X

Rafila continuă genocidul început de Tătaru. Strigătul disperat al lui Sorin Ovidiu Bălan: “Opriți protocoalele morții!”

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Ieri mi-a murit un prieten. A murit de o boală de care nu se mai moare în ziua de azi, decât în câteva ţări subdezvoltate din Africa Subsahariană, nicidecum într-o ţară europeană, membră a UE. A murit de pneumonie. Medicii, cu toate strădaniile lor exemplare, nu l-au mai putut salva.

Prietenul meu a mers la spital în urmă cu câteva zile. Conform biletului de internare, după ce a fost examinat la camera de gardă, starea în care venise era „mediocră”. Nu gravă. Nu foarte gravă. Ci mediocră. Cu alte cuvinte, primind ajutor medical de specialitate, aproape sigur nu ar fi murit. S-a întâmplat, totuşi.

În foarte multe rânduri, îi învinuim pe medici că nu şi-au făcut ca lumea treaba. Că pacientul a murit, sau a rămas cu sechele pe viaţă, din pricina unor culpe medicale. Fără îndoială, mulţi dintre noi avem dreptate, atunci când facem aceste acuze. De astă dată însă, medicilor nu li se poate reproşa nimic. S-au bătut cu moartea din toate puterile. Au pierdut însă această bătălie. Şi nu pentru că ar fi fost nepricepuţi. Şi nu pentru că nu şi-au dat interesul, că au fost indolenţi. Prietenul meu a murit nu dintr-o culpă medicală. Ci, cred eu, dintr-o cauză mult mai gravă. Din cauza tâmpeniei unui protocol, care nu mai are nicio legătură cu realitatea şi care, aşa cum mi-au spus mulţi medici, unii dintre ei de renume, pierd pacienţi pe care îi pot salva.

Un protocol anacronic, dar care, practic, înpiedică medicii să intervină la timp, în sprijinul bolnavului.

Prietenul meu când a mers la spital, după ce a fost consultat, a fost nevoit, din cauza acestui protocol tâmpit, să aştepte aproape 30 de ore, ca să poată intra practic în spital şi să poată fi tratat. Interval de timp în care starea lui s-a agravat de la o oră la alta. Interval de timp în care medicii care voiau să îl salveze au fost legaţi de mâni şi de picioare.

Prietenul meu a trebuit să aştepte, ca să poată fi tratat, rezultatul testului PCR. Dacă are covid sau nu.

După aproape 30 de ore de aşteptare, aproape în comă, a fost dus la reanimare. După câteva ore a murit.

Şi ca să nu spuneţi că poate sunt subiectiv, fiind vorba despre un  prieten al meu, să vă mai dau un exemplu. De astă dată, cu un copilaş. O fetiţă de nici zece anişori. Într-o seară de vineri, a fost lovită de o maşină. Din fericire, a scăpat cu viaţă. Dar un picioruş a fost rupt rău de tot. A fost dusă de urgenţă de părinţi la un spital din Bucureşti. Medicul de gardă care a examinat-o imediat, a indicat clar pe foaia de internare: „operaţie urgentă”. Fetiţa, împreună cu mama ei, au fost duse într-un salon şi încuiate acolo. Au zăcut până luni dimineaţa. Fetiţa cu piciorul făcut zob, cu dureri crâncene, nu a putut fi operată, pentru că spitalul avea contract pentru teste PCR cu o firmă privată, care nu lucra în week-end. Din fericire, un medic inimos, nu a mai ţinut seama de protocoalele negioabe şi, impresionat de suferinţa groaznică a micuţei, a operat-o duminică dimineaţa.

Întâmplările acestea două mi-ai adus aminte de perioada de dinainte de Revoluţie, când orice contracepţie era interzisă prin lege. Când gravidele erau urmărite cu mare atenţie. Când avortul era interzis, sub pedeapsa puşcăriei. În acea perioadă, dacă la spital mergea cumva vreo femeie care, ea sau altciuneva, cu mijloace empirice, încerca să facă o întrerupere de sarcină şi femeia începea să se simtă rău, imediat lângă patul ei apărea un procuror. Care nu permitea medicului să intervină, punând în pericol viaţa nefericitei, până ce aceasta nu declara cine încercase să-i provoace întreruperea de sarcină, pentru a fi trimis la puşcărie. În acea perioadă, în foarte multe rânduri, medicii, riscându-şi propria libertate, au intervenit fără acordul celui care îi oprea şi salvau pacienta. Fără discuţie că au existat şi procurori care s-au făcut că nu văd şi astfel, indirect, au dat şi ei o mână de ajutor la salvarea unei vieţi. Dar, din păcate, au existat şi multe cazuri în care acea lege a făcut victime. Femei tinere au murit cu zile, pentru că nu li se permitea medicilor să intervină la timp pentru a le salva.

În primele zile de după dărâmarea regimului Ceauşescu, unul dintre primele decrete ale puterii nou instalate, a fost abrogarea acelei legi criminale.

Acum, practic, pandemia de covid nu mai există. Deja, la nivel mondial, se vorbeşte despre „fosta pandemie”. În China, ţara comunistă care nu a ezitat să trimită tancurile să-i calce în şenile pe manifestanţii din Piaţa Tiananmen, oamenii s-au revoltat împotriva restricţiilor şi au distrus centrele de testare.

La noi, continuă să funcţioneze acest protocol desuet, această reglementare care ucide oameni.

Fostul ministru al Sănătăţii, Nelu Tătaru, a postat pe o reţea de socializare: „Îmi cer iertare dacă am crezut atunci că limitarea drepturilor fundamentale este spre binele umanităţii, aşa făcea toată lumea, aşa se credea atunci, aşa am crezut şi eu, era vorba despre un virus nemaiîntâlnit în istoria umanităţii, despre care se credea că ucide tot ce întâlneşte în cale, de aceea am fost atât de brutali atunci”.

Poate domnul Nelu Tătaru a fost sincer atunci când a afirmat în această postare că îi pare rău că au fost brutali atunci, deşi personal cred că este o încercare de a fugi de răspundere. Dar, să zicem că aşa a fost atunci, la început. Când nu se ştia nimic despre virus.

Dar acum? Acum când, evident, pandemia nu mai există, când nu mai există restricţii, când este clar că virusul considerat ucigaş nu mai este deloc periculos, acum, de ce, în numele acestui virus, mai mor cu zile oameni în spitale? De ce nu se abrogă acest protocol criminal. Sau, dacă încă se mai tem de covid, de ce nu se face un test rapid, astfel încât medicii să poată interveni la timp, să salveze vieţi.

După aproape 30 de ore de aşteptare, când medicii ar fi putut interveni cu şanse mari de a-l salva, perioadă în care starea lui s-a agravat de la o oră la alta, a sosit şi rezultatul testului prietenului meu.

Era negativ!

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

7 comentarii

  1. Nu mai poți merge nici măcar la o clinică privată fără testul covid, test pe care bineînțeles îl faci pe banii tăi. Aici nu mai este vorba de pericolul covid ci de ați umfla cât mai mulți bani din buzunar. Ca să nu mai vorbim de faptul că la clinicile private ți se pun sub nas pentru a fi semnate tot felul de fișe justificative pentru nu se știe ce consultații însă fișe în alb, necompletate. pe baza cărora privații încasează bani de la CNAS pentru servicii neprestate. Încearcă numai să nu le semnezi sau să întrebi pentru ce sunt acele fișe și vei vedea ce se întâmplă cu tine.

  2. Iertare, dar cred că în acest articol se face o confuzie: înainte de ’89 femeia dacă dorea întreruperea sarcinii își făcea rău cu mâna ei, sau o ajuta cineva, pentru a ucide copilul și apoi mergea la spital să fie salvată. Era o păcălire a sistemului medical, și foarte bine că veneau procurorii. Câte vieți au fost salvate de la avort prin această lege! Mamele nebune, obsedate de crimă trebuiau salvate de medici? Da, dar după ce recunoșteau cine se asociază la crimă. Deci, după părerea mea, legea era bună. Este cu totul altceva în ziua de astăzi când omul moare din cauza protocoalelor impuse, și nu pentru că și-a făcut rău singur.

  3. Da, are dreptate domul Ovidiu Bălan să se revolte față de continuarea tiraniei covidice în spitalele morții. Dar nu cred că ce scrie domnia sa (printre altele se pare că e și mason) este întru totul de acord cu morala Creștină:
    “În primele zile de după dărâmarea regimului Ceauşescu, unul dintre primele decrete ale puterii nou instalate, a fost abrogarea acelei legi criminale (n.a: legea interzicerii contracepției).”. Să înțelegem că dl Bălan este de acord cu avortul?

    Totodată, domnul Ovidiu Bălan, în contextul scandalului sexual legat de Visarion Alexa, a publicat un articol în Evenimentul Zilei prin care făcea apologia legalizării prostituției! Amintind de “Crucea de Piatră”, în care doamnele de acolo ar fi fost protejate de către Stat (Poliție) împotriva abuzurilor.
    Că știe dumnealui că în țările în care prostituția e legalizată violurile sunt ca și inexistente! Nu zău? Mă întreb dacă domnul Ovidiu Bălan e tată de fete și dacă i-ar conveni ca una dintre ele să practice prostituția. Legal, firește.

    https://evz.ro/pledoarie-pentru-crucea-de-piatra-si-tanti-elvira.html
    https://www.vedeteblog.com/2012/10/sorin-ovidiu-balan-wiki-mason.html

    1. Ce înseamnă prostituția?
      Infertilitate legalizată, adică reducerea populației prin propagarea diferitelor boli venerice care cresc exponențial șansele ca populația să ajungă să nu mai poată face copii.
      O “lucrătoare socială”, după un an de muncă are 90%șanse să nu mai poată face copii. Iar bărbații care frecventează au șanse mari să transmită către alte femei boli (BTS) care le cresc acestora șansele să ajungă infertile.
      Pentru o femeie, de fiecare dată când are BTS scad masiv șansele de procreere. După 3-4 infecții ( tratate și vindecate) deja răul este făcut și nu știe de ce.
      Pentru bărbați este mai simplu, la început avea o pușcă de vânătoare și dobora ursu, după aventuri rămâne cu o pușcă de bâlci, trage și lovește ținta dar glonțul cade pe jos.
      Fiecare alege calea prin viață, drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

  4. Buna dimineața!!!

    In urma cu 3 luni stand pe banca in parc am simțit ca ceva ma pisca pe picior iar din reflex am dat cu mâna și ceva m a înțepat in deget ,ma durea f tare ,nu am văzut ce a fost Albina sau căpușa ,imi rămăsese in deget ,de durere am reușit cu unghiile sa scot acul sau ce a fost am ajuns repede acasă m am dezinfectat ,am mers din farmacie in farmacie o farmacista drăguța mi a dat un antihistaminic degetul se umflase se inrosise ,apoi mergând 15-20 pe jos
    la cel mai apropiat spital la recomandarea farmacistei care a spus ca ar fi bine sa merg sa mi curețe locul sa vadă dacă a rămas ceva.In curtea spitalului la camera de garda era plină de pacienți care așteptau sa între.
    Am întrebat pe domnul de la paza cum se procedează sa intru ca am o urgenta și m a trimis la containere acolo este asistenta care face triajul ,test…
    Când am văzut așa am plecat decât sa stau la protocolul lor ,probabil ca as fi stat 10-12 ore pana imi venea rândul doar sa ma vadă cineva.
    In final m am tratat acasă cu ce am avut inclusiv AB
    și m am vindecat cu ajutorul Domnului..

    Nu mi vine sa cred ca s au scos restricțiile de atâtea luni dar nu poți intra fără test..
    Domnul sa i judece!!!

    🙏🙏🙏

Dă-i un răspuns lui Macoviciuc Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button