Preambul
Oamenii au obiceiul de a vorbi mult fără a spune nimic. Așa stau lucrurile in lume de cînd tot ce este mai de preț pentru noi a ajuns sa fie neinsemnat pentru ceilalti. De fiecare dată cind ne deschidem inima pentru a arăta margaritarele păstrate acolo, apar acei porci de care a vorbit Hristos si ne calcă in picioare, mînjindu-ne de murdăria lor si lăsîndu-ne încă multă vreme după aceea cu pieptul deschis, străbătut de vîntul rece si umed al amărăciunii. Oare intr-un astfel de piept Și-a dorit Dumnezeu să cineze, atunci cind Și-a trimis Fiul să bată la ușa inimii noastre?
Iată acum și câteva din paradoxurile modernității:
1. Cînd oamenii arau cu calul, se băteau de la pămînt pentru că nici o palmă de pămînt nu rămînea nelucrată. De cînd ară cu tractoarele, toată țara e pîrloagă.
Pe cînd oamenii nu ieșeau din satul lor, toate fetele își găseau mire, făceau familii și erau înconjurate cu cinste. De cînd călătoresc pînă la capătul pămîntului în căutarea iubirii ideale, nu își găsesc perechea nici la 40 de ani, transformînd căsătoria, atunci cînd are loc, într-un fel de ajutor reciproc la bătrînețe.
2. Pe cînd fiecare țăran mergea cu toporul în pădure și își tăia lemn pentru foc și construcții, lemnul ajungea la toată lumea. Dar de cînd statul a pus polițiști pe motoare scumpe și ocheane care văd pe întuneric ca să nu lase țăranii să ridice măcar o ghindă de jos, pădurile dispar.
3. Pe cînd școala nu era obligatorie, a scrie cu greșeli era o rușine. De cînd marea majoritate a populației are cel puțin 12 clase de liceu, milioane de oameni scriu cu greșeli pe care nici nu pricepi cum le-au închipuit în mintea lor.
A fi prost nu mai este o rușine. A îndemna un prost să-și corecteze greșelile de scriere este un act de intruziune în sfera privată a prostului care se pedepsește cu huiduielile mulțimii.
Paradox: evoluția școlii a dus la înmulțirea prostiei.
Și, tot de la modernitate ni se trag următoarele:
Ghilotina, nu Crucea, este mama lumii moderne. Ghilotina revoluției franceze și pistoalele NKVD au scos afară Crucea și tot ce este sfînt.
Acum știm cît de multe arme și cît de sofisticate se află peste tot în lume, acum ați aflat unde sînt trilioanele prostimii care muncește pentru a sătura setea de război a conducătorilor lumii, urmașii celor care au venit la putere ghilotinînd și împușcînd pe regi, pe împărați, pe preoți și învățați.
Pace? Toți aceștia care s-au echipat cu cele mai cumplite arme au făcut-o, de fapt, pentru pace?
În urma lor vine proletariatul însetat de sîngele mieilor, toată această gloată planetară care duhnește ură din spatele telefoanelor și pe care boierii întunericului îi hrănesc cu și mai multă prostie.
Ce putem face?
Majoritatea oamenilor sînt împotriva mizeriei și prostiei noii ordini, doar că această majoritate nu are platformă pentru a se exprima. Acum putem ști sigur acest lucru, datorită monitorizării la care sîntem supuși prin propriile telefoane.
Dacă oamenii îndobitociți ar fi fost majoritari, guvernele nu ar fi cheltuit sumele colosale pentru propaganta new-eigistă, iar rețelele sociale aservite lor nu ar fi recurs la cenzura și blocarea mesajelor anti-sistem.
Așa că, nu vă pierdeți cumpătul și nu vă împuținați cu sufletul.
Ca să nu vă simțiți singuri, regăsiți-vă frații cei de un cuget în rugăciune, căci tot acolo sînt și îngerii buni care sînt miliarde nesfîrșite!
Gheronda Grigorie Papasotiriou (1940-2019)
Vin zile dificile pentru întreaga lume.
Eu nu voi mai apuca, nu voi mai fi in viata.
Aveți grijă să păstrați credința ortodoxa!
Fără harul lui Dumnezeu este imposibil să scăpăm de slăbiciuni, indiferent cât de mult vrem să luptăm și să încercăm.
Luati aminte!
Numai cu puterea noastra suntem niste incapabili.
Și pentru cele mai mici fapte si virtuti, vom ramane incompetenți fără harul lui Dumnezeu.
Ceea ce trebuie să facem este să ne plecăm, să ne smerim, să spunem „O, Doamne Iisuse Hristoase!
Sunt mizerabil, sunt josnic,
ajută-mă!”.
Seculariștii (ateii si panteistii) spun că aici este iadul aici și Raiul.
De fapt „de aici de pe pamant se trăiește Raiul, de aici de pe pamant se trăiește iadul”.
Acesta este adevărul.
Necredinciosii ar dori să spună un adevăr, dar il spun sucit si încurcă lucrurile și spun „aici este iadul aici este Raiul”.
În timp ce adevărul este că inca de aici se trăiește iadul, si tot de aici se trăiește raiul!
Cei smeriti trăiesc Raiul inca de aici de pamant. Egoistii cuprinsi de egolatrie trăiesc iadul inca de aici de pe pamant.
Și, desigur, această experiență a iadului și a Raiului de pe pamant va continua dincolo in vesnicie.
Fie ca Dumnezeu să ne întărească să trăim cu umilință, să trăim atât aici raiul, cât și dincolo in vesnicie raiul.
Smerenia este calea pe care daca o parcurgem nu vor putea sa ne afecteze prea multe necazurile.
Cel este smerit are nadejde ca fi mântuit, spun Sfintii Părinți.
https://web.facebook.com/jim.giouz/posts/pfbid0mEwiCKune2fBDYEic9SXuBBnM2H27sNaXgjprVwhNFXfrLu3zzAK3yYkPuB63Ps4l?__cft__%5B0%5D=AZVh04NPkUzPBPpo-a5Lrke-5A5sWM9y7Y_EXbD6dFdXlnvfjcsWuKe7CXxxoYhYFXUDntaGXxUvNHifvYA3-UQHFCw3_eEKSBzZVeM3UuI9W-cLjMWz2twcE4BAIuTYijrFAgzeQSJBKRW7zjk7CasX5iSZtVrhlgY3Zov3yUFHNtpnijcm6xdtIS9novnVEB0&__tn__=%2CO%2CP-y-R
Sfantul Sofronie Saharov:
Adam simtind in sine liberatea determinarii de sine, a cazut in mandrie.
„Eu insumi ma voi zidi”.
Si acesta este inceputul „omului dumnezeu (homo deus)” despre care atat de mult vorbesc oamenii, si mai cu seama in zilele noastre:
„Fugi de aici, Dumnezeu nu exista! Dumnezeu este omul”
Duhului Sfant toata mandria Ii este potrivnica, si in Sfanta Scriptura ea se numeste necuratie. Iar lumea traieste cu mandria! Mandria se cultiva ca aristocratism si ca superioritate a celor invatati. Ei insisi nu stiu ca
mandrindu-se, inchid usa Duhului Sfant
Rezultatul caderii lui Adam a fost acela ca omul a „cazut” de la chip al lui Dumnezeu, in acest cuget pe care acum il numim egoism. Egoismul ne-a devenit semnul caderii si prezenta in noi a pierzaniei – moartea.
Egoismul este de-a dreptul pricina tragediilor din viata omului, din viata omenirii pe pamant.
Dragostea traieste in celalat nu in iubirea de sine. Iar cei iubiti alcatuiesc viata crestinului. Individualismul egoist, neaparat va ajunge la insingurare si la despartire, prin lupta pentru existenta sa vremelnica.
Credinta noastra consta in faptul ca noi suntem ziditi de Dumnezeu, iar nu noi zdim pe Dumnezeu. Noi nu voim a face precum Adam, care dintr-o data a dorit sa traiasca dupa propria voie.
Omul pamantesc, molipsit de mandria primei caderi in pacat a lui Adam, trebuie sa dobandeasca un alt simtamant: cainta pentru nelegiurile noastre, din mandrie impotriva Dumnezeului-Om smerit.
Putem deveni asemanatori Lui pana la identitate dupa har numai printr-o viata dupa poruncile Sale, prin pocainta, pana acolo unde poruncile lui Dumnezeu se fac ca si singura lege a intregii noastre vietuiri. Pocainta nu injoseste pe om.
Cand cineva se constientizeaza a fi mai rau decat toata faptura, el s-a facut mai presus de toata faptura: atunci se atinge de energia necreata a harului.
Poruncile lui Dumnezeu nu sunt ceva conventional „exterior”, ci Descoperirea lui Dumnezeu asa cum este El in Sine.
Intre poruncile lui Hristos si Viata Lui Insusi nu este nicio diferenta.
Cand ne lepadam de toate si voim a auzi numai numele Lui, poruncile Lui, a chema numele Lui, a fi daruiti Lui cu toata fiinta noastra, atunci toata lucrarea noastra de zi cu zi devine un act liturgic de o mare insemnatate.
Care este nevointa noastra? Aceea de a birui voia noastra individuala, pacatoasa, devenind purtatorii cugetului lui Hristos.
Care este sarcina? Aceea de a gandi precum gandeste Hristos si de a vedea lucrurile cum le vede Hristos.
Asadar noi devenim dumnezei dupa har prin indentitatea cuprinsului vietii noastre cu poruncile lui Hristos.
Viata lui Hristos Insusi, in chip firesc se impartaseste mintii si inimii noastre.
Daca va fi respingere tensionata intre noi si Hristos, in loc de armonie desavarsita, atunci nici noua, nici lui Hristos nu va fi cu putinta a fi impreuna in Vesnica Imparatie – in armonia proprie ei.
Asadar, noi voim a ne insusi treptat insusi mintea lui Hristos Dumnezeul nostru, si astfel a dobandi ceea ce Sfintii Parinti numesc indumnezeire.
Mantuirea este indumnezeirea, care consta in insusirea mintii lui Hristos Dumnezeul-Om, iar nu in faptul am devenit dumnezei pentru altii.
Vom chema Numele Domnului, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul, si astfel, cu anii, firea noastra va renaste: nu dintr-o data, ci treptat, prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos!
Rugati-va ca Domnul, prin prezenta Sa, sa ne daruiasca a ne vedea pacatele si greselile – toata starea noastra gresalnica sa o intelegem ca starea urmarii caderii lui Adam.
Noi suntem o molecula a marelui trup al omenirii. Iar cand omenirea boleste si boala patrunde acest mare trup, ea se rasfrange asupra fiecaruia dintre noi.
Traiti fiecare eveniment ca pe o descoperire ce se petrece in intreg cosmosul. Noi nu suntem in afara acestei intinderi, ci inaluntru.
Si atunci treptat se iveste privelistea ca pacatul lui Adam este pacatul nostru al tuturor. Si atunci se va naste in noi rugaciunea pocaintei – pentru noi, iar apoi pana la capat pentru intreaga omenire.
Noi vedem cum Biserica Ortodoxa se arata a fi prigonita prin inrauririle naruitoare ale stapanirii domnului (satana) acestei lumi.
Si intrebam: De ce ne aflam intr-o astfel de imprejurare? Fiindca in aceasta desertare (kenoza) a Bisericii Ortodoxe este data incercarea si calea cunoasterii desertarii (kenozei) lui Iisus Hristos Insusi ca Om. Si asa ne-a lasat pilda spre a urma Lui.
Iar aceasta cale Hristos a numit-o ingusta (Matei 7, 14), si putini sunt aceia care o vor vedea si o vor afla.
Sfantul Varsanufie cel Mare, Filocalia XI,
R. 421; R. 422
Cand rugandu-te, ai dobandit ceea ce ai cerut si de aceea te-ai mandrit, e vadit ca nu te-ai rugat dupa Dumnezeu, nici n-ai primit ajutorul de la Dumnezeu, ci ai fost sub lucrarea dracilor, ca sa ti se mandreasca inima.
Caci cand ajutorul vine de la Dumnezeu, sufletul nu se mandreste, ci mai vartos se smereste si se minuneaza de marea mila a lui Dumnezeu, care binevoieste sa miluiasca pe pacatosi, macar ca sunt nevrednici si se supara totdeauna.
Se minuneaza ca nu ne da dupa pacatele noastre, ci in multa Lui rabdare trece cu vederea pacatele noastre si ne rabda indelung si ne miluieste.
Si de aceea nu se mandreste, ci se smereste si-L slaveste.
Daca fapta cea buna a fost insotita de la inceput de slava desarta, acea fapta a fost fara indoiala, diavoleasca.
Dar daca la inceput n-a avut slava desarta, dar pe urma a primit slava dedarta, a nimicit ceea ce se facea bine, asemenea celui ce inalta un zid si apoi il darama.
Sfantul Varsanufie cel Mare, Filocalia XI:
R. 386:
Ia aminte, ca nu cumva increzandu-te in faptul ca ai pe sfinti aproape (ocrotindu-te pe tine), sa ramai pe cale cu nepasare.
(Adica: nu ma intereseaza ca cardul de identitate biometric cu microcip este in legatura directa cu pecetluirea cu semnul fiarei; raman in sistem, voi primi cardul biometric de identitate cu microcip si fac si eu ce fac ceilalti care-l primesc! Adica ma pregatesc pentru pecetluirea cu semnul fiarei!)
Si de auzi ceva pe cale (sa se intample), fie despre talhari, fie despre alt lucru primejdios (despre digitalizarea care va elimina banii lichizi si care va pregati omenirea pentru primirea semnului fiarei), trebuie sa te intaresti si sa faci tot ce iti sta in putinta (sa te retragi in mediul rural, iar mai apoi in munti) ca sa nu cazi in aceste curse sau capcane.
Daca auzi despre talhari (de pilda talharii marii resetari) sau despre alte primejdii, legate de acea cale, nu porni cu indrazneala sa calatoresti pe acea cale, fara o asigurare, ca sa te poti astfel elibera de mandrie si de primejdie.
Caci nu trebuie sa se arunce cineva cu voia intr-o incercare.
Sfintii care auzeau de talhari si de alte necazuri posibile pe o cale, amanau plecarea. Aceasta e o pilda de smerenie pentru noi.
Parintele Staniloae:
Aruncarea cuiva in incercari cu increderea ca Dumnezeu il va sustine datorita credintei sale, este o mandrie care nu place lui Dumnezeu si poate sa-l duca la pierzare pe cel care ispiteste pe Dumnezeu.
E ca si cum L-ar sili (i-ar porunci Lui) pe Dumnezeu sa-l ajute.
R. 391
Atunci cand stim sigur despre un loc ( o imprejurare contextuala) ca e aducator de primejdii, trebuie sa ne pazim mai dinainte
R. 703
De vei vedea frica in inima ta, pleaca si sa nu socotesti ca prin aceasta vei trada credinta. Caci nu cere Dumnezeu ceea ce intrece puterea cuiva.
Si de vei ramane avand intru tine frica, se poate intampla ca, nesuportand necazurile si chinurile ce vor veni, sa tradezi Adevarul si sa-ti atragi pedeapsa vesnica.
Iar de vei ajunge fara voia ta in incercare,
arunca toata grija ta asupra Iubitorului de oameni Dumnezeu (I Petru 5, 7)
zicand:
„Stapane, nu ca unul care are puterea harului am primit sa ma aflu in aceasta impreujurare, ci fara voia mea.
De aceea pentru bunatatea Ta, si pentru rugaciunile tuturor sfintilor, nu ma lasa sa tradez sfanta credinta”.
👇
Parintele Athanasie Mytilineos:
In vremea persecuțiilor din Biserica primara, desigur, exista tortura trupului, dar nu exista nici o influență asupra minții și a sufletului. Dar în martiriul sfârșitului vremurilor vom fi influențati in suflet și metodele vor fi mai rele. De ce? Căci ne vor pune lucruri chimice în trup (vaxinuri) și ne va paraliza mintea, voința, ne va distorsiona sentimentul și ne va dezorienta mintea.
Acestea au fost încercate și testate în timpul nostru si sunt bine cunoscute. Deci, cum veți putea să-L mărturisiți pe Hristos și să nu vă închinați antihristului? Ce martiriu teribil! De aceea va fi o necesitate să ne ascundem (sa ne refugiem)!
Va fi o necesitate in a ne ascunde!
Căci în acest martiriu nu știm dacă putem, nu putem îndura, sau cum vom putea suporta si care va fi starea noastră de spirit atunci când lucrurile chimice (vaxinurile) ce ni le vor pune în noi isi vor face efectul.
Un alt fapt este o confuzia. Mucenicul in Biserica primara știa clar ce este creștinismul și ce este idolatria.
Acum lucrurile sunt neclare. Credința este neclară!
Va exista inselare demonica. Minunile vor fi făcute de antihrist. Închinătorii la idoli nu au făcut minuni. În general, inselarea va prevala.
De aceea Domnul Hristos ne spune:
„se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne de va fi cu putinta sa înșele și pe cei aleși”.
https://youtu.be/aiu2C4V-QQg
Creștinii noștri ortodocsi atunci când vor vedea că pot fi penalizati, ca urmeaza să nu mai aibă posibilitatea primirii unui salariu, ca nu mai pot avea ce si au dorit, or sa cedeze și vor accepta conditiile sistemului… Iar apoi vor spune: „Ce era sa fac? Sa mor de foame? Să mi moară copiii?”
Și apoi mai tarziu cand vor primi pecetea se vor închina Antihristului, ca să nu mai spunem ca s au închinat zilnic prin patimile lor cotidiene, prin felul vieții pe care o duceau!
Prin urmare, mulți, mulți dintre creștinii noștri ortodocsi vor trăda credința ortodoxa și nu se vor mai putea mantui!
👇
Sfantul Ambrozie de la Optina, Bunavestire, Galati, 2003, p. 525:
In aceste ultime vremuri apropiate timpului venirii lui Antihrist, fiii credinciosi ortodocsi ai Bisericii Celei Una Sfinte Sobornicesti se vor ascunde in pesteri (in munti) si numai cu atotputernicele rugaciuni ale Maicii Domnului se vor putea pazi de persecutiile slugilor lui Antihrist.
👇
Parintele Serafim Rose:
Dupa noua si falsa unire a ortodocsilor cu romano-catolicii, care acum a primit un impuls ce sporeste continuu, va mai exista vreo Ortodoxie, in afara catcombelor si a pustiei?
Toţi Sfinţii Pǎrinţi care vorbesc despre acest subiect au în vedere marea strâmtorare de la sfârşit, spunând ca toţi creştinii autentici, vor fi ascunşi privirilor lumii, nefăcându-şi simţitǎ prezenţa.
Cei care vor fi mai vizibili lumii nu vor fi creştini adevǎraţi!
https://cuvseraphimrose.wordpress.com/conferinte/semnele-vremurilor/
Sfantul Nicolae Velimirovici:
Dispretuind pe Cel Care a spus: „Eu sunt Adevarul” (Ioan 14, 6), crestinii se alatura (tradeaza) persecutorilor si, asa cum spunea Tertulian, „cel mai bun chip de a castiga favoarea prigonitorilor Adevarului e acela de a dilua si a rastalmaci acest Adevar ca o justificare sau ca o scuza.
Oricat de grozava ar fi lepadarea de adevar si de iubire in vremurile de apoi, imparatia lui Hristos tot se va umple (Matei 22, 10).
Ia aminte, si sa nu te amagesti:
iubirea pe care Mielul o pastreaza celor ce raspund chemarii Tatalui si, cu frica si dragoste, vin la nunta Fiului Sau, este o iubire dulce, blanda.
Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului (Apocalipsa 19, 9).
Iar cine intarzie sa vina, nu pentru ca n-a fost poftit nu vine, ci pentru ca nu vrea sa vina.
Dar, pe cat este de dulce acea iubire, pe atat este de grozava mania asupra celor care intorc spatele chemarii,
nesocotind-o, asupra celor care sfasie pe cei trimisi s-o binevesteasca!
Caci, atunci cand Mielul lui Dumnezeu va fi invins toate fiarele, si pe cele cu chip de om, si pe cele fara de chip de om, cand se va arata El lumii, vor urla cu spaima mare, strigand muntilor si stancilor:
Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului (Apocalipsa 6, 16).
Dreapta, insa grozava va fi razbunarea iubirii inselate.
„România va trece direct la tehnologia de recunoaştere facială”.
„Trebuie să ai o identitate digitală pentru fiecare cetăţean pentru a oferi servicii publice digitale. Pentru că altfel statul nu poate să garanteze că eu sunt într-adevăr persoana care solicită un anumit serviciu. Aşa că până la mijlocul anului viitor, cel mai târziu, vom avea o identitate digitală şi un nou mod prin care să-i identificăm pe cetăţeni prin recunoaştere digitală”
https://www.caleaeuropeana.ro/ministrul-digitalizarii-pana-la-jumatatea-lui-2023-romanii-vor-avea-o-identitate-digitala/
👇
„Societățile și economiile europene se digitalizează rapid, trebuie să îmbrățișăm era digitală și sistemul nostru monetar trebuie să se adapteze, de asemenea, la un viitor digitalizat”.
Vicepreședintele Comisiei UE, Dombrovskis: „Viitorul monedei euro este digital, sistemul nostru trebuie să se adapteze”
https://economedia.ro/vicepresedintele-comisiei-ue-dombrovskis-viitorul-monedei-euro-este-digital-sistemul-nostru-trebuie-sa-se-adapteze.html#.Y3t8FPdMrZE