Regim totalitar: Urmează curând România și, eventual, toată UE?

– Regimurile comuniste, fără excepție. Cenzură totală, cult al personalității conducătorilor, jurnaliști și intelectuali persecutați, inclusiv încarcerați.

– Germania Nazistă (1933-1945) Sub conducerea lui Adolf Hitler, regimul nazist a controlat strict presa, radioul și literatura. Propaganda condusă de Joseph Goebbels a cenzurat orice opinie contrară ideologiei naziste. Criticii regimului, inclusiv jurnaliști și artiști, erau arestați, trimiși în lagăre de concentrare sau executați.

– Italia Fascistă (1922-1943) Sub Benito Mussolini, libertatea de exprimare a fost sever restricționată. Presa era controlată de stat, iar opozanții politici și jurnaliștii care criticau regimul erau arestați, exilați sau supuși violenței de către „Cămășile Negre”.

– Spania sub Franco (1939-1975) Regimul lui Francisco Franco a impus cenzură strictă asupra presei, literaturii și discursului public. Orice critică la adresa regimului sau a Bisericii Catolice era pedepsită cu închisoare, tortură sau exil. Publicațiile și emisiunile erau supravegheate de stat.

– Iran sub Regimul Islamic (1979-prezent) După Revoluția Islamică, regimul ayatollahului Khomeini și succesorii săi au impus restricții severe asupra libertății de exprimare.

Jurnaliștii, scriitorii și activiștii care critică regimul sau valorile islamice sunt arestați, torturați sau executați. Cenzura internetului și a presei este larg răspîndită.

Daniel Şandru, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, speră ca cineva să plătească amenzi sau să facă eventual pușcărie pentru tricouri cu Ceaușescu. Pe piață se găsesc de vînzare tricouri cu Stalin, Lenin, Marx, Che Guevara, Fidel Castro șamd. Pușcăriile s-ar putea să nu mai facă față.

– Arabia Saudită. Monarhia saudită a restricționat constant libertatea de exprimare, pedepsind criticile la adresa familiei regale sau a islamului. Jurnaliști precum Jamal Khashoggi au fost uciși, iar disidenții sunt frecvent închiși sau exilați. Cenzura online și supravegherea sunt omniprezente.

– Egipt sub Hosni Mubarak (1981-2011) Regimul lui Mubarak a folosit legi de urgență pentru a suprima libertatea de exprimare. Jurnaliștii și bloggerii care criticau guvernul erau arestați, iar mass-media era strict controlată. Sancțiunile includeau închisoare și tortură.

– Turcia sub Recep Tayyip Erdoğan (2014-prezent) În ultimele decenii, regimul Erdoğan a devenit cunoscut pentru arestarea jurnaliștilor, închiderea ziarelor și cenzurarea internetului. Criticii guvernului sunt acuzați de „terorism” și primesc pedepse lungi de închisoare.

– Chile sub Augusto Pinochet (1973-1990) Dictatura militară a lui Pinochet a suprimat libertatea de exprimare prin cenzură, arestări și dispariții forțate. Ziarele și radiourile de opoziție au fost închise, iar criticii regimului erau torturați sau uciși.

– Myanmar (Burma) sub junta militară (începînd cu 1962, inclusiv regimul actual). Caracteristici: Dictatură militară, control al presei și internetului. Represalii: Întemnițarea jurnaliștilor, execuții extrajudiciare, cenzură severă. Ținte: Activisti pro-democrație, presa internațională, minoritatea rohingya.

– Irak sub Saddam Hussein (1979–2003) Caracteristici: Cultul personalității, teroare de stat, controlul total al presei. Represalii: Tortură, execuții, eliminarea fizică a opozanților. Ținte: Scriitori critici, politicieni rivali, minorități etnice.

– Regimul apartheid din Africa de Sud (1948–1994) Caracteristici: Segregare rasială impusă prin lege, cenzura presei. Represalii: Întemnițare a opozanților (ex. Nelson Mandela), cenzură, represiune violentă a protestelor. Ținte: Militanți anti-apartheid, jurnaliști, intelectuali negri.
Lista rămîne deschisă…. (Bogdan Tiberiu Iacob).