Proteste masive ale fermierilor din Olanda. Au spart baricada din fața casei ministrului Mediului pentru a goli un rezervor de gunoi

OFF-TOPIC

Summit-ul NATO. Ce părere au ruşii (30 iunie 2022)

Extrase din declaraţia de presă a lui Sergey Lavrov şi răspunsurile la întrebările presei, după întâlnirea bilaterală cu Ministrul Belarus de externe, Vladimir Makei. Această declaraţie are loc după Summit-ul NATO.

https://mid.ru/en/foreign_policy/news/1820108/

”(…) Suntem foarte îngrijoraţi de activităţile desfăşurate de NATO în apropierea graniţelor noastre, mai ales în Statele Baltice şi Polonia. Amândouă părţile (rusă şi belarusă) suntem de părere că aceste activităţi ostile tind să conducă la sporirea tensiunilor, precum şi la divizarea spaţiului european de securitate şi cooperare. Ele produc rezultate pe care fondarea OSCE se presupunea că le previne. Acum ei demontează aceste lucruri cu propriile lor mâini, renunţând – printre alte lucruri – la principiul securităţii indivizibile, care a fost declarat public la cel mai înalt nivel în OSCE, la sfârşitul anilor ’90 şi în 2010. Atunci s-a stabilit că nici o ţară nu ar trebui să-şi întărească securitatea în detrimentul securităţii altora. Acţiunile Occidentului au îngropat acest principiu.
În lumina paşilor neprietenoşi făcuţi pe faţă împotriva ţărilor noastre de Statele Unite şi aliaţii lor, am reafirmat că în continuare suntem ferm hotărâţi să înlăturăm orice încercare a Vestului de a interfera în treburile noastre interne. Am căzut de acord să ne unim eforturile pentru a ne opune acţiunilor unilaterale şi nelegitime ale Washington-ului, Brussels-ului şi ale aliaţilor lor din arena internaţională.
(…) Cooperăm de asemenea şi pentru a contracara murdarul război informaţional declanşat de Vestul colectiv împotriva ţărilor noastre. Am căzut de acord să extindem şi să actualizăm cooperarea media dintre Rusia şi Belarus, şi ar trebui să fiţi în mod special interesaţi de această chestiune. (…)

Întrebare: Are loc o divizare riscantă a sectorului energetic mondial. Pe ce se bazează Statele Unite şi UE atunci când renunţă la importurile ruseşti ?
Sergey Lavrov: Cred că fiecare înţelege pe ce se bazează UE şi SUA. Ei nu au nici o tresărire în a discuta pe faţă această chestiune. Au notat din nou acest lucru ieri, la summit-ul NATO de la Madrid. Ei se aşteaptă ca toate celelalte state să se supună fără crâcnire voinţei lor, iar acest lucru reflectă interesele lor egoiste – în special cele ale Statelor Unite. Am avut multiple ocazii în care ne-am convins că liderii europeni îşi pierd independenţa şi chiar urmele de indepedenţă pe care le aveau odată. Liderii europeni se supun complet opiniei americanilor, inclusiv în sfera sancţiunilor economice. Europa renunţă la importurile ruseşti şi demolează conexiuni logistice şi financiare care s-au format în decenii.
Uitaţi-vă la lista curentă de sancţiuni. Vă recomand să faceţi această analiză interesantă: comparaţi restricţiile pe care ţările europene le impun Rusiei şi Belarusului, cu restricţiile relevante impuse de SUA. Statele Unite se cruţă pe ele însele şi încearcă să nu interfereze în diferitele sfere care ar putea să provoace pagube serioase propriei economii. Da, Statele Unite se confruntă şi ele cu efectele negative din sancţiuni, dar Europa suferă mult mai mult. Eu cred că, pe lângă faptul că ”pedepsesc” ţările noastre, Statele Unite vor să slăbească Uniunea Europeană ca rival al lor.
Întrebare: La Summit-ul de la Madrid, NATO a declarat că Rusia este principala ameninţare la adresa Alianţei, conform noului concept strategic al lor. În urma acestei declaraţii şi a deciziei lor de a fortifica flancul estic, oare Moscova se consideră în continuare obligată să onoreze angajamentele din Actul Fondator Rusia-NATO ? Sau acest document şi-a pierdut validitatea.
Sergey Lavrov: În sens legal, Actul Fondator continuă să existe. Noi nu am iniţiat procedura de anulare a acestei înţelegeri. În tratativele preliminare dinaintea summit-ului, NATO a avut discuţii aprinse şi de durată cu privire la faptul dacă au în continuare nevoie de acest act, sau dacă nu cumva ar fi mai bine pentru ei să-l abandoneze. În urma discuţiilor, au decis să lase lucrurile aşa, dar deciziile lor încalcă grav Actul Fondator, în principal faţă de angajamentul NATO că nu vor desfăşura permanent forţe de luptă semnificative pe teritoriul noilor state membre ale alianţei (din Europa de Est).
Vom analiza situaţia şi vom decide următorii paşi pe care-i facem, în funcţie de ce vor face mai departe vizavi de deciziile pe care le-au anunţat şi adoptat.
Întrebare: Este posibil să se refacă relaţii politice şi diplomatice mai mult sau mai puţin acceptabile cu ţările UE în viitor ? Oare va fi o nouă cortină de fier ? Oare pe partea noastră se va forma un bloc militar de genul NATO sau UE ?
Sergey Lavrov: În ce priveşte relaţiile cu UE, Rusia nu mai are astfel de relaţii din 2014. Brussels-ul a tolerat mişcarea umilitoare a forţelor de opoziţie care au perpetuat o lovitură de stat în Ucraina, sfidând garanţiile UE. Ca răspuns, rezidenţii din Crimeea au refuzat să trăiască într-un stat neonazist. Regiunile estice ale Ucrainei au făcut la fel, iar Uniunea Europeană a eşuat în a găsi suficient curaj pentru a-i aduce la realitate pe puciştii care au pus mâna ilegal pe putere, şi de fapt au început să-i susţină în atacul lor – inclusiv fizic – asupra populaţiei din Crimeea şi Estul Ucrainei. Când a avut loc referendum-ul din Crimeea şi au fost proclamate Republicile Populare Donetsk şi Lugansk, Uniunea Europeană – în loc să-i forţeze să se supună înţelegerilor dintre Preşedintele Ianucovici şi opoziţia pe care ei au co-sponsorizat-o – au luat partea regimului ultranaţionalist şi (în esenţă) nazist, care a proclamat că scopul lui e să lupte cu limba şi cultura rusă. În anii care au urmat, regimurile conduse de Poroshenko şi Zelensky au demonstrat loialitatea Kiev-ului faţă de aceste cauze.
În 2014 când s-au întâmplat toate acestea, UE – simţindu-se fără putere şi conştientă de propria inabilitate de a forţa implementarea propriilor propuneri – au spus că Federaţia Rusă e de vină. A impus sancţiuni asupra ţării noastre şi au anulat summit-ul Rusia-UE planificat pentru iunie 2014; au distrus toate celelalte mecanisme pe care le-am construit în zeci de ani – cum ar fi summit-urile bianuale, întâlnirile anuale dintre Guvernul Rus şi Comisia Europeană, patru spaţii comune de interes care au pus bazele pentru patru planuri de lucru, douăzeci de negocieri pe domenii specifice – inclusiv o negociere pentru călătorii fără viză – şi multe altele. Toate acestea au fost ruinate peste noapte.
De atunci, relaţiile au fost non-existente . Au fost contacte tehnice ocazionale, dar nimic de anvergură. Nu e de mirare că nu există relaţii acum, dar noi n-am închis niciodată uşa.
De acum încolo, nu vom mai avea niciodată încredere în americani sau UE. Facem tot ce putem pentru a nu depinde de ei în sectoarele care sunt de importanţă critică pentru supravieţuirea statului, a poporului şi a securităţii. Când şi dacă îşi depăşesc obsesia şi revin cu vreo propunere, vom vedea atunci exact despre ce este vorba. Nu vom juca conform planurilor lor egoiste. Dacă se va pune problema reluării dialogului, vom insista pe un teren de discuţii uniform pentru toată lumea, şi ne vom concentra pentru a găsi un echilibru privind interesele tuturor participanţilor, pe picior de egalitate.
În ce priveşte Cortina de FIer, deja a început să cadă. Ar trebui să se asigure că nu-şi prind ceva în cortină în timp ce cade. În toate celelalte probleme, avem o poziţie directă: suntem de părere ca lucrurile să fie juste.
În 2014, ”partenerii” noştri au refuzat să ţină un summit în mijlocul unor evenimente serioase – inclusiv o lovitură de stat, un referendum în Crimeea, şi o schimbare radicală a situaţiei din regiunea Mării Negre (notă: până acum îl vedeam pe Seghey Lavrov că se referea la ”colegii noştri”, fără ghilimele. Acum e pentru prima dată când văd că se referă la ”partenerii noştri”, cu ghilimele). Dacă erau serioşi despre găsirea de soluţii, această întâlnire era calea de deblocare. Ar fi putut profita de ocazie pentru a avea cu noi o discuţie sinceră despre plângerile noastre, şi despre contra-întrebările pe care partenerii din Federaţia Rusă le aveau de pus către UE. Retragerea din toate contactele – care s-a petrecut după martie 2014 – nu face decât să arate că UE nu este interesată de dialog, nu vrea să ne înţeleagă interesele sau să asculte ce avem de spus. Ceea ce vor ei este ca toată lumea să fie de acord cu deciziile Brussels-ului, care sunt o copie la indigo a deciziilor luate de Washington. Am putut vedea acest lucru în ultimii ani.
Întrebare: Norvegia a refuzat să permită transporturile ruse – inclusiv hrană, medicamente şi echipament necesar – către Spitsbergen. Ce paşi se vor lua pentru a rezolva această chestiune ? Care ar putea fi răspunsul nostru, dacă va fi un răspuns ?
Sergey Lavrov: Mai întâi vrem să vedem că Norvegia răspunde la reacţia pe care noi am avut-o imediat după acest incident. Am trimis o cerere oficială, prin care am cerut explicaţii despre cum se încadrează această mişcare în angajamentele Norvegiei conform Tratatului de la Spitsbergen din 1920. Sper că vor răspunde promp. Apoi vom analiza situaţia şi vom acţiona rapid.