Câteva precizări pe marginea recentei poziții exprimate public pe subiectul avortului și dreptului la viață de dl. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
1. Din perspectiva seculară, legislația care apără viața umană nu poate fi totalitară.
Avortul este un act contrar vieții, provocator de moarte; or, instrumentele juridice internaționale consacră și garantează exclusiv dreptul la viață. Nu este posibil ca legea să consacre în același timp dreptul la viață și să legitimeze acte producătoare de moarte. Este o contradicție logică.
Viața umană este atât un „bun comun” al societății, cât și un „bun privat” de care se bucură fiecare și care este recunoscută la nivel internațional ca un drept primordial. Principiul sanctității vieții este protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care afirmă că dreptul la viață este un atribut inalienabil al ființelor umane și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului. Prin urmare, statele au obligația de a proteja viața prin lege. Curtea nu a exclus niciodată viața prenatală din sfera de aplicare a Convenției, recunoscând că orice copil încă nenăscut aparține speciei umane. Convenția și Curtea au lăsat la latitudinea statelor să deroge, într-o anumită măsură, de la această protecție; însă, statele care respectă în întregime sfera de aplicare a acestui principiu și care protejează în oricare circumstanțe viața înainte de naștere își respectă pe deplin obligațiile care decurg din tratate.
Această situație ideală este ceea ce dl. Vasile Bănescu numește, eronat, o „interzicere totalitară a avortului”.
Polonia este acum, așa după cum se cunoaște, „zona zero” a luptei pentru curățarea legislației seculare de fărădelegea avortului prin recunoașterea și ocrotirea dreptului la viață în fază prenatală, pentru oricare copil.
Prin contrast față de Polonia, din păcate, România permite (nu pedepsește) avortul provocat, lipsind victima acestuia de instrumentele juridice necesare pentru a fi protejată. Cu toate că nimeni dintre legiuitorii români nu pune la îndoială faptul că embrionul uman este viu și că este o ființă umană, lui nu i se recunoaște calitatea de persoană. O astfel de interpretare este fundamental greșită și contrară realității biologice; nu se poate face o astfel de deosebire între viața intrauterină și viața de după faptul nașterii.
Subliniem că normele privitoare la dreptul familiei și al copilului formează un ansamblu unitar și coerent ce își are izvorul chiar în natura persoanei umane, iar legiuitorul de bună-credință nu poate ignora obiectivitatea faptelor naturale. Orice știrbire a acestei continuități duce la aberații juridice, normative și culturale de tipul celor care acum metastazează în Occident și contra cărora dl. Bănescu se poziționează, în subsidiar, atunci când face referire (în mod corect) la civilizația europeană și la temelia acesteia în creștinism și legea naturală.
Însă, în fapt, noi considerăm că întreaga discuție pe tema actului de legiferare ar fi trebuit refuzată sau evitată. Biserica nu este organ legiuitor; ca atare, nu se poate substitui Parlamentului, unicul responsabil pentru reglementarea regimului juridic al avortului. Există, în schimb, legea proprie a Bisericii Ortodoxe, care condamnă dintotdeauna avortul și canonisește femeia care avortează și pe cei care practică avortul. Sfinții Părinți numesc avortul „omor” sau „ucidere”. Din păcate, nicio referire la acest aspect din partea d-lui Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
2. Nu există justificare medicală pentru niciun avort.
Expresia „avort justificat medical”, utilizată în mod nefericit de dl. Bănescu, este de evitat în orice condiții, întrucât este creată de industria relațiilor publice occidentală – colaboratoare apropiată a rețelelor de lobby și clinicilor de avorturi – special pentru a sugera că avortul este doar o altă formă de „îngrijire a sănătății”. Nu este adevărat. Nu există rezultate terapeutice ale avortului, în nicio situație, căci sarcina nu este o afecțiune; or, scopul medicinei este exclusiv unul taumaturgic.
Este adevărat că există cazuri în care medicii trebuie să ia decizii foarte dificile. Punând la egalitate viața copilului nenăscut și a mamei acestuia, medicii pot să urmeze în mod licit tratamente care, neintenționat și indirect, ca o consecință colaterală, duc la moartea copilului nenăscut. Asemenea situații însă nu numai că se petrec extrem de rar, dar ele nu sunt, de fapt, avorturi, pentru că nu urmăresc provocarea morții copilului nenăscut, ci salvarea vieții femeii.
Într-adevăr, Bănescu nu se referă explicit la avortul „terapeutic”, însă distincția se pierde în noianul de cuvinte și expresii de care dl. Bănescu, după opinia noastră, abuzează.
Pe măsură ce tehnologia avansează, sub acoperirea aceleiași „justificări medicale” în sistemul sanitar este încurajată activ depistarea sistematică a „problemelor” reale sau potențiale ale copilului nenăscut, aflat în dezvoltare, chiar și a acelora care nu se ridică la nivelul unor boli sau dizabilități reale (de exemplu, simpla susceptibilitate la anumite boli sau la un IQ mai redus sau mai puțină robustețe fizică). Astfel de operațiune sistematică are un singur scop: aplicarea în masă a practicilor de selecție a speciei umane (eugenie), fie ele oficiale, fie prin presiunea unei societăți din ce în ce mai adverse persoanelor suferinde și a unei logici contabilicești care măsoară viața umană în productivitate.
Azi, un număr foarte mare de avorturi se fac cu recomandarea medicului. Cu alte cuvinte, ceea ce începe cu o „justificare medicală”, se termină, inevitabil, prin politici eugenice. Pentru acest motiv noi nu putem fi de acord cu nicio paralelă între medicină și avort.
3. Un autogol de comunicare. Sau „o greșeală neforțată”, ca în tenis
Urmarea cea mai nefericită a „clarificărilor” deloc clare transmise de dl. Bănescu fost preluarea în presa seculară, cu mare plăcere și pe spații ample, a opiniilor purtătorului de cuvânt lal Patriarhiei, sub titluri precum „Biserica nu susține interzicerea totalitară a avortului”, sau, mai rău „Biserica nu este împotriva unui avort”. Adevărat, unele din aceste titluri sunt contorsiuni grotești. Dar tocmai pentru că este specialist în comunicare, V. Bănescu ar fi trebuit să știe că presa nu este prietenă a Bisericii și că subiecte atât de sensibile trebuie abordate cu mare atenție, în cuvinte puține și clare – sau deloc, pentru a nu lăsa spațiu de speculații și interpretări.
„Vina” că unele ziare scriu că Biserica ar legitima un avort aparține și d-lui Bănescu, a cărui exprimare pretențioasă e lipsită de concizia pe care ar pretinde-o.
Din păcate, ecoul declarațiilor atinge și munca noastră, a organizațiilor pro-viață. De aici înainte vom avea de depășit nu doar ostilitatea adversarilor, ci și barierele create în mod inutil prin aceste aserțiuni a căror critică (întemeiată!) poate crea impresia unei critici aduse, în fapt, Bisericii, ceea ce nu este cazul și nici nu poate fi vreodată.
Subliniem, la fel ca și colegii de la Federația PRO VITA Ortodoxă, că organizația noastră este fidelă învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe cu privire la valoarea unică în faţa lui Dumnezeu a vieţii persoanei umane de la concepere și până la moartea naturală – și nu opiniilor funcționarilor administrației ecleziastice.
Femeia care moare la nastere e mucenita si se duce dirent in Rai pentru ca a murit dand viata. De asemenea nu reduce dreptul de viata al noului nascut.
Pe cand avortul omoara pruncul si omoara si femeia din punct de vedere spiritual si cateodata si trupeste si sufletul ei se duce in Iad.
Fricosii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor….Lasi si mincinosi, kkti pe ei de frica Cezarului lumesc, atat Negrul Subtirel cat si Marele Alb.
Compromisuri,mai multe compromisuri, tot mai multe compromisuri! Retrageri *strategice*,CeMeBeuri, Crete, primatul papei si tot asa, catre Iad……!!!!Calatorie sprincenata, uratilor !
Eu cred ca Vasile Banescu zice ce considera el ca este de zis, nu cred ca ii aproba Patriarhul cuvant cu cuvant. Nici nu ar avea sens. Se considera ca dl Banescu stie fondul, directia pe care vrea Patriarhul sa o exprime si pe urma construieste o formulare a lui personala.
In apararea lui vreau sa zic ca referitor la avort sigur Vasile Banescu nu a fost atent la ce zice deoarece am vazut acum ceva timp o emisiune condusa de el pe Trinitas in care explica foarte clar ca Biserica condamna nu doar avortul fizic al bebelusului ci si cel chimic prin anticonceptionale pe care din pacate femeia nu il poate contoriza si deci nici spovedi deci aici avem o mare tragedie spirituala ascunsa a lumii moderne. Si pe urma in acea emisiune se explica ca Biserica nu este de acord nici cu inseminarea in vitro deoarece doar o celula va deveni bebelus celelalte desi fecundate ori se baga la o banca de ADN ori se arunca si deci fiind fecundat nu este un avort ascuns?
Imi aduc aminte de acea emisiune si cred totusi ca de data aceasta dl Banescu a dat prea multa atentie dorintei de a se distanta de miscarile neo-protestante si catolice din Vest care sustin interzicerea avortului intr-un mod foarte.. frust. Eu personal in consider corect proportionat cu gravitatea avortului in sine. Se prezinta imagini foarte reale cu ceeace presupune avortul ca sa le sperie pe mame in a recurge la acest procedeu extrem de brutal.
La noi inca nu au existat proteste anti-avort ci doar pro-viata. Din pacate zic eu. Si eu eram socata initial cand am vazut ce postere au militantii anti-avort in fata clinicilor dar pe urma am zis stai ca mai mare e crima decat socanta poza.
In plus la noi se fac avorturi in clinici de stat, avorturi la cerere, deci toti platim. Ce zicea parintele Cleopa? Ca pacatul avortului se imparte la toti cei care il procura, chiar si soferul care o duce pe femeie la clinica. Dar noi in Romania chiar le platim. Deci cand zicem ca (mai) suntem fara de pacat? Doamne lumineaza-ne Tu.
Bănescu nu este decât mesagerul patriarhului. Pentru cine cunoaște modul de lucru al marelui alb, Bănescu nu pronunță o cirtă înafara indicațiilor pentru că știe bine că i se vor tăia degetele de la mâini unul câte unul. Deci Bănescu nu spune ceva vreodată, el numai transmite ce spune patriarhul.
Cine știe, cunoaște!