Guvernul Māori l-a condamnat pe Christopher Hipkins, Andrew Little, Ashley Bloomfield și Christopher James la 10 ani de închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni în contextul pandemiei de COVID. Curtea a mai condamnat și 118 membri ai Parlamentului pentru susținerea și facilitarea acțiunilor celor patru criminali. După examinarea tuturor probelor, Guvernul Maori a emis o declarație prin care interzice importul, vânzarea și utilizarea tehnologiei medicale mRNA BioNTech și a tuturor derivaților acesteia în Noua Zeelandă.
La 17 iunie 2023, o echipă de bărbați și femei a deschis primul Tribunal Mare Suveran Independent de Justiție.
Primul caz a fost adus de membrii Guvernului Māori Wakaminenga în numele întregului popor al Noii Zeelande. Procesul a vizat presupuse încălcări ale legii suverane a lui He Wakaputanga, Declarația din 1835, și infracțiuni de genocid și contra umanității.
La 11 august 2023, patru oficiali de rang înalt din guvernul Noii Zeelande au fost chemați să apară în fața Curții pentru a li se confirma acuzațiile. Cei patru inculpați au fost: fostul Prim Ministru Christopher Hipkins, fostul Ministru pentru Serviciul Public Andrew Little, fostul Director General al Sănătății Ashley Bloomfield și Managerul Grupului Medsafe, Christopher James.
La 27 august 2023, Curtea s-a întrunit. Cum nu s-a primit niciun răspuns de la niciunul dintre inculpați, s-a decis să fie judecați în absență. Juriul a pronunțat decizii de „dovedit” în cazul mai multor acuzații pentru fiecare. Aceștia au fost găsiți vinovați de încălcări ale Declarației de Independență a Triburilor Unite ale Noii Zeelande și de săvârșirea unor infracțiuni în răspunsul lor la pandemia de covid-19 în perioada 2020-2023. Cazul a fost înaintat către Hou Hunga Rongo/Consiliul pentru Justiție Restaurativă.
La 15 septembrie 2023, condamnaților li s-a ordonat să participe la o audiere stabilită la data de 24 septembrie 2023. Toți au refuzat să recunoască citarea, astfel că audierea a avut loc în absența lor.
La 24 septembrie 2023, s-a dat sentința.
Hipkins, Little și Bloomfield au fost condamnați la 10 ani de închisoare, lichidarea tuturor activelor lor, interzicerea de a deține funcții publice în viitor, interzicerea de a părăsi Noua Zeelandă și să fie supuși unei investigații suplimentare pentru infracțiuni contra umanității.
James a fost condamnat la 5 ani de închisoare, lichidarea tuturor activelor sale, interzicerea de a deține funcții publice în viitor, interzicerea de a părăsi Noua Zeelandă și să fie supus unei investigații suplimentare pentru infracțiuni contra umanității.
În septembrie, Guvernul Māori Wakaminenga a organizat, de asemenea, un Tribunal în cadrul căruia 118 Membri ai Parlamentului au fost acuzați și găsiți vinovați de susținerea și facilitarea acțiunilor celor patru criminali condamnați mai sus.
Toți cei 118 au fost condamnați între 3 și 10 ani de închisoare, amenzi financiare, interzicerea de a deține funcții publice în viitor, interzicerea de a părăsi Noua Zeelandă și să fie supuși unei investigații suplimentare pentru infracțiuni contra umanității.
Pe baza probelor aduse în timpul procesului celor patru criminali și în cadrul tribunalului celor 118 Membri ai Parlamentului, la 17 octombrie 2023, Guvernul Māori Wakaminenga a emis o declarație prin care interzice importul, vânzarea și utilizarea tehnologiei medicale mRNA BioNTech și a tuturor derivaților acesteia.
Puteți citi Rezumatul Procesului, Rezumatul Tribunalului și Ordinul de Interdicție AICI.
Deputați și oficiali guvernamentali de facto din Noua Zeelandă condamnați pentru crime provocate de Covid 19, 21 octombrie 2023 (75 minute)
Ce este guvernul Māori Wakaminenga?
Guvernul Māori Wakaminenga operează sub „Jurisdicția Nativilor Māori” , considerat jurisdicția primului popor a Noii Zeelande. Este recunoscut în legislația imperială britanică pre și post-tratat.
Prima formă colectivă a Guvernului Māori a fost „Te Wakaminenga” la Te Ngaere în 1805, situat în Muriwhenua (Northland). Te Wakaminenga este tradus în texte în limba engleză ca Șefii Confederației Triburilor Unite ale Noii Zeelande.
Din 28 octombrie 1835, Guvernul Māori Wakaminenga a fost recunoscut în dreptul internațional ca și guvern legal al Aotearoa Nu Tireni (Noua Zeelandă).
„He Whakaputanga o te Rangatiratanga o Nu Tireni” (Declarația de Independență a Triburilor Unite ale Noii Zeelande) a fost semnată de un grup mare de șefi din nord la 28 octombrie 1835. Această Declarație a determinat britanicii să recunoască Noua Zeelandă ca stat suveran.
Declarația a înființat un congres în „scopul elaborării legilor pentru administrarea justiției, menținerea păcii și a bunei ordini și reglementarea comerțului.”
Așa cum a explicat un articol în ziarul Otago Daily Times, principalele elemente ale documentului afirmă că Noua Zeelandă este o națiune independentă, că toată puterea suverană rezidă colectiv în șefi, că nu poate exista niciun guvern dacă nu este numit de aceștia și că ei cer ca atunci regele britanic, William IV, să fie un protector împotriva a „orice încercare asupra independenței sale.”
Oficiul colonial britanic a fost de acord cu acest lucru, atâta timp cât maorii protejau cetățenii britanici care locuiau în Noua Zeelandă. Prin urmare, Articolul 4 al Declarației afirmă că toți cei care vin pe țărmurile Noii Zeelande pentru a se stabili și a face comerț vor fi protejați, inclusiv drepturile lor de proprietate, drepturile omului și libertatea de alegere.
Declarația a fost inițial semnată la Waitangi de un grup de 34 de șefi, cu 52 de șefi din jumătatea superioară a Insulei Nord semnând până în 1839.
În viziunea biroului colonial britanic, Declarația a recunoscut Noua Zeelandă ca o țară suverană și independentă. Acesta este motivul pentru care atunci când britanicii au hotărât să anexeze Noua Zeelandă în 1840 și să revendice suveranitatea prin tratat, au trebuit să meargă mai întâi la Waitangi și să convingă semnatarii Declarației să accepte.
Astăzi, Te Tiriti o Waitangi (sau Tratatul Waitangi) este larg acceptat ca un document constituțional care stabilește și îndrumă relația dintre Coroana din Noua Zeelandă, reprezentată de guvernul Noii Zeelande, și Māori.
Încetează și Renunță
Guvernul Māori Wakaminenga a fost într-o perioadă de pauză, însă site-ul său afirmă că s-a „reîntors recent din necesitate, pentru a oferi adăpost sub forma jurisdicției Maori native… presiunile înconjoară oamenii pământului, din cauza implementării unor planuri specifice care provin de la Coroană și dincolo de aceasta, acoperind întreaga lume.”
La începutul anului trecut, Guvernul Māori Wakaminenga a emis o declarație video conform căreia este acum în plin efect în calitate de guvern operațional și real al Noii Zeelande pentru toți oamenii, atât Maori, cât și non-Māori.
„Le somăm pe forțele implicate în asaltul ilegal asupra vieților, persoanelor, proprietății și libertății tuturor oamenilor, Māori și non-Māori, să înceteze imediat acțiunile lor ilegitime asupra tuturor agenților, actorilor și membrilor unei entități corporatiste care operează sub numele de guvernul Noii Zeelande și Corporația Coroanei, vă cerem să încetați vătămarea intenționată a tuturor oamenilor și să vă întâlniți cu ei pentru a asculta cererile lor.”
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Au ajuns oamenii din triburi, numiți de (aproape noi) toți ca “necivilizați”, să facă dreptate în țara lor privind democid-ul, iar oamenii așa-ziși “civilizați” să uite cu totul de această datorie de onoare. Atunci apare intrebarea:”Cine sunt deci cei civilizați și care cei înapoiați?”
Faptele omului nu se pot ascunde. Așadar cei din triburi ne-au luat-o înainte. Se poate totuși să-i ajungem din urmă dacă vrem. Dar doar dacă vrem!
Am citit undeva că toată Scriptura înseamnă sau se întemeiază pe “a voi”. Căci scris este cum că “dai voință iei putere”. Oare românul voiește dreptate în țara lui? Răspunsul este una din două, ori DA, ori NU, cu implicațiile acestei alegeri. Desigur că funcție de acest răspuns vom primi și pe cele veșnice. Mai avem însă o temere, aceea ca sfârșitul nostru să nu ne prindă îmbrățișându-l pe NU din acest context, căci “așa cum te va găsi moartea așa te voi și judeca”, zice Domnul Savaot. Iar care dintre noi știe când va veni secera?