X

Reeducarea revine. Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică strategia națională de Educație Parentală. REACȚII

Trimiteți masiv emailuri Ministerului Educației la adresa [email protected] cu privire la proiectul legislativ ”Părinți educați, copii fericiți” care este în dezbatere publică până luni, la ora 20:00. Detalii în articol. Este nevoie de intervenția fiecăruia dintre noi, acum mai mult ca oricând, pentru a proteja viitorul copiilor și al familiilor românești!

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Peste 2,2 milioane de părinți vor fi chemați să se „reeduce” de către Ministerul Educației, informează Rostonline.

Mai precis, este vorba despre lansarea în dezbatere publică a proiectului de strategie de educație parentală, denumită potrivit unui comunicat de presă transmis de minister.

Strategia Națională „Părinți educați, copii fericiți” va rămâne în consultare publică până în data de 2 mai 2022, ora 20:00 și este disponibilă aici.

Conform comunicatului, Ministerul condus de Sorin Cîmpeanu se simte „dator” să intervină pentru a crea egalitate de șanse pentru toți copiii.

Sorin Cîmpeanu spune că această strategie vine „să creeze acest cadru pentru dezvoltarea competențelor parentale, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, abilitățile, practicile de îngrijire și educare a copilului în conformitate cu recomandările psihopedagogiei moderne. Prin dobândirea acestor competențe, părinții vor fi mai informați și mai siguri în rolul lor, mai capabili să le ofere copiilor sprijinul și îndrumarea de care au nevoie pentru succes în școală și în viață”.

Ministerul afirmă că această strategie va rămâne în consultare publică până în data de 2 mai 2022, ora 20:00. De remarcat este că anunțul a fost făcut în toiul sărbătorilor pascale, iar perioada de dezbatere coincide cu Săptămâna de după Paști.

În urmă cu patru ani, ministerul a mai lansat o astfel de strategie.După ce a fost contestată vehement de părinți și sindicate, a fost retrasă.

Alianța Părinților cere Ministerului Educației să nu oblige părinții să participe la cursurile de „educație parentală” organizate de stat: Este o subminare mascată a drepturilor parentale

Alianța Părinților (AP) critică „Strategia națională de educație parentală”, lansată în dezbatere publică de Ministerul Educației, aducând în sprijinul său mai multe argumente.

Conform unui memoriu trimis de AP pe adresa Ministerului Educației, părinții enumeră șase nemulțumiri care reies din strategia prezentată de guvernanți.

Ei combat necesitatea „obligativității” participării părinților la aceste cursuri, considerând că astfel se deturnează drepturile parentale.

Strategia Națională „Părinți educați, copii fericiți” va rămâne în consultare publică până în data de 2 mai 2022, ora 20:00.

Iată memoriul Alianței Părinților:

Stimate Domnule Ministru,

Stimate Domnule Secretar de stat,

„Părinți educați, copii fericiți” se prezintă a fi o inițiativă legislativă pornită din grija pentru calitatea vieții copilului. Din textul proiectului reiese, însă, faptul că scopul declarat este deturnat.

Pentru ca acest proiect să nu încalce principiul primatului parental și să nu ducă la distrugerea culturii românești și a familiei (așa cum vedem că se întâmplă în ţările în care acest principiu a fost încălcat), este nevoie de modificări esenţiale în cuprinsul textului:

-Ideea de “obligativitate a educației parentale” este una periculoasă. Binele făcut cu forţa înseamnă dictatură. Termenul “obligativitate” trimite la ideea centrelor de reeducare specifice regimurilor totalitare. Nu putem fi de acord cu așa ceva. Participarea, dacă va exista, trebuie să fie absolut benevolă. Pot fi sprijinite numai familiile care au nevoie și care solicită sprijin.

Acolo unde este vorba despre copii neglijați sau supuși la rele tratamente trebuie prevăzute masuri punctuale eficiente (care ar fi putut fi implementate și până acum dacă s-ar fi dorit). Este aberant sa se considere că, brusc, toți părinții români nu mai au discernământul și abilitățile necesare pentru a-si crește și educa copiii, iar sarcina  aceasta trebuie preluată în mod organizat (!) de către stat. Este, mai degrabă, o subminare mascată a drepturilor parentale.

2– Introducerea educaţiei parentale ca disciplină opțională la clase liceale, școli profesionale, etc, este cu totul inoportună.

– Ne amintim faptul că proiectul SNEP din 2018 avea scopul vădit de a reeduca și îndoctrina părinţii prin prevederi menite să impună modele așa-zis “progresiste”, prin stabilirea de obligativităţi care decretau ca anacronic atașamentul faţă de valorile tradiţionale, insultând astfel milioane de români. Actualul proiect de educaţie parentală face același lucru în variantă “soft”, favorizând o inacceptabilă imixtiune a statului în familie.

4 – Nu putem accepta ca statul să-și aroge dreptul de a stabili ce este greșit și ce este corect în educaţia copiilor (în cadrul unor familii funcţionale), încălcând libertatea de conștiință a cetăţenilor prin stabilirea unui model unic valid, și nu vom accepta prezenţa (subtilă sau vădită) a niciunui element care aparţine ideologiei de gen.

– Considerăm că statul poate oferi ajutor DOAR familiilor cu o situație economică sau relațională precară, în care din motive financiare sau de separare, părinții nu pot oferi copiilor lor tot sprijinul necesar.

Nu putem accepta intervenţia statului în viaţa privată a cetăţenilor, uzurparea drepturilor parentale și  încălcarea demnităţii tuturor părinților români prin reeducarea în masă, chiar dacă au o familie funcţională și nu necesită ajutor din partea statului.

6 – Ceea ce se pregătește prin acest program este un angrenaj uriaș de cheltuit bani publici și de irosit resurse umane. Sume uriașe ar fi cheltuite inutil pentru “formarea formatorilor”, a “evaluatorilor” și a altor “specialiști”. Sigur că există situaţii în care ajutorul statului este necesar, dar nu printr-o modalitate care reprezintă mai degrabă un dubioas angrenaj birocratic cu note totalitariste.

Solicităm să aveţi în vedere dorința și nevoile REALE ale familiilor românești, făcând toate modificările necesare pentru a exclude:

 – orice trimitere la ideologia de gen

– obligativitatea participării și aplicarea în masă

– orice imixtiune, de orice fel, în viaţa familiilor care nu necesită și nu cer ajutor

Asociația Pro-Vita București, analiză a Strategiei de Educație Parentală propusă de MEN: Nu este de sorginte națională. Adevăratul scop este introducerea ONG-urilor radicale de stânga, în școli

Adevăratul scop al Strategiei de Educație Parentală (SNEP) propusă, în dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale este „de a oferi acces „experților” din ONG-uri (foto), prin intermediul ocupației de educator parental, la părinți și în școli”, scrie Asociația Pro-Vita București în analiza pe care o face proiectului.
Conform analizei Pro-Vita, SNEP este aceeași cu strategia respinsă de opinia publică în 2018, „același pumn de oțel vectorizat de stânga „progresistă”, de data aceasta învelit în mănușa de catifea a unui PR meșteșugit”.

Conform analizei dintre cele două proiecte, „schimbările sunt doar aparente, întrucât restul conținutului SNEP și obiectivele sale, precum și promotorii săi, sunt identice/identici proiectului retras în 2018”.

Cei de la Pro Vita se întreabă de ce mereu în problemele copiilor este vinovată doar familia sub influența unor factori social sau de mediu „care par să provină dintr-un neant și niciodată din eșecurile unui stat degradat și falimentar”

Ei constată de inițiativa nu are origine națională, ci este de influență externă. „. SNEP face referire în mod insistent la „standarde internaționale” de parentalitate și își propune ca părinții să fie aduși la nivelul acestora, prin folosirea de modele din alte state sau, în cel mai bun caz, prin adaptarea acestor modele și tehnici la specificul și ethosul nostru educațional. Întocmai ca în cazul notoriu al „standardelor OMS privind educația sexuală”, aceste „standarde” de parentalitate sunt un produs al gândirii radical seculariste, nefiind compatibile cu valorile majorității românilor.

Semnificativ este faptul că UNICEF – unul din actorii principali ai campaniei de impunere la nivel global a educației sexuale de la cele mai fragede vârste, implicată alături de alte agenții ONU în reducerea vârstei consimțământului sexual și în legalizarea prostituției – militează activ pentru „educație parentală” în România”, scrie Pro Vita.

Iată textul integral al analizei:

„Strategia Națională de Educație Parentală” reloaded: Pumnul de fier în mănușa de catifea

Sub o aparență calină și lipsită de agresivitatea în limbaj ce însoțea precedentul proiect, retras înainte de a se concretiza, „Strategia Națională de Educație Parentală” versiunea 2022 este același pumn de oțel vectorizat de stânga „progresistă”, de data aceasta învelit în mănușa de catifea a unui PR meșteșugit. 

    1. Strategia Națională de Educație Parentală (SNEP) intitulată „Părinți educați, copii fericiți” pusă în dezbatere publică de Ministerul Educației[1] prevede că 8 din 10 părinți ar urma să participe la programe de educație parentală până în anul 2030, pe durata programului. Documentul își propune să stabilească obiectivele și direcțiile de acțiune, plus instituțiile responsabile pentru implementare.
    1. În 2018, lansarea unei strategii similare, cu un caracter puternic și deschis ideologizat, s-a soldat cu retragerea acesteia, în urma protestelor organizațiilor de părinți și ale cultelor, care acuzau intenția inițiatorilor nu de educare, ci de „re-educare”, atât a familiei cât și a societății în ansamblu.
    1. Față de cea din 2018, în cuprinsul actualei strategii nu se mai regăsesc judecățile de valoare și presupozițiile care descalificau convingerile creștin-conservatoare despre familie și urmăreau stabilirea ca unic model valid a modelului ideologic de stânga („progresist”), cu încălcarea evidentă a obligației de neutralitate a statului. Au dispărut expresii precum cele care făceau referire la obligația familiilor de a se „adapta noilor ideologii” şi de a experimenta „noi practici în relaţie cu copiii” etc. De asemenea, documentul actual pare să admită că diversitatea rezultă din coexistența mai multor opinii și modele concurente în societate și din neutralitatea statului față de ele. Din acest punct de vedere, criticile aduse în 2018 par să fi fost însușite. În partea introductivă chiar se afirmă că „rolul fundamental în educarea copiilor îl are familia în sens larg, ca microunivers al societății. Sistemul de învățământ este dator să sprijine și, la nevoie, să orienteze familia în acest rol”.

 Din păcate, schimbările sunt doar aparente, întrucât restul conținutului SNEP și obiectivele sale, precum și promotorii săi, sunt identice/identici proiectului retras în 2018.

    1. Strategia SNEP este îmbrăcată în retorica „drepturilor copilului” și pune în centrul întregului demers ideea „interesului superior” al acestuia. Sunt noțiuni față de care este greu să argumentezi la nivel emoțional. Din păcate, rațional și analitic privind, „drepturile copilului” astfel cum sunt tot mai mult interpretate în ultimii ani, nu mai sunt o barieră în calea puterii invazive și discreționare a statului, ci urmăresc mai degrabă limitarea autorității parentale. Din întregul cuprins al SNEP, la fel ca și în cazul altor proiecte și declarații de misiune ale diverselor instituții (precum Avocatul copilului), nu se pomenește niciun moment despre o posibilă încălcare a drepturilor copilului de către stat și instituțiile sale. „Vinovată” este mereu familia, sub influența diverșilor factori sociali sau de mediu, care par să provină dintr-un neant și niciodată din eșecurile unui stat degradat și falimentar[2].
    1. Inițiativa nu are origine națională, ci este una de influență externă. SNEP face referire în mod insistent la „standarde internaționale” de parentalitate și își propune ca părinții să fie aduși la nivelul acestora, prin folosirea de modele din alte state sau, în cel mai bun caz, prin adaptarea acestor modele și tehnici la specificul și ethosul nostru educațional. Întocmai ca în cazul notoriu al „standardelor OMS privind educația sexuală”, aceste „standarde” de parentalitate sunt un produs al gândirii radical seculariste, nefiind compatibile cu valorile majorității românilor.

Semnificativ este faptul că UNICEF – unul din actorii principali ai campaniei de impunere la nivel global a educației sexuale de la cele mai fragede vârste, implicată alături de alte agenții ONU în reducerea vârstei consimțământului sexual și în legalizarea prostituției – militează activ pentru „educație parentală” în România. 

    1. Nu este limpede care va fi regimul juridic al acestor „cursuri”. SNEP menționează că „educaţia adulţilor, cu excepţia unor programe de promovare profesională, nu poate deveni obligatorie” dar pe de altă parte afirmă principiul educaţiei permanente ca punct central. UNICEF, principalul promotor internațional al acestor strategii, a propus în urmă cu câțiva ani Ministerului Educației ca educația parentală să devină obligatorie, la fel ca în străinătate. Chiar SNEP dă de înțeles, implicit, că participarea va fi reglementată în acest sens – posibil prin asimilarea educației parentale cu programele de promovare profesională (este o speculație). De altfel, este evident că obiectivele cantitative și normarea propuse în strategie nu pot fi atinse fără a fi impusă participarea tuturor părinților.
    1. De departe cea mai alarmantă prevedere este cea referitoare la „externalizarea” serviciilor de educație parentală, respectiv la „formarea de formatori și persoane care să fie specializate în domeniul educației parentale, acestea urmând să țină cursuri cu părinții.” Deși cadrele didactice vor avea posibilitatea de a participa la cursurile de educatori parentali, în mod evident corpul profesoral nu (mai) are resursa umană necesară pentru a îndeplini această sarcină ori dorința de a o îndeplini. Este o certitudine faptul că majoritatea educatorilor parentali vor proveni din mediul asociativ/ONG; așa cum rezultă din experiența avută cu educația sexuală în alte țări și chiar în România, singurele ONG-uri care au capacitatea de a furniza resursă umană consistentă și interesul de a promova asemenea programe sunt ONG-urile susținute de instituțiile internaționale și de marile rețele filantropice seculariste.
    1. SNEP are meritul de a puncta probleme acute, sistemice, cu care se confruntă copiii și care sunt obstacole în calea interesului lor superior – indiferent ce ar însemna această expresie[3]. Din păcate, „rețetele” propuse pentru corectarea acestor probleme caută să accelereze substituirea părintelui de către stat, acesta din urmă asumându-și un neliniștitor rol în ansamblul familial. Chiar SNEP afirmă ca prioritar acest obiectiv („Susţinerea iniţierii, formării şi dezvoltării competenţelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să şi le asume”) și consideră că asigurarea „interesului superior al copilului” necesită cooperarea între profesioniști, părinți și autorități publice. După cum se vede, un rol esențial în formarea culturii familiale urmează a fi alocat experților și „profesioniștilor” avizați de stat.
    1. Afirmăm că scopul principal al SNEP, „realizarea interesului superior al copilului”, poate fi atins cel mai bine prin promovarea și sprijinirea familiei nucleare, întemeiate pe căsătorie. Un cămin intact, cu părinți căsătoriți, este realitatea care produce rezultatele optime în creșterea și educarea fizică, morală și spirituală a copiilor. Există nenumărate date și studii care susțin această afirmație și o considerăm adevărată, dincolo de orice discuție.
    1. Respingem, în ansamblul său, necesitatea unei strategii guvernamentale pentru educația parentală. Suntem extrem de sceptici față de ajutorul dat părinților de un binom alcătuit dintr-un Stat greoi, incapabil, în general, să gestioneze până și treburi publice esențiale, și o pleiadă de ONG-uri producătoare de strategii și de „experți” cu o orientare ideologică cel puțin discutabilă și a căror probitate morală este imposibil de garantat.
    1. La fel ca și în situația educației sexuale, inițiatorii SNEP au intenția vădită de a constrânge (capta), întrucât altfel nu pot obține masa critică pentru producerea schimbării dorite. Considerăm că nu este admisibilă obligarea părinților la aceste cursuri. În primul rând, ideea că toți părinții din România ar avea carențe de educație este absurdă; în al doilea, pentru că ar întări tendința oricum crescândă a statului de a interveni, prin forța sa de coerciție, într-un domeniu critic al vieții private.
    1. Ne opunem, mai ales, intenției SNEP de a oferi acces „experților” din ONG-uri, prin intermediul ocupației de educator parental, la părinți și în școli. Este suficient să privim la situația din vestul Europei și din Statele Unite, unde un vector cultural de stânga, virulent și radical, a devenit, pe bani publici și sub protecția legii, o anexă de neevitat a sistemului educațional. De altfel, noi considerăm că acesta este adevăratul scop principal al SNEP.

[1]https://www.edu.ro/comunicat_presa_28_2022_consultare_publica_strategie_educatie_parentala_ME

[2] Vorbind despre ideea instituției numite „avocatul copilului”, Martin Guggenheim, profesor la New York University School of Law, avocat în cazurile legate de minori, apreciază că în pofida numelui și a retoricii găunoase, „avocatul copilului” nu privilegiază niciun interes al copilului și nici nu-i acordă acestuia vreun drept de a-și lua soarta în mâini. Soarta copiilor nu va fi decisă de ei înșiși, ci tot de adulți. Doar că „avocatul copilului” are rostul ca nu părinții să fie aceia care au vreun cuvânt de spus asupra copiilor lor, ci experții și judecătorii.

[3] Notăm că principiul este consacrat în legătură cu acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile publice sau private, de organele legislative, autoritățile administrative sau instanțele judecătorești, precum și în reglementarea principiului potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune în creșterea și dezvoltarea copilului (reflectat de art. 18 din Constituție) precum și drepturi egale în reprezentarea acestuia. Principiul este preluat din Declaraţia Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1959, şi din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ambele ratificate de România și transpuse în dreptul intern. De asemenea, acest principiu se regăseşte şi la nivel infraconstituţional, şi anume în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Cu toate acestea, principiul nu este clar și strict definit în Convenții sau în jurisprudența, lăsând loc, în cazul statelor autoritare, la o interpretare invazivă și adesea abuzivă.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

6 comentarii

  1. Atata timp cat aceasta infectie progresist-globalista pusa la cale de bestiile, tradatorii si slugoii care ne conduc, nu va fi obligatorie(si conform drepturilor fundamentale garantate de Constitutie, nici n-ar trebui sa fie), atunci n-ar fi o mare problema, pt ca fiecare parinte ar decide pt el dupa cum il taie capul! Insa, daca aceasta mizerie devine obligatorie, insemna ca va lovi ca un baros atat in familia crestina, cat si in libertatea de alegere a omului, iar in acest caz nu exista altceva de facut, decat revolte masive de strada si in final, Revolutie!

  2. Sigur acest pas are bătaie lungă. Bine e, părerea noastră, să nu intrăm în hora aceasta, căci s-ar putea să nu mai ieșim întregi din ea. Imnul Național strigă mereu, dar românii nu se deșteaptă. “Deșteaptă-te române!”

Dă-i un răspuns lui Baltag lică Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button