„Am cercetat epidemiologia vaccinurilor de când m-am alăturat facultății de la Harvard, acum aproape două decenii, ca bio-statistician. Nu am văzut niciodată o discrepanță atât de mare între două studii care ar trebui să răspundă la aceeași întrebare. În acest articol, disec cu atenție ambele studii, descriu cum diferă analizele și explic de ce studiul israelian este mai de încredere.” Martin Kulldorff, cercetător principal al institutului Brownstone, profesor de medicină la Harvard Medical School.
Acest articol a fost retipărit cu permisiunea autorului. A fost publicat inițial de Institutul Brownstone.
Rezultatele studiului israelian condus de Gazit și colab. săi au evidențiat faptul că, persoanele vaccinate prezintă un risc de 27 de ori mai mare în a se infecta cu virusul SARS COV 2 și în a prezenta simptomele specifice acestuia, comparativ cu persoanele nevaccinate dar care au trecut deja prin boală. Mai mult decât atât, persoanele vaccinate au avut de 9 ori mai multe șanse să se interneze în spital cu COVID 19.
În antiteză, rezultatele studiului CDC realizat de Bozio și colab. săi susțin faptul că, tocmai persoanele care au trecut prin boală au o probabilitate de 5 ori mai mare să fie spitalizate pentru COVID comparativ cu cele vaccinate.
Este evident că rezultatele acestor două studii nu pot fi ambele adevărate în același timp.
Studiul israelian
În studiul israelian, cercetătorii au urmărit 673.676 de persoane vaccinate despre care știau că nu au avut COVID și 62.833 de persoane nevaccinate recuperate după COVID. Prin urmare, o simplă comparație a ratelor de infectare cu COVID ulterioare, în aceste două grupuri, ar induce în eroare. Cei vaccinați sunt probabil mai în vârstă și, prin urmare, mai predispuși la boli simptomatice, oferind grupului recuperat de Covid un avantaj nedrept. În același timp, pacientul vaccinat a primit vaccinul mult după ce pacientul recuperat de COVID s-a îmbolnăvit, întrucât majoritatea pacienților recuperați de COVID s-au infectat chiar înainte ca vaccinul să fie disponibil. Așadar, deoarece imunitatea scade în timp, acest fapt ar oferi un avantaj nedrept grupului vaccinat.
Pentru a face o comparație corectă și imparțială, cercetătorii trebuie să potrivească participanții din cele două grupuri în funcție de vârstă și timpul de la vaccinare/boală. Iar asta este exact ceea ce au făcut autorii studiului, potrivindu-i și în funcție de gen și locație geografică.
Pentru analiza primară, autorii studiului au identificat un eșantion de 16.215 de persoane care s-au vindecat de COVID și un eșantion 16.215 de persoane care au fost vaccinate. Autorii au urmărit aceste două eșantioane de-a lungul timpului pentru a determina câți au avut ulterior un diagnostic simptomatic de boală COVID.
Rezultate : 191 de participanți din grupul vaccinat și 8 din grupul recuperat de COVID au suferit ulterior de această boală, având și simptome. Prin urmare, participanții vaccinați au avut de 23 de ori mai multe șanse de a suferi de COVID ulterior (191/8) decât cei care trecuseră deja prin boală.
După ajustarea analizei statistice pentru comorbidități într-o analiză de regresie logistică, autorii au măsurat un risc relativ de 27 cu un interval de încredere de 95%; ceea ce înseamnă că este între 13 și 57 de ori mai probabil ca cei vaccinați să se infecteze cu acest virus.
Studiul a analizat, de asemenea, spitalizările cauzate de COVID; opt participanți din grupul vaccinat, și unul din grupul celor care s-au recuperat după boală au avut nevoie de internare în spital. Așadar, cei care s-au vaccinat au avut un risc decât 8 ori mai are de a ajunge în spital cu COVID (IC 95 la sută: 1-65). Nu au existat decese în niciunul dintre cele două grupuri, ceea ce arată că atât vaccinul, cât și imunitatea naturală oferă o protecție excelentă împotriva mortalității cauzate de SARS COV 2.
O posibilă eroare de care cercetătorii nu au ținut cont în acest studiu, constă în faptul că, participanții din grupul celor recuperați de COVID au avut o probabilitate mai mare de a fi expuși la virus, atât în trecut, prin intermediul locului de muncă sau a altor activități, cât și în perioada de follow-up a studiului. Acest fapt ar putea fi eronat interpretat în favoarea vaccinării, considerându-se că vaccinarea si nu gradul de expunere scade riscul de infectare cu virusul SARS COV2.
În concluzie, acest studiu de tip cohortă, este un studiu epidemiologic simplu și bine realizat, ușor de înțeles și de interpretat.
Studiul CDC
Acest studiu nu a creat un eșantion reprezentativ de oameni pe care să îl urmărească de-a lungul timpului. În schimb, cercetătorii au identificat persoane spitalizate cu simptome asemănătoare COVID, atât vaccinați cât și trecuți prin boală. Dintre cei vaccinați, doar 5% au avut un test covid pozitiv, în timp ce 9% din cei trecuți deja prin boală au fost testați pozitiv.
Problema este că studiul CDC nu răspunde nici la întrebarea directă dacă vaccinarea sau recuperarea COVID sunt mai benefice pentru scăderea riscului de boală COVID ulterioară, nici dacă apariția vaccinului a ajuns cu succes la cei vulnerabili. In schimb, în acest studiu se încearcă răspunsul la întrebarea care dintre vaccinare sau recuperare după boală sunt mai mult legate de spitalizarea cu COVID sau cu alte probleme de sănătate de tip respirator.
Să ne uităm la cifre. Din cele 413 cazuri (adică pacienți pozitivi cu COVID), 324 au fost vaccinați în timp ce 89 au fost recuperați după COVID. Dar asta nu înseamnă că cei vaccinați sunt expuși unui risc mai mare, deoarece pot fi mai mulți. Pentru a pune aceste cifre în context, trebuie să știm câți din populația de referință au fost vaccinați față de cei recuperați cu COVID. Studiul nu furnizează și nu utilizează aceste numere, deși acestea sunt disponibile de la partenerii de date, precum HealthPartners și Kaiser Permanente.
În schimb, aceștia folosesc pacienți cu COVID-negativ cu simptome asemănătoare COVID ca grup de control, dintre care 6.004 au fost vaccinați și 931 COVID s-au recuperat. Cu aceste numere în mână, putem calcula un raport de probabilitate neajustat de 1,77 (care nu este raportat în lucrare). După ajustările pentru covariabile, raportul de probabilitate devine 5,49 (IC 95 la sută: 2,75-10,99).
Lucrarea nu raportează câți oameni vaccinați și recuperați după COVID există în populația cu risc de spitalizare cu simptome asemănătoare COVID. Dacă au fost 931.000 de COVID recuperați și 6.004.000 vaccinați (87 la sută), atunci proporțiile sunt aceleași ca în grupului de control, iar rezultatele sunt valabile. Dacă, în schimb, ar fi (să zicem) 931.000 de COVID recuperați și 3.003.000 vaccinați (76 la sută), atunci cota de șanse ar fi 0,89 în loc de 1,77. Nu există nicio modalitate de a cunoaște adevărul fără acele numere de bază ale populației decât dacă cineva este dispus să presupună că cei spitalizați pentru simptome asemănătoare COVID fără a avea COVID sunt reprezentativi pentru populația de referință, ceea ce este puțin probabil să fie.
Acest studiu se ajustează pentru covariabile precum vârsta, dar această procedură nu rezolvă această problemă statistică fundamentală și poate chiar să o exacerbeze. Spre exemplu, persoanele vulnerabile sunt mai predispuse să fie vaccinate, în timp ce persoanele active au mai multe șanse să fi fost recuperate de COVID. Odată cu analiza contrastului, există și mai multe confuzii care trebuie ajustate pentru: atât confuzia legată de expuneri și spitalizările COVID, cât și confuzia legată de expuneri și spitalizări non-COVID. Acest lucru crește potențialul de rezultate eronate.
Ajustările covariabilelor vor schimba oarecum estimările punctuale, dar este neobișnuit să vedem o schimbare la fel de mare ca cea de la 1,77 la 5,49 care a fost observată în studiul CDC. Cum poate fi explicat acest lucru? Probabil această diferența se datorează faptului că unele covariabile sunt foarte diferite între grupurile experimentale și cele de control. Astfel, în timp ce 78 la sută dintre cei vaccinați au mai mult de 65 de ani, 55 la sută dintre cei recuperați cu COVID-19 sunt mai tineri de 65 de ani. Și mai îngrijorător este faptul că 96 la sută dintre cei vaccinați au fost internați în lunile de vară din iunie până în august, în timp ce 69 la sută dintre cei vaccinați au fost internați în lunile de iarnă și primăvară din ianuarie până în mai. Astfel de covariabile sunt, de obicei, cel mai bine ajustate prin utilizarea potrivirii ca în studiul israelian.
Ar trebui că oamenii care s-au recuperat de COVID să se vaccineze?
Studiul israelian a comparat, de asemenea, participanții care se vindecaseră de COVID cu sau fără vaccin. Ambele grupuri au avut un risc foarte scăzut de COVID, dar cei vaccinați au avut un risc mai mic de boală simptomatică cu 35% (IC de 95%: cu 65% mai mic până la 25% mai mare), ceea ce ar putea indica faptul că există și un risc mai mic pentru spitalizări. Deși aceste rezultate nu sunt semnificative din punct de vedere statistic, vaccinurile pot oferi o protecție suplimentară față de protecția deja puternică a imunității naturale.
Dacă aceste rezultate vor fi confirmate și de alte studii, atunci putem vorbi despre beneficii și riscuri, luând în considerare și reacțiile adverse ale vaccinului.
Spre exemplu, pentru o persoană cu comorbidități o reducere de 35% a riscului este un beneficiu semnificativ, dar acest procent scade pentru cei care nu au avut COVID.
Însă, pentru persoanele cu imunitate naturală, riscul de a contracta virusul este mic și în lipsa vaccinului.
CONCLUZII
În ceea ce privesc persoanele recuperate de COVID, există două probleme cheie de sănătate publică:
1.Vaccinul este benefic și pentru cei recuperați de COVID ?
2. Ar trebui să existe pașapoarte și certificate de vaccinare care să impună vaccinarea acestora pentru a putea lucra și a face parte din societate?
Studiul CDC nu a abordat prima întrebare, în timp ce studiul israelian a arătat un beneficiu mic, dar nu semnificativ statistic, în reducerea bolii simptomatice COVID, după vaccinare a celor trecuți deja prin boală. Sperăm că studiile viitoare vor face mai multă lumină asupra acestei probleme. Pe baza dovezilor solide din studiul israelian, persoanele recuperate de COVID au o imunitate mai puternică și de durată împotriva bolii COVID comparativ cu cei vaccinați. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru a-i împiedica pe cei recuperați de COVID să participe la activitățile care sunt permise celor vaccinați. De fapt, aici vorbim despre discriminare.
Mulți dintre cei recuperați de COVID au fost expuși la virus ca lucrători esențiali în perioada de vârf a pandemiei înainte ca vaccinurile să fie disponibile. Ei au ținut restul societății pe linia de plutire, procesând alimente, livrând mărfuri, descarcând nave, ridicând gunoiul, supravegând străzile, întreținând rețeaua de electricitate, stingând incendii și îngrijind bătrâni și bolnavi, pentru a aminti doar câteva.
Acum aceștia sunt concediați și excluși, în ciuda faptului că au o imunitate mai puternică decât managerii vaccinați de la locul de muncă, de unde sunt concediați.
traducere de Nicoleta C.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
