Vlad Voiculescu se apără că nu a semnat contractul de achiziție a vaccinurilor și descrie funcționarea unui stat paralel militarizat.
„Nu a existat nicio negociere între România și vreunul dintre producătorii de vaccin. Comisia Europeană a negociat cu producătorii. Nu există nici măcar o singură clauză în contract care să fi fost negociată de România sau de vreun alt stat membru. Singura decizie de luat la nivel național era dacă se achiziționează sau nu dozele care ne stăteau la dispoziție.”
„Contractul era semnat electronic practic de reprezentantul mandatat de CNCAV – un cercetător angajat al MAPN (Institutul Cantacuzino), cel care avea cheia unică de decriptare a contractului transmis de Comisie.” (interviu pentru Hotnews)
E mai mult decât o simplă disculpare. E chiar esența întregii discuții despre suveranitate. Respectiv: cine ar trebui să decidă pentru soarta românilor? Ei sau alții? Evident, în această chestiune, USR s-a pronunțat deja în nenumărate rânduri împotriva ideii de suveranitate, răspunzând că ar fi o falsă problemă, populism, demagogie, propagandă rusă, putinism, ceaușism…
USR e cel mai anti-suveranist partid de la noi (cu tot cu aripa desprinsă de Cioloș). Dar, prin alegerile concrete, și PNL și PSD se pronunță tot în aceeași linie, sau o înfăptuiesc chiar când spun altceva. Sunt partide care sunt de acord ca statele membre UE să renunțe la dreptul de veto, ca legile europene să aibă prioritate peste legile naționale. Partide care au dus BNR în relații de subordonare cu BCE și BRI.
Toată această clasă politică antisuveranistă nu crâcnește când se decide ceva la Washington sau Bruxelles, pe linie NATO sau UE, cum n-au contestat nici dictatele FMI, Băncii Mondiale în ultimele decenii, nici ce au decis vreodată comisarii europeni, ba chiar și câte un pârlit de ambasador. Ce li se spune, ei execută. Pe scurt, răspunsul lor (prin fapte, nu prin vorbe) la întrebarea crucială „cine ar trebui să decidă?” e: stăpânii noștri, nu noi. Că au și ei de tras un ciubuc, e mult mai puțin important decât această opțiune în sine.
Dacă un prim-ministru se declară iresponsabil pentru ce semnează și trimite la o cetățeană germană, Ursula von der Leyen, pentru explicații, depășește cadrul unui dosar de deturnare de fonduri. E o deturnare de suveranitate națională, care are altă încadrare în Codul Penal.
Articolul 394 definește trădarea ca „fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau o organizație străină, ori cu agenți ai acesteia, în scopul de a suprima sau a știrbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului prin: b) subminare economică ori politică a capacității de apărare a statului sau c) aservire față de o putere sau organizație politică.”
Pentru președintele țării sau alt membru al CSAT, articolul 398 prevede chiar încadrarea la înaltă trădare, pasibilă de 15-25 de ani de închisoare.
Acum, un ministru indică o structură militarizată, care ar fi preluat în beneficiu străin atribuții pe care formal le executa guvernul. Deci guvernul devenea o simplă fațadă, un interpus, iar militarul (încă neprecizat) era singurul care avea măcar dreptul de a citi „contractul”.
Să nu luăm în râs acest foarte important aspect pe care îl deschide Vlad Voiculescu. (O face aproape involuntar, fiind peste capacitatea lui de a înțelege concepte abstracte.) Chiar dacă e în situația unuia care a ucis la ordin și acum spune: „ei m-au pus să trag”… E în favoarea noastră să nu ne îndreptăm energia contra lui, văzând doar partea superficială: „e vinovat, vrea să scape”. E mult mai important ca românii să înțeleagă că a fost într-adevăr o rotiță dintr-un stat capturat și să vedem dacă există căi să mai recuperăm controlul asupra destinului nostru.
Abia asta e adevărata discuție despre suveranitate. O discuție, care nu e nici despre fluturat steaguri tricolor, la modul romantic, dar fără finalitate. Nici la modul vulgar, la care a fost redusă politica de atâta timp, cu „huoo, hoții! a furat, la pușcărie!….” (Ambele pante sunt modalități de a rata ținta prin simplă emoție sau primitivism. Cum e, desigur, și abordarea de până acum a USR, de a nega total că problema „statului paralel” și a suveranității ar exista.) O discuție care e puțin mai abstractă la prima vedere, dar mult mai pragmatică, în realitate.
Miniștrii și prim-miniștri au mai fost băgați la pușcărie, fără să fie nevinovați, dar și fără ca sistemul vasalității noastre să se schimbe. (Ba e posibil, chiar contribuind la adâncirea în acest statut prin mesajul de intimidare dat restului politicienilor.) Țin minte că Adrian Năstase a făcut tardiv niște dezvăluiri cum a dat Petromul pentru intrarea în UE, dar deja devenise un personaj neluat în seamă. Ar fi trebuit încă de atunci să fi avut acest tip de discuție. (Repet, nu ca să îi scăpăm pe acești executanți nemernici ai marii trădări, ci ca să ajungem la beneficiarii finali ai corupției lor.)
Așadar, avem un ministru, care spune că semnau militarii în locul lui. Altul poate va spune că îi dictau generalii din SRI sau direct de la servicii străine. E foarte relevant. Doar punând discuția în termenii suveranității, putem muta dosarul o treaptă mai sus, de la prejudiciul în bani la cum a fost posibil ca țara să fie preluată peste noapte de „comandanți ai acțiunii”, întocmai ca la o lovitură de stat.
Victor Grigore
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Din punctul meu de vedere sunt doar două scenarii posibile:
1. În urma alegerilor europarlamentare din 2024 se ajunge la o majoritate suveranistă la Bruxelles care să reformeze din temelii și ANTI-GLOBALISM această construcție satanică numită UE, întorcând-o la origini unde era doar o alianță economică. Aici atenționez AUR că stăm cu ochii pe ei ca pe butelie și dacă vedem cel mai mic semn de trădare gen Giorgia Meloni îi scoatem instantaneu din ecuație și trecem la punctul 2:
2. Dizolvarea structurilor actuale de putere și referendum național pentru ROEXIT. Apoi ne vedem de treaba noastră FĂRĂ a cădea în greșeala fatală a vreunei afilieri UE, NATO, BRICS sau alte globalisme. Mumă pentru români și ciumă pentru restul. Totul se negociază la sânge.
Câtă naivitate! Sovietul Suprem de la Bruxelles este o mașină de aplaudat și votat legi scrise de alții, remunerată gras din banii contribuabililor, în timp ce instituțiile oficiale și cele din umbră ale Uniunii Sovietice Europene nu sunt alese și nu răspund în fața nimănui. Așa cum referendumurile care au avut ca rezultat „Nu” au fost repetate până când a ieșit „Da” sau au fost abolite de către parlamentele naționale, tot așa alegerile se pot repeta până câștigă cine trebuie sau poate Sovnarkomul European va schimba statutul și modul de alegere a acestei adunături de sinecuriști și aplaudaci.
Câtă eleganță în abordare, mă simt flatat! Hai să mai lăsăm să treacă vreo… 2 ani? Și-apoi mai vedem dacă am cobit bine sau nu.
Asta stiam de mult, caci incepand cu 1990, dar mai ales din 1996, odata cu mizeria numita Conventia Democratica, s-a trecut treptat la cedarea suveranitatii tarii, iar cei care au condus Romania dupa 1996 nu sunt decat niste nulitati si slugoi ordinari si tradatori, alaturi de securistii din spatele lor, care stau efectiv in pozitie de capra in fatza stapanilor straini, executand tot ce le cer acestia, inclusiv masuri criminale si sataniste luate impotriva propriului neam! Ceea ce merita bestiile tradatoare din actuala clasa politico-securista, atunci cand poporul va prelua puterea, este executarea lor in cele mai cumplite conditii sau incarcerarea in celule de 2 pe 2 m in conditii de anii 40-50, dupa caz, odata cu deposedarea acestora de orice avere, iar familiile lor mafiote lasate fara nici o letcaie si/sau incarcerate! Si tot nu ar fi echitabil pt ceea ce au facut acestei tari si acestui neam vreme de 34 de ani!