, nu prin realitate.

De fiecare dată când Patriarhia organizează un eveniment public, apar titluri alarmiste: „BOR, implicată în…”, „Patriarhia, acuzată că…”, „Ierarhii promovează…”.

Dar adevărul nu aduce click-uri; emoția negativă, da.

Așa că se fabrică o „controversă”: se ia un cântec religios, se adaugă cuvântul „legionar” și se insinuează că în Catedrala Națională s-ar fi desfășurat o „apologie”.

În realitate, copiii au cântat o piesă patriotică într-o ceremonie religioasă, sub îndrumarea unui dirijor bisericesc, nu a unui agitator politic.

Evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea Patriarhului Daniel, pentru a marca Ziua clerului militar – o zi de rugăciune, nu de propagandă.

Niciun alt participant – nici din Armată, nici din corpul preoțesc – nu a sesizat vreo problemă în textul interpretat.

Singurii „deranjați” au fost activiștii de serviciu, mereu în căutare de scandaluri.

În cultura occidentală, poezia de detenție este considerată formă de rezistență spirituală.

Radu Gyr, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu, Sandu Tudor – sunt autori creștini care au scris din celule, sub teroare, nu din loje ideologice.

Să-i reduci la eticheta simplă de „legionari” înseamnă analfabetism istoric.

Nimeni nu acuză o universitate franceză când studenții recită Baudelaire, deși acesta a fost acuzat de imoralitate, sau o orchestră germană când interpretează Wagner.

Dar în România, când Biserica organizează un eveniment cultural, se caută imediat o „vină”.

Asta se numește dublu standard – și, mai grav, ură de credință: anticreștinism.

Ceea ce s-a întâmplat pe 30 octombrie a fost un moment de comuniune între Biserică și Armată, o tradiție românească veche.

Ceea ce a făcut G4Media a fost să deturneze sensul acelui moment și să transforme poezia într-o armă politică.

Acesta nu este jurnalism, ci propagandă sub acoperire civică. Iar la ea au aderat rapid mulți politicieni străini de credința ortodoxă, cum sunt cei de la UDMR.

În loc să informeze, instigă; în loc să explice, denigrează; în loc să respecte credința majorității, o ridiculizează.

Biserica Ortodoxă Română nu are nevoie să se apere de cântecul copiilor ei.

Site-urile care au preluat așa-numitul articol despre Tronos Junior nu sunt nimic altceva decât niște instituții care militează constant pentru atacarea ortodoxiei românești. De altfel, aceste site-uri scriu frecvent împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Presa de propagandă care și-a pierdut rușinea ar trebui să se întrebe: până unde poți coborî doar ca să ataci credința unui popor?