Părintele Iulian Lazăr are aproape o sută de ani (97) de petrecere pământească, pe care şi i-a albit în rugăciune neîncetată. Iar pentru curăţia inimii lui, Dumnezeu l-a învrednicit cu multe răspunsuri la întrebări chiar nerostite.
Pentru curăţia vieţii sale, Dumnezeu l-a învrednicit să poată vedea întotdeauna (înaintea ta!) unde este „spărtura” inimii tale: locul pe unde năvălesc patimile către sufletul tău. Şi exact locul acela te învaţă avva Iulian să ţi-l oblojeşti.
Boala sufletului
…Ne vom duce dincolo. Vom muri lumii acesteia: ne doare aici, ne doare dincolo… Şi cum ne doare ceva alergăm la doctor şi ne îngrijim trupurile noastre. Dar boala sufletului? De ea de ce nu ne grijim la fel? Se poate ca sufletul tău să fie bolnav şi tu să nu ştii de ce suferă. Când ţi se îmbolnăveşte trupul te duci la doctor după vindecare. Tot aşa, când sufletul tău te doare, trebuie să cauţi alinare şi vindecare la duhovnic. Să ştiţi că omul cu adevărat sănătos îl are totdeauna pe Dumnezeu în inima lui. În Evanghelia de la Luca, capitolul XVII, cu 21 – dacă aţi citit ştiţi că scrie acolo aşa: „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Şi tot aşa găsim la I Corinteni III, cu 16 un alt text care-l sprijină pe acesta: “Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”. Vedeţi că apostolul Pavel pune semnul întrebării: oare chiar nu ştiţi că Dumnezeu locuieşte în voi? Va să zică trupul este templul Duhului Sfânt. De asta trupurile unor sfinţi nu putrezesc, sau au bună mireasmă, pentru că în toată viaţa lor pământească, aceştia au slăvit pe Dumnezeu în ei. Toată viaţa lor, s-au silit să se sfinţească.
Dragoste şi milă
Voi ştiţi că „Dumnezeu este iubire” – doar apostolul Ioan scrie şi în prima sa epistolă că: „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”. (I Ioan IV, 8). Dar la Luca VI, cu 36, scrie aşa: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”. Iubirea şi milostenia. Deci asta vrea să afle Dumnezeu în inima omului: iubire şi milă. Iar dacă le află, atunci împărăţia Lui va fi într-acea inimă. Trebuie să se gândească fiecare: oare împărăţia lui Dumnezeu se află în mine? Am eu atâta dragoste şi milă? Iar dacă aşa stau lucrurile – şi sigur stau aşa pentru că Dumnezeu nu minte – atunci ar trebui să se întrebe omul: oare ce gânduri trebuie să iasă din mintea mea, dacă eu sunt templu al Duhului Sfânt? De aceea paza gândurilor e lucru mare în lupta cu potrivnicul. Însă răutatea n-ar putea ajunge la inimile voastre dacă ar fi pline de dragoste şi milă, căci spune şi Domnul: „iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi vă rugaţi pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”. (Matei V, 44). Care răutate v-ar mai mâhni dacă v-aţi iubi vrăjmaşii?
citiți integral pe Schitul românesc Prodomu.
