[VIDEO] Călin Georgescu despre Căpitanul Mișcării Legionare, spaima sioniștilor și a slugilor lor

Marturisirea de credinta in asemenea vremuri si asemenea standarte se face IN NUME PROPRIU, si nu in numele unei mase de oameni care te va vota. Pentru ca nu toti sunt pregatiti sa indure pronirile ce vor veni. In : „Vietile Sfintilor” in care probabil din cei pomeniti mai mult de jumatate sunt marturisitori, harul marturisirii este primit si dus in nume personal.
RISCUL CEL MARE ESTE CA AUR SA FIE TAXAT LA STANDARTE P.R.M. – VADIM TUDOR SI SA NU FIE ACCEPTAT DE GLOBALISTI LA GUVERNARE. Intr-o asemenea situatie, ponderea UDMR si a minoritatilor intr-un viitor parlament va deveni infricosetoare.
NU CRED CA PANA LA JUDECATA DE APOI, CPONDITIILE EXTERNE VOR PERMITE DISCUTAREA FARA PATIMA A CEEA CE AU FACUT MISCAREA LEGIONARA SI ANTONESCU, CU BUNE SI RELE !

PS: Alexandr Soljenitin, a scris o carte de exceptie: Evreii si rusii, doua secole impreuna – tradusa in romana dar practic inexistenta in occdernt. Pentru perioada de dupa 1917, Soljenitin preia rapoarte KGB/NKVD/OGPU/CEKA in care diversi cetateni evrei cu mare putere de decizie politica sau in structuri de forta DECID TRIMITEREA LA MOARTE A ZECI SAU SUTE DE MII DE SOVIETICI. ESTE VORBA DE RAPOARTE SECI, IN CARE SOLJENITIN NU-SI DA CU PAREREA: LASA DOAR FAPTELE SA VORBEASCA ! NU POATE FI ACUZAT DE ANTISEMITISM, PT CA NU SUNT CUVINTELE LUI, CI DOCUMENTELE OFICIALE.

https://en.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Solzhenitsyn#On_Russia_and_the_Jews
tradus cu google:

Într-o recenzie a romanului lui Soljenițîn August 1914 în The New York Times din 13 noiembrie 1985, istoricul evreu american Richard Pipes a scris: „Fiecare cultură are propriul ei brand de antisemitism. În cazul lui Soljenițîn, nu este rasială. Nu are nimic de-a face. cu sânge. Cu siguranță nu este un rasist; întrebarea este fundamental religioasă și culturală. El are o oarecare asemănare cu Fiodor Dostoievski, care a fost un creștin fervent și patriot și un antisemit turbat. Soljenițîn este, fără îndoială, în strânsoarea extremei drepte ruse. viziunea asupra Revoluției, care este că a fost fapta evreilor”.[94][95] Romancierul evreu premiat și supraviețuitorul Holocaustului Elie Wiesel nu a fost de acord și a scris că Soljenițîn era „prea inteligent, prea cinstit, prea curajos, prea mare scriitor” pentru a fi antisemit.[96] În cartea sa din 1998, Rusia în colaps, Soljenițîn a criticat obsesia extremei drepte ruse pentru teoriile conspirației antisemite și antimasonice.[97]

În 2001, Soljenițîn a publicat o lucrare în două volume despre istoria relațiilor ruso-evreiești (Two Hundred Years Together 2001, 2002).[98] Cartea a declanșat acuzații reînnoite de antisemitism.[99][100][101][102] În carte, el și-a repetat apelul ca neamurile și evreii ruși să împărtășească responsabilitatea pentru tot ceea ce s-a întâmplat în Uniunea Sovietică.[103] El a minimizat, de asemenea, numărul victimelor unui pogrom din 1882, în ciuda dovezilor actuale, și nu a menționat infama afacere Beilis, un proces din 1911 la Kiev, unde un evreu a fost acuzat de uciderea rituală a copiilor creștini.[104] El a fost, de asemenea, criticat pentru că s-a bazat pe științe învechite, ignorând știința occidentală actuală și pentru că a citat selectiv pentru a-și consolida preconcepțiile, cum ar fi că evreii erau adesea tratați mai bine decât rușii în timpul Uniunii Sovietice.[104][105] Asemănările dintre Two Hundred Years Together și un eseu antisemit intitulat „Evreii în URSS și în viitoarea Rusia”, atribuit lui Soljenițîn, au condus la concluzia că el se află în spatele pasajelor antisemite. Soljenițîn însuși a explicat că eseul constă în manuscrise furate de la el de KGB și apoi editate cu atenție pentru a părea antisemit, înainte de a fi publicat, cu patruzeci de ani înainte, fără acordul lui.[102][106] Potrivit istoricului Semyon Reznik, analizele textologice au dovedit paternitatea lui Soljenițîn.[107]

In his 1974 essay „Repentance and Self-Limitation in the Life of Nations”, Solzhenitsyn urged „Russian Gentiles” and Jews alike to take moral responsibility for the „renegades” from both communities who enthusiastically embraced atheism and Marxism–Leninism and participated in the Red Terror and many other acts of torture and mass murder following the October Revolution. Solzhenitsyn argued that both Russian Gentiles and Jews should be prepared to treat the atrocities committed by Jewish and Gentile Bolsheviks as though they were the acts of their own family members, before their consciences and before God. Solzhenitsyn said that if we deny all responsibility for the crimes of our national kin, „the very concept of a people loses all meaning.”[93]

In a review of Solzhenitsyn’s novel August 1914 in The New York Times on 13 November 1985, Jewish American historian Richard Pipes wrote: „Every culture has its own brand of anti-Semitism. In Solzhenitsyn’s case, it’s not racial. It has nothing to do with blood. He’s certainly not a racist; the question is fundamentally religious and cultural. He bears some resemblance to Fyodor Dostoyevsky, who was a fervent Christian and patriot and a rabid anti-Semite. Solzhenitsyn is unquestionably in the grip of the Russian extreme right’s view of the Revolution, which is that it was the doing of the Jews”.[94][95] Award-winning Jewish novelist and the Holocaust survivor Elie Wiesel disagreed and wrote that Solzhenitsyn was „too intelligent, too honest, too courageous, too great a writer” to be an anti-Semite.[96] In his 1998 book Russia in Collapse, Solzhenitsyn criticized the Russian far-right’s obsession with anti-Semitic and anti-Masonic conspiracy theories.[97]

In 2001, Solzhenitsyn published a two-volume work on the history of Russian-Jewish relations (Two Hundred Years Together 2001, 2002).[98] The book triggered renewed accusations of anti-Semitism.[99][100][101][102] In the book, he repeated his call for Russian Gentiles and Jews to share responsibility for everything that happened in the Soviet Union.[103] He also downplayed the number of victims of an 1882 pogrom despite current evidence, and failed to mention the infamous Beilis affair, a 1911 trial in Kiev where a Jew was accused of ritually murdering Christian children.[104] He was also criticized for relying on outdated scholarship, ignoring current western scholarship, and for selectively quoting to strengthen his preconceptions, such as that the Jews were often treated better than Russians during the Soviet Union.[104][105] Similarities between Two Hundred Years Together and an anti-Semitic essay titled „Jews in the USSR and in the Future Russia”, attributed to Solzhenitsyn, have led to the inference that he stands behind the anti-Semitic passages. Solzhenitsyn himself explained that the essay consists of manuscripts stolen from him by the KGB, and then carefully edited to appear anti-Semitic, before being published, forty years before, without his consent.[102][106] According to the historian Semyon Reznik, textological analyses have proven Solzhenitsyn’s authorship.[107]

https://www.antena3.ro/international-news/whoopi-goldberg-pusa-a-spus-holocaustul-nu-este-despre-rasa-627665.html