X

Înălțarea Sfintei Cruci. Cuvânt al Sf. Luca al Crimeei: “Să nu avem comuniune cu hulitorii Sfintei Cruci”

Image result for inaltarea sfintei Cruci

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Sărbătoarea Înălţării Crucii Domnului este foarte veche. Se ştie că se prăznuia deja în secolul al V-lea, şi că a fost fixată cu ocazia unui mare eveniment – aflarea Crucii Domnului. Elena, mama primului împărat roman creştin Constantin, a mers la Ierusalim ca să caute Crucea Domnului. Era o sarcină difìcila, fìindca Ierusalimul, după moartea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos, a fost de două ori distrus de romani şi zăcea în ruine, iar locul Golgotei împăratul roman Adrian a poruncit să fie astupat cu mult pământ şi să se construiască o capişte idolească pentru zeiţa Venera, pentru a distruge amintirea Crucii lui Hristos.

Mama împăratului, Elena, nu ştia de unde să înceapă căutările Crucii, dar Domnul i-a trimis în cale un evreu bătrân, pe Iuda, care i-a spus că Sfânta Cruce se află sub capiştea Venerei. Împărăteasa a poruncit să fìe distrusă capiştea şi sub ea a aflat trei cruci. Inscripţia de pe Crucea lui Hristos nu mai era. Dar au recunoscut-o prin aceea că, atingând-o de un om mort, acela a înviat. Atunci mulţime mare de popor, într-o bucurie negrăită, a început să se înghesuie să vadă Crucea lui Hristos. Pentru că Crucea sa fìe văzută, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a aşezat-o pe un loc mai înalt şi a înălţat-o (a ridicat-o în văzul tuturor). Poporul, cu entuziasm, cântă: „Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte!” Fără încetare cânta, cum aţi auzit aseară la Miezonoptica, în timpul înălţării Crucii.

Iată istoria acestei sărbători. Pomenind Crucea lui Hristos, răstignirea şi mântuirea lumii prin Crucea Lui, trebuie să pătrundem învăţătura creştină despre Cruce.

Cu putere a vorbit despre Cruce Sfântul Apostol Pavel în prima sa Epistola către Corinteni. Ascultaţi cuvintele lui, pătrundeţi adânc în însemnătatea lor sfânta:

Cuvântul cruce pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu.

Nebunie, sminteală, ieşire din minţi sunt pentru cei ce pier cuvintele despre cruce, iar pentru noi toţi în ele este toată puterea lui Dumnezeu, fìindca este scris:

Voi pierde înţelepciunea înţelepţilor şi priceperea celor pricepuţi o voi lepăda. Aceasta o spune Prorocul Isaia: Unde este înţeleptul? Unde sunt cărturarii? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Nu a prefăcut oare Dumnezeu intelepcinea lumii acesteia în nebunie?

În nebunie a prefăcut Dumnezeu toată înţelepciunea lumii acesteia. Unul dintre cele mai înţelepte popoare din vechime se consideră poporul german. Acest popor a fost purtătorul înţelepciunii lumeşti. Din sânul lui au ieşit fìlosofi mari precum Kant, Fichte, Hegel; ştiinţa germană stătea mai presus de toate ştiinţele europene. Şi aţi văzut cum a ruşinat Domnul aceasta înţelepciune lumească a poporului german, cum a prefăcut-o în nebunie. Fiindcă a fost oare vreodată nebunie mai cumplită decât cea a căror martori am fost de curând? Oare când a înnebunit poporul până la o asemenea măsură, încât în modul cel mai feroce să distrugă multe milioane de oameni şi biserici ale lui Dumnezeu? Astfel, asupra poporului german s-au împlinit în zilele noastre cuvintele Apostolului Pavel:

Nu a prefăcut oare Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia în nebunie? Fiindcă atunci când lumea, în înţelepciunea ei, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, I-a fost bineplăcut lui Dumnezeu cu nebunia propovăduirii să-i mântuiască pe cei credincioşi. Fiindcă şi iudeii cer minuni, şi elinii cauta înţelepciune.

Voi aţi auzit nu o dată, în timpul citirii Evangheliei, cum conducătorii preoţilor şi fariseii cereau de la Domnul Iisus Hristos să le arate semne ca mărturie că are putere să facă faptele pe care le săvârşea permanent. Ce fel de semne le mai trebuiau, când Domnul făcea minune după minune? Ei erau orbi, dar cereau minuni noi prin care să dea Domnul mărturie despre chemarea Sa de sus.

Iar elinii cauta înţelepciune. Vechii greci erau un popor profund gânditor. Din sânul poporului grec au ieşit mari filosofi ai lumii vechi, care şi până în prezent sunt la o înălţime greu de atins – Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel. Aristotel este purtătorul unei înţelepciuni neîntrecute, al amplorii şi profunzimii minţii. Grecii erau un popor care a pătruns profund toată înţelepciunea filosofică, un popor care cu nesaţ îşi plecă urechea spre tot ce era înţelept, un popor care în persoană conducătorilor săi în Areopagul din Atena, cu deosebită atenţie ascultau discursul Apostolului Pavel, simţind că el vorbeşte ceva important, de care ei nu ştiau încă.

Elinii cauta înţelepciune; iar noi Îl propovăduim pe Hristos Cel răstignit, pentru iudei sminteală, iar pentru elini nebunie.

Iudeii Îl aşteptau pe Mesia că pe împărat puternic, care se va aşeza în fruntea poporului lui Israel şi va impune o conducere mondială acestui popor. Pentru ei era sminteala să asculte Mesia este Cel pe Care ei L-au răstignit pe cruce.

Iar pentru elini era nebunie, fiindcă grecii vorbeau cu dispreţ despre propovăduire în primele secole ale creştinismului, secole de cruntă persecuţie al creştinilor de către romani, despre Hristos cel răstignit, îşi băteau joc de faptul ca creştinii Îl considera Dumnezeu pe un om nefericit, răstignit pe cruce.

Pentru cei chemaţi însă, şi iudei şi elini, convertiţi la Hristos, aceasta era puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Pentru noi toţi propovăduirea despre Cruce, propovăduirea despre Domnul Iisus răstignit, este propovăduirea despre puterea lui Dumnezeu, despre înţelepciunea Lui.Fiindcă spuneţi-mi cine şi când în istoria lumii a arătat o putere asemănătoare celei pe care a arătat-o Domnul Iisus Hristos, nu doar în propovăduirea Sa, ci şi în minunatul Lui act de mântuire prin Sângele şi Crucea Sa, al neamului omenesc care pierea?

Este puterea care a cucerit lumea, este puterea care a suprimat stăpânirea diavolului asupra celor care au crezut în Domnul Iisus Hristos, care în inima lor şi-au întipărit semnul Crucii lui Hristos.

Noi propovăduim despre Hristos că despre înţelepciunea lui Dumnezeu, acea înţelepciune care a ruşinat toată înţelepciunea lumii şi a prefăcut-o în nebunie, fìindca nu există pentru noi o înţelepciune mai înaltă decât cea pe care am auzit-o din gura Domnului nostru.

Ştim acum că începutul înţelepciunii nu se afla în cărţile omeneşti, nici în cărţile filosofice, ştiinţifice, ci în frică de Dumnezeu, că nu există înţelepciune şi nici pricepere împotriva Domnului – cum spunea înţeleptul Solomon.

Ne amintim cuvintele lui Pavel despre Hristos în Care este ascunsă toată comoara înţelepciunii şi vedeţi. Noi căutăm înţelepciune doar în această comoară şi nicăieri în altă parte. Ştim că sunt adevărate cuvintele lui Solomon că gura dreptului izvorăşte înţelepciune.

Spuneţi-mi a cui gură a izvorât mai multă înţelepciune decât gura sfìntilor şi a învăţătorilor Bisericii, gura Sfântului Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi a unui şir întreg de sfìnti?

A cui gură a izvorât mai multă înţelepciune decât a Cuviosului Serafim de Sarov, Serghie de Radonej, Antonie şi Teodosie de la Pecerska? Noi ştim că gura drepţilor izvorăşte înţelepciune, ştim că sunt adevărate cuvintele lui Solomon despre aceea că cu cei smeriţi este înţelepciunea, cu cei care niciodată nu se consideră înţelepţi, care se consideră mai prejos decât alţii, care nu se înalţă pe sine. Anume la ei, la cei smeriţi, este adevărată şi autentică înţelepciune cea despre care vorbeşte Apostolul Iacov. Iată cuvintele lui:

Dar înţelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare şi nefăţarnica (Iacov 3, 17).

De această înţelepciune erau plini toţi sfìntii. Aceasta înţelepciune ar trebui s-o căutăm şi noi, creştinii de rând şi cei slabi. Despre această adevărată înţelepciune vorbeşte Sfântul Apostol Pavel:

„Nebunia” lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor, şi ceea ce se pare că slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor (I Corinteni 1, 25).

Pe unii lumea îi considera neînţelepţi, pe alţii nu-i observă sau chiar îi dispreţuieşte. Dar aceasta părută neînţelepciune a lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât cea a tuturor oamenilor înţelepţi. Slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât tăria oamenilor.
Neputinţa celor smeriţi, blânzi şi curaţi cu inima este mult mai puternică decât toată puterea omenească.

Priviţi, fraţilor, cine sunteţi voi cei chemaţi: nu mulţi dintre voi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de neam bun (I Corinteni 1, 26).

Voi toţi sunteţi oameni simpli, care v-aţi deschis inimile în faţa Domnului Iisus Hristos, care aţi iubit Crucea lui Hristos. Despre voi vorbeşte Apostolul Pavel că:

Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă. Şi cele ce nu sunt, ca să nimicească cele ce sunt (I Corinteni 1, 27-28).

Domnul ştie în ale cui inimi sălăşluieşte adevărata înţelepciune. El îi vede pe cei înţelepţi, pe care oamenii nu-i observă. Sunt înţelepţi ai lui Dumnezeu printre noi, oamenii simpli, sunt şi printre cei săraci, care nu înseamnă nimic în ochii lumii. Pe ei îi considera Apostolul Pavel adevăraţii purtători ai înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu, fìindca ei au iubit cu toată inima Crucea lui Hristos, acea Cruce prin care Mântuitorul a împăcat cu Dumnezeu toată lumea, tot ce este ceresc şi pământesc.

(…)

Oare cinstesc Crucea lui Hristos sectanţii? La ei se referă cele spuse de Apostolul Pavel: Cuvântul despre Cruce pentru cei ce pier este nebunie. Ei consideră nebunie închinarea noastră la Cruce, şi în nemăsurata lor îndrăzneală, în necinstea lor defaima Crucea lui Hristos în cel mai negru şi mai cumplit chip. Ei consideră Crucea lui Hristos drept obiect vrednic de dispreţ, o compara cu o spânzurătoare ruşinoasă, râd ca noi cinstim „arma pedepsei” cu toată inima.

Aceşti nefericiţi nu înţeleg că prin Crucea lui Hristos a fost mântuită lumea, că pe Crucea lui Hristos au fost pironite păcatele tuturor oamenilor, că Crucea a fost sfìntita prin Sângele lui Hristos şi prin măreaţă lucrare săvârşită pe ea de Domnul: lucrarea mântuirii neamului omenesc.

Poate există pentru noi o mai mare sfìntenie decât Crucea sfinţită prin Sângele lui Hristos? Dacă în Vechiul Testament jertfelnicul vechiului templu din Ierusalim era considerat loc sfànt, dacă sabia lui Goliat, cu care David i-a tăiat capul acestui uriaş, s-a păstrat în templu înfăşurată în pânze scumpe, oare noi să nu cinstim că pe cel mai sfânt lucru Crucea lui Hristos?

Voi ştiţi că osemintele marilor oameni se păstrează cu grijă de cei care le cinstesc memoria. Ştiţi cu câtă grijă se fac muzeele oamenilor celebri, cum sunt cinstite rămăşiţele pământeşti ale acestora. Şi noi oare să nu cinstim cu toată inima Crucea Domnului, care a fost găsită în anul 326 de împărăteasa Elena? Nu ar trebui să ne deosebim de nefericiţii sectanţi care defaima Crucea lui Hristos? Nu ar trebui ca noi, după cuvintele Sfântului Pavel, să-i numărăm pe ei cu cei care pier, care s-au împiedicat de piatră poticnirii, care se cred doar purtători ai adevărului lui Hristos?

Să nu avem nici o comuniune cu aceşti nefericiţi hulitori ai Crucii Domnului!

Să fie în faţa noastră mereu semnul Crucii lui Hristos!

Să nu fie printre voi nimeni care să nu poarte la gât cruce!

Ştiu că nu toţi aveţi la gât crucea lui Hristos, văd la voi mărgele şi medalioane, dar puţini dintre voi poarta cruce. Nu vă apăraţi cu motivul că nu aveţi de unde să cumpăraţi cruce, fiindcă dacă aţi iubi crucea, aţi găsi-o, aţi tăia-o din lemn şi aţi purta-o la gât. Amintiţi-vă despre aceasta şi puneţi-vă la gât crucea lui Hristos, întipăriţi-o în inima voastră!

Şi să vă mântuiască ea şi să vă ducă la viaţa veşnică!

27 septembrie 1945

Image result

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, cea care ai odrăslit, nelucrat, pe Hristos, întru care lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, pe pămînt s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinîndu-ne lui, pe tine te mărim!

Axion la Înălţarea Sfintei Cruci

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât duminică dinaintea acesteia şi duminică de după ea, Sfânta noastră Biserică le dedică pregătirii creştinilor pentru ea şi întăririi în cugetarea la aceasta.

Astfel este rânduit şi înaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos, şi înaintea Botezului Domnului.

Cum ne pregăteşte Sfânta Biserică pentru această mare sărbătoare? Ne propune să ne concentrăm atenţia şi inima la Crucea Domnului. Aţi auzit astăzi, în Apostol, ce a spus despre sine Sfântul Pavel:

Nu vreau să mă laud decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (Gălăteni 6, 14).

Eu m-am răstignit cu Hristos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gălăteni 2, 19-20).

Iată ce era pentru Sfântul Apostol Pavel Crucea lui Hristos. El s-a pătruns de o asemenea evlavie în faţa Crucii lui Hristos, încât nu se mai gândea la nimic altceva, uitând cu totul de lume. Crucea lui Hristos stătea permanent în faţa ochilor lui.

Mulţi dintre voi din experienţă ştiu că uneori chipul cuiva persistă în faţa ochilor. Ştiţi că dacă va pogorî în inima noastră dragostea, atunci chipul celui iubit neîncetat va sta în faţa ochilor celui care îl iubeşte. Ziua şi noaptea se gândeşte la el, trăieşte doar cu cel iubit. Dar această iubire este de un alt fel.

Iubirea Apostolului Pavel este forma supremă de dragoste, fìindcă pentru totdeauna s-a întipărit în inima lui Crucea lui Hristos. În această pericopă evanghelică aţi auzit cuvintele Domnului Iisus Hristos însuşi în convorbirea Sa cu Nicodim:

După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului (Ioan 3, 14).

Când a fost înălţat şarpele de aramă în chipul crucii, atunci toţi israelitenii, muşcaţi de şerpi, îndreptând ochii şi inimile lor spre această reprezentare care îl preinchipuia pe Domnul Iisus Hristos răstignit pe Cruce, se vindecau.

Şi la Sfântul Apostol Pavel gândirea era îndreptată la Crucea Domnului şi la Domnul Iisus Hristos, pe această Cruce pe care s-a adus înfricoşătoarea jertfă de pe Golgota, pe Crucea care a răstignit păcatele lumii. El a uitat de toate, nu se putea gândi la nimic altceva. Se gândea doar la Domnul, răstignit pe Cruce. Iată cât de profund simţea Apostolul Pavel Crucea lui Hristos!

Dar noi cu ce ne lăudăm? Ne lăudăm cu succesele în activitatea noastră stiintifìca, socială. Ne fălim cu laude, distincţii şi ordine primite pentru această activitate, cu succesele vieţii noastre – bogăţie, agerime, dibăcie, cu succesele noastre în sport. Iată cu ce ne lăudăm noi şi spre ce sunt îndreptate inimile noastre.

Iar toţi sfinţii, precum Apostolul Pavel, se răstigneau împreună cu DomnuI Iisus Hristos. În inimile lor s-au întipărit profund cuvintele Domnului Însăşi şi cele ale Apostolilor.

Ei ţineau minte ce a spus Apostolul Pavel:

La cele de sus să cugetaţi, nu la cele de pe parnant, căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu Hristos ascunsă-n Dumnezeu (Coloseni 3, 2-3).

Ei au murit prin Botez pentru toate mângâierile şi bunurile lumii, s-au îngropat cu Hristos şi, la fel ca şi în Apostolul Pavel, în ei trăia Hristos. Nu uitau cuvintele lui: într-adevăr pătimim împreună cu El, pentru că împreună cu El ne şi slăvim (Romani 8, 17).

Cu toată inima aspirau să pătimească împreună cu Hristos pentru adevărul suprem, pentru dragoste, pentru lumina cerească. Ei nu uitau cuvintele Domnului: Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti (Ioan 12, 26).

Şi ei din toată inima Îl slujeau pe Domnul, toate gândurile lor, toate aspiraţiile minţii şi inimii lor le îndreptau spre a-L urma pe Hristos fìindca în faţa lor stătea făgăduinţă neobişnuită a Lui: Unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu.

Care făgăduinţă poate fi mai înaltă decât aceasta? Hristos ne făgăduieşte că cei care Îl vor urma, cei care vor iubi Crucea Lui, cei care se vor răstigni împreună cu El şi numai la El vor cugeta, vor fi unde va fi El, vor fi cu El şi cu Tatăl Ceresc.

Şi mulţime de oameni, cu inima curată, care L-au iubit pe Domnul Iisus Hristos, L-au urmat, au mers acolo unde El i-a chemat. Şi s-a făcut pustie lumea pentru ei, nu le-a trebuit nici o distracţie, toate acestea sunt mărunte, fiindcă ei cugetau la cele veşnice, iar nu la cele pământeşti. Şi-au îndreptat toate gândurile spre cele veşnice. Au început să privească nu la frumuseţile lumii ci în adâncul inimii lor. S-au îndeletnicit nu cu adunarea bunurilor lumeşti, nu cu aranjarea vieţii lor pământeşti, ci cu contemplarea adâncului inimii lor şi cu curăţirea ei. Ei plecau din lume în păduri dese, în pustie, în munţi, iar acolo, lăsând în urmă toată lumea cu toate interesele ei mărunte şi nesemnifìcative, aspirau spre veşnicie, spre Hristos. Ei s-au răstignit cu Hristos şi lumea s-a răstignit pentru ei. Iată cum împlineau aceste cuvinte ale lui Hristos şi ale lui Pavel cei mai mari creştini.
Iar noi, creştinii cei slabi, măcar uneori să ne amintim despre Crucea lui Hristos. Măcar şchiopătând, împiedicându-ne şi căzând, să mergem după Hristos.

Să fìe în faţa noastră mereu chipul Sfântului Pavel, al tuturor sfinţilor şi al cuvioşilor mucenici, pentru care lumea a fost răstignită şi care s-au răstignit împreună cu Hristos.

Sfântul Apostol Pavel spune:

De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus (Gălăteni 6, 17).

Pe Sfântul Apostol îl băteau, îl defăimau, se străduiau să-l ucidă. Tot trupul lui era acoperit de semnele lui Hristos şi el cerea să fìe lăsat, să nu fìe împovărat.

Trebuie să ştim cu toţii că aceste cuvinte ale lui Pavel: Căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus sunt scrise pe haina fiecărui călugăr şi fiecărei călugăriţe.

Mulţi dintre cei care L-au iubit pe Hristos pot spune la fel – nimeni să nu ne împovăreze, să nu ne defăimeze, nimeni să nu clevetească împotriva noastră, nimeni să nu ne chinuie cu tot felul de presupuneri, fìindca purtam semnele Domnului Iisus.

Această cuvântare Sfântul Apostol Pavel a încheiat-o cu cuvintele cu care o voi încheia şi eu: Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin (Gălăteni 6, 18).

23 septembrie 1945

Reclame

NOTĂ OrtodoxINFO

Imagine Postata

Unul din marile semne care vor vesti a doua venire a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos pentru judecată va fi şi arătarea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Ea se va arăta pe norii cerului, adusă de îngerii lui Dumnezeu cu mare şi negrăită slavă, a cărei strălucire va întrece de mii de ori lumina soarelui.

Această arătare a semnului Fiului Omului, adică a Sfintei Cruci, va aduce mare şi nespusă bucurie tuturor binecredincioşilor creştini care au cinstit-o şi s-au închinat ei, altarul cel sfinţit cu sîngele lui Hristos. Însă mare spaimă şi cutremur va aduce peste cei răi şi necredincioşi care n-au cinstit semnul Fiului Omului, adică Sfînta Cruce.
Cu o mie de ani înainte de întrupare, Duhul Sfînt a arătat că Sfînta Cruce este semnul de biruinţă al lui Hristos Dumnezeu, pe care îl va da creştinilor ca pe o puternică armă prin care creştinii vor birui pe nevăzuţii vrăjmaşi. Iată ce zice psalmistul: Dat-ai celor ce se tem de Tine, Doamne, semn ca să fugă din faţa arcului (Psalm 59, 4). Preasfîntul Duh a arătat, în acea vreme, că prin însemnarea Sfintei Cruci creştinii vor atrage asupra lor lumina feţei lui Dumnezeu, după cum scrie: Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne (Psalm 4, 6).
Sfînta Evanghelie ne spune că la plinirea vremii, înainte de înfricoşata Judecată de apoi, se va arăta Sfînta Cruce venind pe norii cerului, cum citim: Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plînge toate neamurile pămîntului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30)
Crucea este numită “Semnul Fiului Omului”. Ea este pomul mîntuirii şi al vieţii, fiindcă pe el, Hristos viaţa noastră a adus mîntuirea lumii: a întins mîinile Sale spre noi să ne îmbrăţişeze prin acest pom; a plecat capul Său să ne sărute şi să Se plece întotdeauna la rugăciunile noastre. Din acest pom a izvorît balsamul Preasfîntului Său Sînge, ca să vindece rănile noastre sufleteşti nevindecate.
Sus pe lemn, Domnul cel Preasfînt Şi-a deschis pieptul Său, să ne dobîndească pe noi în inima Sa şi să ne izbăvească de mînia cea viitoare. Pe aceste daruri ale Crucii le primim acum. Însă în ziua cea mare a judecăţii de apoi nici unele din aceste daruri nu se vor afla la cruce.

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

11 comentarii

    1. Parintele Gheorghe Kapsanis:

      Atitudinea aceasta a aratat-o Biserica dintotdeauna fata de Papalitate.
      A simtit, asadar, Biserica ca devierea papistasa nu consta doar in adoptarea unui alt sistem de conducere, ci si in pervertirea, in profunzime a duhului evanghelic.
      Sfintii Parinti nu erau naivi, nici fanatici sau extremisti, atunci cand elaborau tratate prin care faceau dovada ereziei lui Filioque.
      Purcederea Duhului Sfant si “de la Fiul” inseamna in ceea ce priveste Sfanta Treime, dualitate, adica, semi-sabelianism, subestimand pe Duhul Sfant si falsificand dogma Sfintei Treimi.
      Pana in ziua de azi, latinii romano-catolici considera harul necreat al Duhului Sfant, ca fiind o energie creata.
      Din pacate, si aceasta este una din numeroasele diferente dintre noi si ei, care trebuie luata serios in considerare.
      Nu doar filioque, primatul papal si infailibilitatea papei se regasesc intre diferentele de baza dintre Biserica Ortodoxa si confesiunea romano-catolica, ci si cele expuse mai sus.
      Daca romano-catolicii nu accepta adevarul ca harul lui Dumnezeu este necreat, nu ne putem uni cu romano-catolicii. Pentru ca atunci cum se va realiza unirea, din moment ce harul Duhului Sfant care ne uneste in Trupul Bisericii este considerat de latinii ca fiind energie creata si nu necreata a Duhului Sfant?

      Profesorul Dimitrie Tseleghidis:

      Este, deci, clar ca, in mod oficial, incepand cu anul 1014, cand Papa a fost scos din pomenirea ca episcop, din dipticile Bisericii Ortodoxe, romano-catolicismul a cazut/a fost taiat din Trupul Bisericii.
      Practic, aceasta inseamna ca nu mai are credinta apostolica si nici succesiune apostolica, nu mai poate transmite harul necreat si, prin extensie, nu mai are Sfinte Taine valabile, care sa faca partasi pe credinciosi la comuniunea indumnezeirii in Trupul Dumnezeului-Om, Biserica.
      Si pentru ca Biserica nu poate decat sa fie si sa ramana, pana la sfarsitul veacului, Una si Nedespartita, orice alta confesiune sau comunitate crestina, care nu marturiseste dogma ortodoxa nestirbita, este pur si simplu eretica.
      Nu pot exista mai multe Biserici divizate, pentru ca aceasta ar constitui o contradictie in termenii “una” si “multe” sau intre “una” si “divizata”.
      Termenul “divizat” anuleaza, de fapt credinta in realitatea Bisericii, care poate fi inteleasa doar ca Una si nedespartita, conforma cu constiinta ortodoxa.
      Atunci cand cineva vorbeste, in cunostinta de cauza de o Biserica divizata, este ca si cum ar nega credinta Bisericii Sobornicesti, ca si cum ar nega identitatea si constiinta de sine a acesteia.
      Din formularea Simbolului de Credinta reiese ca unitatea, ca trasatura fundamentala a intregului, in cazul de fata ca trasatura a Bisericii cea Una, constituie certitudine ontologica, garantata in mod absolut si incontestabil de Capul Bisericii, respectiv de Hristos, prin prezenta continua a Duhului Sfant in Trupul Bisericii, inca de la Cincizecime.
      Ca adevar dogmatic, unitatea Bisericii se exprima atat in constiinta de sine, cat si in experienta duhovniceasca a acesteia.
      Daca, insa, Biserica este Una, conform Simbolului de credinta atunci, nu pot exista exista biserici eterodoxe, insa nici biserici surori, fiice sau nepoate.
      Biserica este cea Una si neasemuita – si intotdeauna nedespartita – aceasta dand nastere membrilor ei in mod tainic, “din apa si din Duh”, adica nu naste alte Biserici.
      Diferitele Biserici ortodoxe locale constituie manifestari in spatiu si timp a Bisericii celei Una si neasemuite.
      Desigur, Biserica nu poate fi in acelasi timp si Una si divizata.
      Pentru ca diviziunea inseamna impartirea unui intreg in doua sau mai multe parti.
      Prin urmare, a considera Biserica drept divizata vine in contradictie, astazi, cu formularea clara existenta in Simbolul de Credinta ceea ce, conform Hotararilor Sinoadelor Ecumenice, atrage dupa sine caterisirea si excomunicarea din Trupul Bisericii, in functie de caz, a aceluia care insista in acest punct de vedere.

      Sfantul Ierarh Martir Ilarion Troitsky:

      Daca in afara Trupului Bisericii celei Una exista Sfinte Taine valabile care transmit harul necreat, daca plinatatea comuniunii indumnezeirii nu este limitata doar intre hotarele Trupului Bisericii celei Una, atunci presupunerea ca exista mai multe biserici si biserici nedepline prinde contur plauzibil si inseamna ca articolul al noualea din Simbolul Credintei, “Cred intr-Una Biserica” , il lepadam/anulam!
      Asadar, nu pot exista niciun fel de biserici sau biserici nedepline.
      Daca recunoastem ca confesiunea romano-catolica transmite si ea har prin “Taine” si acest fapt nu contrazice dogma Bisericii celei Una, atunci trebuie sa intram in comuniune euharistica cu romano-catolicii.
      Dar asta este exclus!
      Nu exista Taine valide care transmit har dumnezeiesc in afara Trupului Bisericii celei Una a lui Hristos.
      Este imposibil pentru Biserica cea Una, Trupul lui Hristos, sa recunoasca ca exista Taine in afara Trupului Bisericii lui Hristos!

    2. Sfantul Chiril, Patriahul Alexandriei, cel care a prezidat lucrarile Sinodului III Ecumenic, intr-o epistola a sa adresata lui Ioan al Antiohiei:

      Noi nu vom ingadui ca credinta, sau mai degraba Simbolul Credintei care a fost formulat de Sfintii Parinti, care s-au adunat mai inainte la Niceea, sa fie modificat de cineva.
      Nu ne vom permite noua insine si nimanui altcuiva a schimba un singur cuvant din ceea ce s-a scris aici, sau de scoate/elimina macar o singura silaba/litera; caci noi ne amintim de cel care a zis: „Nu muta hotarul stravechi pe care l-au insemnat parintii tai” (Pilde 22, 28).
      Caci cine altul a vorbit prin ei decat numai Duhul lui Dumnezeu Tatal, Care purcede din Tatal si totusi nu este despartit de Fiul in ceea ce priveste firea/fiinta?

      👇
      Sinodul IV Ecumenic:

      Cei ce indraznesc…sa modifice Simbolul de Credinta…sa fie anatema!

      👇
      Sinodul VI Ecumenic:

      Iar daca cineva dintre credinciosi/clerici nu ar tine si nu ar primi/accepta invataturile pomenite mai inainte ale ortodoxiei si nu va marturisi si propovadui astfel, ci ar incerca sa se impotriveasca acestora, sa fie anatema!
      👇

      Sfantul Varsanufie cel Mare:

      Nu marturiesc alta credinta decat aceea dogmatisita de catre cei 318 Sfinti Parinti de la Niceea (in anul 325).
      Si oricine marturiseste alta credinta decat aceea dogmatisita la Sinodul I Ecumenic s-a aruncat pe sine insusi sub osanda anatemei!

      👇

      Sinodul al VIII lea Ecumenic de la Constantinopol 879-880:

      Cu totii asa credem, asa marturisim, in aceasta credinta ne-am botezat si pe temeiul acestei marturisiri ne-am invrednicit a fi hirotoniti.
      Pe cei care cred altceva decat acestea ii socotim vrajmasi ai lui Dumnezeu si ai dreptei credinte.
      Daca indrazneste cineva sa scrie/formuleze in stil personal, adica altfel acest Simbol al Credintei sau sa adauge sau sa scoata ceva, si ar indrazni astfel sa stabileasca modificarea personala ca fiind dogma, condamnat sa fie si respins de toata obstea Trupului Bisericii, pentru ca scoate sau adauga ceva Sfintei Treimi pe care o arata marturisirea sinodala soborniceasca si o face adeverita Traditia Apostolica si invatatura Sfintilor Parinti.
      Daca indrazneste cineva, impins fiind de nebunia lui, sa prezinte/marturiseasca alt Simbol de Credinta si sa-l prezinte ca dogma sau sa faca vreo modificare prin eliminare sau adaugire Simbolului Credintei, asa cum ne a fost transmis noua de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, sa fie anatema!

      👇
      Sinodul II din Vlaherne, Constantinopol de la 1285, a condamnat sinodal erezia lui Filioque!
      👇

      Sfantul Marcu al Efesului, 1440:

      Noi ne-am separat de romano-catolici nu din alte motive, ci pentru ca sunt nu doar schismatici, ci si eretici.

      👇

      Sfantul Iustin Popovici:

      Felul adaugirii lui Filioque in Simbolul Credintei marturisit in Trupul Bisericii, poarta in sine pecetea anarhiei trufase si iubitoare de sine, ceea este egal cu lepadarea/taierea din Trupul Bisericii lui Hristos a Romano-Catolicismului!

      👇

      Sfantul Sofronie Saharov:

      Refuzam categoric a include in Simbolul Credintei cuvantul «Filioque».

      Nu avem nevoie de interpretari care sa indulceasca sensul adaosului «Filioque».

      In ce ma priveste, problema adaosului «Filioque» in Crez, are o atat de mare insemnatate, incat nu ma pot vedea in pozitia de a fi de acord cu «Filioque», chiar daca toti episcopii lumii s-ar aduna intr-un oarecare Sobor Ecumenic spre a ratifica aceasta erezie romano-catolica.
      (…)
      Golgota lui Hristos, care a nascut milioane de mucenici si de nevoiori care s-au asemanat (dupa har) lui Hristos, in planul istoriei vazute s-a preschimbat in Vatican! Da, Vatican, care a devenit simbolul crestinismului in ochii omenirii de-a lungul atator veacuri.:

      De fapt lupta care trebuie sa precumpaneasca in viata noastra nu este indreptata „impotriva” unora care gresesc prin ceea ce invata (sa nu fie!), ci spre a pazi nevatamat si nediluat de invataturi omenesti adevarul invatat de la Sfintii Parinti si Apostoli. Din aceasta pricina ne vedem siliti sa inlaturam toata stalcirea adevarului, ori de unde ar veni ea.

      Cinstim toate cele care au ajuns la noi
      printr-o grea nevointa de la generatiile de dinainte ale Parintilor, pazind porunca lui Dumnezeu:
      „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” (Matei 15:4), adica cinsteste-i nu numai ca persoane vii, dar si cunoasterea duhovniceasca pe care au dobandit-o prin vietuirea in Hristos.
      Nu ne este noua cu putinta a depasi sau a „completa” Revelatia data de Sus, nu cutezam a depasi sau a „desavarsi” intru ceva experienta Apostolilor si a Sfintilor Parinti, insa tanjim a urma pasilor lor pana la istovirea puterilor noastre.
      Datoria noastra este a nu oblitera, a nu dilua darul lui Dumnezeu catre omenire, primit prin intruparea Cuvantului si Pogorarea Duhului Sfant.
      Asa intelegem noi indatorirea noastra.
      Daca si in vremea noastra primim ceva de Sus, noi cu frica o adaugim, ca pe o sporire a experientei Sfintilor Parinti.
      Daca in intreg cuprinsul Predaniei vietii istorice a oamenilor se afla elemente negative, pe acelea le indepartam prin pocainta.
      Numai asa viata noastra va primi pecetea cuvenita mantuirii noastre, dar si binecuvantarea Sfintilor Parinti.
      Vai celor ce resping Traditia Duhului care cuprinde experientele duhovnicesti ale Sfintilor Parinti privind dobandirea harului Duhului Sfant.
      Tot ceea ce a fost daruit vreodata prin lucrarea harului Duhului Sfant tine de vesnicia lui Dumnezeu si nu se imputineaza (nu expira, nu se invecheste, nu poate fi depasit n.n.) cu trecerea timpului.
      Lepadand cuprinsul duhovnicesc al Traditiei Duhului noi incalcam porunca:
      „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” (Matei 15: 4).

      Sfantul Maxim Marturisitorul marturisea astfel credinta ortodoxa:

      „Nu mă împărtăşesc cu voi, câtă vreme anatematizaţii sunt pomeniţi la Sfânta Proscomidie. Fiindcă mă tem de osânda anatemei”.

      Comuniunea (indumnezeirii) care se realizează prin impărtăsirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca și mai mult marturisirea adevaratei credinte in Crez la Liturghie. Daca nu se marturisește Dreapta Credinta in Crez si in cultul liturgic, se rastoarna și se desfiinteaza marea, luminoasa, prealuminata și slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor.
      Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns și, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfințite (atunci cand se marturiseste o credinta eretica). Așadar, nu se mai realizează comuniunea indumnezeirii (se pierde mântuirea).

      Jean-Claude Larchet, Sfantul Maxim Marturisitorul, O introducere, Editura Doxologia, 2013, p. 263.

      Cuviosul Vasilios:
      «Un patriah ortodox (Bartolomeu) va declara o nouă religie (chrislam sau religia abrahamica) straina Ortodoxiei.
      Mulți ortodocsi îl vor urma, îl vor crede (vor achiesa la chrislam).

      Multe suflete se vor pierde.
      Foarte rar va mai fi auzita vreo predica patristica ortodoxa.
      Lumea nu va ști unde să meargă, mulți ortodocsi vor fi înșelați.»

      O transcriere a cuvantarii harismaticului bătrân Vassilios Kafsokalyvitos care a avut loc în perioada 5-10-2009 la Salonic (Oikia Mr. Kalliopis Z.)
      Titlul textului integral:
      -Ce cerere vom citi astăzi Calliopie (5-10-2009)

      Ἔχετε νά δεῖτε πολλά αἴσχη…Πολλές ψυχές θά χάνονται. – Κύριος Ἰησοῦς Χριστός-Ὑπεραγία Θεοτόκος
      https://www.hristospanagia.gr/%e1%bc%94%cf%87%ce%b5%cf%84%ce%b5-%ce%bd%ce%ac-%ce%b4%ce%b5%e1%bf%96%cf%84%ce%b5-%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%bb%ce%ac-%ce%b1%e1%bc%b4%cf%83%cf%87%ce%b7-%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%bb%ce%ad%cf%82-%cf%88%cf%85/

    3. Bruxelles vrea digitalizarea sectorului energetic.
      Contoare inteligente pentru mașini electrice și „gemeni digitali”
      Până în martie 2023, executivul UE va înființa grupul „Date pentru energie” (D4E), care va reuni statele membre ale UE și alte părți interesate pentru a defini principiile de bază ale spațiului de date, în coordonare cu Consiliul european pentru inovare în domeniul datelor.

      Comisia Europeană dorește să facă legătura în ceea ce privește digitalizarea sectorului energetic cu noi inițiative, cum ar fi crearea unui spațiu de date energetice și a unui „geamăn digital”.

      Principalul obiectiv al planului este accelerarea investițiilor pentru digitalizarea infrastructurii de electricitate a UE, cu o propunere de a crea un „geamăn digital” al rețelei electrice până în 2023.

      Un geamăn digital este o replică virtuală a unei entități fizice care informează în timp real procesul decizional pentru a face procesele mai eficiente. Întrucât gemenii digitali necesită actualizări de date în timp real, va fi nevoie de omniprezența contoarelor inteligente de electricitate – sau a dispozitivelor care măsoară consumul de energie la nivelul utilizatorului.

      O altă inițiativă este implementarea unui spațiu european comun de date energetice până în 2024.

      „Decarbonizarea, electrificarea, integrarea sectorială și descentralizarea sistemului energetic, toate acestea necesită un efort uriaș în domeniul digitalizării”,
      se arată în proiectul de plan de acțiune al UE.
      Inițial, când trebuia să fie prezentată pe 28 septembrie, propunerea ar putea fi amânată până la începutul lunii octombrie”

      https://www.euractiv.com/section/digital/news/leak-eu-prepares-action-plan-to-digitalise-the-energy-system/

    4. De la lume adunate:

      E plin internetul de bancuri cu Ceaușescu și întoarcerea în comunism.

      (P-ăsta îl știți? – „Cum se numește ultimul film al lui Pița? – Duș în doi”)

      Cum nu ar fi? Frigul, foamea și sărăcia ne-au rămas întipărite în gene. Mai puternice decât orice ARN mesager. La fel și bășcălia.

      Și pe vremea lui Ceaușescu, deși nu exista internet, curgea cu bancuri. Se știa că unele erau inventate chiar de Securitate. Supapă pentru descărcarea tensiunilor
      populare. Dar tot se râdea.

      Veselia de atunci seamănă frapant cu cea de acum. Și cu cea din „Ultimul țărm”.

      Știți filmul din 1959 al lui Stanley Kramer?

      În urma unui război nuclear, Australia rămâne singurul petic de pământ nedevastat.
      Oamenii de aici mai au câteva săptămâni până să ajungă și la ei norul radioactiv. Nu există nici o șansă de supraviețuire.

      Guvernul distribuie la toată populația pastile de suicid, pentru a evita suferința.

      Până la ceasul fatal, oamenii încearcă să trăiască normal. Să fie veseli. Să se distreze. Să se bucure de timpul scurt care le-a mai rămas. Să MIMEZE viața, cu condamnarea la moarte deasupra capului.

      Sfârșitul este absolut cutremurător. Un oraș pustiit, cu detalii banale ale vieții care încă mai pâlpâia în urmă cu câteva ore: un leagăn care se balansează, o cafea neterminată, o reclamă care pâlpâie…

      În port, sfâșiate de vânt, flutură zdrențele unei lozinci mobilizatoare: „There is still time… brother!”.

      *

      Râdem și facem bancuri. Ca și în anii ‘80, privim totul relaxat, pe ideea: „Las’că ne descurcăm noi!”

      Mai ales că acum „Știm cum e”. Și „Dacă nu am murit de foame și de frig atunci, nu om muri nici acum”.

      După Al Doilea Război Mondial, spre lauda noastră, am fost singura țară sovietizată care a avut o rezistență armată anticomunistă.

      Atunci nu am râs. Am luat în serios Istoria.

      În anii ‘80, spre rușinea noastră, am fost cam singura țară din blocul comunist care NU a avut o mișcare de opoziție. (Puținele gesturi de disidență izolată sunt cu atât mai
      eroice.)

      Dar am râs și ne-am distrat.

      În timpul pandemiei, am fost țara occidentală cu cele mai anemice mișcări de protest împotriva Dictaturii COVID.

      Dar am făcut bășcălie pe Facebook.

      Situația de acum diferă radical de cea de acum patru decenii. NU se întoarce Era Ceaușescu. Ar fi bine.

      Ne paște ceva și mai cumplit.

      Ceaușescu îi obliga pe oameni să facă economii pentru a-și putea hrăni industria energofagă.

      Acum, dimpotrivă, scopul economiilor este de a distruge atât industria cât și
      oamenii.

      Ceaușescu îi condamna pe oameni la frig și foame pentru a-și finanța construcțiile megalomanice: un kitsch à la Phenian, desigur, dar totuși viziunea unui țăran prost despre ce înseamnă civilizația: multe betoane.

      Noi suntem forțați la economii pentru a distruge civilizația.

      *

      Ne aflăm într-o mare eroare. Am căzut într-o capcană fatală.

      Cu frigul, lipsa de apă caldă, foamea și bezna;

      cu inflația care ne va arunca în aer salariile și pensiile;

      cu locurile de muncă pe care le vom pierde din cauza crizei;

      cu proprietățile care ne vor fi confiscate pe capete, când nu vom mai putea (curând!) să ne plătim datoriile la facturi și ratele la bancă;

      cu animalele pe care nu vom mai avea voie să le creștem în ogradă;

      cu scumpirile și taxele care vor face alimentele tradiționale inaccesibile;

      cu mersul pe jos, încălzirea cu vreascuri, mâncatul gândacilor…

      Cu toate astea și cu multe altele puse la cale de Marea Resetare și de Agenda 2030 a ONU nu spre Epoca de Aur a lui Ceaușescu ne îndreptăm.

      Ci inspre Epoca de Piatră.

      Asta înseamnă Build Back Better: să razi orice urmă de civilizație, pentru ca, pe terenul viran rămas, să construiești Noua Ordine Mondială.

      *

      Două
      citate:

      „Noi suntem de acord cu toate deciziile de la Bruxelles în ce privește impunerea unor măsuri de combatere a risipei de energie, gaze și apă pentru populaței…
      Sunt măsuri de bun simț aplicate în țările CIVILIZATE.”

      Și:

      „Voi mânca și insecte, dacă lumea CIVILIZATĂ o face.”

      Primul citat îi aparține premierului Ciucă.

      Al doilea, unui ziarist prezent la toate
      televiziunile în orele de maximă audiență.

      Factorul politic și factorul mediatic încearcă să acrediteze ideea că bezna, lipsa de apă caldă și gândacii sunt ELEMENTE de CIVILIZAȚIE.

      În
      orice caz, ale Noii Civilizații promovate de Occident.

      Ceaușescu ne împingea spre Phenian. Occidentul ne împinge înapoi în GROTĂ.

      *

      De decenii, asistăm în Occident la un recul al inteligenței, vizibil de la o
      generație la alta.

      După 1989, tăvălugul îndobitocirii ne-a ajuns și pe noi.

      Cu niște ani în urmă, râdeam în hohote la sondajele de stradă de la The Tonight Show al lui Jay Leno: o mulțime de oameni nu știau lucruri elementare: unde au ficatul sau unde e Europa.

      Acum nu mai râd. Am ajuns și noi la fel.

      „România Educată” a lui Iohannis a scos procesul de îndobitocire al elevilor din sfera întâmplării și l-a sistematizat. Pentru ca nici un copil să nu scape!

      *

      Îndobitocirea la noi și în lume s-a accelerat în ultimii doi ani și jumătate. În Dictatura COVID, viteza de tâmpire a devenit de-a dreptul amețitoare.

      Oamenii și-au pierdut nu doar inteligența, ci și INSTINCTUL BUNULUI SIMȚ.

      Cel care îți dictează să nu te arunci într-o fântână dacă cineva te pune să faci asta.

      Acum, Omul este APROAPE pregătit să se întoarcă în grotă. Și să dârdâie acolo, nu doar de frig, ci și de frica tunetelor și a focului din cer.

      Omul de azi este APROAPE pregătit să își întâmpine Zeii și Eroii Civilizatori și să îi venereze.

      Ei, Zeii și Eroii Civilizatori, îl vor învăța pe Omul de Grotă de mâine, calea spre Noua Civilizație.

      Iar
      Omul de Grotă va privi cu recunoștință la binefăcătorii săi. Și cu FRICĂ.

      Dar nu are de ce să se teamă. Dacă se SUPUNE. Are numai de câștigat. Zeii îl vor învăța o sumedenie de lucruri folositoare: cum să facă focul, cum să se spele, cum să mănânce corect, cum să muncească, cum să se păzească de boli,…

      Cheia noii civilizații va fi SUPUNEREA oarbă. Omul de Grotă va accepta zăbala ca pe o binecuvântare, așa cum a acceptat masca.

      Nu va trebui să își pună întrebări. Să își facă probleme. Nici măcar atunci când semeni din ginta sa vor dispărea subit și pe capete.

      I-au luat Zeii! Este tot ce trebuie să știe.

      Pe un ecran mare, amplasat în centrul tribului, începe – online – lecția de azi: „Cum să ne spălăm corect pe mâini”.

      Ne învață zeița Ursula și zeul Cercel.

      *

      Departe, dinspre malul mării, se aud chiote și râsete. Niște draci de copii chiulesc de la școală.

      „Încă mai este timp… ipochimenule! Da palicare!”

    5. CRIMINAL:

      https://www.whitehouse.gov/briefing-room/presidential-actions/2022/09/12/executive-order-on-advancing-biotechnology-and-biomanufacturing-innovation-for-a-sustainable-safe-and-secure-american-bioeconomy/

      Biden semnează o nouă ordonanta guvernamentala pentru a se dezvolta tehnologii de inginerie genetică pentru a ne „insera circuite in celule” și „a programa în mod previzibil biologia”

      https://www.naturalnews.com/2022-09-14-biden-signs-order-genetic-engineering-program-biology.html#

      Aceasta lege urmărește să îmbine oamenii cu Inteligenta Artificiala și solicită dezvoltarea rapidă a sistemelor trans-umaniste de biohacking și a programelor de modificare a genelor care au fost deja implementate prin campanii de „vaccinare” ARNm, tehnologie wireless 5G și prin vaxinare care ne introduce in organism oxid de grafen si care ne este necesar pentru a dezvolta sistemul computerizat cuantic.

    6. Identitatea digitală (ID) a persoanelor, pe înțelesul tuturor, așa cum a planificat-o WEF și UE – Mucenicul’s Blog
      https://mucenicul.wordpress.com/2022/01/23/identitatea-digitala-id-pe-intelesul-tuturor/
      👇

      “Trebuie să asigurăm un acces semnificativ şi sigur la internet, să consolidăm securitatea cibernetică şi să promovăm un comportament responsabil în spaţiul cibernetic, abordând în acelaşi timp problematica răspândirii discursului instigator la ură şi a dezinformării în mediul digital
      atât la nivel de stat, cât şi la nivel de societate, este o prioritate şi acest lucru este evidenţiat de Centrul Euro-Atlantic pentru Rezilienţă pe care l-am înfiinţat în România” , a adăugat Iohannis.

      (VIDEO) Președinte Iohannis, la Adunarea Generală a ONU – GdS
      https://www.gds.ro/politica/national/2021-09-22/video-presedinte-iohannis-la-adunarea-generala-a-onu/

    7. Sfantul Teofan Zavoratul:

      Pentru Satana nu va fi greu să pregătească glasuri in favoarea lepădării de Hristos.
      Nu va avea cine să spună cu autoritate: „Veto”, iar smerita mărturisire a credinței ortodoxe nici nu va fi luată in seamă.
      Tocmai când vor introduce peste tot ln lume asemenea rânduieli, care favorizează tendințele antihristice, se va arăta Antihrist.
      👇
      Adunarea Generală a ONU adoptă o rezoluție care susține că avortul este un drept al omului

      https://www.naturalnews.com/2022-09-15-un-general-assembly-resolution-abortion-human-right.html#

      Intitulată “Cooperarea internațională pentru accesul la justiție, căi de atac și asistență pentru supraviețuitorii violenței sexuale”, rezoluția adoptată în timpul celei de-a 99-a reuniuni plenare a Adunării Generale a ONU din 2 septembrie include un limbaj care promovează drepturile reproductive și avortul.

    8. Sfantul Teofan Zavoratul:

      Daca va zice cineva:
      „Iata aici este Hristos”, sau: „Iata, acolo este Hristos sa nu credeti”.
      Hristos Domnul Mantuitorul nostru a zidit Biserica si binevoieste sa ramana in ea in calitate de Cap.
      Datator de viata si Ocarmuitor.
      Aici este Hristos, in Biserica Ortodoxa, si nu este in nicio alta adunatura: nici sa nu-L cauti, ca nu ai sa-L gasesti.
      Noi fiind fapturi care cunoastem prin mijlocirea simturilor, avem nevoie de o atingere simtita pentru a primi puterea harului cea mai presus de simturi. Domnul Hristos asa a si randuit.
      Sfanta Sa Biserica are o oranduire vazuta. Feluritele sale parti ne cuprind, iar noi venim in atingere cu ele.
      Puterea harului lui Dumnezeu se transmite de la Hristos in Tainele Bisericii si se primeste de credinciosul ortodox prin atingere, impartasire, iar primitoare este credinta, care graieste:
      „Numai sa ma ating, si ma voi face sanatos”
      Cu privire la deasa impartasire: o data pe luna sau de doua ori pe luna – este cea mai buna masura!
      Pregatirea pentru impartasirea cu vrednicie este spovedania pacatelor cu hotararea ferma de a nu ceda pacatului si de a nu omite nimic bun care trebuie facut.
      Sa nu visam la o superioritate fata de ceilalti care nu se impartasesc, ci sa ne apropiem cu credinta si cu frica, cu zdrobire de inima, intotdeauna sa avem sentimentul smereniei si al umilintei
      Fermitatea si ravna aceasta sunt radacina si temelia vietii.
      Ceea ce vi se intampla inaintea postului dinaintea Impartasaniei, frica, nelinistea, trebuie sa spunem ca e de la vrasmasul. Singuri vedeti cat este de folositor, de mantuitor pentru voi postul dinaintea Impartasaniei.
      Trebuie sa ne impartasim in toate cele patru posturi. Si mai putem adauga, in Postul Mare si cel al Nasterii Domnului sa ne impartasim de doua ori (la inceputul postului si la sfarsitul postului n.n.)
      Si mai putem adauga, si intre cele patru posturi, dar nu prea des, ca sa nu devenim neglijenti fata de Euharistie, deoarece „mai des” dilueaza sau anuleaza o parte din evlavia (arderea inimii n.n.) fata de Euharistie.
      Harul nu se primeste altfel decat in Trupul Bisericii prin Sfintele Taine, savarsite de apostoli si de sucesorii lor, episcopii, asa cum a lasat Domnul sa fie.
      Nu exista o alta cale pentru ca oamenii sa primeasca harul.
      Cei care propovaduiesc un alt drum sunt rataciti.
      Sfantul Ioan Gura de Aur scrie in acest sens:
      „Daca ei marturisesc Simbolul Credintei, Crezul, la fel ca noi, si totusi s-au separat (au intrerupt comuniunea euharistica), atunci cu atat mai mult nu trebuie sa avem comuniune cu ei.
      De ce imi spui: „ei au aceiasi credinta ortodoxa, si ei sunt ortodocsi la fel ca noi”?
      Daca pozitiile lor sunt bune, inseamna ca pozitiile noastre sunt gresite; dar daca marturisirea credintei noastre este buna nu mai incape indoiala ca marturisirea credintei lor este gresita.
      Spune-mi: oare este suficient ca ei se numesc (marturisitori) ortodocsi?
      Atunci cum de a slabit si a incetat transmiterea/lucrarea Harului la ei?
      Ce folos pot sa aiba ca pastreaza marturisirea ortodoxa daca nu se transmite/lucreaza Harul?
      De aceea trebuie a combate separarea/ schisma la fel ca si erezia, ca abaterea de la dogmele ortodoxe.
      Daca avem aceleasi Dogme Ortodoxe, aceleasi Taine, de ce atunci unul ispitit de dorinta si iubirea de stapanire, sare dincolo, pe deasupra, intemeind alta „Biserica”?
      Madularele Trupului lui Hristos le rupe, le desparte de Trupul Bisericii, si totusi nu se teme?
      Nimeni poate supara pe Dumnezeu mai mult ca acestia care s-au separat de Biserica” (Comentariu la Efeseni, Omilia a XI a).
      Drept aceea, daca ar veni la tine careva dintr-o adunatura si va incepe sa te incredinteze: „La noi este Hristos”, sa

      nu-l crezi.
      Daca vei auzi pe cineva spunand: „Noi avem succesiune apostolica si la noi este Hristos” , sa nu il crezi.
      Biserica intemeiata prin Apostoli dainuie pe pamant: este Biserica Ortodoxa.
      Aici este Hristos, iar acea “comunitate” sau adunatura intemeiata de ieri, de azi, nu poate avea succesiune apostolica, si in ea nu este Hristos.
      Daca vei auzi pe cineva spunand: „In mine vorbeste Hristos” , dar e strain si rupt de Trupul Bisericii, nu vrea sa stie de episcopii si preotii ei si nu are comuniune euharistica prin impartasirea cu Sfintele Taine, sa nu il crezi: in el nu este Hristos, ci un alt duh, care isi insuseste numele lui Hristos, pentru a rupe oamenii de Hristos si de comuniunea euharistica cu Sfanta Lui Biserica. Si sa nu dai crezare nimanui care ar incerca sa-ti bage in cap vreun lucru cat de mic care este in afara Trupului Bisericii. Sa stii ca toti acestia sunt unelte ale duhurilor amagirii si proroci mincinosi. Se stie ca toti care cad in ratacire cred ca ei sunt in posesia adevarului. Insa adevarul este departe de acestia.
      Invatatura ortodoxa este in Biserica, iar ei s-au rupt de Capul Bisericii – Hristos. Numai cei care au partasie cu Tainele Bisericii detin invatatura lui Hristos si raman in ea. Ca atare, au si pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu si pe Tatal, si pe Duhul, iar cei rupti de Biserica nu-l au, macar ca spun ca-l au. Nu-i primiti pe unii ca acestia si nu le dati „buna ziua” (II Ioan 1, 9-11).
      Apostolul Pavel spune ca Biserica este Trupul lui Hristos, iar Hristos este Capul Trupului alcatuit din credinciosi botezati.
      Si asa cum in trup, fiecare madular traieste numai unit cu celelalte, iar daca este taiat, moare si putrezeste, la fel fiecare credincios in parte nu traieste de unul singur, ci participa la viata comuna a tututor celorlalti membri ai Bisericii prin comuniune euharistica si dreapta credinta, iar daca este desprins de Trupul Bisericii, moare duhovniceste si se pierde (I Cor. 12, 12-27).
      Totodata, Sfantul Apostolul Pavel atunci cand vorbeste despre unitatea Bisericii,
      se raporteaza la conditia comuniunii euharistice prin/din aceași Paine a Trupului si a Sangelui Domnului (I Corinteni 10, 14-17).
      Sfantul Ioan Gura de Aur ne talcuieste in acest sens:
      “Painea pe care o frangem nu este oare comuniunea (euharistica) cu Trupul Hristos?
      Pentru ce dar a intrebuintat Apostolul Pavel cuvantul comuniune? A voit a arate ca nu numai ca ne cuminecam (impartasim), ci si ca, impartasindu-ne cu Paine aceasta Euharstica care se frange la Liturghie, ci ne unim cu Hristos.
      „Caci o Paine, un Trup cei multi suntem” (I Corinteni 10, 17)
      Ce spun eu impartasire/comuniune euharistica, zice Pavel, caci noi suntem Trupul acela. Ce este Painea Euharistica din Liturghie? Trupul lui Hristos. Deci ce devin cei ce se impartasesc din Paine? Trupul lui Hristos, si nu mai multe trupuri, ci un Trup”.
      Dupa cum painea, fiind alcatuite din mai multe boabe de grau, este unita intr-un singur intreg, fara sa se separe etans si fara sa fie vizibil boabele de grau – (desi boabele raman distincte) fiinteaza (se intrepatrund) – , astfel si noi ne unim unii cu altii si cu Hristos.
      Sa nu ti inchipui ca tu te hranesti din alt trup, iar alt credincios din alt trup, ci din acelasi Trup ne hranim toti credinciosii.
      Pentru aceea conchide: „Ca toti dintr-o Paine ne impartasim”.
      (Comentariu la Epistola I catre Corinteni, Omilia 24)
      Fara comuniunea euharistica prin Tainele Bisericii, credinta dreapta si faptele nu Il pot aduce ele singure pe Hristos, desi au valoarea lor, ca niste conditii obligatorii pentru mantuire.
      Asadar, Domnul Hristos vine in inima si astfel Isi face salas in credinciosul ortodox indeosebi prin harul primit din Sfintele Taine izvorate din Trupul Bisericii. De asemenea, marturisirea de credinta ortodoxa facuta numai cu buzele, fara a trai o viata duhovniceasca prin implinirea poruncilor lui Hristos, nu are nicio insemnatate. Dar daca, atunci cand suntem intrebati ce credinta avem, raspundem din toata inima ca suntem ortodocsi, inseamna ca noi credem cu adevarat si ne straduim sa traim o viata duhovniceasca prin implinirea poruncilor lui Hristos si dorim sa primim harul dumnezeiesc prin Sfintele Taine atunci cand participam la Liturghie in Biserica.
      Iata care este adevaratul marturisitor ortodox!

      Sfântul Ioan Gură de Aur ne incredinteaza:

      “Noi însă, rogu-vă, să nu dăm ascultare acestora, ci să ne astupăm urechile la glasul lor, să dăm crezare cuvintelor dumnezeieștii Scripturi, urmând spusele ei; să ne străduim să punem în sufletele noastre învățăturile cele sănătoase și, o dată cu aceasta, să ducem și viață curată, pentru ca și viața să dea mărturie de dogmele noastre, dar și dogmele să ne arate viața vrednică de credință.

      Nu avem nici un folos dacă dogmele ne sunt drepte, dar viața stricată; și iarăși, nici nu putem câștiga ceva de folos pentru mântuirea noastră dacă avem viață curată, dar nu ținem seamă de dogme.

      Se cuvine dar să ne împodobim cu amândouă, și cu învățături drepte, și cu viață curată, dacă vrem să scăpăm de iad și să dobândim împărăția.“

      (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere 13, 4, )

      Deci nu e suficient sa-L marturisim pe Hristos numai cu buzele!
      Si marturisirea credintei ortodoxe este importanta, dar numai ca parte a pregatirii pentru Euharistie, nu ca un mijloc suficient, ci ca o conditie sine qua non pentru primirea lui Hristos in noi. Credinţa, fiind de origine nepământească, nu poate fi supusă schimbărilor pământeşti.
      În ea nimic nu poate fi înlăturat sau schimbat: nici în mărturisirea de credinta, nici în cultul liturgic sau in viata liturgica bisericeasca, nici în modul de săvârşire a Tainelor, nici în tipicul şi structura bisericească.
      Sfânta noastră credinţă ortodoxa, în întreaga ei alcătuire, este vindecătoarea noastră, prin harul dumnezeiesc, conţinând diferite feluri de doctorii pentru toate neputinţele noastre.
      Dar aşa cum leacurile materiale au putere doar atunci când conţin toate componentele cerute de reţetă, la fel şi sfânta noastră credinţă ortodoxa este tămăduitoare prin har (necreat) pentru noi doar atunci când o păzim în totalitatea ei fără ştirbiri şi adaugiri.
      Scoateţi ceva dintr-un element oarecare de cult sau înlocuiţi-l cu altul, şi credinta îşi va pierde puterea harului de vindecare.
      Înlăturaţi sau adaugati ceva la dogma Bisericii Celei Una Sobornicesti, sau adăugaţi (de pildă, filioque) in Simbolul Credintei, sau schimbaţi, sau transformaţi un alt articol din Crez, şi harul va înceta (ca si cum ar fi absent) să mai fie pentru noi tămăduitor şi mântuitor.
      Sfantul Maxim Marturisitorul conchide in acest sens ca acolo unde dogma ortodoxa nu este marturisita nestirbit nu se mai poate vorbi de validitatea Tainelor si de succesiune apostolica:

      “Prin urmare cei osanditi sub anatemele celor din Roma si caterisiti, pe langa aceasta si de Sinodul Lateran in anul 649, ce fel de Taine vor mai savarsi? Ce fel de har al Duhului se va mai transmite prin hirotoniile savarsite de unii ca acestia?”

      Fără integritatea marturisirii credintei ortodoxe, noi nu mai avem lucrator (valid) in Taine harul mântuirii.
      Sfantul Ioan Gura de Aur este ferm in aceasta situatie a modificarii dogmelor:

      “Daca aceia marturisesc dogme contrarii marturisirii de credinta a Trupului Bisericii nu trebuie sa mai avem comuniune (euharistica) cu ei” (Comentariu la Efeseni, Omilia a XI a).

      Duşmanul mântuirii noastre ştie că tăria şi puterea de tămăduire a harului credinţei ortodoxe depinde de invariabilitatea ei sau de această imobilitate categorică, şi de aceea încearcă în fel şi chip s-o atragă în torentul schimbărilor omeneşti: plăsmuieşte erezii, aţâţă ambiţii deşarte… face uz de orice pentru a introduce oarecare schimbări în structura Simbolului Credintei dumnezeiesc pentru a-i nimici astfel puterea harului dumnezeiesc mantuitor.
      Sfantul Apostol Iuda (Tadeu) dă mărturie că toți Apostolii vorbeau deopotrivă despre aceasta apostasie in vremurile din urma:
      „aduceți-va aminte de cuvintele care s-au zis mai inainte de catre Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, caci au zis voua ca in vremea de apoi vor fi batjocoritori, care vor umbla dupa poftele lor cele necurate.
      Aceștia sunt cei care se osebesc de unirea (unitatea) credinței” Iuda 1:17-20.
      (adica aceia care se vor taia din Trupul Bisericii prin apostasia de la dogmele ortodoxe si prin impartasirea din Potirul comun cu confesiunile eretice, si de asemenea prin pomenirea la proscomidie a membrilor acestor confesiuni eretice care sunt sub osanda anatemei n.n.)
      Va intrebati daca nonortodocsii se vor mantui?! De ce va preocupati de eretici?

      Mantuitorul voieste mantuirea fiecarei fiinte umane. Hristos va avea grija si de eretici.

      Voi si cu mine nu trebuie sa ne preocupam ingrijorati de acest aspect.

      Sa facem pocainta pentru pacatele noastre. Totusi, va voi spune un lucru sigur: daca careva dintre noi, ortodocsii fiind, ca privilegiati ai partasiei la Adevar, am abdica de la Ortodoxie, adoptand o credinta eretica, ne-am pierde mantuirea sufletului pentru totdeauna!

      Ce este Sfânta Biserică?
      Este comuniunea prin harul indumnezeitor a credincioșilor care devin uniți între ei prin har si prin aceeasi mărturisire a adevărurilor de Dumnezeu revelate; uniti prin harul sfințitor transmis prin Tainele întemeiate de Hristos și prin conducerea de către păstorii (episcopii) dăruiți de Dumnezeu. Unitatea de mărturisire a credintei, de sfințire și de administrație constituie canonul acestei comuniuni euharistice, care este obligatoriu pentru oricine este partas comuniunii.
      Participarea la această comuniune a indumnezeirii este conditionata de acceptarea acestei reguli și de consimtirea la regula; rămânerea în această comuniune este conditionata de împlinirea regulei.
      Să vedem cum s-a raspandit Sfânta Biserică și cum continuă să raspandească.
      Episcopii si preotii predică.
      Unii dintre ascultători nu acceptă predica și pleacă; alții o acceptă și, drept rezultat al acceptării, sunt sfințiți prin harul Sfintelor Taine, urmează îndrumările păstorilor și, astfel, sunt încorporați în Trupul Bisericii – ei sunt îmbisericiți (devin membri ai Bisericii). Așa intră toți membrii Bisericii în ea. Prin intrarea în Biserica, ei sunt uniți cu toți membrii Bisericii, si atata timp cat sunt una cu membrii Bisericii, rămân în Trupul Bisericii; doar atât timp cât sunt in comuniune euharistica cu toți.
      Din acest indiciu simplu cu privire la cum se alcatuieste Biserica, puteți vedea că Sfânta Biserică a ajuns să fie și continuă să existe ca o comunitate, ca o comuniune a indumnezeirii. Deci ce este de reproșat Sfintei Biserici când procedează la taierea/excomunicarea madularelor putrede din Trupul Bisericii?
      La urma urmei, o anatemă este tocmai excomunicarea/taierea din Trupul Bisericii.
      Să ne reamintim cum s-a întâmplat!
      A apărut Arie, care avea opinii eretice cu privire la Dumnezeirea Mântuitorul Hristos, așa că prin aceste noțiuni răstălmăcea/anula actul în sine al mântuirii. Ce s-a făcut cu el? Prima dată a fost mustrat și avertizat de multe ori prin toate mijloacele de convingere și de corectare posibile. Dar, de vreme ce insista cu încăpățânare in opinia lui eretica, a fost condamnat și excomunicat/taiat din Biserică – adică este exclus din comuniunea harului indumnezeitor.
      Luați aminte, sa nu avem nicio comuniune cu vreun arian contemporan și cu cei ca el!
      Sa nu susținem noi înșine astfel de concepții eretice și sa nu le toleram sau să-i aprobam pe cei care fac astfel.
      Astfel a procedat cu Arie ereticul Sfânta Biserică; astfel a făcut cu toți ceilalți eretici; și astfel va face și acum dacă apare cineva undeva cu concepții eretice.
      Așa că, spuneți-mi, ce este de reproșat aici?
      Ce altceva ar fi putut face Sfânta Biserică? Și-ar fi permis să continue să existe dacă nu ar fi aplicat o astfel de strictețe și să-i avertizeze pe copiii ei cu o astfel de grijă despre cei care ar putea să-i corupă și să-i distrugă?
      Să vedem ce învățături false și ce învățători mincinoși au fost excomunicați? Aceia care neagă existența lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, pronia divină; pe cei care nu mărturisesc Preasfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh; pe cei care nu recunosc dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos și răscumpărarea noastră prin moartea si invierea Lui pe Cruce; pe cei care resping harul necreat al Sfântului Duh și dumnezeieștile Taine care revarsa harul, șamd. Vedeți ce fel de chestiuni sufera a fi lezate? Acestea sunt chestiuni care sunt chiar motivul pentru care Sfânta Biserică este Biserică, principiile pe care este întemeiată și fără de care nu ar putea fi ceea ce este. Drept aceea, cei care se ridică împotriva unor asemenea adevăruri sunt pentru Biserică ceea ce sunt pentru noi cei care atentează la viața noastră sau la proprietatea noastră în viața de zi cu zi.
      Tâlharilor și hoților, la urma urmei, nu li se permite nicăieri să se manifeste liber și să treacă nepedepsiți. Și, când sunt legați și predați legii și pedepsei, nimeni nu consideră că acest lucru este inuman sau o încălcare a libertății. Dimpotrivă, oamenii văd în acest lucru atât un act de iubire pentru om, cât și o protecție pentru libertate – cu privire la toții membrii societății. Dacă judeci astfel aici, judecă la fel și cu privire la fiinta si Trupul Bisericii.
      Acești învățători mincinoși, întocmai ca tâlharii și hoții, jefuiesc proprietatea Sfintei Biserici care apartine lui Hristos Dumnezeu, corupându-i și distrugându-i pe copiii ei.
      Oare chiar e în eroare Biserica atunci când îi judecă, îi leagă și îi alungă afară? Și ar fi oare într-adevăr dragoste de oameni dacă ar fi privit acțiunile unor astfel de oameni cu indiferență și i-ar fi lăsat în libertate să distrugă pe oricine altcineva? Ar permite o mamă ca un șarpe să se târască liber și să muște pe copilașul ei care nu înțelege pericolul? Dacă unele persoane imorale s-ar fi furisat in familia voastră și ar fi început să-i ispitească pe fiica voastră sau pe fiul vostru – ați fi în stare să priviți aceste acțiuni ale lor cu indiferență? De teama de a vă atrage o reputație că sunteți inumani și de modă veche, v-ați lega propriile mâini? Nu ați împinge o astfel de persoană afară pe ușă și ați afurisi-o pentru totdeauna?! Ar trebui să vedeți acțiunile Sfintei Biserici în același fel.
      Ea vede că apar indivizi cu o gândire stricată și îi corup pe ceilalți – și se ridică împotriva lor, îi alungă afară și îi strigă la toți cei care sunt ai ei: „Luați aminte – acesti oameni doresc să vă distrugă sufletele. Nu-i ascultați; fugiți de ei!” Astfel își implinește Biserica datoria dragostei de mamă și de aceea acționează cu dragoste – sau, cum o catalogați voi, in mod uman.
      În timpul prezent, avem o proliferarea a nihiliștilor, spiritiștilor și a altor isteți dăunători, care sunt duși de vânt cu învățăturile mincinoase din Apus. Chiar credeți că Sfânta noastră Biserică ar păstra tăcerea și nu și-ar ridica vocea

      să-i condamne și să-i anatematizeze dacă învățăturile lor distructive ar fi fost ceva nou? Nicidecum. S-ar fi ținut un Sinod și în Sinod toți aceștia cu învățăturile lor ar fi dați anatemei și în Sinodiconul actual al Ortodoxiei s-ar adăuga un punct în plus: Feuerbach, Buchner și Renan, spiritiștilor și tuturor următorilor lor – nihiliștilor – să fie anatema!

      Dar nu este nevoie de un astfel de Sinod și nici nu este nevoie de un astfel de adaos. Învățăturile lor mincinoase au fost deja anatematizate dinainte în acele puncte unde anatema a fost pronunțată pentru cei care neagă existența lui Dumnezeu, natura spirituală și nemuritoare a sufletului, învățăturile cu privire la Preasfânta Treime și privitoare la dumnezeirea Domnului Iisus Hristos. Nu vedeți cu ce înțelepciune și prevedere acționează Sfânta Biserică atunci când ne randuieste Sinodiconul ca să săvârșim proclamarea pe față și să o ascultăm? Și totuși ei spun: „Este demodat”. Tocmai acum este relevant. Poate cu 100 de ani în urmă nu era relevant. Dar trebuie să se spună cu privire la timpul nostru că, Sinodiconul Ortodoxiei să-l săvârșim nu doar în orașele reședință, ci în toate locurile și în toate bisericile: pentru a strânge toate învățăturile rele opuse Ipostasului Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a le face cunoscute tuturor, pentru ca toți să poată ști la ce trebuie să fie atenți și ce fel de învățături trebuie să evite. Mulți sunt stricați doar la minte din cauza ignoranței, în timp ce o condamnare publică a învățăturilor nimicitoare i-ar salva de la pierzare.
      Astfel, Biserica îi excomunică, îi exclude prin anatematizare din mijlocul ei (când se spune: „Anatema lui cutare”, ceea ce înseamnă același lucru cu „Cutare: afară de-aici din Trupul Bisericii!”) sau îi anatematizează pentru motive pentru care orice societate ar proceda astfel.
      Și e obligată să facă asta pentru autoconservare și pentru a-și ocroti copiii ei de nimicire. De aceea nu este nimic de reproșat sau de neînțeles în privința acestui Sinodicon. Dacă se teme cineva de acțiunea anatemei, să evite învățăturile care-l fac să cadă sub anatema. Dacă se teme cineva ca se supune anatemei din pricina altora pomeniti la proscomidie, sa nu-i pomeneasca sau să-i readucă la învățătura ortodoxa. Dacă ești ortodox și totuși nutresti rea-vointa față de această lucrare a harului in ortodoxie, atunci te afli în contradicție cu tine însuți. Dar, dacă ai abandonat/abdicat deja (la) dogma ortodoxa, ce te mai privește pe tine ce se face în Biserică de către cei care vor sa păstreze credinta ortodoxa? Nu înscrierea într-un registru bisericesc unde se consemneaza ca s-a primit Botezul îl face pe un crestin membru al Bisericii, ci duhul care ne face vii și deplinatatea marturisirii credintei ortodoxe (nestirbite)!

      Fie ca credinta marturisita de tine și numele tău sunt pronunțate sau nu, ca fiind sub anatema, deja esti sub anatema atunci când cugetele tale sunt contrarii față de cele ale Trupului Bisericii și indeosebi atunci când stărui în ele.
      Sfantul Maxim Marturisitorul avea o grija deosebita sa nu fie in comuniune euharistica cu o comunitate daca la proscomidie erau pomeniti cei cazuti sub osanda anatemei:
      “Nu mă împărtăşesc cu voi, le spune Sfantul Maxim, câtă vreme anatematizaţii sunt pomeniţi la Sfânta Proscomidie. Fiindcă mă tem de osânda anatemei”.
      Comuniunea (indumnezeirii) care se realizează prin impărtăsirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca și mai mult marturisirea adevaratei credinte in Crez la Liturghie. Daca nu se marturisește Dreapta Credinta in Crez si in cultul liturgic, se rastoarna și se desfiinteaza marea, luminoasa, prealuminata și slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor.
      Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns și, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfințite (atunci cand se marturiseste o credinta eretica). Așadar, nu se mai realizează comuniunea indumnezeirii (se pierde mântuirea).

      (Jean-Claude Larchet, Sfantul Maxim Marturisitorul, O introducere, Editura Doxologia, 2013, p. 263).

      Înfricoșătoare este anatema! Sa lăsam deoparte cugetele eretice!

      ��

      What is an Anathema? – by Bishop Theophan the Recluse

      https://www.orthodox.net/articles/anathema-bp-theophan.html

      Textul englezesc după care a fost făcută traducerea are la bază versiunea în rusește publicată în
      Pravoslavnaya Rus, #4, 1974.

      Sfantul Chiril, Patriahul Alexandriei, cel care a prezidat lucrarile Sinodului III Ecumenic, scria intr-o epistola a sa adresata lui Ioan al Antiohiei:

      Noi nu vom ingadui ca credinta, sau mai degraba Simbolul Credintei care a fost formulat de Sfintii Parinti, care s-au adunat mai inainte la Niceea, sa fie modificat de cineva.
      Nu ne vom permite noua insine si nimanui altcuiva a schimba un singur cuvant din ceea ce s-a scris aici, sau de scoate/elimina macar o singura silaba/litera; caci noi ne amintim de cel care a zis: „Nu muta hotarul stravechi pe care l-au insemnat parintii tai” (Pilde 22, 28).
      Caci cine altul a vorbit prin ei decat numai Duhul lui Dumnezeu Tatal, Care purcede din Tatal si totusi nu este despartit de Fiul in ceea ce priveste firea/fiinta?

      ��
      Sinodul IV Ecumenic:

      Cei ce indraznesc…sa modifice Simbolul de Credinta…sa fie anatema!

      ��
      Sinodul VI Ecumenic:

      Iar daca cineva dintre credinciosi/clerici nu ar tine si nu ar primi/accepta invataturile pomenite mai inainte ale ortodoxiei si nu va marturisi si propovadui astfel, ci ar incerca sa se impotriveasca acestora, sa fie anatema!
      ��

      Sfantul Varsanufie cel Mare:

      Nu marturisesc alta credinta decat aceea dogmatisita de catre cei 318 Sfinti Parinti de la Niceea (in anul 325).
      Si oricine marturiseste alta credinta decat aceea dogmatisita la Sinodul I Ecumenic s-a aruncat pe sine insusi sub osanda anatemei!

      ��

      Sinodul al VIII lea Ecumenic de la Constantinopol 879-880:

      Cu totii asa credem, asa marturisim, in aceasta credinta ne-am botezat si pe temeiul acestei marturisiri ne-am invrednicit a fi hirotoniti.
      Pe cei care cred altceva decat acestea ii socotim vrajmasi ai lui Dumnezeu si ai dreptei credinte.
      Daca indrazneste cineva sa scrie/formuleze in stil personal, adica altfel acest Simbol al Credintei sau sa adauge sau sa scoata ceva, si ar indrazni astfel sa stabileasca modificarea personala ca fiind dogma, condamnat sa fie si respins de toata obstea Trupului Bisericii, pentru ca scoate sau adauga ceva Sfintei Treimi pe care o arata marturisirea sinodala soborniceasca si o face adeverita Traditia Apostolica si invatatura Sfintilor Parinti.
      Daca indrazneste cineva, impins fiind de nebunia lui, sa prezinte/marturiseasca alt Simbol de Credinta si sa-l prezinte ca dogma sau sa faca vreo modificare prin eliminare sau adaugire Simbolului Credintei, asa cum ne a fost transmis noua de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, sa fie anatema!

      ��
      Sinodul II din Vlaherne, Constantinopol de la 1285, a condamnat sinodal erezia lui Filioque!
      ��

      Sfantul Marcu al Efesului, 1440:

      Noi ne-am separat de romano-catolici nu din alte motive, ci pentru ca sunt nu doar schismatici, ci si eretici.

      ��

      Sfantul Iustin Popovici:

      Felul adaugirii lui Filioque in Simbolul Credintei marturisit in Trupul Bisericii, poarta in sine pecetea anarhiei trufase si iubitoare de sine, ceea este egal cu lepadarea/taierea din Trupul Bisericii lui Hristos a Romano-Catolicismului!

      ��

      Sfantul Sofronie Saharov:

      Refuzam categoric a include in Simbolul Credintei cuvantul «Filioque».

      Nu avem nevoie de interpretari care sa indulceasca sensul adaosului «Filioque».

      In ce ma priveste, problema adaosului «Filioque» in Crez, are o atat de mare insemnatate, incat nu ma pot vedea in pozitia de a fi de acord cu «Filioque», chiar daca toti episcopii lumii s-ar aduna intr-un oarecare Sobor Ecumenic spre a ratifica aceasta erezie romano-catolica.
      (…)
      Golgota lui Hristos, care a nascut milioane de mucenici si de nevoiori care s-au asemanat (dupa har) lui Hristos, in planul istoriei vazute s-a preschimbat in Vatican! Da, Vatican, care a devenit simbolul crestinismului in ochii omenirii de-a lungul atator veacuri.:

      De fapt lupta care trebuie sa precumpaneasca in viata noastra nu este indreptata „impotriva” unora care gresesc prin ceea ce invata (sa nu fie!), ci spre a pazi nevatamat si nediluat de invataturi omenesti adevarul invatat de la Sfintii Parinti si Apostoli. Din aceasta pricina ne vedem siliti sa inlaturam toata stalcirea adevarului, ori de unde ar veni ea.

      Cinstim toate cele care au ajuns la noi
      printr-o grea nevointa de la generatiile de dinainte ale Parintilor, pazind porunca lui Dumnezeu:
      „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” (Matei 15:4), adica cinsteste-i nu numai ca persoane vii, dar si cunoasterea duhovniceasca pe care au dobandit-o prin vietuirea in Hristos.
      Nu ne este noua cu putinta a depasi sau a „completa” Revelatia data de Sus, nu cutezam a depasi sau a „desavarsi” intru ceva experienta Apostolilor si a Sfintilor Parinti, insa tanjim a urma pasilor lor pana la istovirea puterilor noastre.
      Datoria noastra este a nu oblitera, a nu dilua darul lui Dumnezeu catre omenire, primit prin intruparea Cuvantului si Pogorarea Duhului Sfant.
      Asa intelegem noi indatorirea noastra.
      Daca si in vremea noastra primim ceva de Sus, noi cu frica o adaugim, ca pe o sporire a experientei Sfintilor Parinti.
      Daca in intreg cuprinsul Predaniei vietii istorice a oamenilor se afla elemente negative, pe acelea le indepartam prin pocainta.
      Numai asa viata noastra va primi pecetea cuvenita mantuirii noastre, dar si binecuvantarea Sfintilor Parinti.
      Vai celor ce resping Traditia Duhului care cuprinde experientele duhovnicesti ale Sfintilor Parinti privind dobandirea harului Duhului Sfant.
      Tot ceea ce a fost daruit vreodata prin lucrarea harului Duhului Sfant tine de vesnicia lui Dumnezeu si nu se imputineaza (nu expira, nu se invecheste, nu poate fi depasit n.n.) cu trecerea timpului.
      Lepadand cuprinsul duhovnicesc al Traditiei Duhului noi incalcam porunca:
      „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” (Matei 15: 4).

      Profetia Cuviosului Vasilios:

      «Un patriah ortodox (Bartolomeu) va declara o nouă religie (chrislam sau religia abrahamica) straina Ortodoxiei.
      Mulți ortodocsi îl vor urma, îl vor crede (vor achiesa la chrislam).

      Multe suflete se vor pierde.
      Foarte rar va mai fi auzita vreo predica patristica ortodoxa.
      Lumea nu va ști unde să meargă, mulți ortodocsi vor fi înșelați.»

      O transcriere a cuvantarii harismaticului bătrân Vassilios Kafsokalyvitos care a avut loc în perioada 5-10-2009 la Salonic (Oikia Mr. Kalliopis Z.)
      Titlul textului integral:
      -Ce cerere vom citi astăzi Calliopie (5-10-2009)

      Ἔχετε νά δεῖτε πολλά αἴσχη…Πολλές ψυχές θά χάνονται. – Κύριος Ἰησοῦς Χριστός-Ὑπεραγία Θεοτόκος
      https://www.hristospanagia.gr/%e1%bc%94%cf%87%ce%b5%cf%84%ce%b5-%ce%bd%ce%ac-%ce%b4%ce%b5%e1%bf%96%cf%84%ce%b5-%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%bb%ce%ac-%ce%b1%e1%bc%b4%cf%83%cf%87%ce%b7-%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%bb%ce%ad%cf%82-%cf%88

  1. Sfantul Gavriil Georgianul:

    După demersul ecumenismului va veni Antihristul.
    Antihristul are pentru oameni 666 de capcane; în anii antihristului poporul va aștepta salvarea din spațiu, din vazduh.
    Aceasta va fi cea mai mare șmecherie a diavolului.
    Omenirea va cere ajutor de la extratereștri, fără să știe că ei sunt de fapt demoni!

    Acum traim deja ultimele zile.
    Și la fel cum pregatirea mâncarii deja gatite durează doar un timp pentru a o încălzi ca sa fie servita, la fel sunt și pregatirile pentru antihrist, atât de aproape este venirea lui.
    Antihristul este născut si vine pentru cei care îl vor venera.

    Pentru a se impune semnul fiarei nu vor trebui să foloseasca forța (violența).
    Totul se va face voluntar.
    Iar spovedania (pocainta) nu va mai ajuta dupa acceptarea semnului fiarei.
    Biserica nu va fi abandonată de harul dumnezeiesc.
    Dar când va veni/domni Antihristul, el va elimina icoanele sfinte din bisericile ortodoxe și își va impune propria lui icoana in toate bisericile.
    Numai atunci harul Duhului Sfant va părăsi toate aceste biserici ortodoxe.

    Cândva, o femeie a văzut undeva la vânzare o cartea intitulată “Antihrist – 666”, atunci ea a fost speriata și nici macar nu a atins-o.
    Când l-a vizitat pe Părintele Gavriil,
    Cuviosul i-a zis:
    – Soră, ai o vreo carte despre Antihrist sau cumva ai văzut asa ceva la vanzare pe undeva?
    – Gheronda, am văzut una ca acesta pe o stradă, dar m-am speriat și am trecut pe lângă ea, a răspuns femeia.
    – Ce spui, femeie!
    Cumpăra această carte și împărtășeste cuvintele din carte la câti mai multi crestini. Nici nu-ti dai seama ce vremuri vin!

    În anii Antihristului vor exista dificultăți.
    Dacă furi mâncare, încalci una dintre cele zece porunci și oricine va face acest lucru va primi semnul fiarei, adică numarul antihristului.
    Credincioșii vor nădăjdui în Hristos Dumnezeu, iar în zilele din urmă Domnul va face astfel de minuni asupra propriului Său popor, încât daca vor mânca o frunză, acest lucru va fi suficient pentru ca ei să se susțină timp de o lună.
    Ca și cu pamantul: îl vor insemna cu semnul sfintei cruci și le va aduce satietate intocmai ca pâinea.

    Dacă refuzăm să primim semnul lui Antihrist și suntem pecetluiți cu forța, atunci ce se va întâmpla? –

    Exact ca atunci cand se violează o fecioară împotriva voinței ei; ea înaintea Domnului rămâne tot fecioară. Și cu impunerea fortata a pecetii lui Antihrist tot așa va fi.

    În Evanghelie scrie că peste tot vor fi persecuții și vai de cei care vor pretinde/crede altfel.
    Va veni un moment în care va trebui să va refugiati în munți, dar sa nu mergeti singuri, pentru că viclenia satanei va poate ucide
    prabusindu-va de pe stanci!
    Trebuie să plecati in munți în grupuri.

    Când ar trebui să facem acest lucru?
    – Nu trebuie să va programati când trebuie sa plecati. Sfânta Treime vă va povatui atunci!
    Pentru crestini insa, cea mai mare suferinta va fi atunci cand vor pleca in munti, si oamenii apropiati lor vor fi lasati in urma, acceptand pecetea antihristului.
    Curând, cei ce vor urma lui Antihrist își vor face și ei cruce, vor intra în biserici, vor auzi de poruncile Evangheliei, dar dacă nu vor face fapte bune sa nu-i credeți.
    Veți recunoaște pe cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu prin faptele bune savarsite de ei.

    Îl veți vedea pe Antihrist, dar nu vor exista atunci părinți duhovnici lamuriti la care să apelați ca să primiti orientare.
    Și așa cum va duceti la diverși medici și va încurca prin diagnostic eronat, la fel veti patimi si cu preotii duhovnici.
    Vor fi confuzi și nu vor putea să va lamureasca duhovniceste.

    Iubirea este singura forță cu care omul va putea îndura capcanele lui Antihrist.
    Jumătate din iad este deja pe pământ.
    Antihristul stă la ușă și încearcă să intre.
    Veți trăi pentru a-l vedea Antihrist. Antihristul va domni peste tot și vor fi persecuții.
    În curând, întreaga lume va fi unită de demersul planetar care va avea ca scop impunerea numărului lui Antihrist, a semnului fiarei

    În ultimele zile sa nu va uitati la cer.
    Căci vor fi astfel de “minuni” încât veți fi înșelați și distruși.
    Antihristul vine, iar pecetea lui va fi vizibila cu ochiul liber; deci nu va fi invizibilă.
    Pecetea va fi vizibila și vor pecetlui cu ea oamenii pe mână sau pe frunte.
    Ei deja îi pregătesc tronul lui antihrist.
    Ei vor recenza/numara toate persoanele din lume și le vor avea monitorizate in listele lor (in baza de date digitala n.n.).
    Nimeni nu va putea trăi în afara acelei monitorizari a lor.
    Viața oamenilor va depinde de ei.
    Pe toate produsele va exista numărul sau semnul fiarei.
    Mai întâi va fi introdus prin linii cod de bare (cod QR n.n.) și apoi va fi semnul clar.
    Aceste linii cod de bare (cod QR n.n.) reprezinta deja numărul antihristului și au codificat în ele in mod secret cei trei de 6 (666)
    Nu vă fie frică.
    Spuneți o rugăciune mai intai, faceti semnul crucii pe produse și astfel puteti sa le luați

    Gheronda, vom ști atunci cand va veni că el este Antihristul?
    – Vom sti.
    Dar cum vom percepe?
    Amintiți-vă:
    Antihristul sta la ușă.
    Și când îți bate cineva la ușă, ce faci?
    – Îi deschizi.
    – Și când observi vizitatorul, ce-i spui?
    – Hai, intra!
    – Așa că el așteaptă o invitație. Invitația va fi onorata și el va intra.
    Acum insa ușa este deschisă pentru antihrist.
    Acum antihrist nu va bate la usa, ci va da buzna. Pandeste la ușă ca sa intre la voi.

    Amintiți-vă:
    Cei care au credință cerebrala/encefalica îl vor urma si accepta pe Antihrist.
    Dar cine crede cu inima îl va depista si refuza pe antihrist.

    Άγιος Γαβριήλ της Γεωργίας ο Ομολογητής και δια Χριστόν Σαλός – YouTube
    https://m.youtube.com/watch?v=aMUOmbo8fLY&feature=youtu.be

    ΑΓΙΟΣ ΓΑΒΡΙΗΛ Ο ΟΜΟΛΟΓΗΤΗΣ ΑΠΟ ΓΕΩΡΓΙΑ
    https://www.imdleo.gr/diaf/2015/08/gGabriel.

Dă-i un răspuns lui Duhul Căpitanului Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button