Moștenirea Ursulei von der Leyen ca președintă a Comisiei Europene se confruntă cu o provocare majoră săptămâna aceasta, când Curtea de Justiție a Uniunii Europene va decide asupra legalității refuzului de a publica mesajele text pe care aceasta le-a schimbat cu directorul general al unei companii farmaceutice care a semnat un contract de miliarde de euro pentru vaccinuri cu Bruxelles-ul, scrie Politico
Într-o hotărâre ce se anunță definitorie pentru reputația sa, Curtea va stabili dacă, prin refuzul de a face public conținutul conversației cu CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, Comisia a încălcat regulile privind transparența instituțională.
Decizia de miercuri în cazul supranumit „Pfizergate” ar putea avea implicații majore asupra modului în care oficialii de rang înalt ai Uniunii Europene desfășoară afaceri în spatele ușilor închise. Totodată, ea riscă să umbrească cel de-al doilea mandat de cinci ani al Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei, care a început abia la 1 decembrie. În timp ce încearcă să mențină relevanța Comisiei într-un climat european dominat de discursuri naționaliste, von der Leyen a fost deja criticată pentru tendința de a concentra puterea în mâinile sale și pentru renunțarea treptată la angajamentele ecologice.
Miezul chestiunii îl reprezintă statutul mesajelor text: pot acestea fi considerate documente oficiale și, ca atare, publicate în numele transparenței? Militanții pentru transparență și mulți observatori externi susțin că mesajele trebuie tratate la fel ca orice altă formă de comunicare oficială legată de elaborarea politicilor publice. Comisia, în schimb, susține contrariul.
Un eșec jenant
Cazul este deosebit de delicat din punct de vedere juridic pentru Ursula von der Leyen, întrucât ea nu doar că a aprobat personal cel mai mare contract de vaccinuri încheiat de Uniunea Europeană — în valoare de miliarde de euro —, ci conduce și instituția responsabilă cu aplicarea legii europene, inclusiv a principiilor transparenței și răspunderii publice. O eventuală decizie nefavorabilă din partea Curții ar reprezenta nu doar o înfrângere juridică, ci și un cartuș politic oferit criticilor săi din toate taberele.
Ar fi, de asemenea, o lovitură majoră de imagine, survenind la doar câteva luni după ce von der Leyen a declarat public că, în cel de-al doilea mandat, va apăra standardele de transparență, eficiență și integritate.
„Această hotărâre ar putea marca un moment de cotitură pentru transparența în UE”, a declarat Shari Hinds, responsabilă de politici europene privind integritatea politică la organizația Transparency International. „Când vine vorba de decizii esențiale, mai ales cele care afectează sănătatea publică, secretomania nu-și are locul.”
Procesul a fost inițiat de The New York Times și de fosta sa corespondentă-șefă la Bruxelles, care au atacat în instanță decizia Comisiei din 2022 de a nu publica mesajele text.
Existența acestor mesaje a fost dezvăluită într-un interviu publicat în aprilie 2021 de New York Times, în care Albert Bourla descria schimbul de mesaje cu von der Leyen drept un factor esențial în construirea unei „încrederi profunde” și în facilitarea negocierii unui contract major pentru vaccinuri. Acordul, finalizat în mai 2021, prevedea achiziționarea de până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech împotriva Covid-19 — de departe cel mai amplu dintre toate contractele semnate de Bruxelles. Acesta presupunea cumpărarea inițială a 900 de milioane de doze, cu opțiunea de a comanda alte 900 de milioane pentru anii 2022 și 2023.
Un semnal de alarmă
Avocatul Poporului European a constatat în 2022 că refuzul Comisiei de a căuta efectiv mesajele text în cauză echivalează cu un caz de administrare defectuoasă. Emily O’Reilly, care a deținut funcția de ombudsman între 2013 și 2025, a calificat situația drept „un semnal de alarmă” pentru instituțiile europene.
Ea a susținut că, sub conducerea Ursulei von der Leyen, nivelul de transparență în UE a regresat.
Într-un interviu acordat publicației POLITICO anul trecut, O’Reilly a lansat critici directe la adresa președintei Comisiei, acuzând-o că a creat o cultură instituțională a „reținerii informației” din motive politice.
Ani de ambiguitate
În cadrul procesului care urmează să fie tranșat miercuri, Curtea a organizat o audiere la Luxemburg în luna noiembrie. Marea Cameră a Curții de Justiție a UE a dat deja semne de scepticism față de refuzul Comisiei de a publica mesajele text.
După ani de ambiguitate cu privire chiar la existența acestor mesaje, avocații Comisiei au recunoscut în cele din urmă că ele există — recunoaștere care a stârnit râsete în sală, dar și nerăbdare în rândul judecătorilor.
„Nu negăm că ele [mesajele] există”, a declarat în timpul audierii avocatul Comisiei, Paolo Stancanelli.
Totuși, avocatul Comisiei a minimalizat importanța mesajelor, afirmând că, dacă acestea ar fi fost relevante pentru negocierile contractului cu Pfizer, ar fi fost păstrate — și, eventual, puse la dispoziția publicului.
Judecătorii au părut iritați de faptul că reprezentanții Comisiei nu au putut explica criteriile prin care au decis ce este relevant și ce nu. Aceștia au formulat întrebări tehnice precise la care oficialul Comisiei nu a putut răspunde: A fost întrebată direct von der Leyen despre aceste mesaje? A fost verificat telefonul ei sau facturile? A fost chestionat șeful cabinetului său?
După mai bine de trei ore de dezbateri, judecătorii au criticat deschis poziția Comisiei și modul în care a tratat cererea The New York Times.
Judecătorul José Martín y Pérez de Nanclares a afirmat că executivul european nu a demonstrat „măsuri adecvate și diligente” pentru a justifica refuzul de a dezvălui mesajele. La rândul său, Paul Nihoul a denunțat un „dosar relativ confuz”.
Bondine Kloostra, avocată a New York Times, a declarat că prestația reprezentantului Comisiei a fost „profund dezamăgitoare”.
„Nu știm nici acum ce s-a întâmplat cu telefonul Ursulei von der Leyen, dacă mesajele sau mesajele Signal au fost trimise prin laptop sau alt dispozitiv; nu știm nici unde a căutat exact Comisia”, a spus ea.
Presiune în creștere
Presiunea asupra Ursulei von der Leyen nu se limitează însă la această decizie judecătorească. Parchetul European (EPPO), instituția însărcinată cu investigarea fraudelor și a infracțiunilor financiare grave care afectează bugetul UE, a confirmat că derulează o anchetă cu privire la modul în care Comisia a gestionat achizițiile de vaccinuri.
În luna martie, șefa EPPO, Laura Codruța Kövesi, a confirmat că biroul său a intervievat oficiali ai Comisiei în legătură cu modul în care au decurs negocierile privind vaccinurile.
Parchetul European a precizat că nu comentează investigațiile în curs pentru viitorul Ursulei von der Leyen.
Sclavia digitală care urmeaza, Sfântul Paisie Aghioritul și diversionistii
Articol de Nectarios Dapergolas
Acum mergem pe cărări foarte dificile și întunecate, dar în întunericul dens din jurul nostru, nu suntem singuri și nici lipsiți de apărare, deoarece dincolo de harul și ocrotirea continuă a Prea Sfintei Fecioarei Maria și a Sfinților noștri, am fost avertizați în mod repetat de-a lungul timpului și de alți Sfinți, care au tras un semnal de alarmă cu privire la toate capcanele anticreștine ale vremurilor din urmă.
Chiar și mai recent, unele mari persoane duhovnicesti, cărora Dumnezeu le-a randuit să se nască în secolul trecut, ne-au vorbit despre acest subiect, pentru a-i sprijini pe credincioșii care ezitau la începutul marii încercări, dar și pentru a-i avertiza.
Printre aceștia, cu siguranță se remarcă Sfântul Paisie Aghioritul, care până în momentul morții sale (1994) a vorbit de multe ori despre semnele vremurilor noastre sumbre și chiar ne-a lăsat una dintre puținele sale scrieri despre ele, deoarece știa exact (cum subliniază el însuși) că mesajele sale transmise pe cale orala pot fi denaturate, așa că a vrut să lase contemporanilor săi și mai ales urmașilor săi de mai târziu cuvinte specifice scrise, de a căror autenticitate nimeni nu se poate îndoi.
Și cea mai mare parte a ceea ce a lăsat ca moștenire orală (și care a supraviețuit până la noi ca înregistrări provenite de la terți) a fost într-adevăr intens pusă sub semnul întrebării în ultimii ani, perioada rușinoasă a pseudo-pandemiei – pe lângă toate daunele pe care le-a cauzat – excelând și în acest sens, prin gura mai marilor preoților, precum și a altor clerici.
Unii clerici, printr-o teribilă… coincidență, rămân strâns uniti cu statul antihristic, atât în favoarea narațiunii pseudo-pandemiei și a vaccinurilor, cât și în problema noii identități digitale cât și a numărului personal.
Acum însă, chiar și scrierile Sfântului Paisie Aghioritul au fost supuse analizei: nu atât în ceea ce privește autenticitatea lor reală ca fiind scrise de Sfântul Paisie (acestea au fost cu siguranță scrise la un moment dat, dar le voi lăsa deoparte aici, fiind complet nedemne de comentarii), cât în ceea ce privește două aspecte: pe de o parte, dacă a greșit scriindu-le și, pe de altă parte, dacă la un moment dat le-a abrogat sau renegat el însuși.
Cât despre primul aspect, mă întreb pe ce anume se poate baza acuzația că ceea ce a scris Sfântul Paisie Aghioritul despre pecetluire și identitate digitala sunt evaluări ale sale eronate.
Desigur, Biserica Ortodoxă nu acceptă și nu recunoaște infailibilitatea la nicio persoană umana, nici măcar uneia care are o mare sfințenie.
Totuși, prin ce salt logic se poate susține că Sfântul Paisie în cauză (și nu infailibil în toate și de la început) a greșit anume în această chestiune specifică?
Știm că Sfântul Paisie Aghioritul avea insuflare de sus cu privire la multe probleme majore, în timp ce, dacă nu le avea cu privire la ceva anume, el însuși ne spunea că afirma asta conform propriului său gand.
Aici, o astfel de problemă nu se pune: indiferent, desigur, de faptul că, chiar dacă Sfântul a scris toate acestea conform propriei evaluări rationale, totuși, este propria sa opinie pe care am prefera-o în comparație cu evaluările (și ele personale într-un fel sau altul) ale nefericiților săi potențiali critici, aici, însă, este clar consemnat că Sfântul Paisie avea instintare de sus despre această problemă specifică.
A ne îndoi de acest lucru, deși știm asta chiar din gura sfantului, înseamnă foarte simplu că oricine se îndoiește îl consideră pe Sfântul Paisie Aghioritul înșelat, chiar dacă nu o afirmă public și explicit, evident pentru ca nici pietrele să nu se ridice în fața înălțimii unei astfel de blasfemii (sunt într-adevăr unii care o răspândesc în șoaptă, chiar și în Sfântul Munte, dar cunoaștem bine atât invidia lor, cât și propria lor gravă inselare).
Deși, desigur, îl consideră la fel de amăgit și atunci când invoca teorii scandaloase conform cărora acest mare Sfântul Paisie Aghioritul ar fi fost indus în eroare de cărți și teze eretice (iar această mizerie a fost rostită odată de buzele unui cleric acum decedat, ale cărui insulte le-am tratat anterior).
Însă, în ceea ce privește a doua problemă, nu numai că nu există nici cea mai mică indicație că tot ce a scris Sfântul Paisie Aghioritul a fost ulterior abrogat sau renegat de el insusi, ci, dimpotrivă, știm bine că el a continuat să le repete până la sfârșitul vieții sale pământești, avertizându-i pe credincioși despre suferințele care vor veni.
Și acest lucru este absolut sigur și numai cei răutăcioși și ticăloși ar putea avea îndrăzneala să-l pună la îndoială.
Există, în plus, un alt fapt care susține adevărul avertismentelor pe care ni le-a lăsat:
faptul că, așa cum am menționat mai sus, aceleași lucruri, deși cu mai puțină emfază, ne-au fost lăsate ca moștenire și de alte mari figuri patristice ale secolului trecut: Sfântul Porfirie, Părintele Athanasie Mytilineos, Părintele Gheorghe Kapsanis și Părintele Ambrozie Lazaris, sunt doar câteva dintre aceste figuri duhovnicesti.
Tuturor le-au vorbit aceștia antemenționati despre anii care aveau să vină după dispariția lor, au tras un semnal de alarmă pentru a ne pregăti duhovniceste, ne-au vorbit despre ce se va întâmpla astăzi cu identitatea digitală falsă și cu autoritatea de supraveghere digitală și ne-au spus clar, așa cum a făcut și Sfântul Paisie Aghioritul, că atunci când regimul antihristic va încerca să unească toate documentele și cardurile noastre într-unul singur și să ne transforme din persoane în numere, atunci va trebui sa reacționam și sa refuzam categoric.
Și, bineînțeles, trebuie să fim conștienți și de toate celelalte capcane verbale în care liderii noștri ecleziastici încearcă să-i arunce pe credincioși.
Pentru principalul lor „argument” conform căruia identitatea digitala și numărul personal sunt o problemă politică și nu spirituală (în mod similar cu cel în care au caracterizat problema pseudovaccinurilor ca fiind exclusiv medicală), am făcut referire la un text anterior.
Totuși, îi auzim și pe alții manipuland.
De asemenea, un tertip este și faptul că, chiar dacă ar avea o dimensiune duhovniceasca, acceptarea identității n-ar fi ceva ireversibil, deoarece nu constituie pecetluirea finală (deși formal corect, este totuși penultimul pas înainte de pecetluire, fapt care marchează intrarea noastră acum completă și conștient voluntară în întregul sistem antihristic și acordă astfel multe drepturi diavolului, cu consecințe incalculabile).
Faptul că cei care liniștesc lumea în acest fel spun de obicei că până și primirea pecetluirii finale a Antihristului ar putea fi abrogata prin pocăință arată cât de serios am putem lua afirmațiile lor ca fiind bune – deci o ticăloșie manipulatorie.
De asemenea, auzim nonsensuri familiare de genul „ar trebui să vorbim despre Hristos și nu despre Antihrist”.
Și asta e o prostie, pentru că una nu o neagă pe cealaltă:
Practic, trebuie într-adevăr să vorbim despre Hristos, dar mai ales în vremurile în care trăim, nu este posibil să ignorăm întunericul din jurul nostru și să ne îngropăm capetele în nisip ca struțul, în loc să știm încotro ne îndreptăm și să ne pregătim trupeste și mai ales duhovniceste (de aceea, cuvantul Evangheliei „pe acestea sa le faceti și pe acelea sa nu le lasati”) se aplică și aici.
Auzim încă o prostie de genul „hai să nu mai speriem lumea cu futurologia”.
Și asta e o prostie, întrucât teroarea este deja o certitudine și provine din practicile guvernamentale și din cursul mai larg al umanității către o dictatură globală (pe care doar orbii nu o pot vedea) și nu în mod natural din scrierile Sfinților, care pur și simplu informează, prevăd și avertizează.
Deci problema noastră nu este la cel care subminează și manipuleaza, ci la cel care avertizează lumea ca să nu cadă victimă subminării și la manipularii?
Și care este atunci atitudinea responsabilă și potrivită a oricărui păstor?
Ar trebui ei să contribuie și la descoperire, trezire și ajutorare a credincioșilor sau ar trebui să ascundă problema sub preș, ca să nu fie văzută, și sa adoarmă conștiința oilor turmei?
Ne mai spun o minciună:
că Biserica a decis în unanimitate pozitiv acum aproximativ doi ani în privința identităților digitale, acceptând dimensiunea politică și nu cea duhovniceasca a problemei.
Și ne cer din nou să ascultăm, în timp ce unii își amintesc și de Sfântul Paisie Aghioritul, care a cerut Bisericii să ia poziție în problema identităților digitale false.
Deci aceasta este poziția Bisericii, spun ei.
Totuși, ei ascund cu grijă faptul că această decizie necaracteristică a Ierarhiei nu emană doar o răutate new-age și un establishmentism neo-globalist și nici nu contrazice doar avertismentele atâtor persoane sfințite, ci contrazice și deciziile sinodale din anii precedenți.
Adică, atunci când Biserica conducătoare (atât pe Serafim, cât și pe Hristodoulous) a decis într-adevăr, dar împotriva noilor identități (pentru că ne amintim că această problemă nu este doar actuală, ci se „târăște” ici și colo între prim-plan și fundal de zeci de ani).
Dacă așa vor, le putem răspunde cu propriile lor cuvinte:
că Biserica într-adevăr a vorbit și a decis că identitatea falsă a Antihristului nu poate fi acceptată de creștinii ortodocși.
Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în ultimele zile a avut loc încă o denaturare, în special a Sfântului Paisie Aghioritul, prin buzele reprezentanților unui grup comercial politic patriot-creștin, care se prezintă drept apărătorul plătit al Ortodoxiei, dar singurul lucru pe care l-a demonstrat constant timp de doi ani este sacrilegiul său scandalos și acordarea de sprijin indirect sistemului.
Și motivul este cu siguranță promovarea excesivă a conceptului de voluntariat, bazată pe presupusul argument că însuși Sfântul Paisie Aghioritul ar fi propus cândva aceasta ca o poziție potrivită pentru stat în problema identităților.
Este un fapt, însă, departe de realitate.
Și este fals, deoarece această opționalitate chipurile propusă de Sfântul Paisie Aghioritul este păstrată într-o singură mărturie înregistrată și privește exclusiv cazul în care toate celelalte eforturi ale noastre de a preveni impunerea identităților eșuează.
În acest caz, se spune că Sfântul Paisie Aghioritul ar fi afirmat:
să ne străduim ca identitățile să fie „cel puțin opționale”.
Cum acum – prin ce salt ridicol de jalnic de sens – de la „cel puțin opțional” atunci când toate celelalte lucruri eșuează (și în timp ce Sfântul Paisie Aghioritul însuși a spus și a scris atât de mult despre necesitatea de a lupta împotriva impunerii Identității digitale ) am ajuns la cererea inițială ca acestea să fie opționala, pentru că se presupune că asta cerea Sfântul Paisie, justificând astfel indirect, dar clar, dreptul regimului antihristic de a institui măsuri demonice, chiar dacă opționale și astfel este demn de teribilă mustrare.
O problema la care nu ar putea răspunde personalități politice al căror intelect, ignorant, nu-l putem înțelege.
Aici pur și simplu ne amintim că același stat a instituționalizat multe lucruri „opționale”: de la „căsătoria” politică și avortul la „căsătoria” sodomită și incinerarea morților, în timp ce euthanasia „caritabilă” ajunge și la noi.
Le vom legaliza indirect și pe acestea, sub pretextul opționalității, recunoscând în esență dreptul statului de a ne murdări sfânta patrie cu toată duhoarea ei, atâta timp cât nu e o duhoare… obligatorie?
Cât de laș și prost poate fi cineva care prezintă astfel de argumente, neîndrăznind să spargă gheata în confruntarea directă cu regimul antihristic, sau (alternativ) cât de nerușinat poate fi un cal troian, plantat în mintea creștinilor naivi, cred că nu este nevoie să analizăm mai departe.
La fel de nedemn de comentariu este justificarea care însoțește de obicei cererea de acțiune voluntară, și anume că trebuie să fim realiști și să nu cerem prea mult, deoarece asta slăbește afirmațiile noastre.
Chiar și copiii mici știu însă că, în realitate, exact opusul este adevărat: atunci când revendici, cerințele tale trebuie să fie maximaliste, astfel încât prin luptă și negociere să poți câștiga în cele din urmă, cel puțin o sumă infimă.
Totuși, dacă de la început ceri doar toleranta, este sigur că nu vei câștiga absolut nimic.
De asemenea, se știe că nu renunți nici măcar la ceva mic de la sine, pentru că ți se va cere imediat să te lași pradă unui lucru mai mare.
Toate acestea sunt lucruri comune în domeniul științei politice și al diplomației încă din vremea lui Tucidide, chiar dacă, în cele din urmă, cei care își acoperă îndoctrinarea și lașitatea sau falsul lor serviciu sub vălul „realismului” aleg să le treacă cu vederea.
Totuși, se pare că până și Sfântul Paisie Aghioritul îl cunoștea pe Tucidide mult mai bine decât ei (și chiar dacă probabil nu-l citise niciodată).
Subiectul nu s-a încheiat și s-ar putea să fie nevoie să revenim.
Punând un punct temporar aici, putem spune că ne aflăm într-o epocă de decadență și apostazie extremă, care se va amplifica cu contributia clerului care va tulbura apele, va critica într-un mod subversiv și distorsionat cuvintele Sfinților și (ca să-l amintim din nou pe Sfântul Paisie Aghioritul) își va înfășa fiii duhovnicesti ca pe niște prunci, chipurile pentru a nu fi necajiți, spunându-le că „nu contează, nu e nimic, e de ajuns să crezi în sinea ta”.
De aproape, pe aceeași lungime de undă, vom vedea tot felul de laici alergând de colo colo (membri ai curților episcopale, teologi ai epocii întunecate, asociații creștine, politicieni „purtători de Hristos” ai escrocheriei care fură voturi etc.).
Toți se vor comporta ca reprezentanți ai sistemului crud, satanic, indiferent dacă sunt conștient apostati sau sunt induși în eroare de confuzie interioară și iluzii personale.
Totuși, o astfel de atitudine, care îi împinge pe credincioși la automulțumire, la o falsă fericire și la non-rezistență (fie că este vorba de Numărul Personal de astăzi sau de pecetluirea cu semnul fiarei de mâine), este complet contrară semnelor vremurilor noastre sumbre și demonice, care în realitate necesită o veghere constantă, o luptă duhovniceasca aspră și un duh de jertfa și pocăință.
Și pentru că de acum înainte vom vedea în fața noastră (sau, mai precis, vizavi de noi) din tot mai multe cântece de leagăn (clericești și laice), trebuie să fim cu toții pregătiți și în alertă maximă…
https://tasthyras.wordpress.com/2025/05/12/%e1%bc%a1-%e1%bc%90%cf%80%ce%b5%cf%81%cf%87%cf%8c%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b7-%cf%88%ce%b7%cf%86%ce%b9%ce%b1%ce%ba%ce%ae-%e1%bd%91%cf%80%ce%bf%ce%b4%ce%bf%cf%8d%ce%bb%cf%89%cf%83%ce%b7-%e1%bd%81/#more-115502
Este clar ca bună ziua că satanista asta e o pacoste !! În afara de 800 de miliarde de euro furați în pandemie, satanista a nenorocit zeci de milioane de oameni care au făcut vaccinul, plus cei care au murit din cauza vaccinului și a medicamentelor pline de otravă, în fapt au fost otrăviți !!! Iar ăștia anchetează email – urile dintre ea și jidanul ala criminal Bourla !! E de noaptea minții ce mai !!