X

Sfintele Paști în temnițele comuniste

„Noaptea Învierii!

Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

Spre sfârşitul timpului de muncă, toţi ocnaşii ne apropiem de corfă. Acolo, în spaţiul din faţa corfei, vast cât o catedrală, este o mare de oameni. În această noapte, în ocnă, impresia de catacombă este mai reală ca oricând.

Pe margini sunt oameni care ţin atârnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preoţi, cei care s-au întâmplat să fie în mină în această noapte, se pregătesc de săvârşirea marii Slujbe a Învierii.

Ca la o comandă, lămpile se sting, una câte una. La sfârşit îşi sting lămpile şi gardianul şi civilul de la corfă, care stinge şi becul electric. Întuneric absolut. Linişte suprafirească.

Brusc se aprinde o lampă. Lumina ţâşneşte parcă din infinitul beznei.

Se aude vocea preotului:
– Veniţi de luaţi Lumină!

Şi lumina trece din lampă în lampă, din suflet în suflet.

Apoi vocea cucernică intonează:
– Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin!

Din zeci de piepturi răsună cântarea pascală: “Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Şi vocea preotului continuă tunătoare:
– Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească toţi vrăjmaşii Lui şi să piară de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul!

Să se risipească şi să piară vrăjmaşii lui Dumnezeu!

Cuvintele sună şi răsună ca nişte ciocane pe nicovala veacului ateu.

La fiecare cântare, de pe margini, răsună glasul metalic al sfredelelor lovite de ciocane. Sunt clopotele ocnei! Niciodată nu am auzit dangăte mai vibrante şi mai tulburătoare.

Totul este ameţitor.

Nimic nu lipseşte din majestatea Nopţii Sfinte: lumini, cântări, clopote…

Cine a trăit o asemenea noapte trebuie să devină un alt om!

Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleşitor, răsare o rază de lumină de care nu te poţi împărtăşi nicicând şi nicăieri în altă parte.

Raza din catacombă! Ce fericire!

A meritat să suporţi toate chinurile de până acum, numai să te învredniceşti de un asemenea har!”

(Raza din Catacombă – Liviu Brânzaș, pp. 109 – 110)

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

One Comment

  1. De ce nu au fost canonizați până acum toți acești Mărturisitori din temnițele comuniste?
    Dacă ar fi fost canonizați, românii s-ar fi întrecut în a le urma pilda, căci fiecare român își dorește în adâncul sufletului său intrarea în Sinaxar. Dar așa, dat fiind faptul că nu au fost canonizați, românii în marea lor majoritate necrezând că toți acești părinți care au fost crucificați pentru păcatele poporului român sunt sfinți, nu se mai înghesuie să le urmeze pilda. Iată cum sistemul satanic, care și-a pus oamenii lui în posturile cheie, oameni ce se opun canonizării acestor mărturisitori, reușește să-i lipsească pe mulți români contemporani de cununile mărturisirii lui Hristos. Iar BOR nu luptă nicidecum pentru cinstirea acelor mărturisitori, ci tace mâlc urmând planul ecumenismului legiferat în Creta în anul 2016. Ca să ajungem la normalitate va trebui să cadă toată pecinginea actuală de pe trupul poporului român cel binecredincios. Pentru aceasta trebuie însă ca fiecare român să fie viu, adică să nu doarmă pe el, ci să ia atitudine. Deocamdată numai cei îngrădiți de erezia ecumenismului au luat atitudine, ceea ce este foarte puțin, dar acest puțin cu ajutorul lui Dumnezeu va răsturna la timpul potrivi carul mare al celor care cică luptă și ei(deocamdată doar cu ciolanul) din interiorul Bisericii. Noi nu mai avem locașuri ortodoxe în care să ne ținem Sfintele Liturghii pe când clericii care se fac ca nu văd încălcarea canoanelor Sfinților Părinți la Sinodul din Creta se lăfăie și n-au nicio grijă din moment ce au la dispoziție toate lăcașurile ortodoxe. Oare n-ar trebui, din echitate și respect pentru tot românul ortodox cel binecredincios ca să avem și noi câte un lăcaș de cult din cele din care am fost nevoiți să ieșim pentru a ne ține în mod curat Sfintele Liturghii?
    Gândiți-vă fraților la răspunsul acestei întrebări și la modalități de punere în practică a lui și dați drumul scânteii care va trebui să aprindă(trezească) iubirea sinceră pentru Hristos la toți românii ortodocși.
    Hristos a Înviat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings