X

Moartea editorilor lui Eminescu

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Până în 1980, Academia Română publicase primele 8 vo­­­­lu­me ale Operelor complete ale lui Mihai Eminescu, ur­mând să con­­ti­nue cu pu­bli­­cistica eminesciană a „ches­ti­u­nii evre­­­ieşti“. Deşi tirajul publicat a fost mic (pentru speci­a­lişti), vo­lu­mul IX al acestor Opere, apărut în sep­tem­brie 1980, a pro­vo­cat o vis­ce­ra­lă şi vio­len­tă reacţie din partea ra­bi­­nului şef Roses Mosen, şeful co­mu­­ni­tăţii evreieşti din Ro­mâ­­nia.

To­tul avea să se sfâr­şe­a­scă tragic pentru câţiva scri­i­tori ro­mâni, care aveau să moară în condiţii dubioase.

În ieşirea sa împotriva Academiei Române, Moses Ro­­sen l-a ca­li­ficat atunci pe Eminescu ca fiind „fascist, rasist, anti­se­­mit, de­­­ment, por­no­grafic, mincinos, huligan şi sifilitic“, ce­ea ce a de­­­ran­jat sensibilitatea mai multor scri­ito­ri­ români. Con­­form unei Note-Raport a Securităţii din 28 oc­tom­brie ace­­laşi an, ra­bi­­nul pretindea că ar fi primit dis­po­zi­ţie chiar din partea Is­ra­e­lului să ceară gu­ver­nului român retra­ge­rea de pe piaţă a vo­lu­mu­lui IX al Operelor lui Mihai Eminescu (pro­ză politică) şi să combată în presă „con­ţi­nutul scrierilor lega­te de evrei“ (Arhiva SRI, fond D, ds. nr.10962, vol.5).

„ Protestul meu n-a avut nici un efect – spunea ra­bi­nul. Aca­de­mi­a nu a oprit volumul. Un profesor, Pompiliu Marcea, m-a acuzat că aş fi insultat pe marele poet naţional român. Campania mea a de­ve­nit atât de intensă, încât am cerut să fiu primit de Ceauşescu, care mi-a spus că volumul era deja epuizat din librării şi că nu mai putea fi retras.“

În acelaşi an, cu numai două săptămâni înainte de apa­­ri­ţia Ope­re­lor, la 5 septembrie, revista Săptămâna pu­bli­ca­se un ar­ticol cu tente naţi­onaliste de Cor­ne­liu Vadim Tu­dor, in­ti­tu­­lat Ide­aluri, şi considerat ul­te­rior de rabin ca fiind „an­ti­­se­mit“, de­oa­­re­ce rabinul voia să demonstreze exis­ten­ţa unei con­spi­­raţii anti-evreieşti printre literaţii români.

Anul următor, 1981, în februarie, Moses Rosen plea­­că într-un pre­cipitat turneu în SUA, Europa Occidentală şi Isra­el, pen­­tru a pârî auto­ri­tă­­ţile române care ar fi permis „re­­­­naş­te­rea anti­­­se­mi­tis­mu­lui“ şi pentru a cere cercurilor evre­­­ieşti inter­na­ţi­o­­na­le să ac­ţi­o­neze în consecinţă. În SUA a luat legă­tu­ra cu li­de­rii B’nai B’rith, ai Congresului Mondial Evre­­­iesc, ai finan­ţelor şi ai Joint Inter­national Commitee (de la care a primit un ajutor de 3,8 mi­li­­oa­ne de dolari). Edgar Bron­­f­­man, preşe­din­tele Congresului, şi Ar­thur Schne­ier, pre­­­şe­­­din­tele secţiei ame­ricane a Congresului şi rabin-şef al New-York-ului, i-au pro­mis că vor veni la Bu­cu­reşti şi vor dis­cuta cu Cea­u­şes­cu, punând lucrurile la punct.

Cât timp rabinul era plecat, în lumea culturală din Ro­mâ­­­nia in­trase în circulaţie, în samizdat, o bro­şură-mani­fest acu­­­za­toare la adresa sa, tipărită ilegal (în condiţii clan­des­­ti­ne) şi in­ti­­tu­­la­tă „Mihai Eminescu, fon­dul principal al cul­­tu­rii ro­mâ­ne“, care circula îndeosebi în mediile inte­lec­tu­ale. Avea 16 pa­gini, era da­tată 15 decembrie 1980 (Paris) şi re­lata con­­­tro­ver­sa dintre rabin şi in­te­lec­tu­alii ro­mâni, con­ţi­nând extrase din pu­bli­cis­ti­ca politică a lui Emi­nes­cu despre evrei, schimbul de scrisori des­chise din­tre pro­fe­­sorul uni­ver­­si­tar Pom­piliu Marcea şi Moses Ro­­sen, un ar­ti­col-pamflet ostil la adre­sa rabinului, sem­nat cu pse­u­do­ni­­mul Beatrice Goldstein, elo­gii la adresa lui Al. Oprea şi Dimitrie Vata­ma­niuc, pro­mo­to­ri ai edi­tă­rii Ope­re­­lor emi­nesciene. (Rabinul Rosen spunea că pamfletul din manifest afir­­ma­ că el ar aparţine unei conspiraţii evreieşti mondiale, fiind adept al lui Mai­mo­­ni­de (cel care i-a în­demnat pe evrei să-i uci­dă pe neevrei şi să le con­fiş­te ave­rile), ca şi „agent“ al Alianţei Isra­elite Universale.)

Rabinul Rosen a pretins ulterior că „manifestul“ este ope­ra revis­tei Săptămâna, pe al cărui secretar de redacţie, Ion Lo­­tre­a­­­nu, îl numea un „poet antisemit“, în com­pli­ci­ta­te cu pro­­­fe­sorul universitar Pompiliu Marcea. Ulterior, am­bii acu­zaţi ave­­au să moa­ră. La câţiva ani de la apariţia pu­bli­ca­ţiei-„ma­ni­fest“, o re­vis­tă românească New York Spec­ta­tor din SUA afir­­ma că aceas­ta fusese tipărită ilegal în România de către un pro­­fesor de li­te­ra­tură română, N. Va­silescu-Capsaly, care a de­ce­­dat apoi la foarte scurt timp.

Conform promisiunii smulse de la Nicolae Ceau­şes­­cu de către lumea evreiască, publicarea volumului X al Ope­re­lor com­­­ple­te emines­ci­e­ne, ce conţinea, ca şi volumul IX, pu­bli­cis­tica po­litică pe tema „chestiunii israelite“, a fost opri­­tă. Era vor­­ba de jur­na­lis­ti­ca lui Eminescu privind com­­ba­­terea opo­zi­ţi­ei in­ter­ne şi inter­na­ţi­­onale a or­ga­ni­za­ţi­i­lor evre­­­­ieşti la ob­ţi­ne­­rea in­de­pen­denţei Ro­mâ­niei (la Con­gre­sul de la Berlin, în 1879) şi la adop­­tarea primei Con­stituţii ro­mâ­neşti (ce nu ofe­rea înce­tă­ţe­ni­rea unei numeroase po­pulaţii evre­ieşti emigrată clan­destin, şi care su­fo­ca­se Mol­do­­va, evreii de­pă­şind la oraşe numărul ro­mâ­ni­lor), ade­vă­ruri isto­ri­ce as­cun­se până atunci românilor.

Într-o Notă Informativă a Securităţii de la începutul ani­­lor ’80 se preciza că rabinul şef Moses Rosen a difuzat către toate co­mu­­nităţile evre­ieşti din România (ca şi în stră­i­nă­­­­ta­te, prin poeta evre­ică Nina Cassian) copii după scri­so­ri­le pro­fe­so­ru­lui Marcea („pen­tru in­for­ma­re“), principalul său opo­nent în edi­tarea Ope­re­lor eminesciene, dar că nu exis­­tă do­vezi că aces­tea ar fi fost ur­ma­te de „slujbe de bles­tem“ sau ritualuri ma­gi­ce, după cum s-a zvonit.

Doctor în filologie ce a predat literatura română la Uni­ver­­sităţile din Paris, Bonn, Köln, Aachen şi Düsseldorf, pro­­fe­so­­rul Marcea avea să capete în timpul controversei pu­­bli­ce cu ra­bi­nul o „boală ciudată“, fără diag­nostic. Tenul său avea o cu­lo­are stinsă, glasul îi era abia articulat, avea o in­ca­­­­pa­­citate de a citi şi o ac­centuată slăbiciune, care nu îi per­­mi­tea să se de­pla­se­ze. Soţia sa, Florentina Marcea, care spu­nea că pro­fesorul este „apa­tic, des­­curajat, slăbit, se miş­că ca un om acci­dentat, ţi­nân­­du-se de mo­bile şi aşe­zân­du-se cu greu în fotoliu“, îl acuza pe rabin că ape­lase la „ma­gia nea­gră“ pen­tru a-i ucide soţul.

Consultat în se­cret (fără ştirea oficia­li­tăţilor), un me­dic din alt oraş al României a pus următorul diag­nostic pro­­fe­­so­ru­lui Marcea: „Este otrăvit, in­toxicat, dar n-aş putea spu­ne precis cu ce şi cum. Simptomele şi as­pec­te­le exte­ri­oa­re mă duc cu gân­­dul la o otrăvire cu mă­tră­gu­nă“.

Din aceeaşi Notă Informativă a Securităţii reiese că fiica pro­fe­sorului s-a plâns că ar fi fost acostată pe stradă de doi is­ra­­­e­li­eni ce ar fi ameninţat-o cu moartea dacă tatăl său nu în­ce­tea­ză „ac­ţiunile antise­mi­te“. Nota continuă: „Cri­ticul lite­rar Ni­colae Ma­nolescu şi-a exprimat ne­mul­ţumirea faţă de in­ter­ven­ţia şe­fu­lui rabin, susţinând că, deşi nu a fost niciodată anti­semit, acum «este furios din cauza papei ăsta, care începe să fa­că terorism cultural». Tot mai multe per­soa­ne din dome­ni­ul cul­­turii îl acuză, deşi nici un român nu a încercat şi nu şi-a pro­pus să intervină în textele evre­ieşti. În acest context, pro­za­torul Au­gustin Buzura, revoltat de imix­ti­unea şefului rabin în cul­tu­ra română, a afirmat că «până la urmă, va trebui să punem de acord toată lite­ra­tu­ra clasică şi străveche cu pă­re­ri­le rabi­nu­lui»“. (Arhiva S.R.I., fond D, dosar 10.966, vol.2, f.2)

Cert este că, într-un timp scurt, profesorul univer­si­tar Mar­­­cea a fost găsit înecat într-un lac din preajma Bucu­reş­tiului, poe­­­tul „antisemit“ Ion Lotreanu a fost găsit spân­zu­rat, iar unul din­­­tre editorii Operelor lui Eminescu, Alexa­ndru Oprea, a fost găsit mort în baie, „asfixiat“.

După câţiva ani de totală interdicţie şi consumarea unor dra­me umane, Academia a putut să mai publice din Ope­­­rele com­ple­te emines­ci­ene volumul XI (în 1984), XII şi XIII (în 1985), până la XVI (în 1989), dar nu şi volumul X (con­­tinuarea „Ches­tiunii evre­ieşti“), peste care „a sărit“.

Conform scriitorului Dan Zamfirescu, nepublicarea vo­lu­­mului X al Operelor „devenise o problemă de onoare a ră­­­­po­sa­­­­tu­lui rabin Mosses Rosen… La ultima în­tre­ve­de­re, i-am spus: «Emi­nenţă, volumul lui Emines­cu va apărea!». «Dom­­­­­nu­le Zam­fi­rescu, şi noi îl aşteptăm pe Mesia», a spus ra­bi­­nul. Cu alte cu­­vin­te, volumul se va tipări când va veni la evrei Mesia.“

„La 15 ianuarie 1989 s-a constatat că volumul X, deşi băgat în ti­pografie din septembrie, nu se urnise, nu se cu­le­se­se nici o foaie. Emi­nen­ţă Sa [Moses Rosen] era impli­ca­tă di­rect şi-şi asi­gurase întreaga comu­ni­tate [evreiască] că, atât timp cât tră­ieş­te el, acest volum nu va apărea. Pe 17 ia­nu­a­rie, mă caută Nedic Lem­naru care-mi spune că s-a întâlnit pe stradă cu Va­ta­ma­niuc plân­gând fiindcă volumul X fu­se­se blocat, deşi pri­­mise bunul de tipar“.

Dan Zamfirescu înfiinţează atunci un Comitet pentru publicarea volumului X, comitet al cărui „preşedinte“ era epi­s­­­co­­pul ortodox Ioachim al Huşilor, care a depus 5000 de lei. Bătrânul călugăr de la mânăstirea Cernica, Ilarion Arga­tu, a dat 4000 de lei. Alţi „membri“-donatori erau câţi­­va sta­reţi şi preoţi, care au dat câte 1000 de lei (câţiva au cerut să nu afle rabinul, ca să nu-i „ia dracu’!“). Printre aceşti donatori s-au aflat şi ce-i cu­nos­cuţi mai târziu ca mi­tro­po­li­tul Daniel al Mol­do­vei (actualul patriarh) şi Cassian de la Dunărea de Jos. Dan Zam­fi­res­cu, cu­nos­cut şi ca prie­ten cu generalul Pleşiţă, s-a bu­cu­rat şi de spijinul se­cret al câtorva securişti, „Volu­mul a în­ce­put să se culeagă într-un ritm ha­lu­ci­nant – îşi con­tinuă scri­itorul na­raţiunea -. Este meritul lui Petru Creţia şi al echipei de la Mu­zeul de Lite­ra­tură, care mun­ceau zi şi noap­te. Când am ajuns cu ultima coală în co­rectură, pri­ma coală avea deja bun de tipar.“ Astfel, volumul X a apărut la 15 iunie 1989, chiar dacă a fost oprit de la difuzare.

capitol din cartea „Ofensiva Iudaismului asupra României“ (autor Cornel-Dan NICULAE).

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button