X

27 decembrie. Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Peste 515.000 de români își serbează onomastica

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Miercuri, 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește sărbătoarea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, cel dintâi martir al Bisericii lui Hristos și un model de jertfă pentru toți creștinii. 

Ștefan este primul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii creștine, ales de sfatul celor doisprezece. Întreaga misiune a Sfântului Ștefan a fost caracterizată de o coordonată principală, anume demonstrarea faptului că Mântuitorul Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci, adică împlinirea promisiunilor divine vechi-testamentare, notează Basilica.

Atitudinea prin care Sfântul Ștefan își va duce la îndeplinire scopul său, și anume proclamarea publică și solemnă a divinității Mântuitorului, atrage revolta învățaților vremii, care, la fel ca în cazul Mântuitorului, pentru a-l aduce în fața completului de judecată reprezentat de Sinedriu, pun ca primă culpă acuzația că Ștefan denigrează prin cuvinte de hulă legea lui Moise.

Martorii mincinoși, antrenați din umbră de cei a-mintiți, fac însă ca Ștefan să expună în fața Sinedriului toate argumentele credinței sale. Înainte de a se apăra, toți acuzatorii săi au parte de un lucru neobișnuit: fața arhidiaconului strălucea asemenea unui înger, vestind fără cuvinte lumina adevăratei credințe purtate în sufletul său.

Având posibilitatea de a-și apăra dreapta credință, Sfântul Ștefan își începe cuvântarea printr-un aspru rechizitoriu asupra celor de față, străbătut de firul roșu al Întrupării Domnului, făgăduită încă de la greșeala primilor oameni și amintită sistematic în istoria poporului evreiesc prin patriarhii Vechiului Testament, Avraam, Isaac, Iacov și ceilalți.

Această cuvântare consistentă redată în Fapte, capitolul al șaptelea, versetele 2-53, reprezintă sinteza mesianică a Vechiului Testament, deoarece corelează principalele făgăduințe ale venirii Mântuitorului pe pământ: credința lui Avraam în formarea unui popor ales, ascultarea exemplară demonstrată de Isaac, binecuvântarea primită de Iacov, precum și proorocia lui Moise despre proorocul asemenea lui ce va fi ridicat de Dumnezeu din mijlocul lui.

Ajungând la Moise, și nu întâmplător, deoarece era acuzat că ar fi încălcat legea acestuia, arhidiaconul Ștefan, ca oarecând marele profet Ilie Tesviteanul, aprins de râvnă dumnezeiască și înflăcărat de căldura Duhului Sfânt, demaschează ipocrizia și răutatea celor de față cât și a înaintașilor lor, prin aceea că nu au fost în stare să recunoască indiciile oferite de profeții ce pregăteau calea venirii Domnului:

„Voi cei tari la cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururi vă împotriviți Duhului Sfânt, precum și părinții voștri, așa și voi! Pe cine din prooroci n-au izgonit părinții voștri? Și au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia Cel așteptat”.

Fierbând de mânie, cei din Sinedriu erau jigniți profund în orgoliul și practicile strict formale practicate.

Scos afară din Sinedriu, târât și bătut până în valea lui Iosafat, aflată între muntele Eleon și Ierusalim, avalanșa de pietre provocată de mulțimea potrivnicilor prezenți, printre care și Saul, cel ce va deveni prin pronie cerească marele Apostol Pavel, nu îl împiedică însă pe Ștefan, aflat în fața morții, să rostească aceleași cuvinte ale Mântuitorului:

„Doamne, primește duhul meu” și „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac”, cuvinte ce subliniază emblematic deplina nădejde în Mântuitorul Iisus Hristos, Cel pentru care și-a jertfit viața.

Acest sfârșit pământesc al Sfântului Ștefan va rămâne un etalon în istoria creștinismului, arătând veridicitatea credinței în Hristos. Gestul sacrificării propriei vieți pentru credința în Dumnezeul Cel adevărat, Întrupat, Răstignit, Îngropat și Înviat va aduce în Biserică un adevărat curent mucenicesc ce reliefează realitatea existenței lui Dumnezeu în general și a dumnezeirii lui Iisus Hristos, în special.

Sărbătorirea Sfântului Ștefan

În fiecare an, în ziua de 27 decembrie, la scurtă vreme de la marele praznic al Nașterii Domnului, creștinii își amintesc de arhidiaconul Ștefan, al cărui nume înseamnă „încununat de Dumnezeu”.

Aproximativ 515.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan. Potrivit datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor, este vorba despre 362.037 bărbaţi şi 152.558 femei.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Un comentariu

  1. De ce nu se spun lucrurilor pe nume? Adică câ JIDOVII l-au ucis cu pietre pe Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan? In tot articolul s-a înlocuit cuvântul jidov cu “ învățații vremii “ , “ răutatea celor de fata”, “ Mulțimea potrivnicilor “ și altele…Sau măcar sa se fie scris IUDEI”. Sa înțeleagă lumea cine l-a ucis cu adevărat pe Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Vă rugăm să sprijiniți portalul OrtodoxINFO! Mai avem de achitat facturi pentru întreținerea site-ului și resursele noastre nu sunt suficiente. Vă mulțumim! DONAȚIE