X

Președintele Serbiei: Occidentul vrea să ne forțeze să recunoaștem Kosovo

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Președintele Serbiei Aleksandar Vučić a declarat astăzi că pentru Serbia urmează săptămâni și luni dificile, având în vedere că scopul comunității internaționale este de a forța Serbia, într-un fel sau altul, introducând-o într-un anumit cadru legal, să recunoască independența așa-numitului Kosovo, cu care, după cum a spus el, nu va fi de acord. 

El a spus că Serbia va suferi multe presiuni și că vor folosi situația că Serbia are ceva de pierdut.

”Vor fi discuții foarte importante, fiecare ne este importantă, dar că esența este să ne forțeze, într-un mod sau altul să ne introducă în cadrul legal, ca într-un fel sau altul să recunoaștem indepedența Kosovo”, a spus Vucic.

Președinele sârb a subliniat că poziția Serbiei este că nu dorește să permită așa-numitul Kosovo să intre în Națiunile Unite și că aceasta are anumite consecințe.

”Amenințările care durează de câteva luni nu sunt în zadar. Aceasta doar va continua și în fiecare zi vor spune cum au introdus sancțiuni pentru Kosovo, așa că toți toți să introducă și Serbiei. Când întrebăm din ce cauză, răspunsul este din cauza situației din Banjska”, a spus Vučić.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

2 comentarii

  1. Pe noi trebuie sa ne doara in primul rand de romanii de pe Valea Timocului, care nu au nici scoli nici biserici de vreo 200 de ani, care dainuiesc de 2000 de ani pe acele meleaguri si carora nu li se recunoaste apartenenta la neamul romanesc, fiind numiti “vlahi”; asemenea rusilor si ucrainienilor, care pe romani ii numesc moldoveni.
    Din pacate aproape nimeni nu spune ca ispitele grele in care au cazut sarbii in ultimii 30 de ani li se datoreaza pacatelor lor; felului cum s-au purtat cu nesarbii. Serbia a fost un fel de Ruisie, in URSS ul Iugoslav.
    PS: Un parinte, pe vremea cand era laic in Alianta Civica a fost prin fosta Iugoslavie, in Croatia. Si a ascultat acolo marturiile unor croati despre despre felul cum s-au purtat unii sarbi cu ei. E greu de spus cat de multe nedreptati au fost la scara intregii Croatii / Iugoslavii, cat a fost manipulare, dar la nivelul populatiei locale sarbii au fost perceputi asa cum ii vedem noi pe rusi si ucrainieni in Basarabia si Bucovina. Oricata intelegere si ingaduinta crestineasca ar avea romanii, in Vale Timocului se produce in tacere un etnicit antiromanesc.

  2. Marturia si profetia Sf Mc Montanus ( sec IV ) despre slavirea lui Dumnezeu pe AMBELE maluri ale Dunarii:

    Și pe când slujitorii demonilor au ajuns cu ei la malul râului Sava, la vărsarea lui în Dunăre, și le-au legat câte o piatră de gât, înainte de a-i arunca, robul lui Dumnezeu ridicându-și mâinile către cer s-a rugat și mai fierbinte: «-Doamne Iisuse Hristoase, Care Te-ai jertfit pentru mântuirea lumii, primește sufletele robilor Tăi, Montanus și Maxima, care pătimesc pentru numele Tău. Sporește, Doamne, și apără turma cea credincioasă a Bisericii Tale din Singidunum și de prin toate văile Dunării. Cu ochii minții văd, Stăpâne, cum în această latură de pământ se ridică un popor nou, care cheamă numele Tău cel sfânt prin biserici, în limba romană».

    https://doxologia.ro/viata-sfintilor-mucenici-montanus-preotul-sotiei-sale-maxima

    Pomenirea acestora cu laude se face, după rânduiala creștină, în ziua trecerii lor în lumea drepților (Pr. Prof. Nicolae M. Popescu, Viața Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, în Preoți de mir adormiți în Domnul, București, 1942, p. 6-10 ; Pr. prof. I. Rămureanu, Martiriul Sfântului Montanus prezviterul din Singidunum, un preot daco-român, cu bogată bibliografie, în Actele martirice, București, 1982, p. 184-189).

    Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 141-143 Sfântul Montanus, preotul și soția sa, Maxima.

    Ia uitati-va pe unde curge raul Sava: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Sava Cati vorbitori de romana mai sunt pe acolo ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button