EXCLUSIV: Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos

Klaus Schawb, directorul executiv al Forumului Economic Mondial (FEM) este doar un priceput agent de PR in slujba unei agende tehnocratice globale, ale carei origini datează de la începutul anilor 1970 sau chiar mai devreme, care se prezinta sub forma unei unitati corporatiste a puterii, incluzând guvernul si chiar ONU. 

Ceea ce este important sa înțelegem, in așa numita agendă Marea Resetare a lui Klaus Schawb, este ca nu contine nici macar o singura ideee noua, originala. Nici agenda sa pentru cea de-a patra revolutie industriala nu are pretentia de a fi inventat notiunea de economie a partilor interesate (stakeholder capitalism).

Marea Resetare propusa la Davos in 2020 este doar un plan actualizat pentru o dictatură distopică globală, sub controlul ONU, care se afla in curs de dezvoltare de cateva decenii. Pionii principali ai acestei miscari sunt David Rockefeller si protejatul sau Maurice Strong.

La inceputul anilor 1970, nu a existat nicio persoana mai influenta in sfera politicii mondiale decat raposatul David Rockefeller, foarte cunoscut pe atunci ca presedintele bancii Chase Manhattan. Cercurile elitiste internationale având legături directe cu David Rockefeller au lansat o gama uimitoare de organizatii si grupuri de reflecție precum: Clubul de la Roma, Fondul de 1001 pentru natura, corelat cu World Wildlife Fund (WWF); Conferința de ziua Pamantului Natiunile Unite de la the Stockholm, studiul Limits to Growth și Comisia Trilaterală.

Clubul de la Roma, înființat de David Rockefeller în 1968, are specific neo-malthusian (neo-malthusianismul consta in teama că suprapopularea planetei poate duce la dezastre umanitare si ecologice și presupune adoptarea de masuri coercitive pentru reducerea populației). Acest club a fost înființat împreună cu Aurelio Peccei si Alexander King.

Aurelio Peccei era managerul senior al companiei auto FIAT, deținută de puternica familie italiana Agnelli. Gianni Agnelli era prieten intim cu David Rockefeller încă din 1957 si membru in comitetul consultativ international al bancii Chase Manhattan, al carui presedinte era Rockefeller. In 1973, Agnelli a devenit membru fondator al Comisiei Trilaterale condusa de Rockefeller.

Alexander King, șeful programului de stiinta al OECD – Organizatia pentru Colaborare si Dezvoltare Economica si mai tarziu presedintele acesteia a fost si consultant NATO.

Acesta este inceputul a ceea ce avea sa devina miscarea neo -malthusiana ”oamenii polueaza”.

In 1971, Clubul de la Roma a publicat raportul ”Limits to Growth” in care era prezis sfârșitul civilizației așa cum o cunoaștem, datorită creșterii rapide a populației în combinație cu resursele limitate ale pământului (de ex: petrolul). Concluzia acestui raport a fost ca in lipsa modificarilor substantiale in ceea ce privește consumul de resurse : „cel mai previzibil rezultat va fi o scadere destul de brusca si incontrolabila atat a populatiei cat si a capacitatii industriale”.

Acest raport s-a bazat pe simulări pe computer falsificate, realizate de un grup de informaticieni de la MIT si a făcut următoarea îndrăzneață predicție: ”daca tendințele actuale de creștere a populației globale, a industrializării, a poluării, a producției de alimente si de epuziare a resureselor continuă neschimbate, limitele existentei pe aceasta planeta vor fi atinse candva in urmatoarea suta de ani”. Era anul 1971.

Raportul a fost prezentat de Schawb, în 1973, în cadrul celei de-a treia întâlnire anuala a liderilor de afaceri, tinuta la Davos, iar in 1974 Clubul de la Roma a declarat : ”pamantul are cancer iar cancerul este omul” :”lumea se confrunta cu un set de probleme globale interconectate, fara precedent, cum ar fi : suprapopularea, epuizarea resurselor neregenerabile (de ex: petrolul), lipsa alimentelor, degradarea mediului si o guvernare slaba”. Ei au sustinut ca este necesara restructurarea pe orizontala a sistemului mondial, a sistemului de valori si a scopurilor oamenilor pentru a rezolva crizele energetice, alimentare si orice fel de criza: „Ca sa existe crestere organica, avem nevoie de schimbari sociale si individuale”.

Mai mult decat atat, in raportul din 1974 intitulat ”Omenirea la rascruce”, Clubul de la Roma a sustinut : cresterea interdependentei dintre natiuni si regiuni trebuie sa se traduca printr-o scadere a independentei. Natiunile nu pot fi interdependente fara ca fiecare dintre ele sa renunte la o parte din, sau cel putin sa recunoasca limitele propriei sale independente: „Acum este momentul sa elaboram un plan generalizat pentru cresterea organica durabila si pentru dezvoltarea mondiala, bazat pe alocarea globala a tuturor resurselor finite si pe un nou sistem economic global”.

Aceasta este formularea timpurie pentru Agenda 21 a ONU, Agenda 2030 si Marea Resetare de la Davos din 2020.

De departe cel mai influent organizator al agendei de crestere 0 a lui Rockefeller, de la inceputul anilor 70, a fost vechiul sau prieten, petrolistul miliardar Maurice Strong. Canadianul Maurice Strong, a fost unul dintre principalii propagatori timpurii ai teoriei viciate (din punct de vedere stiintific) conform careia, emisiile de CO2 produse de om, prin folosirea vehiculelor de transport, centralelor de carbune si agriculturii au provocat o crestere dramatică si accelerata a temperaturii globale, care ameninta planeta și determină asa numita încălzire globală.

In calitate de presedinte al Conferintei ONU de la Stockholm din 1972, tinuta cu ocazia zilei pamantului, Strong a promovat o agenda ecologista radicala, de reducere a populatiei, scaderea nivelului de trai din intreaga lume, totul pentru a salva mediul : „Singura speranta a planetei este prabusirea civilizatiilor industrializate si este responsabilitatea noastra sa ne ocupam de asta”. Aceste idei s-au materializat sub forma pandemiei globale actuale.

Strong a fost o alegere cel putin curioasa, in rolul de conducator al unei intiative majore a ONU si de mobilizator al actiunilor in domenilor mediului, tinand cont de faptul ca, atat cariera cat si averea sa au fost construite pe exploatarea petrolului, ca de altfel, si a unui numar mare de noi sustinatori ai puritatii ecologice precum Rockefeller, Robert O. Anderson (Institutul Aspen) sau John Loudon de la Institutul Shell.

In 1947, pe cand era un tanar canadian de 18 ani, Strong l-a cunoscut pe Rockefeller si din acel moment, cariera sa a fost conectata la reteaua familiei Rockefeller. Acesta a primit o pozitie cheie sub trezorierul ONU, Noah Monod, unde trebuia sa implementeze modelul clasic de parteneriat public-privat: castig privat din fonduri guvernamentale publice. Fondurile ONU erau in mod convenabil gestionate de Chase Bank, condusa de Rockefeller.

In anii 1960 Strong devenise deja președintele imensului conglomerat energetic si petrolier Power Corporation din Montreal, detinut de influentul om de afaceri Paul Desmarais. Potrivit cercetătorului canadian Elaine Dewar, aceasta companie a fost utilizata ca fond politic, avand scopul de a finanta campaniile unor politicieni atent selectati din Montreal, precum Pierre Trudeau.

Deja in 1971 Strong fusese numit subsecretar al Natiunilor Unite la New York, precum si secretar general al viitoarei conferinte ONU, de la Stockholm, organizata cu ocazia zilei pamantului: Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediul Uman sau Summitul Pamantului I. Tot in acelasi an, Strong a mai primit rolul de administrator al Fundatiei Rockefeller, pozitie din care a finantat lansarea proiectului Stockholm Earth Day.

Până în 1989 Strong fusese deja însărcinat, de secretarul general al ONU, sa conducă Conferința ONU pentru Mediu și Dezvoltare din 1992 sau Summitul Pământului II de la Rio. Din această poziție el a supravegheat elaborarea obiectivelor ONU „mediu sustenabil”, Agenda 21 pentru dezvoltare durabilă (care stă la baza Marii Resetări a lui Schwab) precum și crearea Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) al ONU.

Strong, care era și membru al consiliului de administrație de la Davos (WEF) a făcut în asa fel încât, Schawb sa servească drept consilier cheie în cadrul Summit-ului Pamantului de la Rio.

Alexander King, membru in Clubul de la Roma a elaborat un raport intitulat „Prima revoluție globală”. In acest raport, se admite ca ideea susținută anterior, conform careia încălzirea globala este cauzata de emisiile de CO2 produse de activitățile umane, a fost doar un truc inventat pentru a forța schimbarea oamenilor:

„Inamicul comun al omenirii este omul. În căutarea unui nou inamic care sa ne unească, ne-am gândit că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa de apa, foametea și alte asemenea, ar fi potrivite. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și doar prin schimbarea atitudinilor și a comportamentelor acestea pot fi depășite. Adevăratul dușman este însăși omenirea”.

Delegatul președintelui Clinton la Rio, Tim Wirth, a recunoscut același lucru, afirmând:

„Trebuie sa ne confruntăm cu problema încălzirii globale. Chiar dacă teoria încălzirii globale este greșită vom face tot ceea ce este necesar în ceea ce privește politicile economice și de mediu”.

La Rio, Strong a introdus pentru prima data, ideea manipulativă a unei „societăți sustenabile”, definită în relație cu acest obiectiv arbitrar de eliminare a emisiilor de CO2 și a altor așa numite gaze cu efect de seră.

In septembrie 2017, Agenda 21 a devenit Agenda 2030, cu binecuvântarea Papei, avand urmatoarele obiective „sustenabile” :

„Terenul, din cauza naturii sale unice și a rolului crucial pe care îl joacă în așezările umane, nu poate fi tratat ca un bun obișnuit, controlat de indivizi și supus presiunilor și ineficiențelor pieței. Proprietatea privată a terenurilor este, de asemenea, un instrument principal de acumulare și concentrare a bogăției și, prin urmare, contribuie la nedreptatea socială. Dreptatea socială, reînnoirea urbană și dezvoltarea, asigurarea de locuințe decente și condiții sănătoase pentru oameni pot fi realizate doar dacă terenul este folosit în interesul societății în ansamblu.”

Pe scurt, proprietatea privată a terenurilor trebuie să devină socializată pentru „societatea în ansamblu” – o idee binecunoscută în zilele Uniunii Sovietice și o parte cheie a Marii Resetări de la Davos.

La Rio, în 1992, unde a fost președinte și secretar general, Strong a declarat:

„Este clar că stilurile actuale de viață și modelele de consum ale clasei de mijloc înstărite : consumul ridicat de carne , consumul de cantități mari de alimente congelate și semipreparate, utilizarea de combustibili fosili , aparate electrocasnice, aer condiționat acasă și la locul de muncă și locuințe suburbane – nu sunt sustenabile.”

În acel moment, Strong se afla în centrul transformării ONU în vehiculul pentru impunerea unei noi „paradigme” tehnocratice globale prin furt, folosind avertismente îngrozitoare despre dispariția planetei și încălzirea globală, fuzionarea agențiilor guvernamentale cu puterea corporativă toate sub marca „sustenabilității”.

În 1997, Strong a supravegheat crearea planului de acțiune în urma Summit-ului Pământului, Evaluarea Diversității Globale, un plan pentru derularea celei de-a patra revoluții industriale, un inventar al fiecărei resurse de pe planetă, cum va fi controlată și cum aceasta revoluție ar fi realizata.

În acest moment, Strong era co-președinte al Forumului Economic Mondial de la Davos al lui Klaus Schwab. În 2015, la moartea lui Strong, Klaus Schwab a scris:

„El a fost mentorul meu încă de la crearea Forumului: un mare prieten; un consilier indispensabil; și, de mulți ani, un membru al Consiliului Fundației noastre.”

Înainte de a fi părăsit ONU din cauza unui scandal de corupție din Iraq Food-for-Oil, Strong a fost membru al Clubului de la Roma, administrator al Institutului Aspen, administrator al Fundației Rockefeller și al Fundației Rothschild. Strong a fost și director al Templului Înțelegerii Lucifer Trust (alias Lucis Trust) găzduit la Catedrala Sf. Ioan Divinul din New York City,

„unde ritualurile păgâne includ escortarea oilor și a vitelor la altar pentru binecuvântare. Aici, vicepreședintele Al Gore a ținut o predică, în timp ce închinătorii au mărșăluit spre altar cu boluri de compost și viermi…”.

Aceasta este originea întunecată a agendei Marea Resetare a lui Schwab, care ne impune să mâncăm viermi și să nu avem proprietate privată, toate cu scopul de a „salva planeta”.

Agenda este întunecată, distopică și menită să elimine miliarde dintre noi, „oamenii obișnuiți”.

tradus de Nicoleta Păun