X

Pogorârea Sfântului Duh – Ziua de ‘naștere’ a Bisericii

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Astăzi sărbătorim „ziua de naștere” a Bisericii noastre, prilej potrivit să precizăm câteva lucruri despre ea și despre profilul ei, desprinse din pericopa apostolică a zilei:

„Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc” (vers.  1). Din aceste cuvinte înțelegem că Biserica este comunitatea clerului și credincioșilor uniți în numele Aceluiași Domn și al aceleiași credințe, potrivit Scripturii: „Un Domn, o credință și un botez” (Efes. 4, 5).

„Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare ce vine repede, care a umplut toată casa unde ședeau ei” (vers. 2). Aici se arată căBiserica este de origine divină. Deși comunitate pământească, ea este totodată și cerească, Întemeietorul și Conducătorul ei fiind Domnul Hristos, Care Și-a dat viața preț de răscumpărare pentru ea (I Tim. 2, 6), răscumpărând-o cu scump Sângele Său (Colos. 1, 14).

„Și li s-au arătat (Apostolilor) împărțite limbi ca de foc, ce au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt…” (vers. 3-4) – Slujitorii Bisericii sunt aleși speciali ai Domnului, care își primesc învestitura prin pogorârea Duhului Sfânt, potrivit Apostolului:„Nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci (numai) dacă este chemat de Dumnezeu (Evr. 5, 4).

„Și erau în Ierusalim… din toate neamurile care sunt sub cer… și erau uimiți… zicând… cum auzim noi, fiecare, limba în care ne-am născut?” (vers. 5-8) – Biserica este taumaturgă (făcătoare de minuni). La Cincizecime, Apostolii au săvârșit prima minune – au vorbit în limbi străine −, după care Scriptura ne relatează și alte minuni săvârșite de ei în numele Domnului. De altfel, Mântuitorul i-a încredințat pe Ucenici că: „Celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși” (Mc. 16, 17-18).

„Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia… în Egipt și în părțile Libiei… cretani și arabi, îi auzim pe ei… (vorbind) despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.” (vers. 9-11) − Biserica este universală (sobornicească). Biserica nu este doar una, sfântă și apostolească, ci este și universală (în grecește katholiki, iar în slavonă „sobornicească”). Deși iudeii așteptau un Mesia național, Hristos S-a revelat, deopotrivă, și celorlalte neamuri (Mt. 21, 43), cerându-le Ucenicilor Săi în chip expres: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le… (Mt. 28, 19). În această accepțiune, noi pământenii toți suntem fii ai Aceluiași Părinte Dumnezeu, iar El este Tatăl tuturor: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28).

Dragii mei,

Urmare pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli, Scriptura mai relatează și că: „cei ce au primit cuvântul lui (Petru) s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Și stăruiau în învățătura Apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fap. Ap. 2, 41-42). Astfel, ni se spune și ce face Biserica: botează, stăruie în învățătura Domnului și a ucenicilor Lui, împărtășește pe membri săi cu Trupul și Sângele lui Hristos și înalță rugăciuni pentru toată lumea. Iată cum, din numai câteva versete aflăm și definiția, și profilul, dar și lucrarea Bisericii! Întocmai ca la o aniversare, când se arată cine este sărbătoritul, care îi este profilul și care este lucrarea lui.

Mihai Eminescu i-a dat Bisericii și o definiție de suflet – cea de „maica neamului nostru românesc” –, arătând că aceasta i-a fost românului mamă de-a lungul veacurilor, după cum și Dumnezeu i-a fost Tată. Dacă adăugăm și această însușire aspectelor evidențiate mai sus, cred că avem o imagine suficient de clară și de completă asupra „sărbătoritei” noastre de azi – Biserica Ortodoxă Creștină, care ne poartă sufletele spre veșnicie.

Să-L rugăm deci pe Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne facă pe toți fii vrednici ai Bisericii Sale, slujitori și următori ai ei, cinstitori ai învățăturii sfinte și părtași ai vieții și jertfei ei celei dumnezeiești, Amin!

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

2 comentarii

  1. Parintele Athanasie Mytilineos:

    Κατάργηση μετρητῶν λόγω ἀρρώστιας καί μαρκάρισμα (σφράγισμα) τῶν ἀνθρώπων. – YouTube
    https://m.youtube.com/watch?v=ZZh3O-SyiNo

    Traducerea Tatiana Petrache:

    Parintele Athanasie Mytilineos:

    Primiti uneori dolari din America (SUA), și dumneavoastră, și toată lumea, și avem și schimb valutar, cu dolari, cu euro etc.
    Spuneți-mi, vă rog, atunci când luăm un dolar, si se stie că există o boala și ni se spune că se transmite și prin salivă, dacă presupunem că omul care a dobandit un virus si care are bancnote de hartie si a salivat, asa cum stim cu totii, foarte mulți oameni au obiceiul
    să-și scuipe în palmă și să numere banii.
    Acest lucru, dragii mei, să nu-l faceți, și trebuie avut în vedere pentru orice boală, nu doar pentru virusi.
    Putem transmite altora și putem lua și noi microbi.
    Numărăm banii și apoi ne spălăm pe mâini.
    Și vorbesc despre dolari, pentru că virusii sunt răspânditi si în America (SUA).
    Și cine ne spune că nu se poate răspândi și prin banii noștri, de vreme ce s-au răspândit și în Grecia virusi.
    Și pornind de la acest fapt, (papusarii) vor pretexta că este foarte periculos să punem mâna pe bancnote de hartie, pe actele printate pe hartie, pe monede etc
    Si ne vor spune:
    „Trebuie să găsim alt mod, așa încât să nu folosim bancnote de hartie”!
    O să punem 666, o să punem codul alfanumeric individual european unic… ID digital, care este compus din numarul general și numarul individual unic.
    Cel general este 666, iar cel individual va fi cel matricol emis de stat, un cnp alfanumeric.
    Cum este si CIF la firme, ceva în genul acesta.
    Un alt motiv va fi că banii se fură, nu se va invoca doar raspandirea bolillor.
    Cate tâlhării și crime nu se întâmplă pentru bani?
    Poți să-ți iei azi pensia de la bancă și te urmărește unul, îți ia banii și fuge.
    Și la un moment dat se va spune:
    „Ca să evitam aceste situații, nu vor mai exista bancnote! Gata! De-acum vom folosi pecetea!”.
    Atunci însă, când ne vom fi învățat să ne pecetluim cardul de identitate (portofelul digital) cu 666 (ID digital), când vom folosi peste tot 666 (ID digital), când toate acestea vor fi pătruns într-un mod foarte firesc și persuasiv, nu vom mai putea spune „Nu” nici la pecetluirea cu ID digital pe mână sau frunte.
    Și atunci creștinii noștri se vor pecetlui cu semnul fiarei.
    De aceea, nu trebuie să acceptăm numărul 666 (ID digital) pe cărțile noastre de identitate (portofelele digitale), pentru motivul că ne vom obișnui cu ID digital și vom spune că nu este nimic periculos in asta….
    De aceea, dragi mei, să fim atenți la acest lucru.
    Nu știu, Dumnezeu să ne miluiască, toate acestea, desigur, nu arată semne bune pentru vremurile noastre, toate acestea: ID digital si portofelul digital, constituie semne.
    Să fim atenți și ce va întâmpla în continuare, Dumnezeu să ne miluiască. .
    Mă pune pe gânduri însă, când citim în Apocalipsă, că cei care se vor pecetlui nu vor putea să se mai pocăiască.
    Sau mai bine spus, nu se vor mai putea mântui.
    Adică cum, dacă mă pecetluiesc, nu mă mai mântuiesc?
    Vă surprinde acest lucru!?
    Între faptul că mă pecetluiesc și nu mă mântuiesc există un șir de lucruri, pe care le-ați auzit.
    Pentru că, la prima vedere, poate spune cineva:
    „Nu am știut!”
    Nu știu cum va judeca Dumnezeu, dar pe baza Sfintei Scripturi, a Apocalipsei, asta avem de spus, că acela care se pecetluiește cu semnul fiarei nu se mântuiește!
    Explicit și categoric, că se va face pecetluire cu semnul fiarei pe mână sau pe frunte.
    Asta spune exact textul, nu în mod metaforic sau alegoric.
    Este ceea ce spune textul.
    Nu mai este loc de alte interpretări!
    Ia spuneți-mi, Botezul ce este?
    O pecetluire.
    Cum are loc această pecetluire?
    Îl afund pe om în cristelnita botezului de trei ori, prin afundare, si prin ridicare, și spun:
    „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. AMIN și al Fiului. AMIN și al Sfântului Duh. AMIN”.
    Ce-am făcut aici?
    O pecetluire.
    Ce este această pecetluire?
    Are două aspecte: unul este numele lui Dumnezeu, că Dumnezeu este treimic – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – iar cealaltă este Crucea.
    Pentru că întreita afundare și ridicare, care iarăși se face în numele Dumnezeului treimic, în același timp este și Crucea, pentru că, așa cum spune Apostolul Pavel, „câți in Hristos ne-am botezat, întru moartea lui Hristos ne-am botezat”.
    Ce este afundarea in cristelnita?
    Este pogorarea in mormânt a lui Hristos, de aceea afundarea este sub apă, și ridicarea din apa este Învierea lui Hristos.
    Ce mărturisim aici?
    Intră două pecetluiri, sau o pecetluire cu două caracteristici: credința în dogma Sfintei Treimi, prima cea mai mare dogmă a credinței noastre, și dogma Întrupării, pentru că atunci când vorbim despre Cruce, presupunem Întruparea. Acestea constituie pecetea credinciosului pe care o primește la botez.
    Spuneți-mi, vă rog, lângă baia botezului vedem vreo pecete?
    Există vreo pecete ca atare?
    Dacă mi-a rămas ceva mir, ulei sfintit pe trup, merg și mă spăl.
    Și nu mă refer aici la „Pecetea darului Duhului Sfant” adica la Taina Mirungerii. Ci la faptul ca există aceasta pecetluire prin botez care este ontologică.
    Nu este o pecetluire ca o ștampilare pe care să o putem șterge apoi.
    Harul Botezului a intrat în ființa noastră.
    Atât de mult s-a impregnat în trupul meu pe care îl voi lăsa în mormânt, încât nici atunci când trupul meu va deveni pământ, nu se va șterge din trupul meu, pentru că pe baza acestei pecetluiri cu harul Botezului mă va recunoaște Hristos, ca să pot intra în Împărăția Sa.
    O pecetluire similară este a lui antihrist, pentru că prima pecetluire a lui Hristos este cea a credinței in Hristos, iar a doua pecetluire este a lui antihrist, iar aceasta este tot o pecete a „credinței” – că o să dea antihrist de mâncare și o să facă o lume mai bună pentru cei pecetluiti care vor il mărturisi pe el, adica pe antihrist, că el este Mesia!
    Concluzie:
    Așa cum cel botezat primește energia-lucrarea a harului necreat a lui Hristos Dumnezeul-Om, la fel primește energia-lucrare creata a lui Satana cel ce primește semnul fiarei cu numărul 666!
    Și prin urmare nu va mai putea să se pocăiască, va exista un fel de obstacol caci o să aibă loc o des-pecetluire a peceții inițiale a lui Hristos Dumnezeul-Om și o nouă pecetluire, demonică, după acceptarea careia Hristos Dumnezeul-Om nu ne mai primește pocainta, este un semn al sfârșitului, ultimul semn al apostasiei credinței in Hristos Dumnezeul-Om!
    Ce s-a întâmplat cu femeia lui Lot, despre care zice Dumnezeu:
    „Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot!”
    S-a întors să privească și a devenit stâlp de sare.
    Nu a crezut și a devenit stâlp de sare. Ceilalți au crezut că nu trebuie să se întoarcă și să privească.
    Pentru atât de puțin lucru?
    Da, pentru atât de puțin lucru!
    Apostasia prin pecetluire va fi ultimul act al istoriei!
    Mărturisirea credinței in Hristos, mentinerea pecetii lui Hristos Dumnezeul-Om, cinstita cruce și credința în Dumnezeul Treimic sau apostasia prin acceptarea pecetii lui Satana în credința antihristică!
    Vor fi cele din urmă examene de incercare ale credinței ortodoxe.
    Ultimele popasuri ale istoriei Bisericii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button