Petrecând mai bine de 20 de ani în temnițele comuniste, îngrijind bolnavi alături de medicul Dumitru Uță, militând pentru libertatea românilor adesea, Părintele Atanasie Ștefănescu străjuiește Biserica și neamul românesc din cimitirul mănăstirii Petru Vodă. Dedicându-și toată viața și ostenelile sale lui Dumnezeu, Atanasie Ștefănescu a devenit monah la mănăstirea Petru Vodă, sub oblăduirea duhovnicească a Părintelui Justin Pârvu. Fiind un adevărat filosof în cugetare dar și în purtare, părintele Atanasie a lăsat mai multe cugetări și scrieri de o mare profunzime de viață. Direct și la obiect, cu o franchețe petre-țuțuiană, Părintele Atanasie ne ilustrează aici calitățile unui mentor autentic duhovnicesc. Cum căutăm Duhovnici buni și cum i-a întâlnit P. Atanasie de-a lungul vieții.
Greci și români
Domnule, la întrebare precisă doresc să vă dau răspuns precis și am să vă spun că partea cea mai importantă în preoție este duhovnicia, iar cât privește numărul, nu cred că este așa de important. Nu! Interesează valoarea și intensitatea luptei, a lucrării, în cazul de față. Ați vorbit dumneavoastră de Muntele Athos. Da, Muntele Athos a fost mare, numit sau supranumit ,,Grădina Maicii Domnului”, a fost vatra creștinismului. Dar acum Athosul nu mai este acela care a fost atunci. Cât aur a curs din România la Sfântul Munte și unde avem Mănăstirea Prodromu, care e la rang de schit, grecii nici apă nu i-au dat! Suntem ortodocși și nu se fac lucrurile acestea.
Domnilor, când vom avea duhovnici mari, când vom avea pictori sculptori, medici, muzicieni, arhitecți, am câștigat bătălia. În stradă, ne doboară prostimea. Dacă dumneavoastră nu cunoașteți, eu am fost coleg cu Tănase. Cum biciuia el societatea!… Și în teatru ești ca pe muchie de cuțit. Te joci cu replicile, n-are ce-ți face nimeni. Și în comunism a fost treaba aceasta, n-au avut ce să le facă. Deci, aceasta este valoarea acestor oameni. Și peste toate și deasupra tuturor este duhovnicia aceasta.
Puterea mărturisirii
Nu se poate pune temelie, nu se poate clădi fără așternut temeinic și asta se poate numai prin duhovnicie. Dumneavoastră, ca om, ca individ, nu aveți altă cale de început. Puteți să știți toate cărțile, să ascultați tot ce vreți dumneavoastră, duhovnicul are puterea lăsată de Dumnezeu de a ierta și dezlega păcatele. Și cu această conștiință curată, poți să clădești. Nu poți porni din altă parte, nici nu reușești, decât numai prin mărturisire. De acolo, pornesc lucrurile.
Și, într-adevăr, mai sunt duhovnici mari, unii știuți, alții neștiuți, știuți poate numai de Dumnezeu. Vedeți dumneavoastră, medicina e știință, dar e și artă. Cu valori de știință, omul aplică la caz. Boala e individualizată, nu e la toți la fel. Deci, aceeași știință nu a evaluat-o la fel. Așa este și în treaba aceasta cu duhovnicia.
„Duhovnicii mediocri dau canoane grele”. Ne doboară prostimea
Se poate vorbi de o trufie sau de un orgoliu al duhovnicului?
Aceasta ne pândește pe fiecare, e primejdia cea mai mare pentru că e demonică, a diavolului, prin ea piere omul. În ce sens? Așa după cum un medic, printr-un diagnostic greșit sau o medicație greșită, poate distruge un bolnav și un duhovnic nepriceput, mediocru, iertați-mă că spun, poate dezorienta un penitent. Aici am avut un duhovnic mare, nu-i dau numele care a avut un accident de mașină și în zona lombosacrală, niște vertebre se tasaseră. O doamnă îmi spunea că a luat vitamine, polivitamine și după ce a plecat ea, am închis ușa. I-am făcut un masaj și fac o considerație și-i spun: ,,Părinte, medicii mediocri se acoperă cu umbrela de vitamine și de polivitamine”. Știți ce mi-a spus părintele acesta? ,,Și duhovnicii mediocri dau canoane grele”.
Ce a făcut Hristos cu femeia prinsă în adulter, când au adus-o? Iar la evrei era obiceiul să ucidă cu pietre, cum l-au ucis pe Arhidiaconul Ștefan? Hristos care le știa gândurile, le spune: ,,Care din voi e fără de păcat, să arunce primul cu piatra”. Și scria cu degetul, păcatele lor. Și după un timp, când s-a uitat, au plecat câte unul, cei bătrâni mai întâi și apoi cei mai tineri, că așa scrie în Evanghelie. Nu avem alt etalon decât Evanghelia. Au plecat toți, că știau că dacă aruncau cu piatra le veneau avalanșă de pietre în cap. Că toți aveau păcate. Și Hristos întreabă pe femeie: ,,Femeie, unde sunt pârâșii tăi?”. ,,Au plecat, Doamne!”. ,,Nu te-au osândit?”. ,,Nu m-au osândit”. ,,Nici Eu nu te osândesc”. Ăsta e superlativul în duhovnicie. Ce i-a mai spus Iisus Hristos? ,,Mergi și nu mai păcătui!”. Să nu mai păcătuiești, acesta e rostul duhovniciei!
E o monstruozitate să nu ai o opinie
Revin, eu nu sunt duhovnic, dar am dreptul să am opinie. E o monstruozitate să nu ai o opinie. E elementar să ai opinie. Numai comuniștii îți puneau pumnul în gură, să nu spui, că a zis Stalin așa. Sau la romani, 300 de ani, creștinii n-au avut dreptul la opinie. Cum vorbeau, îi martirizau. Abia Constantin cel Mare le-a dreptul la opinie. Eu sunt călugăr tânăr, sunt la grădinița călugăriei și fac niște constatări.
Rostul este să operezi asupra penitentului, să îl îndrepți să nu mai facă, nu să-i dai canoane de 20 de ani. Citiți-l și pe părintele Arsenie Papacioc, tot un duhovnic mare! Când vine la el un bătrân care era din Maramureș. Acolo sunt foarte multe secte și nevasta lui trecuse la secte. Dar el era fruntașul satului și dacă trecea el, treceau toți ceilalți. Și singur lupta.
Și fiind internat în spital, bolnav, în vinerea Paștilor, o femeie i-a dat o bucată de cozonac și el a mâncat. Și Papacioc zice, citiți-i cartea, Mântuirea într-o secundă. ,,N-am de lucru și-l întreb: «Ai postit?». ,,Nu, domn’ părinte, n-am postit, am mâncat”. Zice ,,Ce fac cu el?”. Dacă a zis Sfântul Vasile cel Mare așa? Dar el împiedicase un sat întreg să nu treacă la secte și i-am zis: «să postești până mâine!» „Și mai erau câteva ore, și l-am împărtășit”.
Asta înseamnă duhovnicia! Ții seama de penitentul pe care îl ai în față, cât e de dispus să nu mai repete păcatul. Eu nu dau lecții de duhovnicie nimănui. Duhovnicul are puterea de la Dumnezeu să ierte și să dezlege și să lege cum i-a spus Hristos. Acesta e un lucru uluitor și extraordinar care nu există în nicio religie.
extras din Revista Atitudini Nr. 77
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
