Răspândiți dragostea:
Ascultați un cuvânt despre război precum și viziunea geopolitică a Părintelui Justin Pârvu care arată o maturitate și o duhovnicie în gândire care, din păcate, astăzi aproape că s-au pierdut.
Transcript:
Un război nu este numai o criză, așa cumva, financiară, o criză materială, e și o criză spirituală. De unde vine criza asta spirituală? Vine tocmai din cruzimea aceasta în care trecem în perioada de război. Perioada de război nu este altceva decât dezbrăcarea omului de bun simț și de orice calitate spirituală.
De aceea, bruta asta născută în urma unui război se lărgește tot mai mult în lumea noastră. Copilul devine brutal. Înainte de război, ne întoarcem acuma puțin, am uitat să spun, că omul sau neamurile, în instinctul lor, cheamă o stare de lucruri anormale și foarte aspre. În lumea artistică, în creație, cultură, civilizație, el merge mereu pe o dâră anormală. Anomalia aceasta se manifestă prin jocuri, se manifestă prin obiceiuri, se manifestă prin cântece, în artă în general.
Situația de dinainte de al 2-lea Război Mondial
Înainte de a începe Al Doilea Război Mondial, copiii se jucau foarte mult cu arme, cu tancuri, tanchete, mașini. Veneau din Germania, Munchen era orașul jucăriilor, și orașul jucăriilor împrăștia în toată Europa, toată lumea, tancuri, tunuri, mașini autocare, tot ce vrei și ce nu vrei. Era falsă zicala (creștină), pentru că Germania și Rusia și toată Europa nu aveau nici în clin nici în mânecă cu creștinismul. Și ei (germanii) aveau tot un fel de comunism, un bolșevism, dar altfel, de altă nuanță, o nuanță cumva naționalistă. Dincoace era prostimea sovietică; ei atât știau că gata, trebuie să trece, să ajungem în Berlin, dar el, săracul, nu știa unde e Berlinul.
Și omul acesta a devenit din ce în ce mai slab, mai neputincios și mai lipsit de seva de unde s-a născut și unde trebuie să meargă pe linia lui ortodoxă sau cât se poate așa, creștină.
Și atunci, desigur că lumea era pregătită din toate punctele de vedere (de război). Dacă pui de pildă într-o parte niște obiecte religioase într-un galantar, dincoace obiecte de război, copilul nu se duce (să aleagă) pe acestea creștinești: să-și ia o iconiță, să-și ia o cruciuliță, un medalion, diavolul îl împinge acolo la moarte la sinucidere, la distrugere. Și, cu atât mai mult cu cât au nevoie de bani, inventează și duc lumea la o nenorocire, doar din dorința de bani, de câștig. Apoi acolo se duce.
Povestea o creștină care are două magazine, are și băutură are și țigări: „Păi da, dar nu se face nimic (câștig) fără aistea”. „Măi băiete, zic, dacă ai un ban aici dat, ia-l înapoi că nu-i primită mila, pentru că este de pe urma nenorocirii. Matale ai văzut bețivi, stricați, familii, procese, crime și copii despărțiți, lăsați singuri”. „Da, Părinte”. Ei, păi de aici e, de la magazinul ăsta ai frăției tale. De aceea matale să faci în așa fel să-i schimbi, pune aici să ai niște mărfuri, în afară de acestea. Că ăsta e vrăjmașul care, în sfârșit îl duce pe om… Dar tu trebuie să schimbi acum”.
Tu, ca Biserică, de pildă, trebuie să ai oameni, mă rog, cu pricepere, ca să înlocuiești toate aceste lipsuri, trebuie să le înlocuiești în așa măsură, încât din păcat să devină virtute. Dacă îl lași din virtute păcat, acum aici e dezechilibru care generează moartea și pieirea unei nații.
Burghezia occidentală – între socialism și ateism occidental
Acuma, sigur că lumea este între două aspecte. Un aspect sălbatec, al comunismului de altădată și un aspect, în sfârșit, mai domol, al unui viitor să zici așa, n-aș putea să-i spun eu, nici socialist-creștin, dar nici un ateism occidental. O burghezie occidentală. Pentru că și una și alta sunt de același pericol pentru noi. Burghezia este o lăcomie de acumulare și de anulare a oricărui altruism. Omul trăiește să agonisească. De la 2-3 hectare a ajuns la 200-300 de hectare, de pământ, așa și-a cumpărat mereu, exploatând sărăcia celor care nu aveau și ajungea și acela să vândă o bucățică de pământ pe nimic….
>>”Și ei (germanii) aveau tot un fel de comunism, un bolșevism, dar altfel, de altă nuanță, o nuanță cumva naționalistă.”
Instaurarea colectivismului corporativ în SUA
https://basarabialiterara.com.md/?p=52968
Benito Mussolini a afirmat că „Fascismul ar trebui mai potrivit să fie numit corporatism, deoarece este fuziunea puterii corporative cu cea guvernamentală”.
Chiar așa.
Interesant este că mulți – și poate majoritatea oamenilor din ziua de azi – nu au o înțelegere cu privire la sistemul în care sunt guvernați.
În SUA, în special, majoritatea oamenilor care votează republicani sunt mândri să creadă că SUA este un stat capitalist.
Democrații, de asemenea, consideră SUA ca un stat capitalist și consideră că asta este ceea lucrul în neregulă cu America de astăzi. Din ce în ce mai mult ei caută o mișcare în direcția socialistă (sau colectivistă) pentru a-i salva de relele percepute ale capitalismului.
Interesant, totuși, relele la care se referă sunt inegalitățile socio-economice care există și faptul că cei de la nivelurile inferioare ale societății au șanse tot mai mici de a-și îmbunătăți situația în viață. Și, desigur, deoarece ei cred că trăiesc sub un sistem capitalist, ei presupun că capitalismul trebuie să fie problema.
Dar nu este cazul.
Se poate spune că prima introducere majoră a colectivismului corporativist a avut loc în 1913, odată cu introducerea Legii veniturilor și a Legii Rezervei Federale.
Acestea au fost adoptate sub președintele Woodrow Wilson și au fost vândute publicului american ca fiind anti-corporatiste. Revenue Act, care a introdus impozitul pe venit, a fost promovat ca creând un impozit în primul rând pentru cei bogați, care ar compensa disparitățile de venit. Rezerva Federală s-a pretins a fi o agenție guvernamentală care ar ajuta turma peste interesele bancare lacome de pe Wall Street.
Cu toate acestea, cei puțini, care au citit de fapt proiectul de lege, au aflat că Rezerva Federală nu era nici federală, nici rezervă. Urma să fie deținută de băncile mai mari și le dădea puterea de a controla moneda SUA.
Promițând schimbări colectiviste, obiectivele corporatismului au fost avansate.
Și așa este și astăzi. Practic, toate relele societății americane, așa cum sunt descrise de liberali, au fost cauzate de introducerea conceptelor colectiviste, valorificate de plutocrația SUA.
SUA nu este un stat capitalist. Dacă ar fi să o definim corect, sistemul economic este corporatist, iar sistemul social este colectivist. Este, totuși, adevărat că există rămășițele unei piețe libere, sau capitalism.
Instaurarea colectivismului corporativ în SUA
https://basarabialiterara.com.md/?p=52968
Cu toate acestea, pentru majoritatea – fie liberali, fie conservatori – acest lucru le-ar părea imposibil. Am fost învățați să considerăm Wall Street ca un loc pentru capitaliștii lacomi. Cu siguranță, nu ar sprijini niciodată colectivismul – salvatorul maselor.
Ei bine, da și nu. Wall Street a dominat economia americană de peste o sută de ani. Și, în tot acest timp, ei au căutat un nivel mai mare de colectivism. Ei înțeleg că colectivismul (sub oricare dintre înfățișările sale, de socialism, fascism sau comunism) este un mijloc extrem de eficient prin care să conduci asupra celorlalți.
Colectivismul nu ridică masele, așa cum a sugerat Karl Marx. În schimb, uniformizează clasele coborând marea majoritate a oamenilor la un nivel egal de sărăcie.
Premisa este una simplă: promite amploare din partea guvernului, cu prevederea că trebuie să se renunțe la libertățile fundamentale pentru a primi putere. Apoi, odată ce toți au fost subjugați sub colectivism, puterea este diminuată constant. Liderii corporativi îi conving pe oameni să renunțe la drepturile lor, dar apoi nu reușesc să-și atingă finalul târgului: să ofere bogății populației acum subjugate.
Și, din nou, acest lucru nu este nimic nou. În 1917, un Leon Trotsky a fost găzduit la New York de cele mai importante firme bancare și industriale. El a primit finanțare, împreună cu un pașaport american, prin amabilitatea președintelui Wilson.
Apoi, un contingent a mers cu domnul Troțki în Rusia cu fondurile necesare pentru a prelua controlul asupra noii Uniuni Sovietice – pentru a înlocui menșevicii cu bolșevicii conduși de Lenin/Troțki. Târgul era că Uniunea Sovietică va fi colectivistă și că bunurile necesare rușilor vor fi furnizate din New York, pe perpetuitate, nevăzute de publicul din Rusia sau SUA.
Instaurarea colectivismului corporativ în SUA
https://basarabialiterara.com.md/?p=52968
În decurs de un deceniu, aceleași firme au început să finanțeze un Adolf Hitler. Ei i-au finanțat ascensiunea la putere în 1933 și și-au petrecut restul deceniului preluând controlul asupra unei mari părți a industriei germane, pe lângă instalarea unor fabrici deținute de americani în Germania.
Înainte de ascensiunea lui Hitler, Germania era fără probleme și cu datorii masive, dar lovitura monetară masivă de la firmele de pe Wall Street a asigurat că Germania se va ridica rapid și va ajunge să domine Europa. Într-adevăr, fără finanțarea SUA, crearea mașinii de război germane ar fi fost imposibilă.
Termenul „nazist” este o abreviere pentru Nationalsozialistische – Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani. Asemenea poporului rus, poporului german s-a vândut promisiunii colectiviste, crezând că viața lor ar fi cumva mai bună dacă ar fi de acord să renunțe la libertăți și să accepte stăpânirea totalitară.
Ceea ce au primit a fost stăpânirea totalitară fără creșterea promisă.
Efortul de a crea aceeași situație în SUA este de mult în lucru. În anii 1930, s-au făcut pași mari către colectivism sub New Deal. Cu toate acestea, prosperitatea postbelică i-a făcut pe americani să nu fie dispuși să renunțe la libertăți pentru generozitate.
Dar astăzi reglementarea guvernamentală sporită a diminuat piața liberă, diminuând oportunitățile pentru americanul obișnuit. Acest lucru a creat o condiție în care aproximativ jumătate dintre americani acceptă acum promisiunea goală a colectivismului.
America nu mai are partide adevărate „liberale” și „conservatoare”. Acum au partide „liberale” și „liberale-luminoase”. Indiferent de cine este președintele, SUA este pe cale de a merge din plin spre schimbări sociale și legislative dramatice care vor finaliza transformarea în colectivism corporativ. Tot ce trebuie este un declanșator, așa cum s-a întâmplat în Germania în februarie 1933.
Cu doar două săptămâni înainte de alegerile naționale germane din 1933, Adolf Hitler a găzduit o întâlnire secretă de strângere de fonduri de la industriașii germani și americani, care i-a adus milioane de donații, prin care putea finanța un guvern colectivist totalitar corporativ.
Apoi a creat pe furiș incendiul Reichstag-ului, dând vina pe dizidenți și oponenți politici, asigurându-se că va fi ales.
În discursul său la acea strângere de fonduri, el a declarat:
„Există doar două posibilități, fie de a înghesui adversarul pe motive constituționale și, în acest scop, avem încă o dată aceste alegeri, fie se va duce o luptă cu alte arme, care ar putea cere sacrificii mai mari… Sper că poporul german recunoaște astfel măreția acestui ceas”.
Germania era pe cale să primească o stăpânire colectivistă corporativă totalitară, fie prin alegeri, fie prin crearea de tulburări civile.
În mod similar, astăzi SUA este pe cale să sufere schimbări dramatice. Întrebarea care rămâne este dacă aceasta va avea loc prin alegeri sau prin alternativa lor istorică.
Autor: Jeff Thomas
Preluare: internationalman.com /
sURSA: AnonimuS.RO