Scrisoare istorică către ierarhii Sinodului BOR – mărturie la Judecata de Apoi, că au știut de toate trădările din sânul Bisericii

Author:

„Sufletul…poate fi omorât de orice gând care cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neștiutori nu-l bagă nicidecum în seamă”, însă „…neștiința este cel mai sigur iad”.

Sfântul Ignatie Briancianinov

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

PREAFERICITULUI PATRIARH DANIEL ȘI PREACINSTITEI IERARHII

A.  Vă scriem cu toată dragostea pentru Biserica Domnului nostru Iisus Hristos- dumnezeiasca Ortodoxie, dar și cu îngrijorare și căința, vinovați fiind și noi pentru viiturile ce s-au abătut asupra ei și care tind să crească și să rupă stăvilarele Credinței, iar pe popor să-l nimicească. Căci noi, am covârșit iadul cu păcatele și fărădelegile, mai ales cu uciderea pruncilor a căror plângere necontenită către Cer, este sabie deasupra capetelor noastre, vijelie înspăimântătoare, potop de ape pierzătoare! De aceea ne adresăm părintelui Patriarh, Ierarhiei noastre, a Ardealului în primul rând, cu rugămintea de a ridica pavăză: Sfintele Slujbe și rugăciunea –prin intensificarea lor; chemarea poporului la pocăință; organizarea continuă de mari  PROCESIUNI RELIGIOASE în toata Țara, în toate parohiile, cu Sfânta Cruce, Sfinte Moaște, Sfinte Icoane, rugând pe Dumnezeu să ne ierte, să ne ferească de război și să ne dăruiască pacea Sa,  iar conducătorilor noștri să le lumineze mintea spre a evita orice conflict militar și mai ales pe cel actual. Ca adevărați reprezentanți ai poporului, cu investire de Sus spre a îngriji și ocroti turma năpăstuită, vă rugăm faceți cunoscută cu multă îndrăzneală, neîntârziat, dorința românilor de a fi NEUTRI, de a trăi în pace și a nu fi noi mărul discordiei -știut fiind că din veac nu dușmănim pe nimeni, nu poftim ce nu ne aparține, dar nici nu vrem, nici nu acceptăm să fim mânați  într-un război străin, care ne-ar arunca în grozave nenorociri naționale.

Istoria a dovedit în mod dramatic că nu putem aștepta sprijin de la puteri lumești, ci numai de la Dumnezeu (Profeția Părintelui Justin Pârvu despre soarta României în războiul dintre Rusia și Occident: „Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare”), Care ne va păzi cetatea și va trimite ajutorul Său, dacă cu dreaptă credință si smerenie ne lăsăm în purtarea Lui de grijă- cu atât mai mult cu cât noi nu mai avem conducători ! Cei care ne conduc de peste trei decenii au demonstrat, că nu sunt ai noștri ci ai unora care ne poartă sâmbetele. Ca urmare, scumpa noastră Patrie a ajuns precum cadavrul ciugulit de păsările răpitoare. În timp ce am fost orbiți cu „tembelizorul” -prin care ne-au atrofiat și simțământul patriotic-, tâlharii lumii protejați de legi ca ale junglei, s-au năpustit precum ulii asupra ei, devorând-o. Ce nu au putut răpi, au demolat, și au transformat în fier vechi toate ramurile industriale ce le făceau concurență pe tot mapamondul. Toate marile combinate, toate fabricile, toate uzinele au fost dărâmate, lăsând în multe locuri, ca o batjocură, doar mormane de moluz ce amintesc dureros, că am fost o forță umană si economică mondială. Și pentru a fi ei siguri că nu ne vom mai reveni vreodată, ne-au îndatorat artificial cu sute de miliarde de euro (cu intenția de a urma Ucrainei -cumparată de Rothschild pentru un alt neam),  iar pe popor l-au risipit după un plan satanic, sau făcut slugă la străini- la el acasă.

Pămantul (doar la noi) l-au luat cei de peste granițe, pădurile ne sunt devastate, agricultura batjocorită, creșterea animalelor înfrânată, pomicultura, viticultura, legumicultura desființate, sistemul de irigatii pulverizat, stațiunile balneoclimaterice duse în paragină, sistemul de sănătate sărăcit, învățământul distrus si pervertit, armata nimicită, justitia orbită, ordinea publică slabită, comerțul devenit piedică produselor autohtone, aurul, petrolul, flota pierdute, metalurgia topită, petrochimia evaporată, minele prăbușite, sistemul energetic vândut, fărâmițat și direcționat sa producă beneficii altora, iar noua pagubă și sărăcire nejustificată.

Toată averea Țării a intrat pe mâini străine ce o trec peste hotare, însă drept „compensație” ne-au adus un NATO cu o nedorită plăcintă nucleară și relații conflictuale absurde cu Rusia. Ne-au băgat „mortul în casă” și ne-au transformat în câmp de bătaie și poligon de tragere pentru imperii -când vor dori acelea. Ei și-au făcut planul,  însă mâna în foc după castane o băgăm vrem nu vrem, căci „prostia și domnia se plătesc”. De erau de-ai noștri, cu siguranță relațiile  cu Moscova ar fi fost precum ale Ungariei cel puțin, care a știut să-și facă un partener puternic, nu ca noi un dușman- în mod stupid. Însă fiind de-ai lor, nu vor a ne mai lăsa nici viața, nici loc de cimitire.

Deși pamântul, apa, aerul, subsolul, văzduhul… deocamdată nu ne mai aparțin, ne dorim să fie retrase bazele militare străine, care oricum nu ne asigură nouă protecție, nu pentru asta au fost instalate, ci pentru zonă teatru de război, precum în țările arabe demolate de conflicte artificiale și a căror populații au fost măcelarite sau aduse în Europa cu scop destabilizator.  Considerăm că prin îndelungata noastră tăcere, am înlesnit involuntar acțiunile nimicitoare desfășurate împotriva Patriei, a Neamului și a Credintei și am permis să fim ocupați de mercenari ce și-au instalat mijloace tehnice de luptă, la munte, la mare și la șes, ceea ce va face pe bună dreptate, ca bombele rusești să explodeze în capetele noastre și să șteargă de pe fața pământului, pe cei rămași după masacrul- prin care ne-am măcelarit Neamul. Propriul genocid se desfășoară de zeci de ani, fară ca noi „credincioșii” cu clerul și Ierarhia, să ne fi împotrivit ferm spre a stârpi monstruasa crimă a avortului și a folosirii „contraceptivelor”- prin a declara război total vărsării de sânge nevinovat, ci am capitulat în mod laș și am ignorat pe Dumnezeu: Diaspora ortodoxă din Austria – Scrisoare deschisă Sinodului BOR pentru implicarea mai activă în combatarea avorturilor şi apărarea valorilor neamului românesc – † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Parafrazând pe părintele protopop Gheorghe Colțea, credem si noi cu tărie, că din acest hău în care am fost împinși ca SCLAVI vânduți cu tot cu urmașii noștri, numai mama noastră Biserica ne mai poate salva! Lumină Lină Sibiu – LIVE: Despre credință și demnitate cu Părintele Cătălin Dumitrean și Părintele Gheorghe Colțea. | Facebook .

        Nu există altă soluție, nu există alta cale, nu există altă strategie în afara celei dumnezeiști! Iar arhipăstorii, ca cei ce trebuie să urmeze necondiționat Păstorul cel Bun Care si-a pus viața pentru turmă, au OBLIGAȚIA de a apăra cu îndrăzneală poporul năpăstuit de acești fanarioți care ne-au cotropit Țara,  precum și datoria sfântă de a atrage harul lui Dumnezeu și nu mânia!

Căci urgia nu a venit și nici vine din senin, nu e  întâmplare, ci consecința păcatelor noastre, a avorturilor, a desfrânării…și mai ales, fără îndoială, rezultat al trădării de decenii a Dreptei Credințe, pas cu pas, compromis după compromis care au izbit ca un puhoi învolburat în constiința ortodoxă, diluand-o și slăbanogind-o, diminuându-i puterea de apărare împotriva ereziilor- porțile iadului.  Aceasta s-a făcut în ascuns, cu dibăcie și viclenie, planificat, urmărind o țintă la care Mântuitorul face referire în Luca 18:8, știut fiind că prin Sfânta Ortodoxie este ținut legat antihrist și slugile lui. Toate acestea au atras dreapta mânie dumnezeiască asupra poporului, de aceea se impune a conștientiza greșelile dogmatice prin care hulim Duhul Sfânt și a purcede cu toții de la vlădică la opincă, la lepădarea lor imediată spre a nu fi osândiți ca dușmani ai Bisericii, la dispariție și la venirea altor neamuri asupra noastră.

În loc de pocaință, în ianuarie a avut iarăși loc așa zisa săptămână de rugăciune ecumenică, care în realitate este hulă la adresa Duhului Sfânt! O noutate, o inovație în afara învățăturii Bisericii, o blasfemie! Se batjocoresc Sfintele Canoane Apostolice 45, 46 si 64, Canonul 6 Laodiceea…, precum și Toți Sfinții și Mucenicii care timp de 1000 de ani au păstrat cu jertfă de sânge, puritatea Credinței daruită nouă de Dumnezeu și pe care acum noi o întinăm făcând compromis cu erezia, hulind în acest fel Duhul Sfânt.  Suntem blasfemiatori și atunci când refuzăm sfaturile marilor părinți cu privire la unele rătăciri, despre care ei ne-au avertizat cu grijă păstorească, însă mândria duhovnicească nu ne îngăduie a cerceta duhurile cum ni s-a poruncit sau a ne smeri și lepăda de ele, ci alegem amăgirea-adică moartea, de dragul unui oarecare idol.

>Căci „Sufletul…poate fi omorât de orice gând care cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neștiutori nu-l bagă nicidecum în seamă”, însă „…neștiința este cel mai sigur iad”- ne atenționeaza Sfântul Ignatie Brianceaninov. Fără puritatea Credinței, nu este mântuire, iar valoarea ei o exprimă în mod deosebit, Evloghia, sora împăratului bizantin Mihail al VIII lea Paleologul prin cuvintele inspirate de Duhul Sfănt:”Mai bine să piară împărația fratelui meu, decât puritatea Credinței”,  regăsite și în acest art. din ziarul Lumina: Puritatea credinței și unitatea Imperiului Bizantin

                                                         Preacinstiți Arhierei,
             B.  Ca un ultim strigăt din inimi zdrobite, vă spunem că din prea multa îngăduință a unora dintre preasfințiile voastre față de ereziile condamnate în Sinoadele Ecumenice, de Sfinții Părinți, în Duhul Sfânt, am ajuns să ne războim cu Însuși Domnul Iisus Hristos, iar consecințele nebuniei noastre începem acum să le trăim. În timp ce ni se vorbește de dragoste, dar fără adevăr, de pace și bună ințelegere, învățătura Bisericii este luptată sau ignorată, iar turma lipsită cu intenție de cateheza ortodoxă, este scoasă afară, pas cu pas, din staulul ocrotitor. Una din metodele folosite reprezintă și intrarea în Sfintele Altare a cardinalilor care dau „binecuvantări” din ușile împăratești,  Visita del Mons. Cesare Nosiglia Arcivescovo di Torino nella parrocchia ortodossa S. Parascheva  în timp ce poporul se ploconește în fața lor și le sărută mâna în semn de  supunere și recunoștință pentru „ajutor” neînțelegând că gestul lor este piatră de moară legată de gât, ce trage în adânc. Nicidecum nu e un caz singular, dimpotrivă, iar nefireștile imagini de mai sus, sunt mică parte din multe alte asemenea grozăvii smintitoare ce arată în ce hal batjocorim Dumnezeiasca Ortodoxie și că suntem lipsiți de dragoste fața de cei din afara Bisericii, cărora în loc să le spunem adevărul, le întărim convingerea că sunt pe calea cea bună, însă pentru sângele lor devenim răspunzători. Iar preasfințiile voastre tac ca și cum bun lucru este, însă astfel trădăm pe Dumnezeu și pe noi înșine, punând umărul la distrugerea Bisericii. Devenim colaboratori cu cei care au nimicit Țara și Poporul și care au, în mod utopic, ca țintă principală desființarea Sfintei Ortodoxii!
         Cu ardoare ne doream ca împotriva acestor lupi ai nostri, sau ai lor, care răstălmăcesc predaniile sfinte, să vă ridicați ca arși și să vă împotriviți cu tărie, ca ei să nu arunce neghine în ogorul Domnului!  Căci sunt unii (și înfățișăm doar două situatii de la Oradea: 1. Sofronie Drincec cu greco-catolicii ;2. Ecumenistul Sofronie al Oradiei pomenit la slujba eretică a greco-catolicilor, ca unul de-al lor ), care par a fi  nemulțumiți de tronul de arhiereu și cinstea acordată lor de Domnul Hristos. În loc să fie îndepărtați, iată că prin îngăduința ce le-o acordați, se accentuează sminteala poporului și se atrage dreapta mânie a Cerului, astfel că acestea și cele ce vin sunt urmări a faptelor necredinței noastre, a hulelor ce au înmultit cărările pe care sunt mânate oile spre poarta cea largă, spre apostazie și iad.
          Și amintim pe una definitorie, ce a fost pregatită timp îndelungat, apoi împodobită și înfrumusețată spre a lua ochii, dar… „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Sau mai bine zis un veritabil cal troian, numit  Acodul de la Balamand din 1993, care pus să tragă plugul, a arat constiința multor generații, a zeci de promoții din cadrul facultaților și seminariilor teologice, a nivelat-o în mod sincretist, a pervertit-o și a abătut-o de la învățătura cea dreaptă a Bisericii, inoculând unei prea mari părți a clerului ortodox, minciuna că erezia papistașă, are Har, Sfinte Taine, Preoție și că ar fi soră geamană a Sfintei Ortodoxii, „uitându-se” că papismul a pierdut la 1054 criteriul de bază ce ancorează în dumnezeiasca Ortodoxie, respectiv succesiunea apostolica, prin schismă și nenumărate erezii hulitoare.
Acest acord este piatra cea mare de poticnire pentru noi și cu atât mai greu de acolit cu cât este rezultat al unui război dus 1000 de ani de către dușmanii Dreptei Credințe, pe care au vrut-o subjugată, „unită”, sub papucul unui împărat lumesc, respectiv al papei de la Roma. Acest zeu păgân, după ce a folosit tunul, sabia, ștreangul, roata, înecarea, focul, biciul, lanțurile și cele mai demonice chinuri spre a obține „unirea” tălhăreasca gen Lyon sau Ferara-Florența, nu mai dărâmă bisericile ci vine prin acest acord și altele cu punga lui Iuda, și pentru 30 de arginti cozile de topor instalează ghilotina cu scopul de a decapita dreapta, dumnezeiasca și singura mântuitoare învățătură ortodoxă.
          Ceea ce pune sare pe rană este faptul, că numai Biserica Ortodoxă Română a recunoscut sinodal acest acord eretic (ca și pe cel de la Chambesy).  În art. de mai jos, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos face această neplăcută precizare. În plus deși la Balamand au lipsit mai multe Biserici Locale, ceea ce trebuia să dea de gândit, totuși noi am îndrăznit în nebunia noastră să ne însușim oficial, hulele stipulate împotriva Duhului Sfânt: https://apologeticum.wordpress.com/2011/10/05/bor-ul-este-singura-patriarhie-din-ortodoxie-care-a-semnat-acordul-de-la-balamand-prin-care-catolicismul-este-recunoscut-biserica-sora-a-ortodoxiei/
         Astfel pct. 14 din acest document blasfemiator, prevede că:” Potrivit celor spuse mai înainte, Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică se recunosc reciproc ca Biserici-surori, responsabile împreună de menținerea Bisericii lui Dumnezeu în credincioșie față de planul divin”. Pct. 13 precizează că avem aceleași Taine, succesiune apostolică a episcopilor, unica Preoție care săvârșește unica jertfă a lui Hristos și că rebotezarea este exclusă, la fel ca și orice formă de prozelitism- așa cum menționează pct.18-.
Pct. 3o pune accent pe spălarea creierelor preoților, teologilor, dascălilor și tuturor celor cu activități pastorale și zice:
„Educația lor trebuie să fie, în mod obiectiv, pozitivă cu privire la cealaltă Biserică. Toți trebuie să fie informați, mai întâi despre succesiunea apostolică a celeilate Biserici și de autenticitatea vieții ei sacramentale.”
Totodată pct. 28 pune bazele oferirii de spații liturgice pentru ortodocșii din diaspora, în locașele de cult catolic, chiar și cu program alternativ de slujire, respectiv fiecare la anumite ore, ceea ce se și întâmplă.
                                                 Preasfințiți Episcopi
              C.  Balamandul este consecință a schimbării calendarului, impusă în 1923 de către patriarhul ecumenic, masonul Meletie Metaxakis, inovație făcută cu scop de a răni trupul Bisericii prin schisme și pentru creșterea influienței catolice în Ortodoxie. Că nu a fost lucrare a Duhului, se vede din aceea ca noi, noii calendariști, ținem din fericire Pascalia tot pe vechi- când vine Lumina la Ierusalim, Norul pe Tabor iar Iordanul se întoarce…-, fapt care prin iconomia lui Dumnezeu, am rămas drept credincioși cu posibilitatea de mântuire.  Balamandul este urmare a fatalei intrări  a BOR, în 1961, în Consiliul Mondial al „bisericilor” o organizație păgânească cu nume creștin, prezentată pe scurt in aceste articole:1.https://www.atitudini.com/2016/07/ce-este-cmb-ul-consiliul-mondial-al-bisericilor-relatia-dintre-masonerie-si-cmb/ ;2.CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a clădit pe banii ROCKEFELLER, iar țelul său final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e în rahat până în gât, dar zicem că mirosim a levănțică.
În cartea „Ortodoxia și ecumenismul” scrisă de arhimandriții Serafim Alexiev și Serghie Jazadjiev, pg 143-146 găsim dovada apostaziei acestui Consiuliu, respectiv ideologia ca „Domnul Hristos neputând face nimic a murit în zadar, ca Întruparea înca nu a avut loc, iar cel care va veni va uni toată lumea sub puterea sa”. In cartea „Ecumenismul fără mască” a vrednicului de pomenire Arhim. Haralambie Vasilopoulos, pg. 41, se arată că ecumenismul este creația sionismului internațional si este controlat prin masonerie și CMb- care este tentacul al ei-. Așadar simpla prezență a BOR În acest organism satanic este o colosală hulă la adresa Duhului Sfânt, o ofensă nebunească adusă Cerului, însă știm că Dumnezeu nu se lasă batjocorit și, vai, va trebui să dăm socoteală. Întrucât în cartea „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”, pg 187 Sfântul Iustin Popovici spune că „..nu e nicio deosebire esențială între papism, protestantism, ecumenism și celelalte secte, al căror nume este „legiune”, înțelegem fără dubii că prin ecumenism și CMb am intrat ca orbii în „legiunea” , care în final ne va arunca de pe stâncile din Gadara.
              Pe acest fond al decăderii noastre, ați transferat blasfemiile Balamandului (și Chambesy…) pe băncile școlilor de teologie, smintind pe cei care urmau să păstorească și care au devenit victime a unei lucrături viclene, pusă la cale de năimiți în slujba tatălui minciunii, cu efecte duhovnicești nefaste. Deci încă din 1993 ați recunoscut oficial ca Biserică, cea mai mare erezie a ultimului mileniu, papismul, pe care ni l-ati făcut „soră”, spre pierzania noastră. În acelasi an ereticii monofiziți, prin Acordul de la Chambesy au fost recunoscuți oficial de BOR, ca fiind Biserică Ortodoxa (deși aceia resping Sfintele Sinoade Ecumenice 4,5,6,7,8,9), fapt care reprezintă o altă blasfemie la adresa Duhului Sfânt. Profesorul Ioan Vlăduca în cartea sa „Despre  monofizism” explică foarte clar și pe înțelesul tuturor de ce monofiziții nu sunt ortodocși, carte pe care o recomandăm celor interesați, precum și Proloagele (pg. 556 si altele). Urmare a intensificării mincinosului „dialog al dragostei”, dușmani înverșunați ai Sfintei Ortodoxii, au organizat un sinod în Creta 2016, unde, datorită păcatelor noastre, ați cedat presiunilor și ați acceptat ca ereziile să fie numite Biserici, apoi ați venit cu scuza inadmisibilă din punct de vedere ortodox, că „ce să facem, dacă ele își spun așa?”!.  Dacă luăm ca exemplu acordul de la Balamand care a provocat mari daune, cu cât mai mult rău va face tâlhăria din Creta,- despre care spuneți că e de bine pentru Dreapta Credință?! Ori asta nu e hulă și minciună?
        Regulamentul tiranic prin care episcopii au fost privați de vot și prin care s-a desființat principiul de bază: sinodalitatea; ofensiva dată împotriva Crezului prin recunoașterea ereziilor ca Biserici și a Consiliului Mondial al bisericilor ca organism de bază prin care se tinde a se realiza unirea; prezența ca invitați oficiali a unor delegații  ale comunităților eretice la deschiderea lucrărilor Sinodului și alte grozavii stipulate în documente, nu sunt de natură a ne liniști, ci a ne îngrozi, cu atât mai mult cu cât porțile iadului au fost întărite chiar de ierarhia ortodoxă- lucru nemaiîntalnit în istoria sinoadelor ecumenice.
        Cum dar sa nu vină urgia lui Dumnezeu, dacă în loc de îndreptare mărim hăul lepădării de El?!
        Cum dar să nu vă întrebăm nedumeriți: de ce si cu ce scop ne abatem de la Cale- de la calea Sfintilor Parinti?!
        Toată cinstea și evlavia o arătăm și ne închinăm în fața păstorilor ce apară Ortodoxia și nu fac vreun compromis în ale credinței, le sărutăm mâna și urma pașilor ce duc turma la mântuire!
În același timp suntem îndurerați de atitudinea sincretistă a multor arhipăstori, pe care îi rugăm cu dragoste să ia aminte și să se teamă de pățania lui Iuda, cel căruia Domnul nu i-a îngăduit să spurce lemnul, ci a crăpat (F.A. 1;16-20-tâlcuire Sfântul Teofilact), vărsându-și mațele ca și următorii lui, Arie, Nestorie și cei ca ei, chiar dacă nu toți în chip văzut. Dumnezeu în multa sa milostivire le-a iconomisit timp de pocaință, însă nu s-au folosit de ea, precum nici noi care ostenim să adâncim prăpastia, prin trimiterea în Vest, de decenii, a multor bursieri, în special a clericilor vizați pentru Ierarhie și alte posturi influiente, să studieze „teologie” la renumite facultăți papiste sau protestante, în vederea obținerii unor diplome ce par necesare la întronizarea ca arhierei, așa cum vedem în biografia mai marilor noștri.  Vrednicul de pomenire Mitropolit Augustin de Florina, spunea răspicat în predica alăturată, că dintre aceștia a fost recrutată „a cincea falanga”:   EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL DESPRE PAPISM.
Studiile efectuate pe baza traistei lui Iuda în centre eretice, sunt o absurditate întrucat au scop clar de pervertire, și așa se explică laxitatea în care a ajuns biata noastră ortodoxie. Și mai mult, înțelegem de ce am fost prima țară ortodoxă care a primit pe înaintemergătorii antihristului Ioan Paul si Francisc, ca frați arhierei ai Domnului Hristos, pe care i-ați îmbrățișat, în timp ce credincioși și clerici au dat navală să pupe mâna papei, cu temenele, așa cum vedem aici preoti ortodocsi români pupand mana ereticului papa ioan paul al II-lea de fata cu teoctist , acest gest prin care se leapădă de Dumnezeu.
            Din nefericire au fost și ierarhi care au amplificat cumplita lovitură dată constiinței ortodoxe, având aceeași atitudine total neortodoxă, pe deplin smintitoare și năucitoare pentru turmă, fapt semnalat cu multă mâhnire și în scrisoarea alăturată:https://danielvla.wordpress.com/2017/12/15/superba-scrisoare-a-unor-romani-ortodocsi-din-austria-catre-pseudo-mitropolitul-serafim-joanta/
            Pentru noi este foarte trist că suntem nevoiți să ne ridicăm cu jalbe către păstorii noștri și să atragem atenția acestora că se abat de la Dogmele, Canoanele și învățătura Bisericii, de la ceea ce ne-au predanisit Sfinții Apostoli și Părinți, de la ce ne-a lăsat Sfânta Tradiție! Deși o facem cu toată dragostea pentru Sfânta Ortodoxie, pentru preasfințiile voastre și tot poporul, nu ne doream așa ceva, ci am fi vrut să auzim și să vedem „tunete și fulgere” în predici, care să pună pe goană lupii, iar pe cei aflați în afara staulului să-i convingem cu o atitudine tranșantă și nemincinoasă, că îi iubim și de aceea le spunem adevărul, chemându-i să revină în Biserica cea Una, spre mântuirea lor. Fără succesiune apostolică nu poate fi Biserică (deci nici mântuire), iar aceasta există numai în Sfânta Ortodoxie, nu la catolici, monofiziți, anglicani, protestanți, neoprotestanti!
Din dragoste pentru Dreapta Credință, pentru frații noștri precum și pentru cei nebotezați, adeseori mirenii fac cunoscute poporului și clerului ereziile care luptă Biserica din interior, sau ce reprezintă cu adevărat primirea, îmbrățișarea și sărutarea mâinii papei : Scrisoare deschisă a diasporei ortodoxe către ierarhia BOR: Sărutarea mâinii papei reprezintă sărutarea ghearei Antihristului!, precum și gravele abateri de la învățătura cea dumnezeiască, ce nu sunt altceva decât mari hule la adresa Duhului Sfânt, ca și cele din Creta 2016, unde ne-am fi dorit si am cerut neparticiparea noastră, rezultatul fiind previzibil datorită Regulamentului neortodox:
                                                         Preacinstiți Ierarhi

                D.    Sfântul Nicolae Velimirovici învinuia Ierahia din Vest, că prin negrija față de turmă a rupt de Biserică si a dus în erezie popoare întregi.  Noi, în loc să tragem învățăminte și să avem țintă Rasaritul Cel de Sus, ne îndreptăm privirea către Apusul apostat , și poftim cu nesaț către acela care oferă cu zâmbet viclean desfătări nălucitoare ce ne împiedică să vedem gura deschisă a balaurului a cărui bale amorțitoare ne-au cuprins deja, ba au pătruns din nenorocire și în învățamăntul teologic îmbolnăvind constiința ortodoxă pe parcursul a zeci de ani.

Mai jos venim doar cu câteva mostre privind modul cum atragem prin hule și blasfemii dreapta mânie a lui Dumnezeu, culese din predici sau alte împrejurări, pe care le respingem și combatem, nu de la noi, ci strict patristic, din dorința sinceră a arăta drama în care se află Sfânta Ortodoxie și a ajuta la mântuire pe frații si surorile noastre ce iubesc Dreapta Credință, dar nu stiu că lupi îmbrăcați în blană de oaie sunt pe unele tronuri și o sfâșie, și mai ales dorim să facem cunoscut preoților, cu dragoste și smerenie, că au fost privați în mod cu totul abuziv și viclean de adevărata  învățătură ortodoxă, cu scopul arătat mai sus.
Rugăm a nu fi înteleși greșit! Noi nu judecăm pe nimeni, nici nu scoatem în evidență păcate personale, nici nu intenționăm să învățăm pe alții, nici nu facem pe drepții, nici nu încercăm nici nu vrem să teologhisim, nici nu inovăm, nici nu răstălmăcim, ci, ca datornici Cerului, facem cunoscute cu multă durere și sinceritate, niște abateri concrete de la dogme sau învățătură, care în mod inerent afectează Credința și mântuirea noastră, deoarece orice cugetare eretică propovaduită- fie și ca o iotă sau cirtă- reprezintă blasfemie, așa cum Domnul Iisus ne-a arătat la Matei 5:17-20.
Și întrucât Sfântul Grigorie Teologul ne învață că „Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu”, nu putem ignora acest avertisment, cu atât mai mult cu cât Sfântul Ignatie Brianceaninov în acord cu Toți Sfinții, ne spune că:”Tăcerea asupra apostaziei este criminală”!  Așadar:
1.„…deși acela a trecut de la ortodocsi la catolici, este sfânt! Să nu avetiț nici o îndoială că este sfânt..!”- este o afirmație făcută în predică, în fața a sute de credincioși, reprezentând bineînțeles efectul nociv lăsat de calul troian din învățământul teologic, cu consencințe fatale pentru constiința ortodoxă și observate adesea, din nefericire, la o mare parte a clerului- motiv pentru care s-a și întemeiat jalba noastră, și pentru a fi ca un semnal de alarmă.
Astfel, luând curaj din cuvintele sfinților, afirmăm conform învățăturii ortodoxe, că: în afara Bisericii nefiind succesiune apostolică, nu există sfințenie, nu există Sfinte Taine, Har, Preoție…, iar papistașii sunt sub anatema Sfintelor Sinoade Ecumenice pentru nenumăratele lor erezii hulitoare. Nu poate cineva să fie sfânt, plecând din Biserica Domnului și intrand într-o adunare lumească, păgânească, blasfemiatoare. Este exclus! În acest sens aducem în atenție doar câteva minunate lucrări dumnezeiești, care lămuresc fără urmă de îndoială că numai în Sfânta Ortodoxie lucrează harul mântuitor al Prea Sfintei Treimi:
          a.– Maica Domnului încă din anul 1280, în Sfântul Munte Athos i-a numit pe papistași: „dușmanii mei și ai Fiului meu”!
La acea vreme,  Împaratul Bizanțului Mihail al VIII lea Paleologul și Patriarhul Vekkos, încercau să impună unirea tâlhăreasca de la Lion din 1274, dictată strict de interese politice. Întrucât monahii din Sfântul Munte se împotriveau ferm prin epistole și în fapt acestei samavolnicii, sunt trimiși ostași latini, cruciați și clerici papistași spre a impune cu forța unirea  cu Roma eretică. Aceștia asaltează Sfintele Mănăstiri care nu se supun, le incendiază, viețuitorii sunt tăiați cu sabia, spânzurați, înnecați sau vânduți robi la barbari sau evrei. În acest context Maica Domnului prevestește urgia și numește autorii  ei. Cum dar să fie sfințenie la aceia care sunt dușmani înversunați ai Sfintei Ortodoxii de 1000 de ani? În link-urile de mai jos este arătată pe scurt Minunea de la Sf Manastire Zografu, când Maica Domnului vorbește din icoana monahului Cosma, precum și starea înfiorătoare la care au ajuns trupurile a 7 clerici ortodocși care au acceptat atunci să slujească cu papistașii și să-l pomenească pe papa, atrăgând blestemul asupra lor:
         Atasăm aici și un articol foarte bun, publicat de Chilia Buna Vestire din Sfântului Munte Athos pe site-ul „marturieathonita.ro” în 2013, care completează cele de mai sus și în plus arată desfășurarea Sinodului Tâlhăresc de la Ferara-Florența 1438-1439 și lupta neînfricatului ierarh Sfântul Marcu Eugenicul în apărarea învățăturii dumnezeiști a Sfintei Ortodoxii, pe care papalitatea eretică o voia îndepărtată și înlocuită cu o învățătură omenească (insuflată de cel viclean), condamnată și anatemizată de Sfinte Sinoade Ecumenice.
 Papistașii, pentru a smulge semnăturile ortodocșilor și a obține mult dorita „unire” și supunere a Bisericii Răsăritului, au recurs la mită, șantaj, înfometare, lipsire de libertate, amenințare, teroare, umilire, în timp ce Sfântul Marcu s-a opus cu dârzenie și a învins cu arme duhovnicești, teologice, patristice de necombătut. Străduințe în vederea unirii bisericii Romei cu Biserica lui Hristos
          b. –Prea Sfânta Treime, lămurește fără echivoc, definitiv și irevocabil, prin plăcutul Său Marele Făcător de Minuni, Sfântul Ierah Spriridon, în Corfu la 12 noiembrie 1718 , printr-o înfricoșătoare și colosală minune, că adunarea papistașă nu este plăcută lui Dumnezeu! Din păcate această deosebită lucrare dumnezeiască este foarte puțin cunoscută pliromei deși ea singură face cât o facultate de teologie pe segmentul papismului, fiind ușor de înțeles și de cei simpli și de cei școliți. La Primul Sinod Ecumenic, Sfântul Spiridon a arătat Taina Sfintei Treimi, un Dumnezeu în Trei Persoane, iar în Corfu lămurește fără vreo urmă de îndoială că papismul este urâciune în fața lui Dumnezeu. Săgețile de foc pornite din turla Catedralei din Corfu și făclia purtată de Sfântul Călător, au provocat explozia depozitului de muniție din cetatea garnizoanei ocupanților venețieni, provocând un mare cutremur și moartea a circa 1000 de persoane. Pedeapsa Cerului s-a produs ca urmare a faptului că latinii voiau să facă un altar de rugăciune în Catedrala Ortodoxă, inovație la care preotii s-au opus, însă fiind amenințați au cerut cu lacrimi intervenția Sfântului Spiridon, care nu a pregetat să vină în ajutorul fiilor săi. Astfel în doua nopți consecutive i s-a aratăt în vis comandantului Andrei Pizzani, poruncindu-i ferm să nu facă ce și-a pus în plan, că nu-i va fi bine. Deși acela s-a speriat foarte tare, totuși s-a lăsat convins de către teologul său Francisc Frangipani să ducă la bun sfârșit cele propuse, pe motivul că este o lucrare plăcută lui Dumnezeu. Astfel în a treia noapte, la 12.11.1718, Sfântul Spiridon trimis de Dumnezeu, a săvârșit această minunată lucrare dumnezeiască, în urma căreia comandantul a fost sugrumat de 2 grinzi desprinse din tavan, în timp ce la 1000 km în palatul familiei sale din Veneția, tabloul său a fost făcut scrum de o sageată de foc, fără alte daune.
Francsisc Frangipani a fost găsit mort cu rușinea trupului în mână în afara cetății, acolo unde se scurgea canalizarea, dus acolo de îngerii Cerului, ca răsplată pentru sfaturile sale.
             Ne punem întrebarea: dacă pentru un lucru încă nefăcut pedeapsa a fost atât de înfricoșătoare, ce va fi cu noi, care ne rugăm cu ereticii; pervertim conștiința ortodoxă; inoculăm clerului ideea că „ridicarea anetemelor” de la 1965 este un lucru bun; renunțăm la Sinodicon; modificăm cărțile de cult și Sfintele Slujbe; credem în existența mai multor Biserici și că papa este frate arhiereu întru Hristos; considerăm cea mai mare erezie din veac, ecumenismul, ca fiind necesar și liant de unire, prin organizația masonică Consiuliul Mondial al „bisericilor” unde suntem membri alături de toate sectele?!
Cum vom fi noi pedepsiți care avem toată învățătura, dar o ignorăm?! Ce va fi cu noi care suntem scoși din staul, de către păstori precum părintele Constantin Necula de la Sibiu, care zice: „Ardealul nu poate să fie decât ecumenist!”, adică musai sa fie în iad!?  Revista Justitiarul, din Sibiu, publică încă din 2018 un articol  Constantin Necula, un popă ecumenist și globalist  care prezintă în parte activitatea smintitoare a acestui părinte, consilier al Mitropolitului Ardealului. Rugăm pe Înaltpreasfințitul Laurentiu Streza să pună stavilă acestor abateri care năucesc turma și o împrăștie! A spune că a învățat să predice de la alte nații (de alt cult) și că fără acelea am fi avut o „ortodoxie puțâtoare”, este cu totul nefiresc pentru un preot al Bisericii și arată cât de departe este de Adevăr.
Oare nu se știe că Bukov în Ardeal a ras cu tunul 300 de biserici, a desființat monahismul, a ucis mulțime de români, a trecut cu forța în erezie, sub papucul papei pe frații noștri?! Părintele Necula, este cu adevărat înzestrat de Dumnezeu cu mulți talanți spre a-i investi în via Sa, îmbogățind-o și lărgind-o, însă pierzând cugetul ortodox urmează – și o spunem cu durere- fără sa vrea, lui Atanasie Anghel- pierzătorul multor români ortodocși. Fie ca Domnul să-i dea pocăință spre mântuire și să-l lumineze să înțeleagă, că tot așa de „puțâtoare” era și ortodoxia grecilor oropsiți și sărăciți de venețieni si turci, dar iubită de Dumnezeu care a făcut această colosală lucrare, spre a o păstra curată și neîntinată de luxul venețian.
             Minunea din Corfu s-a făcut și, sau mai ales pentru aceste vremuri când Sfânta Ortodoxie este atacată și dinlăuntru și din afară, și pentru a o avea ca un „turn de tărie și zid de scăpare nebiruit”, ca o pavăză peste care nu se poate trece, nici ocoli, nici ignora, nici înlătura. Cine o face va avea negreșit soarta lui Francisc Frangipani, sau Iuda, Arie, Nestorie și toți cei ca ei. Rugăm să citiți „Judecata Cerului” a Sfântul Atanasie din Paros cel căruia trebuie să-i mulțumim pentru multa sa osteneală în a o face cunoscută nouă și în a o tâlcui amănunțit, aceasta reprezentând o adevărată cateheza ortodoxă a Cerului pentru noi: Sfântul Atanasie din Paros – Judecata cerului
              c.-Sfântul Ierarh Petru Movilă, consemnează personal în Proloagele de la Pecerska, o mare și frumoasă lucrare dumnezeiască petrecută la Alba Iulia pe timpul Marelui Voievod Mihai Viteazul,  minune care din nefericire este la fel de puțin cunoscută (ca și cea din Corfu) în popor, deși lămurește fără tăgadă, unicitatea Bisericii. Românii doreau să construiască o biserică în oraș, însă papistașii se împotriveau zicând că ei au credința cea dreaptă și propuneau discuții teologice.
Atunci Domnitorul nostru le spune acelora:„Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul  Sfântului Duh în biserica voastră. Noi însă, fiind dreptcredincioși, avem puterera cea adevărată a harului Sfântului Duh, cu care și cu fapta suntem gata întotdeauna s-o aratăm, cu ajutorul lui Dumnezeu”.
Fiind de acord și unii și alții, se face sfințirea apei în mijlocul cetății, în văzul mulțimilor, ortodocșii și papistașii separat,apoi vasele se sigilează și sunt puse sub paza dublă pentru 40 de zile. În urma unei descoperiri dumnezeiești, se verifică vasele în a 25-a zi, ocazie cu care toți constată ca apa catolicilor deși fusese și sărată, se împuțise și emana o duhoare insuportabilă. Văzând această mare minune toți latinii au strigat:”Adevărată este credință grecească pe care o ține domnitorul”, i-ar unii dintre ei s-au convertit la Ortodoxie. Așa a ajutat Dumnezeu poporul cu „ortodoxie puțâtoare” să-și ridice biserică la Alba Iulia, precum vedem în articolul alăturat. Slavă Ție Doamne!
             d.-Sfântul Nectarie  în  cartea sa „De ce papa și supușii lui, s-au despărțit de Biserica lui Hristos” arată că Sfântul Patriarh Fotie cel Mare a salvat Sfânta Ortodoxie în fața papistașilor care își afirmau hegemonia în Bizanț.  Spune Sfântul Nectarie că dacă Sfântul Fotie cel Mare nu exista, atunci nici Ortodoxia nu dăinuia, datorită expansiunii papismului, căruia Sfântul Fotie îi pune stavilă și mai ales prin aceea că anatemizează prin Sfântul Sinod 8 Ecumenic din 779-880 erezia Filioque. Însuși titlul cărții e sugestiv și nu lasă loc de interpretări.
„Biserica Apuseană și-a pierdut libertatea duhovnicească, și-a pierdut podoaba, s-a zguduit din temelii, s-a lipsit de bogăția Harului Sfântului Duh, de prezența lui Hristos. În cele din urmă a ajuns un trup mut, fără duh și suflet.”- conchide Sfântul Nectarie.
               e.-Sfântul Paisie de la Neamț, marele luminător al românilor , slavilor, grecilor…are un cuvânt de foc despre catolici,  pe care, ca fiu al Bisericii, îi da anatema. Acest uriaș păstor de Duhul Sfânt luminat, prieten și casnic al Domnului nostru Iisus Hristos, nu a stat pe gânduri când a fost vorba să apere turma, ci a scos „sabia” și a ieșit la luptă împotriva lupilor, surpând această poartă a iadului, care este papismul și Unia (greco-catolicismul):
 „Au eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine știu că vei zice că sunt eretici. Și de vreme ce sunt eretici, precum cu adevărat sunt, atunci Sfânta noastră Biserică îi afurisește pe dânșii. Și pe care Sfânta Biserică îi afurisește și eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc…Unia (greco-catolicismul n.n.) este o așchie desprinsă de la Sfânta Biserică a Răsăritului și unire cu necredincioasa, ca să nu-i zic biserica râmlenească. Unia este înșelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiți întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie.
Unia este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădița înainte-mergătoare a antihristului, ce ademenește cu măgulire pe cei neștiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget.. Unia este Iuda, ce cu lingușitorul sărut a vândut Credința Pravoslavnică. Unia este ca și râmlenii (catolicii) eretici. Cum dar uniații (greco-catolicii n.n.) nu sunt râmleni, când toate dogmele Credinței Ortodoxe le-au călcat în picioare și pe cele râmlenești le-au adoptat, zicând cu nerușinare, precum că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul? Și papei de la Roma, adevăratului eretic, aceluia i se închină și, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii îl au…”
„Dumnezeu Preamilostivul, prin credinţa ortodoxă și fapte bune, și darul Său, lucrează mântuirea sufletelor creştinilor ortodocși. Credința ortodoxă este aceea pe care o ține Una Sfânta Sobornicească și Apostolicească Biserică a Răsăritului, iar fără ea, adică fără credința ortodoxă, nicidecum nu este cu putinţă nimănui a se mântui. Credinţa ortodoxă fără fapte bune moartă este, precum și faptele cele bune fără credinţa ortodoxă sunt moarte. Iar cel ce vrea să se mântuie, trebuie să unească întotdeauna credinţa ortodoxă cu faptele cele bune şi să aibă fapte bune întru credinţa ortodoxă”.7]
[7] Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol I, 1998.
                 f.– Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov,  arată în superba scrisoare  de mai jos, că nu există sfințenie și mântuire în afara Sfintei Ortodoxii. Așa cum și precizează, expune învățătura Bisericii dumnezeiești, a Sfinților Părinți, nu a sa personală. Avem datoria de a ne cunoaste Credința, de a ne apropia de Domnul Hristos,  de a crede în unicul Răscumpărător, de a face faptele mântuitoare ale credinței, care nu sunt aceleași cu faptele bune ale firii căzute și care nu mântuiesc.

                g.-Sfânta Mănăstire Paraclitu, a întocmit un studiu amplu „Despre cum s-a facut papa pe sine împărat și Dumnezeu”, în care putem vedea grozava demonie din adunarea papistasă, promovată nebunește și în mod cu totul criminal de papa. Părinții Sf. Mănăstiri merg pe firul istoriei și ne arată cum s-au rupt papistașii de Biserică încă înainte de 1054, ne prezintă ereziile în care au căzut (și care sunt condamnate de Sfintele Sinoade Ecumenice) precum și crimele de neînchipuit chiar și de către barbari, săvârșite de-a lungul secolelor împotriva Sfintei Ortodoxii, începand cu așa zisele Cruciade și până în zilele noastre, respectiv masacrarea a 1.500.000 sârbi -care au refuzat în timpul celui de al II lea Razboi Mondial să treacă la greco-catolicism- și dezmembrarea Iugoslaviei din anii 90. Câteva cuvinte ale lui Dostoievski, prinse în acest document la pg 28 lămuresc în deplin adevăr starea în care se află papismul:

 ,,Catolicismul roman nu mai este Creștinism… Catolicismul este o credință necreștină…”

http://romanortodox.info/wp-content/uploads/2019/05/Despre_cum_s-a_facut_papa_pe_sine_imparat_si_dumnezeu_-_48_pagini-brosura-A5.pdf

                  h.-Mulțime mare de Sfinți au propovăduit  după 1054, cu mare râvnă oral și în scris despre rătăcirea latină, în apărarea turmei de lupii înfricoșători. S-au pronunțat Sinoade Locale, s-au scris enciclice prin care Patriarhii s-au adresat întregii plirome, arătând prăpastia papistașă, spre ocrotirea ortodocșilor. În articolele de mai jos avem câteva mărturii de la Sfinții Părinți până în zilele noastre, precum și preafrumoasa și prea lămuritoarea scrisoare  a Patriarhilor Răsăritului de la 1848, adresată tuturor ortodocșilor (dar și papei ca răspuns la aberațiile aceluia), în care expun punctual și cu maximă claritate de ce papistașii sunt eretici și lipsiți de har:
                    i. Sfantul Grigorie Palama, prin luptă și jertfă mucenicească a făcut posibilă o mare biruință a Dreptei Credințe împotriva atacurilor papistașe apărute în vremea sa, respectiv că:”rugăciuniea minții era o eroare eretică”, că „la Schimbarea la Față a Mântuitorului pe muntele Taborului, a fost o lumină materială creată”…, victoria fiind proclamată la Sinodul 9 Ecumenic, unde Sfinții Părinți, în Duhul Sfânt, au consfințit ortodoxia isihasmului batjocorit de catolici, au dogmatizat despre harul dumnezeiesc, energiile necreate și lumina taborică combătute de aceia,  și „au condamnat erezia harului creat și teologia eretică a lui Varlaam”, apărând astfel turma de învățături pierzătoare de suflet, insuflate de tatăl minciunii.
                    j.- Papistașii s-au rupt de Biserică prin introducerea în cultul lor a ereziei Filioque iar ulterior au adăugat și altele care de care mai blasfemiatoare. Ca exemplu, dogma primatului papal și a infaibilității papale este înfiorator de absurdă și după citire poate lămuri și un copil că papismul este religie păgână, demonică. Aici o avem în lectura prof Ioan Vladuca: https://ortodoxiaprinochiimei.wordpress.com/2010/02/19/adevarul-despre-catolici-papistasi-spus-si-in-2010/. Papalitatea a devenit cu adevarat satanică, o adunare antihristică fără îndoială, precum vedem aici:
iar pentru o mai bună cunoaștere a tuturor demonicelor erezii recomandăm cartea părintelui Vladimir Guettee:
                    Papalitatea este cel mai înverșunat dușman al Sfintei Ortodoxii după 1054,  pe care dorind să o supună a inițiat asa zisele „cruciade”, nu pentru apărarea Dreptei Credințe, ci pentru desființarea ei si acapararea de teritorii:
                    Deși lista dovezilor este nesfarșită, credem că cele câteva exemple lămuresc orice om de bună credință, că pe pământ și în cer este o singură Biserică Sfântă, Sobornicească și Apostolească, luptătoare și biruitoare, cu un singur cap, Domnul Iisus Hristos! Toate celelalte așa zis „biserici” recunoscute ca atare și la sinodul tâlhăresc din Creta, sunt adunări ale oamenilor înșelați de diavol, indiferent ca e papa, Luther, Calvin …, cărora din dragoste nefățarnică, avem datoria să le spunem adevărul, fără nici un compromis și cu nădejdea că se vor întoarce și se vor mântui. Amin!
2. „Origen este sfânt”- se afirmă adesori în mediul clerical. Ori știm că este hulă a nesocoti ceea ce Duhul Sfânt a hotărât prin Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice 5,6,7,8,9 – devenite dogmă pentru noi. Însă pricina de poticnire este tot învățământul teologic, întrucât în seminarii și facultăți se studiază intens acest eretic fără a se menționa abaterile sale de la adevăr, sau căruia i se găsesc astăzi scuze inadmisibile dpdv ortodox. În plus prin tipărirea scrierilor lui Origen de către Institutul Biblic, încrederea seminariștilor și studenților sporește, dar mărește rana provocată de erezie trupului Bisericii, precum și blasfemia care negreșit atrage mânia dumnezeiască asupra poporului.
Marea responsabilitate pentru afrontul adus Cerului o poartă fără doar și poate Ierarhia care în loc să vegheze, știrbește ea însăși cu ușurătate Sfintele Dogme, urmând exemplul cardinalilor despre care Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că au prăbușit în erezie popoare întregi. Dar noi cei simpli, suntem lipsiți de responsabilitate? Firește că nu, deoarece avem porunca de la Duhul Sfânt să cercetăm duhurile „fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume”-1 Ioan 4:1.  Numai învățătura Bisericii este infailibilă, deoarece ne-a fost dată de Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice, iar încercarea de reabilitare a lui Origen ne poziționează cert, ca luptători împotriva lui Dumnezeu- faptă cu urmări gheenice.
Spre deplină lămurire, dăm câteva exemple de la Sfinți:
                      a. Sfântul Nectarie are un cuvânt extraordinar despre însemnătatea Sinoadelor Ecumenice, prin care îndepărtează orice urmă de îndoială ca Origen ar fi putut fi nedreptățit: „Cele șapte Sinoade sunt stâlpii de neclintit ai Bisericii pe care ca pe niște piedestale și temelii sigure, se sprijină întregul edificiu al creștinismului. Cele șapte turnuri prea înalte ale adevărului care au fost înălțate pentru paza dumnezeieștii dogme, care ni s-a revelat din Cer. Cele șapte fortificații ale Ortodoxiei, care au păzit sfintele tradiții de sofismele ereticilor. Cele șapte harisme ale Duhului Sfânt, care stabilesc și luminează pe cei ce stau întru întuneric și în umbră și îi sfințesc pe credincioși. Cele șapte flaute ale teologiei care au biruit trâmbițele ritorilor și sofiștilor.”
                      b.  Sfinții Părinți ai Sinodului 5 Ecumenic „au supus și au stricat dogmele lui Origen”,”precursor al nihilismului atotputernic astăzi, în postmodernitate” și „au avut de lămurit mai multe controverse stârnite, întreținute și promovate de susținătorii învățăturilor eretice referitoare la Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, dar provenite și din rătăcirile unui autor de talia lui Origen.
Dar acest Sinod Ecumenic are o importanță specială deoarece aici se face separarea între cugetarea părinților, care este cugetarea Bisericii, și cugetarea înțelepciunii lumești, adică abordarea principiilor de credință făcute prin prisma filosofiilor (pe atunci) antice. Intr-adevăr, toți ereticii anatemizați la acest sinod, în frunte cu Origen, sunt tributari influențelor masive din platonism, aristotelism și alte curente filozofice care, pentru a-l cita pe Apostolul Pavel, s-au arătat ca nebunie celor care s-au încrezut în ele mai mult decât în înțelepciunea lui Dumnezeu…” Continuarea explicațiilor teologice se află în art de mai jos:      <b>Sfintii Parinti ai Sinodului al V-lea Ecumenic</b> IMPOTRIVA NIHILISMULUI ORIGENIST. <i>De ce este si astazi foarte grava si periculoasa erezia lui Origen?</i>
 
                         c. Sfântul Ioan Scărarul, nu menajează erezia ci o desprinde de învățătura sănatoasă, precum chirurgul, tumoarea de trup: „Să luăm aminte toți, dar mai mult cei care au căzut. Să nu bolim în inimă de boala lui Origen cel necredincios. Această învățătură pângărită se face lesne primită de iubitorii de plăcere, dând ca motiv (pretext) iubirea de oameni a lui Dumnezeu.” Cuvantul V, pct 29:SA INVATAM POCAINTA de la Sfantul Ioan Scararul
d. Părintele Dumitru Stăniloaie care a tradus și comentat cartea Sfântului Ioan Scărarul, spune că:
 „Sunt mulți astăzi, chiar dintre teologi, care ar dori o reabilitare a lui Origen. Nu-și dau seama că origenismul duce la devalorizarea mișcării sau a efortului personal, a importanței timpului pentru mântuire și deci a persoanei. Totul duce automat la fericire. Iar din ea se cade iarăși. Origenismul e o teozofie sau antropozofie, sau panteism …”   -a se vedea mai pe larg nota 19 din art. atasat mai sus la 2c-.
 
e. Sfântul Ioan Damaschin combate de asemenea ferm erezia lui Origen, iar cuvântul folosit la adresa aceluia, arată clar că nu îl socotea ca fiind sfânt:”Trupul și sufletul au fost făcute simultan și nu numai întâi unul și apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen”. Alineatul 3 din acest articol:Sfantul Ioan Damaschin – Despre om
f. In viețile Sfântului Simeon cel nebun pentru Hristos și a Sfântului Ioan Pustnicul, aflăm felul minunat în care este descoperit Origen ca eretic. Astfel, doi părinți monahi se aflau în nedumerire: cum a căzut Origen în erezie și a pierit și dacă înțelepciunea lui era de la Dumnezeu sau nu? Și unul susținea una Și altul alta. Și mergând ei în pustia Iordanului spre a afla un stareț care să-i lămurească, au ajuns la Sfântul Ioan care i-a trimis în cetatatea de unde plecaseră, în Emesa, să caute pe starețul Simeon, care se fla acolo. Găsindu-l pe Sfânt, acesta fără a fi întrebat le-a dat de înțeles că știe cine i-a trimis la el și le-a spus că Origen a intrat în mare și n-a putut să iasă dintr-însa și s-a înecat în adânc, adică s-a înnecat în marea Scripturii se zice mai departe. Merită din plin citită viața acestor sfinți în care este descrisă și această minunată mărturie despre Origen:Cuviosul Simeon cel nebun pentru Hristos si Sfantul Ioan Pustnicul

g. Cuviosul Chiriac Sihastrul, din locașul Suchiului, cel căruia îi slujea un leu mare și înfricoșător, ce-i păzea verdețurile de capre și chilia de tâlhari, este pomenit la 29 septembrie, iar în Proloage în vol I, pg 112, găsim:”Întru această vreme se înmulţea eresul lui Origen, pentru dezrădăcinarea căruia Sfântul Chiriac a suferit multe osteneli şi, cu rugăciunea şi cuvântul, pierzând ereticeasca şi fără de Dumnezeu învăţătură, pe cei înşelaţi i-a întors de la amăgire, iar pe dreptcredincioşi i-a întărit în credinţă, de care lucru grăieşte Chiril, scriitorul cărţii acesteia, aşa: Eu, zice el, ieşind atunci din Lavra marelui Eftimie, am mers în Lavra Sfântului Sava, la părintele Ioan, episcopul cel din linişte (sihăstrie) şi am fost trimis de dânsul, cu cărţi, la ava Chiriac, înştiinţăndu-l de războiul ce a fost cu ereticii în Sfânta Cetate şi rugându-l pe el să se ostenească în rugăciuni către Dumnezeu, ca degrabă să cadă învăţăturile lui Hon şi Leontie, căpeteniile ereticeşti, care bârfesc asupra lui Hristos hulirile lui Origen. Şi, sosind eu la locaşul Suchiului, am mers la peştera Cuviosului Hariton şi, închinându-mă fericitului Chiriac, i-am dat scrisoarea şi i-am spus şi din gură cele ce-mi poruncise minunatul Ioan Sihastrul.”

h. Avva Chiriac trăitor în lavra Calamon de lângă râul Iordan, este vizitat de un frate cu numele Teofan ca să-l întrebe de gândul curviei. După cuvântul care mult l-a folosit, mărturisește că se află în părtășie cu nestorienii iar bătrânul s-a întristat de pierderea lui. Și l-a sfătuit să se despartă de acea erezie vătămătoare și să vină la Ortodoxie, însă acela a cerut să se roage pentru el ca Dumnezeu să-l încredințeze cu fapta, care este credința cea adevărată. Pustnicul a primit cu bucurie, l-a lăsat în peștera sa iar el a mers pe țărmul Marii Moarte să se roage. A doua zi pe la trei după amiază, un înger înfricoșător stând în fața lui Teofan i-a zis: „Vino și vezi adevărul! Și luându-l, l-a dus într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arată în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evraghie și pe Didim, pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva”.CAPITOLUL 26 :: Limonariu.
Nu putem să nu remarcăm un lucru extrem de important: respectiv acela că în iad se află „sfinții” monofiziților: Sever și Dioscor, Eutihie, Apolinarie…recunoscuți de BOR ca fiind ortodocși prin Acordul de la Chambesy din 1993, și în documentele căruia se stipulează ridicarea anatemelor date la Sinodul 4 ecumenic întărite de 5,6,7,8), curățirea cărților liturgice și de cult de referirile la aceia ca fiind eretici,… ceea ce reprezintă blasfemie ce atrage mânia cerului.
i. Mănăstirea Petru Vodă, publică un articol în care atrage atenția celor prinși în curentul origenisto-ecumenist și prezintă motivele pentru care trebuie să ne delimităm de învățătura lui Origen. Institutul Biblic și învățământul teologic, chiar de ar promova origenismul din neștiință este tot păcat și hulă, întrucât Sfântul Ignatie Brianceaninov spune clar că „neștiința este cel mai sigur iad”.
In art de mai jos sunt cuprinse hotărârile Sfântului Sinod 5 Ecumenic, respectiv anatemizarea ereziilor origeniste:
j. Sfântul Ignatie Briancianinov, are pentru noi un „sfat nemincinos și bun” de la Sfinții Părinți, o învățătura minunată, lămuritoare, aducătoare de pace și bucurie în suflet și păzitoare a minții și inimii „de otrava eresului și a minciunii”, punându-ne „înaintea ochilor căderea preaînvățatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel bun de gura…”, precum vedem în continuare:
„Iarăși îți aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos și bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul Sfinților Părinți. De la ei vin toate sfaturile mele. Păzeste-ți mintea și inima de învățătura mincinoasă. Nu vorbi despre creștinism cu oameni molipsiți de învățături mincinoase; nu citi cărți despre creștinism scrise de dascăli mincinoși. Adevărul se află în tovărășia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoțește și o ajută duhul diavolului, care este minciună și părintele minciunii.
Cel ce citește cărțile dascălilor mincinoși intră negreșit în părtășie cu duhul viclean și întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu ți se pară ciudat și de necrezut; așa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinții Părinți.(…)
De ce ți-ai îngăduit a-ți mâzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete și întipăriri neduhovnicești, fără a lua aminte cu înțelepciune și fereală:”Cine este scriitorul, ce scrie el?”, curăță cele scrise de scriitori străini, curăță prin pocăință și lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu.(…)
Nu-ți este îngăduit să citești alte cărți despre religie decât cele scrise de către Sfinții Părinți ai Bisericii Sobornicești a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fiii săi.
Iar dacă gândești altfel și socoți porunca Bisericii mai puțin întemeiată decât socotința ta și a celorlați de un cuget cu tine, atunci numai ești fiu al Bisericii, ci judecător al ei.
Mă numești mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea și în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne, cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit, decât ca, având toate părutele calități, să mă fac mai deștept decât ea și, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare și a mă despărți de ea. Adevăraților fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu.(…)
Marii bineplăcuți ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputința cea de obște a tuturor oamenilor, s-au înfricoșat de otrava eresului și a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toată râvna de împreună vorbirile cu oamenii molipsiți de învățăturile cele mincinoase și de citirea cărților eretice. Având înaintea ochilor căderea preaînvățatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel bun de gură și a altor bogați în înțelepciunea acestei lumi, ce au pierit din pricina nădăjduirii în sine și a părerii de sine, ei au căutat mântuirea și au aflat-o în fuga de învățăturile mincinoase, în ascultarea de Biserică până în amanuntele cele mai subțiri…”
3. Francisc de Assisi – se sustițne, că este sfânt, însă este o altă mare blasfemie, însușită ca urmare a pervertirii învățământului teologic și întărită de atitudinea publică a Ierarhiei față de erezia papistasă. Rugăciunile în comun, relațiile ecumeniste unde Ortodoxia este pusă pe același nivel cu erezia, emisiuni în mass mesia comune, prezența cardinalilor la Sfintele Slujbe, primirea papei ca pe un arhiereu al Bisericii, ploconirea în fața lui, îmbrățișarea acestuia, năucesc turma, smintesc, lovesc și slăbănogesc -până la moarte- constiința ortodoxă. Argumentele de la pct 1 demonstrează în mod cert că nu există sfințenie în adunarea papistașă și venim doar cu o mică completare la acelea:
Schisma definitivă s-a produs în anul 1054,  însă „pentru prima dată, Papa franc Serghie IV, în anul 1009, în epistola sa de întronizare, a adăugat Filioque în Simbolul de Credinţă, iar Papa Benedict VIII, în anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul cu Filioque în cultul Bisericii, drept care Papa a fost șters din dipticele Bisericii Ortodoxe”, adică încă de atunci a încetat pomenirea, comuniunea, întrucat adaosul eretic fusese dat anatemei la Sinodul 8 Ecumenic, din 879-880, așa cum explică pe larg IPS Ierotheos Vlahos: Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papalitate – Forum Crestin Ortodox
Franscisc de Assisi moare la 1226 și este declarat sfânt dupa 2 ani de către prietenul său, întemeietorul Inchizitiei papa Grigore al IX -lea,  adică la aproape două secole de la ruperea de Biserica cea Una.
Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov  în cartea sa „Despre înșelare”, pag 59-60, Editura Anestis 2005, nu lasă nici cea mai mică urmă de îndoială, asupra faptului că înșelarea demonică îl stăpânea pe Francisc de Assisi:
„Ca pildă de carte ascetică scrisă în acea stare de înșelare, numită „părere” putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numită „Urmarea lui Hristos”. Ea răsuflă o patimă subțire a dulceții și o cugetare semeață, care naște în oamenii orbiți și plini pe deasupra peste măsură de patimi, o desfătare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericiții și întunecații ! Ei nu pricep, că adulmecând damful subțire al patimilor care trăiesc în ei, se îndulcesc de el, socotindu-l în orbirea lor, mireasmă a harului! Ei nu înțeleg că de desfătarea duhovnicească sunt în stare doar sfinții, că înaintea desfătării duhovnicești trebuie să meargă pocăința și curățirea de patimi, că desfătarea duhovnicească nu stă în puterea pacătosului, că el trebuie să se cunoască pe sine ca fiind nevrednic de desfătare, să o alunge, dacă aceasta va începe să-i dea târcoale, să o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vădită și pierzătoare amăgire de sine, ca pe o mișcare subțire a slavei deșarte, a cugetării semețe și a patimii dulceții.  În pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vârtoasă înșelare demonică Franscisc de Assisi, Ignatiu de Loyola și alți nevoitori ai latinilor (Dupa căderea Bisericii de Apus de la cea din Răsărit), recunoscuți de ei ca sfinți. „Atunci când Francisc a fost răpit la cer” spune scriitorul Vieții acestuia, „Dumnezeu Tatăl, văzându-l, S-a întrebat, fiind pentru o clipă în nedumerire: cui să dea întâietate, Fiului Său Celui după fire, sau fiului după har- Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai hâd decât această hulă, ce poate fi mai întristător decât această amăgire!”
    Vrednicul de pomenire, George Macris , preot din Biserica Ortodoxa Rusă din Afara Granițelor, a făcut un amplu studiu în care arată lămurit, în duh patristic, înșelarea în care a trăit acest ascet latin,
„…Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilităţii (negreşelniciei) personale . Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc şi, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, şi Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărţire către franciscani, atunci când a rostit: “Acum mă cheamă Dumnezeu, şi vă iert pe toţi, fraţilor, atât pe cei de aproape, cât şi pe cei de departe, de toate greşelile şi răutăţile, şi vă şterg păcatele atât cât îmi stă în putere”. (…)
În sfârşit, aşa cum am arătat mai sus, mistica lui Francisc din Assisi arată că acest mult-cinstit întemeietor al Ordinului Franciscanilor şi-a trăit viaţa într-o înşelare crescândă, începând din clipa în care a auzit porunca de a înnoi biserica romano-catolică, în vedenia lui Hristos cel răstignit avută pe Monte La Verna, şi până în ceasul morţii sale. Oricât de uimitor le-ar putea părea unora, el a avut multe trăsături specifice lui Antihrist, care se va arăta şi el feciorelnic, virtuos, foarte moral, plin de dragoste şi milă, şi care va fi privit ca sfânt (ba chiar ca Dumnezeu) de către cei care au înlocuit Sfânta Predanie a Bisericii cu un romantism carnal.
Lucrul trist este faptul că dobândirea unei adevărate legături duhovniceşti cu Hristos nu a fost niciodată posibilă pentru Francisc, căci, aflându-se în afara Bisericii lui Hristos, îi era cu neputinţă să primească Harul dumnezeiesc sau vreunul dintre darurile Sfântului Duh. Darurile sale, însă, au venit de la un alt duh„.
            Considerăm că alte dovezi despre lipsa de sfințenie din adunarea catolicilor ar fi de prisos, iar cele de mai sus sunt întărite de Sfântul Nicodim Aghioritul, în Pidalion- Cârma Bisericii, unde zice că papistașii sunt „eretici vechi și nebotezați”, de aceea a propovădui altceva este hulă împotriva Duhului Sfânt.
Preasfințiți părinți Ierarhi,
 E.  Am repetat de multe ori cuvintele mânie dumnezeiască sau urgie, pentru a sublinia efectul nenumăratelor blasfemii aduse Duhului Sfânt, iar o parte le-am amintit mai sus. Precum se poate vedea nu sunt plăsmuiri ale noastre, ci chiar se petrec în mod nefiresc în Sfânta noastră Biserică provocând, dovedit, mari daune duhovnicești. Prin aceste hule, mulțime de păcate și lipsă de pocăință, supărăm pe Dumnezeu și atragem „îngrozirea Lui cea dreaptă” precum la Potop, sau Sodoma. Apusul, care după ce s-a răzvrătit, și-a pierdut Harul devenind aidoma acelei cetăți, însă obiceiurile lui satanicești le impune nouă prin „falanga a 5 a”, aducând foc, pucioasă și tartru pe meleagurile noastre. De aceea ne adresăm presfințiilor voastre arhipăstori, rugându-vă cu dragoste și smerenie să luați neapărat și fără întârziere măsuri, care sa întărească Biserica, Neamul și Țara- a căror distrugere se dorește.
 Așadar, vă rugăm, ca pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să:
a.- Condamnați ecumenismul, care este „produs al fiarei din adâncuri” și cea mai mare erezie din veac -ce înglobează toate ereziile vechi și noi. „Ecumenismul…este o construcție satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă și înfricosătoare sau mai bine zis o panerezie. Este o sinteză de religii, filosofii și tradiții care urmărește o unitate nefirească și grotescă. Este o înșelăciune vicleană, urzită de un plan satanic care susține că nu există nicăieri un Adevăr unic,absolut și unitar, deci nici în Ortodoxie. Ecumenismul devine, astfel, un monstru care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece și să mistuie toate  religiile…Ecumenismul este asemenea unei vijelii înspăimântătoare care se pregătește să dărâme, după cum își închipuie, Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească Biserică a Lui Hristos..
Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care își concentrează toată nebunia distructivă împotriva Ortodoxiei, pentru a o nimici și a o face să dispară. Și aceasta pentru că știe ca numai Ortodoxia deține adevărul nefalsificat și că numai prin ea omul se poate mântui…„ pg 14-15 din „Ecumenismul fără mască” ce ar  trebui citită de fiecare ortodox. Deși vedem nebunia și demonia acestei erezii, iată că ea se predă în diferite forme în seminarii și facultăți, se vorbește ca de un lucru necesar și pozitiv, de un „ecumenism lucid”, însă adevărul îngrozitor este că prin ecumenism ne războim ca năucii cu Domnul Iisus Hristos, Care va izbândi doar cu o suflare ce ne va arunca în veșnica gheenă de nu ne lepădăm acum de blestemata de erezie, dată anatemei de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, anatemă ce reprezintă un mare și stringent semnal de alarmă, ce nu poate nicicum a fi ignorat de oameni normali la cap și mai ales cu frică de Dumnezeu:Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice.
Pe de altă parte VĂ MULȚUMIM , că nu ați recunocut schisma provocată de Patriarhul Ecumenic în Ucraina!  Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nici sângele mucenicesc nu poate șterge acest păcat” – al schismei și tot el zice că: „ a provoca scindări în Biserică, nu e mai puțin rău decât a cădea în erezii…” Patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Ciprului declară public că „Cel proclamat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu drept Întâistătător al Bisericii Ucrainei nu are nicidecum hirotonie canonică” și că acela provine din grupări schismatice:Epifanie Dumenko.
b. -Retrageți Biserica Ortodoxă Română din Consiliul Mondial al bisericilor, organism antihristic dovedit, iar prezența noastră în el, ca membru egal cu ereziile și sectele, reprezintă un afront demonic adus Cerului, cu consecințe veșnice devastatoare, cu atât mai mult cu cât prin această ramură a ocultei se „caută unitatea Bisericii”! „Ce poate fi mai hâd, mai grotesc” decât această hulă? În acest CMb, ne-am înhăitat cu cei fără succesiune apostolică care nici nu suportă cuvântul ”ortodox” și sunt luptători împotriva: învățăturii Bisericii; Sfintei Tradiții; preacinstirii Maicii Domnului; cultului Sfinților; Sfintelor Moaște; Sfintelor Icoane, răstălmăcind după voia lor Sfânta Scriptură. Spunea un părinte :„Biserica nu are ce dialoga cu aceștia, ci ei trebuie sa stea în genunchi, ca semn de pocăință, și să ia notițe, în timp ce ortodocșii îi învață cu dragoste și smerenie”. Din păcate nu se întâmplă asta în CMb ci din contră, ai noștri au fost influiențați de erezie, pe care apoi au sădit-o în vie.
 
c.-Respingeți Sinodul din Creta 2016 ca fiind neortodox, dăunător Bisericii, înșelător și pierzător sufletelor. Un sinod care s-a abătut total de la linia marcată de Sfinții Părinți, un sinod organizat de dușmani ai Bisericii și care a luat decizii împotriva ei, fără mari împotriviri, datorită presiunilor exercitate și a șantajului . Amintim aici doar faptul că din 24 de membri ai delegației sârbe, 17, adică marea majoritate au votat împotriva deciziilor sinodului, dar în baza regulamentului tiranic care stipulează că doar votul Patriarhului contează, B.O. Sârbă a fost trecută abuziv, că ar fi acceptat acele hotărâri neortodoxe. Delicte de natură a influiența rezultatul final au fost semnalate și în Biserica Ciprului și a Greciei. Nu poate fi Ortodoxie, unde principiul sfânt al sinodalității a fost eliminat, unde 10 patriarhi au decis în numele a 1000 de episcopi (total ignorați) și a întregii Biserici. Anexăm un articol în care se arată obligativitatea și absoluta necesitate a existenței sinodalității, în care este prins și un cuvânt al Sfântului Paisie Aghioritul, respectiv: „Dacă în Biserică Sinodul sau în Mănăstiri Sinaxa nu funcționează corect, atunci, deși vorbim de duh ortodox, îl avem totuși pe cel papal. Duhul ortodox este ca fiecare să-și spună și să semneze părerea sa, iar nu să tacă pentru că se teme sau să lingușească pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau cu starețul”.Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii – ORTODOXIA CATHOLICA
Rugăm citiți spre lămurire, Decizia ortodoxă, fermă, mântuitoare a Sfântului Sinod  B.O.Bulgare: Comunicatul integral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria despre Sinodul din Creta și cel mai controversat document al său. „Sinodul care a avut loc în Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici panortodox” – Portalul „Moldova Ortodox a cărei atitudine vă rugam să o urmați, spre a evita căderea noastră în erezie, precum Apusul apostat. Bulgarii au dat dovadă de demnitate și în timpul vizitei papei Francisc și au avut curajul să se retragă din blasfemiatorul Consiliu Mondial al bisericilor, ca și Biserica Ortodoxă a Georgiei- care are același mesaj despre Sinodul din Creta DECIZIA FINALĂ A BISERICII GEORGIEI cu privire la pseudo-sinodul din Creta
d.-Anulați acordurile neortodoxe de la Balamand, Cambesi, prin care se recunosc ereziile papistașă si monofizită ca fiind Biserici, deși în fapt sunt condamnate de Sfinții Părinți ai Sinoadelor Ecumenice. Astfel, o parte din Ierarhia B.O.R., prin recunoașterea -singulară- la nivel sinodal a acestor acorduri profund trădătoare, încearcă utopic să amestece Lumina cu întunericul, Adevărul cu minciuna, însă eșuarea va fi tragică, corabia noastră se va izbi de colții stâncilor din adâncuri și ne vom îneca cu toții, păstori și mireni, laolaltă. Redăm aici ca model de ortodoxie și demnitate Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, care a respins cu fermitate, ca de neacceptat, atât aceste acorduri eretice cât și alte abateri :1. Biserica Georgiei a condamnat Acordul de la Balamand si recunoasterea tainelor eterodocsilor sau Teoria Ramificatiilor (1998) 2.ACORDUL DE LA BALAMAND SI SINODUL BOR (un dialog interesant)
e.-Interziceți rugaciunile în comun, care reprezintă urâciune în fața lui Dumnezeu și în plus arată lipsa noastră totală de dragoste față de cei din afara Bisericii (întrucât nu mărturisim adevărul mântuitor), dar și față de propriile oi care sunt smintite de astfel de „slujbe”. De asemenea rugăm interzicerea burselor la facultățile eretice papiste sau protestante, nerecunoașterea diplomelor ca având vreo valabilitate în Biserică, retragerea de pe anumite poziții a acelora care le ocupă pe baza acelor studii sau reevaluarea lor după urmarea unor studii intensive pur ortodoxe, care să-i reașeze în matca patristică;
f.-Opriți modificarea cărților de cult, și readucerea lor la conținutul original. De exemplu, la negocierile cu monofiziții (care au răpit numele de ortodox- a se vedea întrebarea 10 din cartea „Despre  Monofizism”), s-a hotărât ștergerea mențiunilor despre ei ca fiind eretici, iar noile tipărituri să nu mai conțină astfel de referiri, așa cum vedem în acest document oficial la pg 1-2:1.https://saccsiv.wordpress.com/2011/10/16/document-acordul-dintre-ierarhi-bor-si-ereticii-monofiziti/, Modificări a suferit și Moliftelnicul, Prohodul Domnului, samd. O inovație nepotrivită observată în multe biserici o vedem și în Sfanta Liturghie, când adeseori nu se respectă tipicul sărind peste „Cei chemați ieșiți…”, iar rugăciunile lăsate de Sfinții Părinți să fie citite în taină, se rostesc cu glas tare în timp ce strana cântă după regulă, provocând în parte cel puțin, o stare de disconfort auditiv, neziditor,  întrucât nu se pot asculta două teme diferite în același timp, oricât ar fi ele de frumoase. Așa cum profesorul nu poate asculta oral doi elevi, concomitent, unul la muzică, altul la geografie și să înțeleagă el și clasa, tot așa nici credinciosul obișnuit nu poate cuprinde și cântarea și rugăciunea, ci mai degrabă nu înțelege nici una nici alta.
g. -Reintroduceți Slujba Sinodiconului din Duminica Ortodoxiei întrucât reprezintă adevărată cateheză stabilită de Sfinții Părinți și zid apărător pentru turmă împotriva lupilor. Este de neapărată nevoie să cunoaștem anatemizările, pentru a nu cădea în capcane ale nenumăratelor învățături născocite de cel rău. Credem că retragerea Sinodiconului a fost impusă de ecumeniști, cu scopul clar de a nu cunoaște poporul dreapta învățătură și pentru a-l putea mâna cu viclenie, prin „dialogul dragostei” în brațele lui antihrist. Anexăm un art. cu Slujba Sinodiconului:
h. CURĂȚIREA învățământului teologic de erezii, rătăciri și alte cursuri de natură a întina învățătura ortodoxă. Mare pagubă s-a produs Dreptei Credințe, prin introducerea în învățământul teologic a unor teme străine duhului patristic, dar apropiate celui antihristic, astfel că pe perioada studiilor conștiința elevilor și studenților este pervertită, ajungând ca la absolvire să aibă cuget ecumenist și să creadă sincer că este un lucru bun pentru Biserică și omenire, în general. În fapt, din cele câteva exemple date mai sus se poate vedea că ecumenismul este de sorginte diabolică și prin sionism și masonerie se lucrează în mod viclean la slăbirea Sfintei Ortodoxii.  Masoneria recunoaște și se laudă cu faptul că militează ferm pentru ecumenismul intercreștin dar și pentru unirea tuturor religiilor și că s-a impus cu autoritate ca o punte de unire. Probabil, ca o recunoaștere a meritelor sale, se acceptă desfășurarea unor ceremonii specifice religiei masonice, sau sunt Împărtășiți în catedrale ortodoxe așa cu vedem în aceste imagini:1.Masoneria infiltrata in Ortodoxie: patriarhul ecumenist Bartolomeu al Constantinopolului impartasind masoni – † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară 2. Ritual masonic intr-o biserica din Timisoara!
Pe lângă toate celelalte sminteli pomenite din învățământul teologic, mai arătăm și pe aceea creată de „Istoria Religiilor” a lui M Eliade. Credem că se putea prezenta doar cu mențiunea clară: AȘA NU! Această scriere nu are nimic a face cu Ortodoxia și devine o piatră mare de poticnire, atâta timp cât cursanților nu li se spune că acolo sunt numai erezii, care în loc să fie condamnate sunt oarecum lăudate și astfel se inoculează ideea că sunt învățături care cuprind o parte de adevăr revelat. Ori noi știm că religiile orientale sunt IDOLATRII, iar idolii demoni, ceea ce trebuie să ne sperie și să lepădăm astfel de modele, numai cu numele ortodox, precum acest Eliade, care prin testament a dorit să fie incinerat, iar slujba de înmormântare să fie oficiată neapărat un pastor neoprotestant negru.  „Istoria religiilor” nu are ce căuta în învățământul teologic, decât dacă are un scop obscur. Numai prin simplu fapt că se vorbește laudativ despre Hinduism– care are ca unică bază magia neagră, este arhisuficient pentru a  fi aruncată pe foc și nu studiată de viitorii păstori. Cuviosul Serafim Rose ne atenționează cu privire la hinduism și la scopul lui: Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”.
De asemenea și Șamanismul este prezentat ca ceva pozitiv, însă iată ce defiție limpede găsim până și în DEX: „Cultul spiritelor, în special al celor rele”, „ansamblu de credințe și practici magice” „ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri și formule magice…” .  Mai amintim și de YOGA mult apreciată (și practicată) de Eliade, însă din fericire sunt nenumărate scrieri și dovezi de netăgăduit, că este diabolică. În acest sens prezentăm doar câteva cuvinte ale Sfantului Paisie Aghioritul: https://saccsiv.wordpress.com/2019/10/07/video-cuviosul-paisie-aghioritul-despre-yoga-si-hinduism-transcript-in-limba-romana/  si ale parintelui Arsenie Papacioc: Parintele ARSENIE PAPACIOC – DESPRE YOGA
De asemenea părintele Gheorghe Anițulesei atrage atenția credincioșilor, că cei care practică diferite forme de Yoga se demonizează: Pr.Gheorghe Anitulesei Despre yoga .
Așadar este de neînțeles dpdv ortodox, motivul pentru care se studiază Eliade în învățămantul teologic, însa luând în calcul ecumenismul și scopul lui, concluzia cea mai potrivită este a unui preot care zice:„Cu Eliade îi zăpăcește de cap”, adică pe viitorii păstori, care ca preoți au cea mai grea misiunue a omului pe pamânt, dar și cea mai frumoasă și măreață. Tocmai de aceea ei sunt  abătuți de la cale prin diferite metode, cu scopul final de pierdere deplină de către turmă, a conștiinței dogmatice- ce reprezintă cea mai eficienta armă împotriva instaurării religiei mondiale a antihristului.
În întreaga operă a lui Eliade tronează desfrâul exacerbat, adunat din toate religiile și din care pare că și-a făcut un scop în viață. Recomandăm a se citi articolul de mai jos în care o serie de mari personalități își exprimă opinia față de scrierile și persoana acestuia, și redăm parte din ce spune marele teolog Nichifor Crainic care îl definește ca fiind un: „pornograf maniac… toate (carțile sale n.n.) au același conținut acumulat și interpretat cu o perseverență demonică în sensul unui sexualism universal. M.E. este un sexolog maniac. Maniac fiindcă e obsedat de una și aceeași temă, fortificată mereu cu aberații culese din superstițiile preistorice ale omenirii, pentru a clădi pe temeiul lor o vedenie pansexuală a universului. Mircea Eliade îngrămădește cu erudiție mai mult decât normală toate aberațiile erotomaniei culese care vorbesc despre practicile și riturile obscene chineze, hinduse, arabe,egiptene,eline și medieval-europene, înșirate în milionimi de citate…e un capitol (în studiul despre Yoga hindusă n.n.) uluitor de detalii scabroase, în care cu o plăcere nestăpânită, dă lista numelor proprii în toate dialectele orientale ale organelor și acțiunilor erotice și mai ales contra firii….această nomenclatură anatomică de dicționar obscen nu dovedește decât gustul morbid al autorului”.  Criticul literar George „ Călinescu afirmă că: …în toate romanele lui M.E. eroul posedă pe toate femeile practicabile din familie. Lucrurile decurg cu o mare impuritate. E de ajuns a spune că nuvela e stăpânită de trei experiențe sexuale: dorința de împerechere cu o moartă, dorința de împerechere cu un copil și dorința de copulare cu o bolnavă (la accidentul calendaristic)”:https://saccsiv.wordpress.com/2013/06/17/a-fost-mircea-eliade-un-ratacit-incinerat-ceremonie-funerara-la-capela-rockefeller-serviciul-divin-condus-de-un-eretic-asta-a-dorit-in-testament/
Nu putem să fim decât profund dezamăgiți, că îngăduiți ca în cadrul Facultăților de Teologie să se studieze „opera” păgână a lui Eliade, profund smintitoare și blasfemiatoare, care întinează învățătura Bisericii și conștiința cursanților. In loc să se studieze în duhul Sfinților Părinți, iată de ce duh demonic au parte bieții studenți! Oare li se spune ce zic Sfinții despre papistași, sau Origen, sau monofiziți…? Credem ca nu. Fericiți cei care după absolvire întâlnesc duhovnici de la care primesc adevărul de credință, după ce ani de zile li s-a inoculat otrava minciunii.
Vă rugăm din suflet, scoateți neapărat ereziile din învățământul teologic, altfel vom avea de dat greu răspuns la Judecată, așa cum chiar Domnul Iisus Hristos ne avertizează la Matei 5:19 :” Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărația cerurilor”. Și Se referea la iotă si cirtă, ori aici e ditamai aisbergul! Iar că „foarte mic se va chema”, înseamnă ca acela va avea parte de iad în veșnicie, după tâlcuirea Sfinților Părinți.
i.- Înlocuirea „crucilor” cu trei brațe orizontale  ce se află pe turlele multor biserici, întrucât forma arată, în mod cert, că nu este Crucea pe care Domnul Iisus Hristos a purtat-o pe spate; nu este cea pe care a fost Răstignit;  nu este cea care s-a arătat de către Domnul pe cer Sfântului Împărat Constantin cel Mare; nu este cea care a fost aflată de Sfânta Împărăteasă Elena; nu este cea înălțată de Sfântul Patriarh Macarie; nu este cea cu care noi ne însemnăm; nu este cea pe care o purtăm; nu este cea cu care însemnăm bucatele; nu este cea folosită la sfințirea apei sau la binecuvântarea credincioșilor de către preoți; nu este cea pe care o sarutăm în Biserică; nu este cea „rusească”; nu este cea din cimitire; nu este cea purtătoare de Har!  Așadar nu reprezintă adevărata Cruce– care este armă împotriva diavolului!
Știm că înșelătorul încearcă să copieze pe Domnul nostru, în toate privințele și se arată inclusiv ca înger de lumină, spre a ne prinde în mrejele sale. Așa cum Domnul are Apostoli, Prooroci, Învățători.. are și el, dar care propovăduiesc minciuna. Are Domnul Hristos Biserică, …a făcut și el sute de pseudo-biserici – ce duc în iad oamenii înșelați. Are Domnul Iisus Hristos Cruce,…voia și el una, dar care să desființeze semnificația Crucii mântuitoare. Astfel au fost adăugate două brațe orizontale, dispuse la distanțe egale care întretaie verticalitatea cu scopul, credem noi, de a anula „toată Înălțimea, toată Adâncimea și toată Lățimea” cum spune părintele Arsenie Papacioc, despre însemnătatea semnului Sfintei Cruci făcut pe trupurile noastre, în mod corect, ortodox. Undeva, un părinte spunea ca însăși trupul nostru este făcut în formă de Cruce, mâinile întinse reprezentând brațul orizontal.
Crucea cu trei brațe orizontale este cunoscută și sub denumirea de așa zisa „cruce a lui Baphomet”, un diavol cu chip de țap, pe  al cărui tablou se află și acest însemn purtat de marii masoni ai lumii sau folosit de ei lângă semnatură, întărind-o ca și cu un sigiliu sau stampilă. Din acest considerent, cu dreptate spunea un cunoscut părinte: „Având în vedere că această „cruce” a fost împropriată de masoni, noi, ca ortodocși, trebuie să o retragem, pentru a nu sminti. Pentru că omul se întreabă: Măi, nu cumva părintele, episcopul e și el…?!”https://saccsiv.wordpress.com/2010/03/19/ortodoxia-si-masoneria-ierarhi-masoni/
Motivatia ca ar fi voievodală, patriarhală, artă populara, nu poate înlătura suspiciunea atâta timp cât, clar, nu este Crucea Domnului. Noi nu vrem să ne închinăm, nici nu vrem să vedem pe turle decât numai Crucea cea mântuitoare a Domnului! Aceasta ni se va arăta și la Înfricoșata Venire a Doua. Noi cinstim doar Crucea Domnului nu o altă cruce, fie a Sfântului Apostol Petru, sau a Sfântului Apostol Andrei, cu atât mai mult altele de proveniență cel puțin dubioasă. Acelea nu sunt purtătoare de har și nu sunt arme împotriva demonilor, de aceea credem că este nepotrivit ca astfel de însemne să fie așezate pe biserici.  Ca urmare, vă rugăm insistent, de dragul Crucii Domnului, dispuneți înlocuirea lor, lucru posibil fără un efort financiar deosebit, dar cu un câștig duhovnicesc imens.
j. Vă rugăm să luptați pentru neimplicarea României într-un razboi cu Rusia! Vă rugăm să porniți pe toate fronturile, ofensiva pentru salvarea Țării! Vă rugăm faceți tot posibilul pentru a îndepărta orice risc care ar aduce miros de praf de pușcă pe meleagurile noastre!
 Vă  rugăm să nu pregetați nici un efort, nici o jertfă și să folosiți toate drumurile, toate căile, toate cărările, toate mijloacele duhovnicești și omenești posibile, pentru evita plănuita noastră distrugere:🔴 LIVE: Părintele Cătălin Dumitrean și Părintele Gheorghe Colțea discută despre pacea lumii
Vă rugăm să vă implicați ca niște adevărați părinți și păstori ai noștri ! Vă rugăm utilizați toate canalele de comunicare către Vest dar mai ales Est, făcând cunoscută dorința noastră de pace, altfel va fi mult mai tragic deznodământul decât cel de după „Ribentrop-Molotov”.
Vă rugăm nu lăsați să decidă pentru noi cei care nu reprezintă interesul poporului român, întrucât aceia au alți stăpâni.
Vă rugăm interziceți clerului a se implica public în conflictul de la granițe, prin afirmații dușmănoase la adresa Rusiei, întrucât astfel se atrag  represalii împotriva noastră. Rugăm clerul să se implice strict pentru pace și neutralitate, nu să provocăm ura celor puternici care ne vor nimici. Astfel de atitudini nu sunt în favoarea Țării, a Neamului, a Credinței !
Vă rugăm, să luați atitudine și să dezavuați public declarația recentă a lui Vasile Bănescu în care atacă dur pe Patriahul Kiril și pe Vladimir Putin, iar prin asta direcționează asupra poporului nevinovat consecințe nefaste, cum nu au mai fost în istorie: Vasile Bănescu, mesaj dur despre Patriarhul Kiril al Rusiei: „Un opulent patriarh demisionar din punct de vedere moral” Al cui joc îl face purtătorul de cuvânt al Patriarhiei de postează o astfel de declarație lipsită total de diplomație- absolut obligatorie măcar de dragul poporului-, o declarație dușmănoasă, ce pune în pericol major un întreg popor? Dacă nouă ne fac cu siguranță mult rău, cui folosesc aceste afirmații provocatoare, jignitoare, defăimătoare?
Vă rugăm insistent să vă așezați în fruntea poporului năpăstuit și să-l apărați cu orice risc, de cozile de topor în primul rând, de vânzare ca sclavi, de jaf, de risipire, de nimicire prin război sau alte metode folosite împotriva lui.
Vă rugăm nu îngăduiți să fim batjocoriți, umiliți, tâlhăriți și sărăciți ca și cum am fi o turmă fără păstor, ci urmați Sfântului Ioan Gură de Aur! Iar noi cu toții suntem datori, sa ne  îndreptăm, să lepădăm smintelile, să ne întoarcem în matca ocrotitoare a dreptei credințe, pentru ca Dumnezeu să ne apere și să păzească cetatea noastră de orice rău. 
De aceea, ne dorim foarte mult ca pe lângă Sfintele Slujbe zilnice, chemarea la pocăință, la schimbarea vieții, la îndreptarea obiceiurilor, la rugăciune neîncetată… să se organizeze cu multă smerenie și dragoste, neîncetat, MARI PROCESIUNI RELIGIOASE, în toate orașele și satele, în toate parohiile, cu  Sfintele Moaște, cu Sfânta Cruce, cu Sfintele Icoane, chemând ajutorul lui Dumnezeu, ocrotirea Maicii Sale și mijlocirile Sfintilor! Credem că acesta ar fi cel mai grăitor demers „diplomatic” către Est sau Vest și mai ales către CER! Numai gândul la ieșirea Sfinților în procesiune cu milioane de credincioși e o mare bucurie, dătătoare de speranță. Este nevoie de implicarea totală a Preasființiilor voastre, pentru a evita efectele devastatoare provocate de viitoarele conflagrații ce par a se apropia tot mai mult, și de lăcomia diabolică a puternicilor lumii, corporații sau guverne.
Și vă rugăm, nu procedați ca pâna acum!
Am pierdut deja câteva războaie datorită lipsei de implicare din partea pliromei, cler și popor. În cel cu avorturile și „contraceptivele”- care ne-au decimat Neamul-, în loc de contraofensivă în masă, a laicatului, a preoțimii, a ierarhiei, frontul a fost abandonat și turma lăsată pradă bisturiului și nenumăratelor otrăvuri- ce au și nimicit-o. După acest genocid satanic, cu zeci si zeci de milioane de victime nevinovate, am rămas cu plânsul necontenit al propriilor prunci, ce atrage negreșit mânia dumnezeiască, pentru cruzimea incomparabil mai mare decât a regelui Irod, pe care îl vom urma. In loc să ducem un război pe viață și pe moarte cu țelul de a obține încă de la zămislire dreptul la viață a fătului uman, noi toți am recurs la acțiuni  doar de fațadă, am evitat lupta fățișă și am părăsit pe cei care erau pe câmpul de bătălie în apărarea pruncilor nenăscuți, pe motivul „să nu ne pierdem pacea”. Vrednic de cinste este neamul țigănesc care și-a umplut casa de copii cu nădejdea la Dumnezeu, și vrednic de gheena este neamul românesc cu ultimele generații, care de dragul zeului comodității ne-am lăsat manipulați de mass media aflată în slujba ocultei, și am sfârșit a ne închina lui Baal Moloh. Vai nouă!
Am fost înfrânți și în războiul de desnaționalizare și de risipire a poporului. Am capitulat lamentabil în cel de demolare a Țării. Am pierdut pe toate fronturile. Iar aceste războaie inițiate și suținute de forțele întunericului au fost duse împotriva Bisericii Domnului, Ortodoxia, ea a fost ținta principală și în parte au reușit să o slăbească, prin diminuarea dramatică a mădularelor ei- ca urmare a pruncuciderii și „contraceptivelor”, cât și prin efectul duhovnicesc al fărădelegii ce ne-a luat simțul, văzul, auzul și puterea de a ne ține departe de erezii de genul celor prezentate și care ne despart de Dumnezeu, precum vedem în pilda cu Avva Aghaton și care reprezintă întreaga învățătura a Bisericii, a Tuturor Sfinților:Erezia este despărțire de Dumnezeu.
                Referitor la perioada plandemiei, o parte dintre arhierei au abandonat poporul, lăsându-l la mâna „științei” ce tocmai experimenta genetic niște „medicamente” produse în laboratoare dubioase. Unii ierarhi au fost convinși de presa oficială că totul e în regulă și au îndemnat la injectare, devenind propagandiști ai sistemului, precum  Ips Irineu al Olteniei, Ips Calinic al Argeșului, Ps Ignatie al Hușilor, IPS Nifon al Târgoviștei, IPS Casian al Dunarii de Jos.
 In același timp bioeticianul Virgiliu Gheorghe afirmă în art. următor, că dpdv ortodox, vaccinul trebuia refuzat, măcar dintr-un motiv, și anume acela că fiola conține celule de la copii avortați: COVID-19 în varianta Delta și opțiunile ei terapeutice (IV) | Familia Ortodoxa .Tot aici spune că există peste 1000 de studii ce demonstrează toxicitatea vaccinului. Alte zeci și zeci de mii de medici precum și specialiști de top mondial, susțin același lucru. Ei au luptat pe viață și pe moarte pentru a apăra adevărul știintific, în toată lumea, în Europa, dar și în România. Este regretabil că toate aceste voci de notorietate, au fost ignorate, timp în care în biserici s-a distribuit gogoașa guvernamentală : „Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită. Voluntară. Sigură.” Un slogan mincinos, întrucât nu este nici gratuită, nici voluntară, nici sigură, ci produce daune genetice devastatoare, nenumărate boli grave și decese.  Prezentăm la întâmplare două articole cutremurătoare: 1.https://saccsiv.wordpress.com/2021/08/26/foto-putrezirea-pielii-ingrozitoarele-efecte-ale-vaccinului-anti-covid/ 2.Vaccinații au un cod pe care îl captează bluetooth-ul telefonului. În ce scop?, însă pe timpul plandemiei au fost  zeci de mii asemenea dovezi, care din păcate se vor înmulți constant.
Când informația  despre „Eroarea medicală a secolului”-ce afectează viața și sănătatea omenirii, abundă, nu putem să nu fim mâhniți de atitudinea cel puțin ignorantă a unor ierarhi și a mulțime de preoți înhămați de sistem la „imunizarea” poporului, dar care au tăcut cu privire la tratamentele criminale de la ATI, care inevitabil duceau la deces: Masacrul din spitale: Le dădeau oxigen la maxim pacienților până le ardeau plămânii, inclusiv oxigen tehnic, industrial, nu medical. Mărturie tulburătoare despre ce se întâmpla în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea: Mureau cu zile!VIDEO Și acesta este doar un aspect sinistru din cele multe de la ATI și doar una din miile de mărturii, despre care ar fi trebuit vorbit. Din fericire, mulți medici din România, de dragul poporului, și-au riscat cel puțin cariera, apărând adevărul și punându-ne în gardă față de intențiile criminale ale unui sistem corupt. Nu dăm decât 1-2 exemple întrucât ar trebui zeci de pagini să-i cuprindem pe toți: 1.https://www.activenews.ro/covid-dezvaluiri-covid/Dr.-Damian-Baciu-spulbera-in-18-puncte-propaganda-criminala-a-Ministerului-Sanatatii-pentru-vaccinarea-copiilor-de-la-5-ani-in-sus-Pentru-UN-MEDIC-incitarea-la-actiuni-ce-pun-in-pericol-viata-copiilor-este-UN-ACT-CRIMINAL-DEZONORANT-si-DESCALIFICANT-172229
Doctorul Vasile Astărăstoae arată în art. de mai sus, absurdul vaccinării și în plus prezintă  câteva din mulțimile de studii internaționale care demonstrează faptic, știintific, statistic că masca  este dăunătoare sănătații.
Cu toate acestea, s-a impus ca un idol protector chiar si după retragerea obligativității, ajungându-se până acolo încât Sfintele Icoane și Moaște le sărutăm cu masca pe față, sau le atingem cu mâna, sau le evităm pur și simplu de frica bolii. Cu referire la acest aspect Nicolaos Xionis profesor la Facultatea de Teologie a Universității Nationale Kapadistrias din Atena, atrage atentia public, că este blasfemie: Purtarea măștii în Biserică și evitarea sărutării libere a icoanelor și moaștelor reprezintă HULĂ împotriva SFÂNTULUI DUH – Profesorul universitar de Teologie Nikolaos Xionis. FILMAREA VIRALĂ de la Iubim Ortodoxia lucru de care nu ne îndoim nici noi. Gândim că pentru înlăturarea temerilor, ar fi fost potrivit ca în aceasta perioadă să ne fi întărit cu învățătura Sfântului Grigorie Palama și respectiv a Parinților de la Sinodul 9 Ecumenic despre harul necreat, sau energiile dumnezeiești necreate.
Spațiu sacru al Bisericii era în trecut singurul loc sigur de refugiu, de apărare, de vindecare, iar prin organizarea de procesiuni religioase cu Sfinte Moaște și Icoane epidemiile încetau, precum și seceta, nesfârșitele ploi, samd.  Așa procedau strămoșii nostri, iar noi, de doi ani de zile suntem precum papistașii care nu cred în harul necreat al lui Dumnezeu, fiind asemenea lui Varlaam si Achindin- anatemizați de Sfinții Părinți ai Sinodului 9 Ecumenic.
                                                     Preasfințiți episcopi,
            Cu multă durere în inimă v-am adresat câteva din gândurile noastre, nu din dorința de a supăra, sau a acuza pe ierarhii noștri, nici vorbă. Insă văzând drama în  care se află Sfânta noastră Biserică, cum este atacată din interior de cai troieni, de a 5 a falangă, trebuia să strigăm nedreptățile ce i se fac, de dragul Domnului și a Maicii Sale, de dragul poporului și al clerului indus voit, cu vicleșug, în eroare. Marea victorie a acestor năimiți, unii ajunși pe tronuri înalte, începând cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului  care a făcut mult rău (cu schisme și erezii) Bisericii este că, au reușit în mare măsura să desființeze conștiința dogmatică a clerului și a  poporului, folosind o armă perversă și letală : lipsirea acestora de cateheza ortodoxă, pe durata a zeci și zeci de ani; prin denaturarea învățământului ortodox precum și prin rugăciuni în comun, emisiuni cu dialoguri găunoase, păguboase, smintitoare, vizite, scrieri, dănțuiri prin sinagogi… și tot ce s-a arătat mai sus.
În acest fel ecumeniștii au repurtat izbândă după izbândă, fără împotrivire și în timp ce fără să înțeleagă, pregătesc demolarea Bisericii și înființarea religiei antihristului, toată lumea e mulțumită, totul e bine și frumos, dar finalul va fi mult mai rău decât al bogatului nemilostiv, acela nefiind eretic, ci doar păcătos. De nu ne întoarcem acum la Credința Sfinților  Părinți, de nu vom lepăda ecumenismul, vom urma negreșit preoților de pe Muntele Carmel, sau ne va înghiți pământul de vii precum pe Core, Datan și Abiron, sau vom pătimi precum Ahab și Izabella,… întrucât „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”.  Domnul, așteaptă întoarcerea noastră la adevărul de credință al Sfinților Parinți, întreg, fără lipsuri, fără adăugiri! Amin!
               Așa să ne ajute Dumnezeu!
 19 martie 2022
Cu dragoste pentru Biserică, Neam și Țară,
Emil Baciu,  Brașov
Ioan Haiduc, Satu Mare
Maria Haiduc, Satu Mare
Cărbunaru Iulian Mădălin, Brașov
Ion Adrian Lina,      Brașov
Daniela Elena Lina,  Brașov
Radu Silviu Cristian, București
Radu Luminița ,  București
Ene Mihai,      București
Radu Ovidiu Alexandru,  Sibiu
Dima Gheorghe,   Brașov
Condurache Nicoleta Viorica,  Brașov
Rusu Daniela,        Brașov
Ene Elena Ioana,   Brașov
Vijoli Florin,   Brașov
Ciulei Doina, Brașov
Dologa Marcel, Brașov
Dologa Andreea, Brașov
redacția OrtodoxINFO
Vlad Ioan Florin, Brașov
Mihai Brașoveanu, Brașov
Categories: Anti-Biserică

20 thoughts on “Scrisoare istorică către ierarhii Sinodului BOR – mărturie la Judecata de Apoi, că au știut de toate trădările din sânul Bisericii”

  1. Dumnezeu să vă răsplătească jertfa celor care ați scris această scrisoare foarte bine documentară în care, ca și creștină, mă regăsesc.
    Doamne, Iisuse Hristoase, ajută că această scrisoare să ajungă la inimile tuturor creștinilor, indiferent de treapta ierarhică! Așa ne sfătuiește Sfântul Paisie Aghioritul să procedăm pentru a ne apăra credința. Trebuie să vadă toți cei interesați că ne pasă de credință și de țară, ne pasă de propria mântuire. Lui Dumnezeu I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, nu vreunui om anume. Păstorii noștri trebuie să ne sfătuiască spre mântuire, să mustre păcatul indiferent cine l-ar face, nu să-l accepte tacit. Tot poporul va avea de suferit dacă nu se va întoarce la pocăință și la rugăciune. Prin serurile experimentale, prin identitatea digitală și prin conectarea la internet a ființei umane, suntem aduși jertfe necuratului. Despre acest lucru scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14. În aceste condiții, ar trebui să strigăm cu toții că nu vrem să ajungem jertfe necuratului, ci vrem să ne mântuim: și creștinii, și preoții, și ierarhii!

    Răspunde

  5. Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica, volumul III:

    Unitatea organică, nemuritoare, cerească a Bisericii ca Trup al lui Dumnezeu, organismul divino-uman, organizarea dumnezeiască se află în însăși Persoana Domnului Iisus Hristos. Această unitate este prezentă prin apostolii dreptei credinte și prin moștenitorii lor – episcopii; aceasta unitate se regaseste in toți cei prezenți care participa la adunarea evlavioasă a sfinților apostoli și a moștenitorilor lor – episcopii. Aceasta este Biserica lui Dumnezeu dintru început până în prezent; aceasta va fi de-a lungul istoriei pământului și a cerului: Una, Sfanta, Soborniceasca și Apostolica; Biserica = Dumnezeul-Om nemuritor și veșnic, Domnul Hristos, prin care se transmit toate vesniciile dumnezeiesti. Biserica simte acest adevăr cu sufletul său și cu toată inima asa cum il cunoaște și ne-o spune Sfântul Ciprian al Cartaginei:

    Cei care nu aderă la unitatea Bisericii nu au credință în Biserică. Oricine se opune și acționează contrar Bisericii nu este în Biserică. Apostolul Pavel ne spune Taina acestei unități aratand: un singur trup, un singur duh, un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu.
    Această unitate este bună pentru noi toți; in aceasta unitate să rămânem și să apărăm credinta ortodoxa, în special episcopii, care conduc Biserica, pentru ca astfel se arăta că episcopatul în sine este unul și inseparabil. Episcopatul este o Taina și fiecare episcop participă la unitatea Bisericii în întregime. La fel este și Biserica, chiar dacă se înmulțește și se răspândește prin multiplicare.
    Uite, soarele are și multe raze, dar lumina este una; Există multe ramuri în copac, dar copacul este unul ferm susținut prin rădăcină. Separați lumina soarelui de sursa sa, — unitatea nu va permite să existe lumină separată; rupe o ramură din copac, – o ramură ruptă își va pierde capacitatea de a crește. La fel și Biserica, înfățișată de Lumina Domnului, isi împrăștie razele peste tot în lume; Lumina, care se raspandeste peste tot, este una, iar unitatea trupului rămâne inseparabilă.
    În fiecare țară, Biserica își extinde ramurile, legate de trunchi; fluxuri abundente curg pe vasta întindere: dar în toate acestea, capul rămâne una, o singură sursă, o mamă, bogată de prim rang duhovniceasca. Ea este cea din care ne naștem, laptele ei ne hrănește, sufletul ei este alimentat de Duhul Sfant. Ea ne mântuiește pentru Dumnezeu, pregătindu-ne pentru Împărăția Cerurilor. Oricine se desparte de Biserică devine rob al altcuiva; cine părăsește Biserica lui Hristos, este lipsit de răsplata pregătită de Hristos: el este luptator al altcuiva impotriva Bisericii si devine inutil pentru Biserica.

    Догматика Православне Цркве – Том III (други део) – Страна 15 – Светосавље
    https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/15/

    Răspunde

  7. Lungă scrisoare, dar bună, adevărată.
    Dumnezeu să lumineze sinodul, episcopii, tot clerul ca să poată lumina poporul drept credincios.

    Răspunde

  11. Parintele staret Ioanichie Moroi de la M. Sihastria s.a rugat si a postit timp de 23 de zile, iar in a 23.a zi i s.au aratat Sfintii Trei Ierarhi si i.au zis doar sa faca ascultare ; mai marii bisericii vor da socoteala pentru ce considera Dumnezeu .
    Deci si noi sa facem ascultare si sa nu judecam ,pentru ca nu e locul nostru sa facem asta. Sa postim si sa ne rugam , cu atat mai mult cu cat acesta este anul dedicat Rugaciunii si sa nadajduim in Dumnezeu 🙏

    Răspunde

    1. Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica, vol. III

      Ierarhia

      În esență, și în toate valorile și dimensiunile ei dumnezeiești, arhieria este a Arhiereului Veșnic, a Domnului Hristos Fiul lui Dumnezeu, a Doua Persoana a Sfintei Treimi. De aceea, umanitatea lui Dumnezeu și esența și măsura Lui Arhiereasca, este Ierarhia.
      Ierarhia este de la Hristos, și Hristos este în ierarhie.

      De aceea Hristos se identifică cu ierarhia, binecuvântându-i pe Sfinții Apostoli:
      „Cine va ascultă pe voi, pe Mine Ma asculta; Și cine va reneaga pe voi, pe Mine Mă reneagă… Și iata, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”
      Deci: unde este Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu – Arhieria Vesnica, există și ierarhia și clerul pentru veșnicie.
      Biserica ca Trup a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este singura posesoare adevărata și păzitoare a Preotiei veșnice, prin cinul bărbătesc și a harului care se revarsă și se transmite constant prin Tainele Sfinte, aceste puteri divine, care se dau ființelor umane, caci le sunt necesare pentru credinta = pentru a fi mantuite atât in acesta lume, cât și in cealalta lume, de dragul lui Dumnezeu.

      Firește și logic, totul se întâmplă și se randuieste, ca și în Trupul lui Dumnezeu-Omul, un organism, care este condus continuu de legile Capului Dumnezeiesc-Omenesc – Domnul Iisus Hristos.
      De aceea, în Sfânta Tradiție Apostolică și Sfanta, adevărul este acesta:
      „Episcopul este în Biserică, iar Biserica este în Episcop”.
      Și:
      „Unde este Hristos, există Biserica soborniceasca, apostolica, ecumenică”.

      Sfantul Ignatie Teoforul, ucenic apostolic, porunceste crestinilor:
      „Toti trebuie sa respecte pe diaconi, ca si cum ar implini porunca lui Iisus Hristos; pe Episcopi ca fiind in chipul lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu; Și pe preoti ca fiind adunarea apostolilor. Fără respectarea acestei randuieli, nu există Biserică”.
      Atât ca organism, cât și ca organizație, Biserica este, prin toate relatările, o ființă unică în lumea noastră pamanteana.
      Ca organism, ea este Organismul teandric, Însuși Domnul Iisus Hristos, Care a fost extins de-a lungul tuturor secolelor și de-a lungul întregii vesnicii. Și ca organizație, este, de asemenea, o organizație asemănătoare lui Dumnezeu-Omul.
      În toate acestea, Dumnezeu-Omul și Firea umana indumnezeita din Persoana lui Hristos este întotdeauna masura supremă.
      Iar ca organizație, Domnul Hristos este singurul Cap al Bisericii.
      Unde se intampla ca El,
      Dumnezeu-Omul, sa fie înlocuit de un om, chiar si de o sută de ori infailibil, acolo este decapitat capul Dumnezeu-Omului și – Biserica nu mai este.
      Ierarhia dumnezeiască, apostolică nu mai este și, prin urmare, predania apostolică, moștenirea apostolică, nu mai este.
      Toata Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe este insusi Domnul Hristos.
      Și atunci, oamenii ce ar putea aduce și adăuga la Tradiția Sfântă = la Hristosul Dumnezeului Atotputernic?
      Potrivit Dumnezeu-Omului, toți oamenii din toate timpurile de pe această planeta a lui Dumnezeu și fiecare om în special nu sunt decât simpli cerșetori

      Simpli cerșetori care prin păcat au sărăcit complet cu moartea care le anuleaza toată veșnicia divină, tot cea ce este ceresc, toată nemurirea, toată veșnicia.
      Domnul Hristos atotcuprinzător și de necontestat pentru credința apostolică dăruiește toate bogățiile veșnice și nepieritoare ale Dumnezeu-Omului: Adevărul Etern, Dreptatea Veșnică, Iubirea Veșnică, Viața Veșnică și orice altceva pe care numai Dumnezeul iubirii – singurul Om adevărat il poate da fiecarui om.
      Prin urmare, pentru fiecare ființă umană din toate lumile, există o singură binecuvântare adevărată și o singură bucurie nemuritoare: Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Există toate Tainele în El, Dumnezeu-Omul.
      Este marea și dulcea taină a credinței noastre, a evlaviei noastre: Dumnezeu se arată în trup, se înomeneste.
      Este prima realitate a vesniciei: Intruparea. Celălalta realitate este, omul care devine dumnezeu dupa har.

      Din toate aceste motive, minunatul Domn Hristos este „masura” omului în toate lumile vizibile și invizibile.
      Ca o comunitate vizibilă asemănătoare lui Dumnezeu, Biserica este formată din suflet și trup.
      Ele alcătuiesc un întreg – trupul lui Hristos. Mantuitorul a întemeiat ierarhia și i-a înmânat autoritatea divină: să hirotoneasca, să învețe și să conduca. Ierahia se extinde ca fiind lucrarea Mântuitorului și a Sfinților Apostoli.
      Din moment ce omul este susceptibil de moarte și, prin urmare, nu poate fi cap stabil al Bisericii, Domnul Hristos, în calitate de Cap al Bisericii, este cel care conduce Biserica prin episcopi.

      Ierarhia Bisericii își arata originile de la Însuși Domnul Hristos și de la Duhul Sfânt care s-a pogorât peste Apostoli.
      Și de atunci, Taina Hirotoniei a fost extinsa continuu în Biserica Ortodoxă prin transmiterea Sfintei Taine a Preotiei. Mantuitorul i-a ales pe Apostolii înșiși și le-a dat dreptul și autoritatea de a predica Evanghelia, le-a dat Harul Preoției și puterea de a conduce.
      Apostolilor, la Invierea Sa, si le-a zis:
      „Asa cum Mă trimite Tatăl pe Mine, asa va trimit si Eu pe voi. Și când a spus aceasta, a suflat asupra lor și a zis: „Luati Duh Sfânt! Carora veti ierta păcatele, vor fi iertate; si carora le veti tine, tinute vor fi”.

      Apostolilor Săi, le-a dat autoritatea nelimitată, divină, spunându-le:
      „Orice veti lega pe pământ, va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat si în cer”.
      După ce le-a promis Apostolilor că va fi cu ei „în toate zilele până la sfârșitul veacului”, Mantuitorul i-a anunțat că slujirea lor, a harului Preotiei va fi extinsă dincolo de ei, prin succesiune apostolica, până la sfârșitul lumii.

      Împuterniciți de Însuși Mantuitorul să transfere autoritatea harului Preotiei ucenicilor lor, Apostolii i-au numit pe ucenicii lor – episcopii, pentru a-și îndeplini slujirea arhiereasca.
      În Taina, li s-a dat o binecuvântare specială pentru a conduce, declarând că în Biserică Apostolii stabilesc episcopii prin Duhul Sfânt Insuși.
      Acești succesori ai Sfinților Apostoli
      au transmis drepturile și îndatoririle ucenicilor lor, și astfel, prin succesiune apostolica continuă, conducerea apostolică se extinde continuu până în zilele noastre și va fi prelungită până la sfârșitul veacului.
      Pentru a păstra plinătatea și acuratetea acestei autorități apostolice și a drepturilor dumnezeiești, Apostolii le-au dat succesorilor lor cele mai detaliate instrucțiuni despre „cum să trăiască în casa lui Dumnezeu – Biserica Dumnezeu Celui Viu, Care este Stâlp și Temelie a Adevărului”.

      Învățăturile Sfintei Revelații demonstrează clar că scopul Bisericii este atins prin ierarhie.
      Aceasta înseamnă că ierarhia este necesară în Biserică și fără ierarhie nu poate exista Biserică, pentru că fără ierarhie Biserica nu și-ar putea îndeplini slujirea in scopul mântuirii.
      Prin urmare, este datoria evanghelică a noastra ca urmasi să ne conformam arhietipului.
      Ucenicul apostolic, Sfantul Ignatie Teoforul, scrie crestinilor:
      „Asigurati-va ca sunteti in comuniune cu episcopul, cu preotii si cu diaconii, pentru ca cei care raman in comuniune cu ei, raman in comuniune cu Hristos, care a intemeiat Biserica; iar cei care se opun acestora antementionati se opun lui Hristos Iisus.”

      Biserica este condusă invizibil de Însuși Mântuitorul, ca fiind Cap al Bisericii, și prin Duhul Sfânt.
      Apostolii nu sunt capul Bisericii, ci slujitori ai lui Hristos și slujitori ai Bisericii. Biserica lui Hristos de pe pământ este condusă vizibil de ierarhia Bisericii.
      Cea mai mare și cea mai înaltă autoritate din Biserică este reprezentată de Sinoadele Ecumenice. Hotărârile Dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice sunt obligatorii pentru toți creștinii (inclusiv clericii) din toate timpurile.
      În conducerea Bisericii locale, clericii se supun autoritatii învățăturilor și canoanelor Sfinților Apostoli, de asemenea prevederilor Sinoadelor Ecumenice, de asemenea se supun autoritatii invataturilor Sfinților Părinți.

      Догматика Православне Цркве – Том III (други део) – Страна 52 – Светосавље
      https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/52/

      👇👇👇

      În materie de credință – nu poate exista niciun compromis!

      În Domnul nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, adevărul și viața sunt una. Trăirea în adevăr și trăirea adevărului ne dă adevărata epifanie = botezul = cunoașterea Bisericii. Cel ce se consacra lui Dumnezeu = in Biserică, are adevărul și cunoaște adevărul, pentru că trăiește in adevar și cu puterea adevarului dumnezeiesc. Această traire se face prin credință și alte virtuți sfinte, care sunt întotdeauna in dreapta credință și întotdeauna fara concesii in materie de credință. „Căci prin credință umblăm, nu prin vedere.” In lucrarea omenească, numai credința evanghelică, dumnezeiască, îl aduce pe Domnul Hristos în inimile noastre și pe noi ne muta în Hristos.

      Și atunci fiecare dintre noi, în măsura credinței noastre, experimentează adevărul evanghelic sfant: „Nu mai trăiesc eu, ci trăieste în mine Hristos”. Toate infinitatile dumnezeiesti ale fiintei dumnezeiesti a omului traiesc prin Dumnezeu = Biserica, si cuprind intregul Dumnezeul-Om, Hristos, si El este pentru noi crestinii totul si toate in toate lumile si in toate vesniciile. De aceea, criteriul la om credința dreapta în Dumnezeu, pentru că este o forță dumnezeiască care îmbogățește totul în om: atât mintea, cât și inima, și voința, și conștiința și chiar trupul însuși, pregătindu-l pentru învierea morților și pentru viața veșnică în veșnicia lui Hristos = veșnicia lui Dumnezeu. De aici si hotararea din Sfanta Evanghelie a lui Dumnezeu: „Tot ce nu este din credinta este pacat”.

      Din toate aceste motive dumnezeiești, nu poate exista niciun compromis în materie de credință. Este dogma apostolica de bază – hristologia ortodoxia sfanta = soteriologia – eclesiologia = triadologia. Nu există nicio legătură teologica sau ontologică între adevăr și minciună. Știm, de la Dumnezeul-Om întrupat, că Adevărul este Dumnezeu. Ce este minciuna? Minciuna este diavolul. Cu toata inima mea, cu tot sufletul meu, cu toata fiinta mea, cu toata puterea mea tanjesc catre sfintii Apostoli si sfintii Parinti, catre sfantul Teodor Studitul, catre Sfantul Marcu al Efesului, care nu permite niciun compromis în materie de credință, nicio abatere și nicio concesie. Când, la sinodul de la Florenta, reprezentantii ortodocșilor sustinatori ai Unirii cu latinii au facut presiuni spre al intimida pe Sfantul Marcu Eugenicul, teologul apostolic s-a aratat a fi un adversar hotărât al Unirii cu latinii.
      La interventia insistenta: „Sa gasim o cale de ieșire prin iconomie pentru unire”, Sfantul Marcu a răspuns:
      „In materie de credință nu este permisa iconomia. E ca și cum am spune că ți-as tăia capul, si apoi pot sa-ti spun că poti sa te duci unde vrei. Nu e exista cale de mijloc între adevăr și minciună. Ceea ce se refera la dogma de credinta a Bisericii (care se aplică Bisericii) nu se rezolva niciodata prin compromis. Nimeni nu ne poate impieta credința: nici Împăratul, nici Ierarhul, nici pseudo-sinodul, nici oricine altcineva, singur Dumnezeul-Om este Capul Bisericii”.

      Sfantul Marcu Eugenicul dogmatiseste:
      Toti Sfintii Parinti ai Bisericii, toate Sinoadele si Dumnezeiasca Scriptura ne sfatuiesc sa fugim de cei care cugeta erezii si se abat de la dreapta credinta.
      Asa cum canonul celui de-al doilea Sinod din Antiohia poruncește.

      Sfantul Marcu al Efesului scrie:
      „Urmam in toate invataturile si traditiile apostolice stravechi”. Patriarhului, care a participat și el la Sinodul Florentin, Sfântul Marcu ii scrie: trebuie să luptăm fără teamă de nimeni și să nu ne fie rușine de nimic: nici de dușmanii externi, nici de cei ce se regasesc printre noi, ortodocșii pseudo-creștini, nici de dușmanii Duhului Sfant; Și să mărturisim cu mare îndrăzneală până la ultima suflare adevarul prețios al Sfinților Părinți: caci până la urmă, vom pleca de aici, luând dacă nu altceva atunci – Ortodoxia, Credința Ortodoxă, care nu are nici cea mai mică lipsa în nimic.

      Sfantul Marcu: Te rog, sa pastrezi adevarul si Credinta ortodoxa predanisita ca pe o comoara buna, nimic adaugand si nimic eliminand; Pentru că până acum avem credința fără nicio deficiență și nu simțim nevoia ca Sinodul sau Actul Unirii să ne învețe ceva nou pe noi care suntem fii și ucenici ai Sinoadelor Ecumenice și Părinților care au strălucit in virtuti. Credința noastră este moștenirea noastră cea bună. Cu aceasta, sperăm să ne aratam lui Dumnezeu și să primim iertarea păcatelor; Și fără dreapta credinta nestirbita, nu știu ce dreptate ne va scoate din chinul cel veșnic. Unirea lucrează pentru a ne face să respingem Credința noastră ortodoxa și să acceptam o altă credință nouă, care chiar dacă ar fi adusa de un înger din cer, si o vom primi, osânditi vom fi.
      Nimeni să nu ne conduca credința: nici Împăratul, nici Ierarhul, nici pseudo-Sinodul, nici altcineva, ci numai – singur Dumnezeul-Om, care a ne-a predat nouă credinta prin Apostolii Săi.
      Sfantul Atanasie cel Mare – „Apostolul al XIII-lea”, „Parintele Ortodoxiei” pentru Biserica Ortodoxa in secolul al IV-lea, de asemenea este Sfantul Apostol Marcu al Efesului critetiu in secolul al XV-lea. Si asa cum Sfantul Atanasie cel Mare era criteriul adevarului Ortodoxiei, pentru acei multi episcopi arieni si semi-arieni, tot asa si Sfantul Marcu al Efesului era criteriul adevarului Ortodoxiei pentru ceilalti participanti ortodocsi filo-latini ai Pseudo-Sinodului de la Florenta.
      Sfantul Marcu al Efesului a lasat mostenire marturisirea testament de credinta: ca nici patriarhul, nici imparatul, nu constituie criteriul adevarului.
      Susținătorii – care au semnat și au primit Unirea cu latinii din Florența – sa nu cumva participe la înmormântarea sa și la serviciile funerare.
      El declară: Vorbesc și depun mărturie în fața multor oameni de aici respectabili: nu voi primi și nu voi semna hotararile Sinodului, nici nu voi fi comuniune cu Patriarhul și cu cei care au semnat cu impreuna el, nici în această viață, nici după moarte, deoarece nu accept nici Unirea cu latinii, nici conslujirea cu latinii.
      Sunt absolut convins că, cu cât stau mai departe de tradatorii ortodoxiei și de cei impreuna cu ei, cu atât mă apropii mai mult de Dumnezeu și de toți sfinții Sai; Și dacă mă despart de tradatori, sunt mult mai deplin unit cu Adevărul și cu Sfinții Parinti, cu Teologii Bisericii. Sunt, de asemenea, convins că susținătorii unirii cu latinii stau departe de adevăr și de Sfintii Bisericii. De aceea, spun: așa cum am fost despărțit de ei de-a lungul vieții mele și poate chiar în momentul plecării mele la Domnul, chiar și după moartea mea, condamn unirea cu latinii și las prin legatura arhiereasca porunca: ca niciunul dintre acestia să nu se apropie sa participe la înmormântarea mea sau se apropie de mormântul meu.

      Догматика Православне Цркве – Том III (други део) – Страна 41 – Светосавље
      https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/41/

      Răspunde

    2. Adică, vrei să spui, să facem ascultare și să ne vaccinăm, de exemplu? Sau să mergem la rugăciunile în comun pe la papistași, să-l cinstim pe Arsenie Boca, pe Francisc de Assisi? Că așa zice P.S. Daniel.
      Ascultarea trebuie facută, dar nu ascultare oarbă, cred.

      Răspunde

  13. Scrisoarea este foarte bunā!
    Dar se vir urni intru HRISTOS acesti ierarhi decadenti?!!
    Nu cred.
    Daca in vremea lui Stefan cel Mare se fscea „Ascultare”, acum, in vremurile din urmā, cine face ascultare oarba ereticilor si criminalilor, nu vor ajunge in ÎMPĀRĀTIA CERURILOR, iar cāldiceii si cei ce tac, vor fi zvärliti afarā din GURA DUHULUI SFÂNT.
    Ascultare nu inseamna abandonare la tāierea mieilor. Trebuie lupta duhovniceasca , iesit in strada cu Sfintele Icoane si Sfintele Moaste de Sfinti martiri ai ORTODOXIE.
    Românii si tot clerul si arhiereii si monahii: un MESAJ DE LA DUHUL SFÂNT SU DE HRISTOS DUMNEZEUL CEL VIU:”Sa nu sperati la Mântuirea Sufletelor si Rai , daca faceti ascultare oarba de ierarhii tradatori si eretici , care se tem de statul antihristic , fiecare cu avantajele materiale si cāldurica din mānastiri si parohii!”.

    Este VREMEA MUCENICIEI OENTRU HRISTOS CEL VIU!

    Li se va lua HARULtuturor tradatorilor preoti si ortodoxiei!
    Ce va face RUSIA, va fi sau nu Biciul lui DUMNEZEU?;!

    VOM TRAI SI VOM VEDEA SI VOM TRECE TOTI PRIN VALEA PLÂNGERII, MAI ALES CEI CARE FAC ASCULTARE!

    Poporul român a si pierit , facând asculrare de eretici si de statul antihristic! Vai nouā!

    Este ultimul Paste liber, pânā la mânia Lui DUMNEZEU asupra noastrā, a celor care tradeaza Ortodoxia si stau numai in Ascultare! Tipā pietrele si pruncii ucisibprin avorturi si vaccinurile criminale covid!

    Poporul rus s-a ridicat la lupta impotriva satanelor globaliste si Nato/UE , via Ucraina.
    Poporul român e dus in iad de cei xare tac su fac ascultare de arhiereii vanduti satanei!

    Puteti sa nu publicati ce am scris, mereu soun ca nu mai ibtervin, dar se va oune de catre ingeri la JUDECATA DE APOI.
    Pace si Mântuire urez celor care vor lupta in mod activ , JERTFĀ PENTRU ORTODOXIE SU HRISTOS!
    DOAMNE AJUTĀ!

    Răspunde

  15. Am citit cu sincera emotie scrisoarea .Tot ceea ce este scris este Adevarat si este foarte foarte trist ca s-a ajuns aici si acum.As dori totusi daca-mi este permis,sa pun o intrebare autorilor scrisorii si semnatarilor:cati sunt preoti dintre dansii ? De mai multi ani,dupa fatidicii ani 1989-1990,in discutie cu cunostinte si prieteni din clerul local (municipiul Onesti)am atras atentia asupra asaltului globalistilor avand ca varf de lance catolicismul,sectele si masoneria,atacul fiind minutios organizat si finantat.La asa Asalt ar trebui raspuns pe masura,in credinta Ortodoxa dar si cu Brat Armat.Ne-ar trebui un Nou Stefan celMare si Sfant.Altfel vom pati ce au patit evreii in robia din Babilon.Dar nimeni nu a indraznit sa spuna ceva,o masura concreta.Parerea mea,la vremuri Noi si Grele,Atitudini Adaptate,pe Masura!

    Răspunde

  17. Ecumenismul este erezie. PUNCT.
    Sfintii parinti ne-au invatat cum sa ne pazim de erezie si eretici. Nu facem ascultare de ierarhi eretici. Ierarhii ecumenisti s-au autoexlus din Biserica lui Hristos. Biserica lui Hristos este intr-o rastignire continua. Hristos a inviat!

    Răspunde

  21. DUMNEZEU SĂ NE LUMINEZE PE TOȚI! ȘI PE CEI ÎNGRÂDIȚI DE EREZIE DIN RĂZVRĂTIRE, ȘI PE CEI ÎNGRĂDIȚI DE EREZIE DIN DRAGOSTE PENTRU DUMNEZEU! CUM NE ÎNVAȚĂ MÂNTUITORUL : ÎI VEȚI CUNOAȘTE DUPĂ ROADELE LOR! CEI ÎNGRĂDIȚI DIN IUBIRE, NU DIN RĂZVRĂTIRE, NU SE GRĂBESC SĂ OSÂNDEASCĂ CEEA CE NU CUNOSC – asemeni partidelor din vechime, saducheii , farisei- UITAȚI – VĂ LA ÎNTREAGA VIAȚĂ A CELOR ÎNGRĂDIȚI DIN IUBIRE!
    NU SUNT ASEMENI CELOR INGRADIȚI DIN RĂZVRĂTIRE ( SPIRIT NEMULȚUMITOR , NEIUBITOR DE SEMENI, CAZUȚI ÎN TRUFIE ȘI PĂRERE DE SINE) PIERD SENSUL CRESTINISMULUI DE DRAGUL IDEOLOGIEI. DOMNUL SĂ AIBĂ MILĂ DE NEAMUL NOSTRU!
    CÂT DESPRE DESTINATARI…., SĂ NU FIM OPTIMIȘTI ,,

    Răspunde

    1. Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica, volumul III.

      Tainele Bisericii

      Toate Tainele lui Dumnezeu sunt sfinte. Tot ceea ce a fost facut, prin Logosul/Cuvantul lui Dumnezeu s-a facut. Totul exista prin Logosul/Cuvantul lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu Logosul/Cuvantul, nimic din ceea ce a fost facut n-ar fi existat.

      În toate lumile lui Dumnezeu totul este sfant, cu excepția păcatului; Iar păcatul este abuzul de libertate la ființele create. Un exemplu: diavolul și omul. Libertatea este abuzată atunci când este folosită împotriva lui Dumnezeu. Păcatul săvârșit naște moartea. Diavolul are două forțe principale: păcatul și moartea. Cu acestea, diavolul cucerește oamenii și-i stăpânește. Tărâmul păcatului și al morții este iadul pentru o ființă asemănătoare lui Dumnezeu asa cum este omul.

      Creatorul tuturor lucrurilor, Dumnezeu Logosul/Cuvantul devine Om, pentru a absolvi pe om de păcat și de moarte, și astfel il elibereaza de diavol și iad. Logosul/Cuvantul lui Dumnezeu se face Om cu toate faptele sale dumnezeiești de pe pământ: de la întrupare pana la Inviere. În toate acestea, Hristos înființează Biserica lui Însuși și a Sa, în care înfăptuiește mântuirea oamenilor prin Sfintele Taine și virtuțile sfinte ale Duhului Sfânt. El, Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, El = Biserica, este Sfintele Sfintilor, in Care sunt toate Sfintele Taine, incepand cu Taina Sfanta a Botezului.

      Totul este în Biserică, Taina sfanta, totul: de la cea mai mica la cea mai mare, pentru că totul este scufundat în sfințenia de nedescris a Dumnezeului neprihănit, Domnul Hristos. Ca Biserică, Dumnezeu cuprinde toate lumile, pentru că toate lumile sunt creația Sa: pentru că totul este lucrat prin Hristos și pentru Hristos. El este, de asemenea, Creatorul tuturor creaturilor, al tuturor lucrurilor: „El este Capul trupului Bisericii”; și: Biserica este „trupul Lui, plinătatea Celui Care plinește totul în toate”.
      De aceea este în El cuprinzător: atât mântuirea, și luminarea, și desavarsirea, și toate lucrurile desavarsite de care o ființă umană are nevoie în toate lumile și în toate viețile.

      Pentru asta sunt Sfintele Taine ale Bisericii Sale și toate virtuțile sfinte. În primul rând: Taina sfanta a Botezului, apoi Taina sfanta a Mirungerii, Taina sfanta a Euharistiei, Taina sfanta a Pocăinței, Taina sfanta a Preotiei, Taina sfanta a Căsătoriei și Taina sfanta a Maslului.
      Tainele sfinte sunt binecuvantari, prin care credincioșilor li se dă vizibil harul invizibil a lui Dumnezeu. Din moment ce omul este o ființă psihofizică: vizibilă prin trup, invizibilă prin suflet, asa și fiecare Taina sfanta are două laturi: una vizibilă și alta invizibilă.

      Latura vizibilă este alcătuită din: acțiunea preotului, cuvintele, rugăciunile și materia care este folosită și latura invizibila: harul lui Dumnezeu. Tainele sfinte se găsesc în Biserică și sunt necesare pentru membrii Bisericii.
      Iată ce a exprimat Biserica în cel de-al 10-lea articol al Simbolului Credinței: Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor.
      Deși în acest articol este menționat doar botezul ca Taina, sunt implicit si alte Taine. În Simbolul Credinței, este menționat doar Taina sfanta a Botezului, deoarece prin aceasta un om intră în Biserică și devine membru al Bisericii care păzește și înfăptuiește alte Taine sfinte. Când un om este botezat, el dobândește astfel dreptul la toate celelalte Taine sfinte. Dar mai este un motiv pentru care doar Botezul a fost pomenit în Simbolul Credinței. Pentru aceea, ca în primele zile ale creștinismului a existat o îndoială cu privire la faptul dacă cei care au căzut temporar din credință într-o anumită erezie ar trebui să fie re-botezați și să se întoarcă la credința lor adevărată? Biserica a decis să nu-i mai boteze și a arătat-o în Simbolul Credinței prin aceste cuvinte: Mărturisesc un Botez.
      Prin Sfantul Botez ne imbracam in Domnul Hristos, iar cu Sfanta Impartasanie il primim pe Sfantul Domn Hristos – pentru mantuirea noastra prin luminare, prin desavarsire, prin curatire. Căci Domnul Hristos S-a arătat în lumea noastră pământească ca Dumnezeu-Om și a rămas Biserica în El Dumnezeul-Om. Și în El astfel „locuiește toată plinătatea Dumnezeierii”, cu un singur scop: să fie toți membrii Bisericii plini de acea plinătate a dumnezeierii: ca noi toți să ne curatim, să ne luminam, să ne desavarsim: să devenim cu toții dumnezei prin har.

      Dumnezeul-Om este „marea taină a crestinatatii”, marea Taina a credinței celor dreptcredinciosi, iar în Dumnezeul-Om sunt toate Tainele Bisericii.
      Aceeași Taină a Ipostasului Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi lucreaza și pătrunde în toate Tainele Bisericii; Și totul e în Hristos, și de la Hristos. Fiecare Taină sfanta iese și aruncă o privire în Taina sfântă a Bisericii: în taina sfanta a suferinței lui Dumnezeu, a omenitatii lui Dumnezeu. În această privință, fiecare Taină sfanta a fost păstrată în Biserică, dar la fel este și Biserica intreaga pastrata în fiecare Taină sfanta.

      Totul în Biserică este o Taina sfanta. Lucrarea fiecărui preot este o Taina sfanta. Și cea mai mica, chiar si cea mai mica? — Da. Fiecare dintre ele este la fel de vasta ca Taina Bisericii. Căci chiar și cea mai mica dintre ele din organismul teandric al Bisericii se află într-o legătură organică de viață cu Taina Bisericii – Însuși Domnul nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
      Un singur exemplu: actul de sfintire a apei. Un lucrul mic, și ce minune sfântă extraordinară, la fel de vastă ca și Biserica însăși. Această dulce minune, nestricaciunea apei sfințite, s-a transmis la milioane și milioane de creștini ortodocși timp de 2.000 de ani, curățindu-i, luminandu-i, vindecându-i, desvarsindu-i, și nu se va opri, atat timp cat nu se va dura pământul și a cerul. Apa sfințită este doar una dintre multele Taine sfinte care fac minuni continuu în Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Dar fiecare virtute sfanta din sufletul unui creștin ortodox este o taina sfanta. Căci fiecare dintre ele se află într-o legătură organică, genetică cu Taina sfanta a Botezului, iar prin harul Botezului și cu întreaga Taina a Bisericii lui Dumnezeu. Astfel: credința este o virtute sfanta și, prin urmare, o taina sfanta, cu care un creștin ortodox trăiește continuu. Sfânta credință prin puterea sfințeniei naște în sufletul său și alte virtuți sfinte: rugăciunea, iubirea, nădejdea, postul, mila, linistea, blandetea… Și fiecare dintre ele este o taina sfanta.

      Toate se hrănesc unele pe altele și trăiesc unele prin altele, și devin nemuritoare, și asta se intampla cu toate. Și tot ce este din ele este sfant. De aceea, nu există un numar de Sfinte Taine în Biserica lui Hristos, în acest sfânt cer cuprinzător. În Biserica și fiecare „Doamne iarta-ma” este o taina sfanta, și fiecare lacrimă de pocăinta, și fiecare suspinare de rugăciune, și fiecare strigăt de rugăciune.

      Догматика Православне Цркве – Том III (други део) – Страна 43 – Светосавље
      https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/43/

      Răspunde

  27. O chemare a părintelui nostru drag, Arsenie Papacioc, pentru apărarea Sfintei Ortodoxii, un îndemn întăritor, încurajator și mobilizator pentru păstori și oi, în a mărturisi cu orice risc împotriva hulitoarelor erezii și rătăciri!
    Slavă și mulțumire Domnului, pentru astfel de părinți! :1. https://www.youtube.com/watch?v=aNoYYjGmOM0 2.https://www.youtube.com/watch?v=GuC9xCXqZPQ

    Semnează scrisoarea și:

    – Alina Aron- Brașov
    – Elisabeta Stănilă – Brașov
    -Ioan Stănuță- Brașov
    -Pastia Dumitrescu Sighișoara
    -Aurelia Racea- Sighișoara
    -Mihai Cezar Petrescu
    -Elena Stavila

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X