X

Mărturie cutremurătoare: De ce se moare la ATI! Klebsiella pe sondele de intubație care sunt scoase din morți și intubați cu ele alți oameni intrați în secție…


Voi nu stiti de ce se moare si s-a murit masiv in sectiile de ATI din Romania, insa eu stiu, si am sa va povestesc si voua, pentru ca nu toti oamenii inteleg ce se intampla dincolo de usile inchise. Va invit sa cititi pana la capat o poveste pe care o spun pentru prima data public.

In toamna anului 2012 aveam sa ma imbarc impreuna cu copilasul meu de 4 anisori, intr-o calatorie pe care nu o voi uita niciodata. Cu cateva zile inainte m-a sunat mama si mi-a spus ca bunicul a avut un accident urat, si cum in oraselul provincial nu exista un tomograf functional (era defect, si cred ca nici pana acum nu l-au reparat) a fost transportat cu ambulanta la Spitalul Judetean Timis.

Totul parea sa fie bine, mi-a relatat mama, pentru cu examenul tomografic a aratat clar ca nu avea nicio leziune, ruptura sau vre-o sangerare in corp, si atunci in primele ore, era destul de lucid. M-a confuzat total cand mi-a relatat ca l-au pus pe ventilator si l-au intubat la ATI din moment ce functia pulmonara ii era perfect functionala. Din spusele mamei am inteles ca „asa fac dragaaaaa cu toti care ajung acolo” !!!! La inceput totul parea sa fie bine, era stabil, deschidea ochii, intelegea ce se intampla si ducea mereu mana la nas… incercand sa le spuna ceva.

Dupa cateva zile, timp in care care am vorbit cu ea de cateva ori pe zi, am inteles ca situatia incepe sa se inrautateasca, ca a dezvoltat febra, si comunica cu mama din ce in ce mai putin. Am luat biletele si in ziua urmatoare la o saptamana de la accident, eram la capataiul lui, spre usurarea mamei care era deja disperata vazand ca situatia se inrautateste de la zi la zi.
Vreau sa intelegeti inca de la inceput, ca nu sunt total straina de medicina, spitale, protocoale de ingrijire medicala si tot domeniul medical, eu lucrand si in domeniul sanatatii din USA.
Inca de la inceput m-am asteptat sa gasesc multe minusuri in sistemul medical romanesc, eram constienta de asta, dar nimeni si nimic nu m-a pregatit pentru ororile pe care urma sa le descopar in saptamanile ce au urmat.
L-am gasit intr-o stare deplorabila, murdar, mirosea a acru, sangele de la accident era uscat in par si pe fata, nebarberit, si perfuzat pana la refuz cu un edem atat de pronuntat incat lichidul limfatic transpira prin pielea mainilor si prin picioare. Daca ii strangeam mana sau talpa piciorului vedeam lichidul transpirand prin piele. Am incercat sa intru in contact cu medicul si am pus o intrebare foarte pertinenta referitoare la cantitatea de perfuzii care ii este introdusa si la motivul pentru care este „hidratat” in halul acela. Mi s-a raspuns foarte arogant de catre asistenta, ca medicul a plecat si ele fac TOTUL BINE si de vina e „moshu care e batran”. N-as fi crezut ca intr-o sectie de ATI nu exista un medic cu care sa vorbesti 24 din 24 si ca o asistenta medicala te poate trata asa. Medicii veneau dimineata cateva ore si plecau, lasand totul in grija asistentelor si a studentilor din anii terminali de la medicina care faceau practica in spital. Au refuzat sa imi prezinte lista de medicamente, lucru de neconceput pentru mine, unde asta inseamna …. proces penal. Rudei pacientului trebuie sa ii prezinti tratamentul si fisa de tratament de fiecare data cand o cere.

Aveam sa aflu mai tarziu ca aceasta atitudine de superioritate o au aproape toate asistentele de acolo, le auzeam cum vorbesc cu pacientii si cu rudele lor, erau mereu arogante si afisau o superioritate caracteristica cadrului medical din Romania. Medicii tineri si unele asistente erau mai retinuti, insa medicii „batrani” (majoritatea) si majoritatea asistentelor aveau un comportament foarte urat fata de toata lumea.
In ziua urmatoare m-am trezit dimineata am mancat ceva in graba, mi-am luat rezerva de apa si m-am prezentat la spital. Datorita unor oameni inimosi si carora le voi fi recunoscatoare toata viata, dar si experientei, am avut privilegiul de a petrece cat timp am dorit alaturi de el in salonul ATI.

Imi amintesc ca la intrare erau niste halate si acoperitoare pentru incaltamainte si par atat de murdare, incat mi-am cumparat eu echipament, pe care mi-l impachetam la plecare in plasa lui. Imi era ff greu sa inteleg cum permit intrarea in sectie a rudelor purtand acele echipamente mizerabile. Hainele oamenilor erau mult mai curate decat ce le punea la dispozitie spitalul.
N-am reusit sa obtin o intrevedere cu medicul, in schimb am avut o discutie cu rezidentul sef, un medic tanar dar destul de capabil si intelegator care m-a tratat foarte frumos si cu care am avut discutii mult mai inteligente decat am avut cu SHEFA (asa strigau dupa ea celelalte asistente). A recunoscut ca poate l-au perfuzat prea mult si asta poate duce la probleme cardiace grave, DAR CA el NU POATE FACE NIMIC DEOARECE ASA A ORDONAT DOCTORUL. Acel medic nu il vazuse de 2 sau 3 zile pe bunicul si ei continuau cu tratamentul, neavand puterea de a schimba ceva. Am crezut ca m-a lovit cineva in moalele capului. Toata treaba o faceau asistentele si rezidentii impreuna cu studentii din ani terminali. Medicii importanti erau de negasit, umblai cateva zile sa dai de vre-unu. Un timp am avut impresia ca rezidentii sunt adevaratii medici. Practic cea mai importanta sectie a acelui spital era lasata pe mana rezidentilor si a asitentelor care nu puteau interveni cu nimic in caz ca situatia vre-unui pacient o cerea.

Era vineri, si stiam ca urmeaza weekendul si nu am nicio sansa sa prind medicul pe acolo, asa ca am facut tot ce am putut sa intru in contact cu el. Nu am reusit, din pacate! Afara pe holuri, aveam sa aflu povesti groaznice de la rudele celorlalti pacienti despre situatia ingrozitoare din sectie.
In ziua urmatoare situatia lui s-a agravat. Nu mai deschidea ochii decat foarte rar si ei continuau acelasi tratament stupid si simplist, perfuzii …in continuu perfuzii, multe perfuzii, ceva anti inflamator, tylenol si glucoza si cate-un tranchilizant, pentru calmare mi s-a spus. Practic nu aveau un diagnostic, nu stiau nimic despre functia lui pulmonara, de unde venea febra, de ce s-a decis intubarea…era ca o corabie care naviga fara capitan. Nu am fost pusa in tema cu privire la planul de ingrijire, a ceea ce se urmareste… toti dadeau din umeri.
I-am intrebat cu ce il alimenteaza si s-au uitat la mine ca la OZN. Am dedus ca nu ii alimentau corpul cu nimic, un corp care nu primeste o alimentatie corecta de vitamine, minerale, nu se poate reface dintr-o situatie critica fara aportul corect hrana,de minerale si vitamine. Le-am aratat sonda nazala pe care ar fi trebuit sa fie facuta alimentarea dar au dat toti din umeri BANUIND ca a fost pusa acolo pentru medicatie… chiar daca medicatia i-o administrau intravenos. Am intrebat daca pot sa aduc de acasa supe si shakesuri proteice si au fost foarte receptivi, chiar s-au bucurat cand au aflat asta, lucru care m-a bucurat si pe mine. Le-am intins o mana si au primit-o.
L-am intrebat pe medicul rezident de care apartinea „moshu meu” daca este vre-o contraindicatie referitoare la vitamine, minerale, dieta si mi-a zis ca pot sa-i pun orice, atata timp cat e lichid si merge pe sonda si ca nu exista nici o contra indicatie. Atat mi-a trebuit! Am cumparat cele necesare si am facut cea mai hranitoare si perfecta „zupa” existenta atunci pe raza judetului Timis. In completare i-am facut un shake proteic imbogatit cu toate vitaminele pe care le adusesem cu mine stiind de ce are nevoie un corp in recuperare. Cand am venit n-am venit cu mainile in buzunar.
Am inceput sa-i administrez mancarea in doze mici, chiar din ziua urmatoare,sub privirile mirate si chicotelile asistentelor. Nu va puteti imagina ce atitudine sarcastica au putut sa aiba asa zisele cadre medicale. Parca traiam intr-un film prost, cu actori de mana a treia, si atitudinea lor nu ma mai durea, ma agasa de-a dreptul, era o competitie si tot ce doream era sa plecam vii de acolo, atat eu cat si bunicul, cat mai repede. Nu era zi sa nu imi spuna ca „moshu se duce” e timpul lui sa se duca ca e batran, ca degeaba ma chinui ca nu rezolv nimic… oamenii aia habar nu aveau cum se desfasoara procesul de vindecare, ce trebuie facut sa ajuti corpul, sa scazi inflamatia si care sunt pasii procesului de vindecare. Erau mereu negativi si-i vorbeau de moarte la capatai. Totul mi s-a parut de o cruzime iesita din comun.
Am cerut voie sa-l curat, fiind duminica. Intentia mea a fost intampinata cu o reactie foarte ostila din partea „shefei”. M-a acuzat ca nu am incredere in ei ca ei l-au ingrijit foarte bine, si ca este foarte ingrijit. Spunea asta cu un tupeu debordant, in fata pacientului plin de sange uscat in par si pe gat, si transpirat, mirosul acru inundandu-mi narile tot timpul asta. Probabil asta insemna curat pentru o asistenta sefa la ATI. Nu puteam sa-i spun ca eu am innodat scutecul ieri si la mai bine de 24 de ore era la fel ca riscam prea mult, riscam sa ma zboare pe geam shefa. A acceptat intr-un tarziu oferta mea, si am zburat la farmacie, mi-am luat lavete, recipient si sapun special, prosoape , manusi si m-am apucat de treaba. Le-am luat un pachet de paturici, unul de scutece si o cutie cu 100 de perechi de manusi….sa ajunga ca nu mergeam la farmacie zilnic. V-am spus… eram pregatita sa vin de acasa cu ce trebuie.
Era a 10-a zi de la accident. Era prima lui baie de atunci. L-am spalat, am obtinut dupa mari insistente si-un zambet, alaturi de niste banuti la o infirmiera, un cearsaf curat, l-am scos pe celalat acru pe hol intr-o punga,( asa se facea) si totul fara ca cineva sa se sinchiseasca sa vina sa ma ajute in tot procesul. Ceva mi s-a parut ciudat la narile lui, si am tras… si a iesit ceva care mirosea ingrozitor, plin de PUROI… si eu trageam si nu se mai oprea, continua sa iasa mai mult si mai mult. Am realizat imediat ca era o MESHA DE TIFON PUROIATA. Am verificat si cealalta nara si am mai scos una la fel de lunga si la fel de plina de PUROI !!!! Cu ele in palma am iesit si am zbierat pe hol cat m-au tinut plamanii sa vina un medic ca ATUNCI eram in stare sa CHEM si POLITIA SI AVOCATUL !
Au alergat disperate vre-o doua asistente impreuna cu „shefa” si a iesit …supriza… medicul shef din cabinetul lui aflat la capatul holului. A venit la mine si i-am aratat ce am scos din nas si s-a facut tot roshu si a pus capul in jos. A recunoscut ca sunt meshele de tifon puse pe ambulanta acum 10 zile, si a intrebat-o pe shefa: BINE MA VOI CE PAZITI AICI? Domnu’ doctor NOI AM CREZUT CA CINE LE-A PUS TREBUIE SA LE SI SCOATA !!!!!!! Nesimtita nu a recunoscut ca ele habar nu aveau ca pacientul are meshe de tifon in nas, de fapt „moshu” meu nu fusese consultat vreodata meticulos de vre-un medic de cand se afla in sectia aia. „Vizitele” se faceau dimineata si n-am vazut niciodata medic rezident apropiindu-se de el, examinandu-l… era totul un fel de hi–byeee… ne vedem maine.
Dupa ce i-a tras o suduiala in grai banatean de s-a facut aia micaaaaa de-i intra in buzunar, m-a luat la el in cabinet, mi-a oferit o apa sau cafea pe care le-am refuzat, si-am avut o discutie normala intre medic si ruda pacientului. I-am explicat ca asta e malpraxis si ca am de gand sa ma adresez unui avocat. Si-a cerut scuze, a spus ca ii pare rau pentru tot si m-a intrebat ce vreau sa faca pentru mine, i-am spus tot ce-am avut pe suflet. Ca nu vad un plan de ingrijire, ca a fost nehranit, nespalat, ca medicii sunt inexistenti si rezidentii nu iau decizii…ca nu este de competenta lor, si ca vreau sa stiu cate perfuzii au de gand sa bage in el…pana pocneste? I-a lasat un mesaj doctoritei lui care urma sa preia cazul incepand de luni si care ma va contacta cat de curand. Mi-am manifestat dezamagirea cu privire la faptul ca nu ii este administrat antibiotic pentru acea infectie cauzata de puroiul meshelor din nas, si mi s-a spus ca FARMACIA NU LUCREAZA in weekend, asa ca vor face ceva in acest sens incapand de luni. O sectie de ATI a unui spital nu are acces la un antibiotic in weekend… traiasca infectia linistita pana luni !!!!! ???
Din ziua aceea atitudinea „superioarelor de asistente” s-a schimbat…oarecum, in bine pentru mintea si sufletul meu. Nu mai erau atat de vocale, imi mai repetau ele din cand in cand ce bune sunt si ce medici competenti sunt SI IN ROMANIA nu doar in USA …”mea”. Dar am observat ca se miscau mai alert.
Realizand ca am de-a face cu o armata de amatori, pentru ca medicii competenti erau rari la vedere si rezidentii nu prea erau prezenti in weekend (cel putin mie asa mi s-au parut) am mers la farmacie si mi-am cuparat ce aveam nevoie sa-l fac bine. Incet incet, pe parcursul a 3 zile am aplicat protocolul nostru de aici si l-am ajutat sa elimine o cantitate mare de lichid. Ii faceam in paralel si masaj limfatic sub privirile mirate ale personalului care nu mai vazuse asa ceva. O sectie de ATI in „occident” are aparate speciale si deviceuri care fac asta, eu a trebuit sa ma descurc manual pentru ca ei nu aveau asa ceva, dar nici macar nu intelegeau principiul si importanta.
Alimentatia, vitaminizarea si scaderea inflamatiei cauzata de tonele de perfuzii pompate in el fara mila, au lucrat perfect asa ca acum „moshu meu” devenise pentru ele o durere de cap. Dimineata il gaseam cu urme si vanatai la maini si la picioare pentru ca il legau cu feshe de tifon de pat sa nu faca „urat noaptea” Le-am spus ca e un efect secundar al tranchilzantelor pe care i le administreaza, un fel de „serotonin syndrome” si au zis DOAMNE FERESTE N-AM AUZIT NICIODATA DE ASTA…moshu e nebun, de aia face urat noaptea. Il faceau nebun in fata mea! Spuneau ca s-a lovit la cap …si de-aia! Curios ca peste zi era OK doar noaptea dupa ce ii administrau medicamentele de „linistire” sa le lase in pace incepea sa fie agitat.
Medicul rezident sef, prietenul meu, singurul care m-a asculta, si ma intelegea, mi-a explicat ca el nu poate face nimic deoarece MEDICII MARI le lasa sa le administreze medicamente de „linistire” (tot asa le ziceau) ca sa fie liniste asistentele si garzile peste noapte sa nu le deranjeze pe „shefe”. M-am oferit sa dorm acolo dar am primit un NU hotarat. Ce ma amuza e ca faceau pe proastele dimineata cand le aratam vanataile… nuuu stiiiim, noi nu facem asta, cine stie cum si-a prins batranul mana la pat. Erau patetici de-a dreptul!
Si-asa a trecut zile bune si bunicul se simtea mai bine, era stabil, era mai alert, imi zambea, deschidea ochii, ii povesteam vrute si nevrute, ii citeam, i-o puneam pe mama la telefon, pe fiul meu. I-am promis ca il fac bine si ca cel mic isi doreste sa joace fotbal cu el si trebuie sa se faca bine pentru copil. L-am adus pe cel mic si pe mama in vizita…lucrurile pareau ca intra pe fagasul normal.
Cele mai simpatice erau cele doua infirmiere care lucrau doar pana dupa amiaza. Noaptea nu mai era nici o infirmiera pe acolo. Cu ele mi-a fost cel mai usor sa cooperez. Le dadeam banutii, scutecul si paturica, manusile si crema, si mi-l schimbau cand aveam nevoie, ba chiar veneau ele sa ma intrebe daca bunicul are nevoie sa fie schimbat. Isi faceau cruce si vorbeau cu tataie, ca e mai bine, ca nu au crezut ca mai apuca saptamana, si ii spuneau ce nepoata buna are. Nu stiau ele prin ce am trecut eu sa ajungem aici si cum fiecare fibra a corpului meu era in suferinta.
Saloanele aveau doua paturi si intre ele erau geamuri mari. Da intre saloane era un geam dreptunghiular, practic vedeai tot in salonul alaturat, si ceilalti te vedeau pe tine si de acolo in celalat salon. Nu era perdea, practic conceptul de intimitate era inexistent pentru ei. Pacientii (unii) erau lasati dezbracati in pat, si totul era „la vedere” si unele usi erau larg deschise. Cand ii spalau sau ii schimbau asistau toti la spectacol.
Si mai era un concept care lipsea cu desavarsire si pentru care eu NU LE GASESC ABSOLUT NICIO SCUZA celor de la ATI…IGIENA !!! Personalul medical nu avea conceptul de igiena si in saptamanile petrecute printre ei m-am convins de acest lucru. Nu am vazut asistentele sau medicii sa foloseasca manusi conform protocolului, nu am vazut absolut nicio modalitate de a se dezinfecta si cel mai grav, nu i-am vazut folosind apa si sapunul dupa fiecare pacient, ca sa ii protejeze. Fiecare salon era dotat cu o chiuveta cu sapun, unde te puteai spala pe maini, dar pe care nu o foloseau. Imi amintesc cu ce mandrie imi spunea ” asistoanta shefa” (asa le poreclisem) ca si in Romania sunt medici buni si capabili, in timp ce scotea mana de la fundul lui taiae, si apoi ii baga degetele in gura sa ii fixeze tubul. Apoi mergea si golea punga cu urina, punea mana pe pix sa scrie cantitatea de urina. Apoi facea la fel si cu colegul de camera al bunicului si iesea. O urmaream cum intra imediat in salonul urmator si FARA SA SE SPELE PE MAINI sau sa mimeze macar vre-un gest in acest sens, il controla pe altul la fund si ii baga degetele in gura….si tot asa.
Kinetoterapeutii, medicii… toti atingeau totul si puneau mana pe toti pacientii,fara sa urmeze vre-un protocol de igiena. Cate unul facuse rost de manusi dar nu le schimba, erau doar pentru protectia lor nu a pacientilor.
Infirmierele foloseau acelasi lighean si aceeasi carpa sa ii spele pe toti de pe palier, si era doar o carpa si pentru fund si pentru corp…cand ii spalau pe corp, ca o faceau foarte rat. Schimbau scutecul si ii spalau de doua ori pe zi, dimineata inainte de vizita si dupa amiaza, cam la asta se rezuma tot. Si chiar am fost atenta sa ma asigur de asta, si le-am urmarit foarte atent, mergeau la chiuveta, goleau lighenasul si storceau carpa aia, apoi treceau la celalat salon. Cand am realizat asta m-am cutremurat si le aratam „atelajul personal” al lui tataie si le rugam insistent sa foloseasca tehnica din dotare nu „carpa si ligheanul” lor.
Am sa va povestesc cum m-au furat cu nesimtire. Incercand sa inteleg situatia fianciara delicata a spitalului, am cumparat eu tot ce este necesar unui pacient: manusi (o cutie cu 100 de perechi), paturici, scutece, servetele umede, uscate…etc. Al scris numele si salonul pe cutii si le-am pus pe masuta de langa bunicul si pachetul cu scutece si paturici sub pat, bineinteles,cu numele lui scris pe ele. In dimineata urmatoare DISPARUSE TOT !!! M-au furat de tot, si cand am intrebat, asistenta mi-a ras in nas, spunand ca …s-au folosit doamna, cat credeati ca dureaza? Ea nu stia ca eu lasasem sute de manusi, servetele… eu intreband doar ca nu stiam ce s-a intamplat cu manusile si scutecele lasate de mine in ziua precedenta. Era schimbul de dimineata si furtul l-au facut cei de pe tura de noapte.
Incepand de atunci, dimineata cand veneam, eram ca Mos Craciun, cu plasele pline de shakes cu vitamine, supe, manusi, servetele…si le dadeam eu cand aveau nevoie, ce aveau nevoie. Cand intra asistenta sau medicul, saream imediat si intrebam daca nu doreste manusi. Asistenta de regula si le punea, il controla pe al meu si pleca cu ele si-si facea treaba FARA SA SE SPELE PE MAINI, pe toata sectia cu o pereche de manusi. Medicii nu isi puneau manusi decat foarte rar, insa privirile lor intrigate cand le ofeream, ma scoteau din sarite. Oamenii aia nu intelegeau importanta igienei intr-o sectie de terapie intensiva, asta e clar. Cand intri intr-un salon si ai contact cu un pacient, fie ca esti medic sau asistent, primul lucru iti dezinfectezi mainile, sau te speli pe maini, si iti pui apoi manusi, incepi de la gura la fund, si la sfarsit arunci manusile la cosul de gunoi, te speli, si pleci spre un alt pacient. Sunt reguli elementareeeee !
Imi amintesc cand o asistenta, incercand sa umple cu apa DE LA ROBINET recipientul de apa de la masina de oxigen a bunicului s-a impiedicat de-un cablu, si i-a scapat pe jos capacul, garnitura si supapa. Le-a ridicat, A SUFLAT PE FIECARE (pfiuu pfiuuu) si a insurubat totul la loc si a repornit masina. In apa aia era era acum mizerie de pe jos, scuipat de la ea din gura… va imaginati cum era psihicul meu !
Toata ziua, de dimineata pana seara stateam acolo jos,citind carti cand dormea el, intr-un colt langa pat, incat daca nu te uitai bine nu ma vedeai, incercam sa fiu cat mai discreta si sa nu le deranjez, invatatsem ca nu le place sa fie deranjati, si aveam grija de pacientul meu. Il hraneam, il monitorizam ma asiguram sa fie curat, si faceam totul pe cont propriu si plecam seara tarziu. Dupa ce am obtinut un antibiotic pentru infectia cauzata de meshele puroiate s-a simtit putin mai bine, apoi am observat ca incepe sa se inrautateasca putin starea lui de sanatate. Incercam sa gasesc raspunsuri… de ce? Invatatsem sa observ cam tot ce se intampla in jurul meu si sa tac… ma durea sa-l vad vanat la incheieturi de la legaturile de noapte dar…taceam si tot ce-mi doream e sa il scot viu din iadul ala plin de oameni nepasatori care fac orori care costa vieti.
Colegul lui de salon era un batran la care nu venea nimeni. Doar intr-o seara a venit fiica impreuna cu nepoata, am aflat de la ele ca are cancer in stare terminala. Le-am lasat singure cu cel drag, si am plecat atunci putin mai devreme. Batranul ala era lasat pur si simplu sa moara in pat… daca de al meu se mai „ocupau”, de el…doar Dumnezeu. Imi era atat de mila de el, nu-l spala nimeni, nu-l intorceau, era intubat, nu-l misca nimeni… singurul semn ca traieste erau masinile care beep-aiau,si ii mai puneau asistentele perfuzii cateodata. La inceput cand am venit eu, mai misca sau mai scotea cate-un suspin…in ultimele zile, nimic.
Imi amintesc ca intr-o zi, deodata am auzit un „beeeeeeeeeeeep” puternic, si am vazut flat line-ul pe monitor. M-am ridicat si am facut doi pasi spre el si am realizat ca …trecuse dincolo. Am stat in sunetul ala strident cam 15 minute, imi venea sa mor si bunicul incepuse sa devina nelinistit, il deranja si pe el. Cred ca se auzea pe toata sectia. Dupa un sfert de ora am iesit si am agatat o asistenta, i-am spus ca eu cred ca pacientul a decedat si ca le rog sa vina sa verifice. Mi-a spus ca trimite pe cineva si dupa inca 10 minute au venit doua asistente si au OPRIT APARATELE, i-au acoperit fata, dar nu au oprit si VENTILATORUL. Cam o ora si jumatate a stat cu ventilatorul pornit, si i se misca pieptul de parca respira… . Dupa o ora si jumatate, s-au deschis usile larg si au aparut cei cu targa impreuna cu o asistenta. L-a deconectat de la aparate, si i-a scos tubul endotraheal de intubare din el. Langa pat era un suport pentru perfuzii si au agatat tubul in el. Din tub au inceput sa picure secretii. Vedeam secretiile alea picurand pe jos si ma ingrozeam… asteptam sa vina cat mai repede femeia de servici sa curete odata tot…. nu a venit nimeni.
Cam dupa o ora aud galagie pe hol si vad ca se deschid larg usile salonului. Intra doua asistente si dupa ele brancardierii cu un barbat pe o targa. Era un barbat inalt, atat de palid, putin carunt, in jurul varstei de 50 de ani. Dupa culoarea pielii si agitatia asistentelor am inteles ca ceva nu e bine cu el. Au chemat repede un medic si l-au pus cu tot cu cearceaf pe salteaua neagra si l-au trantit in pat. Perna mosului mort a ramas ACEEASI! A gemut saracul om pentru ca transferul n-a fost tocmai unul usor, si probabil il durea si operatia. Ulterior mi-a spus sotia lui ca fusese operat de fiere si avuse complicatii.
Apoi am auzit asistenta fara manusi …haideeeti deschideti, gura mareeee… si vad ca medicul nepurtand manusi, ii vara laingoscopul ce-l avea in buzunar (si cu care probabil intubase zeci de cand il dezinfectase ultima data) in gura, pe „viu” (de obicei se anesteziaza). Apoi vad asistenta ca ridica mana si il intubeaza CU TUBUL SCOS DIN BATRANUL MORTTTTTTTTTTT!!!!!!!!! Era soare si picaturile de saliva din tub datorita manevrei bruste zburau in toate partile in bataia razelor. Momentul ala nu-l voi uita niciodata, nu am parasit niciun minut camera. In momentul ala am crezut ca-mi vomit sufletul din mine. Totul s-a intamplat atat de repede … si sufletul meu incepuse sa sangereze… nu exagerez, in momentul acela eram in stare de orice.
Am realizat atunci ce se intampla cu bunicul, de ce nu vedeam progrese mai mari cu toate ca facusem totul pentru el, intelesesem de ce TOTI CEI INTUBATI IN SECTIA AIA DE ATI AVEAU KLEBSIELLA IN PLAMANI ! In afara sectiei, rudele vorbeau, eu petreceam foarte mult timp impreuna cu el si nu prea stateam pe hol, dar tot am prins ceva discutii. Infectia aia pulmonara era pe limba tuturor si era ceva ce-i unea pe toti pacientii de la ATI. Si al meu are aia, si al meu…si noi… spuneau rudele pe rand!! Aparitia simptomelor de infectie, si febra dupa o scurta perioada de timp de la intubare erau comune fiecarui pacient.
Protocolul INTERNATIONAL pentru utilizarea ventilatoarelor si a aparatelor respiratorii este de a fi DEZINFECTATE DUPA FIECARE PACIENT, si dupa fiecare utilizare. ESTE O REGULA ELEMENTARAAAAAAAA !!!! Dupa fiecare pacient, protocolul sanitar impune o dezinfectare cu substante specifice, a patului, a perimetrului in care s-a ingrijit pacientul si a echipamentelor medicale folosite la ingrijirea lui. Ventilatoarele sunt acoperite imediat, si transportate in camera speciala de dezinfectare. Acolo urmeaza un proces riguros de dezinfectare cu diferite substante, si uneori gaze. Tubulatura ESTE DE UNICA FOLOSINTA SI SE ARUNCA in saci special sigilati. Apoi ventilatorul este ambalat in punga sigilata si readus pe sectie pentru a fi reutilizat. FIECARE INTUBARE SE FACE CU APARATURA DEZINFECTATA SI TUBULATURA DE UNICA FOLOSINTA !!!!
In cele 3 saptamani cat am stat acolo NU AM VAZUT UN SINGUR VENTILATOR venind sau plecand spre camera de dezinfectare. V-am spus ca peste tot erau geamuri si activitatea era „la vedere” iar eu am un spirit de observatie destul de bun.
Apoi am vazut ca partenerul intubat al bunicului nu mai era in pat si patul era gol………(?) nu am mai vazut-o nici pe nevasta-sa pe hol.
In ziua urmatoare l-am contactat pe medicul rezident sef am mers intr-un cabinet sa discutam, si am dat tot ce-am strans in mine. S-a schimbat la fatza, a pus capul in pamant si a recunoscut TOT absolut tot. A recunoscut ca ei nu urmeaza protocoalele sanitare, ca da, din cauza aia incearca sa rezolve cum pot situatia(??). Mi-a spus ca e tot ce pot si ca el e prea mic sa faca ceva! Totusi dezinfectarea unui aparat din ala nu costa o avere, nu dureaza o vesnicie…i-am spus eu, si el a dat din umeri. Din cate am inteles si medicii stiau, seful stia, directorul spitalului…era o situatie in care se complaceau TOTI de ani de zile. I-am spus ca daca moare, imi angajez avocat si ca o sa fac tot ce-mi sta in putinta si o sa cheltui cat pot si ajung si in afara tarii si sa afle o tara intreaga ce orori medicale se intampla acolo si probabil peste tot in tara situatia este aceeasi. Incepusem sa adun date de la celelalte familii si ma pregateam serios sa imi caut dreptate pentru umilintele si durerea la care a fost supus bunicul.
Probabil ca s-au speriat ca in ziua aceea au venit o armata de medici sa-l vada si i-au prescris imediat tratament pentru klebsiella, cu vancomicina. Apoi am intervenit eu, si la insistentele mele au revazut planul de medicatie si i-au prescris si medicatie pentru a preveni o eventuala problema a rinichilor ce poate aparea dupa administrarea acestui antibiotic foarte puternic.
Aveau deja doi pacienti (doar din cati am cunoscut eu) tratati in prealabil pentru Klebsiella,si cu rinichii distrusi, printre care era si un baietel de doi anisori pe care l-au intubat fix degeaba. Bunica lui (ca parintii erau plecati la munca in Spania) mi-a spus ca i-au distrus rinichii cand i-au dat medicatie pentru „infectia de plamani”. Copilasul ala a fost implicat intr-un accident minor, unde ambii unchi nu aveau nimic doar doua zgarieturi, si el avea o vanataie la cap. Medicii de la salvare au fugit cu el la spital, i-au facut tomograf nu avea absolut nimic la cap… cum de la o vanataie la cap si de la plansete si urlete (povestea bunicii si a unchilor care regretau ca i-au lasat sa-l aduca la Spitalul Judetean semn ca putea respira singur) a ajuns fara functie respiratorie sa necesite intubare…numa ei si Dumnezeu stiu! Apoi a contactat (bineinteles) klebsiella si in urma tratamentului cu Vanco i s-au distrus si rinichii, de avea saracul sonda in rinichi. Altul era un tanar de 30 de ani venit dintr-un accident, tot asa klebsiella…Vanco si rinichii praf.
Nu am cedat pana nu am obtinut antibiotic administrat chiar daca s-au fofilat ca nu au…sa vedem….poate trece fara. Mi l-a oferit spitalul si nu mi-au cerut nimic. Impreuna cu tratamentul preventiv pentru rinichi. V-am spus ca tratamentul administrat era ff sumar. Antiiflamatoare si tranchilozante…plus perfuzia. Cam la asta se rezuma ingrijirea unui bolnav la ATI. In ultimul timp nu-i mai puneau perfuzii pentru ca il alimentam si il hidratam pe sonda nasogastrica, si medicul chiar a spus ca este un lucru foarte bun.
A fost o perioada fff stresanta, klebsiella nu este o bacterie draguta de care se scapa usor. Am avut cateva zile in care am crezut ca il pierd dar am luptat si am continuat sa gandesc pozitiv tot timpul. Sambata dimineata am aflat cu stupoare de la medicul rezident raspunzator de caz …….ca FARMACIA SPITALULUI IN WEEKEND E INCHISA si prin urmare tratament si vancomicina…. IOC, ca nu le-a lasat nimeni tratament pentru weekend !!!! Au uitat ! Am crezut ca EXPLODEZ !!! Nu imi puteam imagina, era ireal ceea ce mi se intampla. Doamne , nu se mai termina ! Medicii nu erau acolo si rezindentii dadeau din umeri. Am umblat cateva ore prin farmacii si am gasit tratament pentru doua zile sa nu intrerupem tratamentul. M-a costat destul de mult ! Noroc ca au fost draguti rezidentii si mi-au facut reteta pe loc.
In ultima zi de tratament cu antibiotic, m-am dus la medic si am zis ca-l vreau detubat. A facut aia niste ochi si mi-a spus ca e siguuuuuuura ca nu face fatza! I-am explicat sumar situatia pacientului, prin ce am trecut si ca vreau sa ii testam functia respiratorie si ca eu am incredere ca poate respira singur. Mi-a spus din start ca nu crede… dar a recunoscut ca prelungirea intubarii nu este o solutie, si el deja incepuse sa se simta mai binisor in ultimele zile. De asemenea intubarea pe o perioada indelungata poate cauza probleme grave de sanatate si poate face mai mult rau decat bine.
Mi l-au detubat „pe viu” …auchhh… si l-au pus pe oxigen si supriza… respira singur. Le-am cerut scaun bariatric si s-au uitat la mine ca la OZN. Ce doamna ??? Le-am explicat ce vreau si au spus sa merg la „baietii de la kineto”.
Eram prietena cu ei, de cand cu salteaua cu aer PENTRU CARE A TREBUIT SA PLATESC CHIRIE. Cand un pacient sta mult intins la pat si mai ales daca nu isi schimba pozitia si este intubat, apar escarele de decubit. Apoi pot aparea ulceratiile si doare ingrozitor. Degeaba ii faceam eu masaj zilnic si-l repozitionam ca tot am observat puncte de presiune. La fel s-au uitat asistentii si rezidentii la mine ca la alliens si m-au trimis la Kineto, iar aia mi-au spus ca au dar PE BANI. Asa ca am platit ca sa aiba saltea speciala si nu a avut nicio ulceratie. Nu vreti sa stiti in ce hal aratau alti pacienti de acolo ai caror rude nu stiau ca exista asa ceva… rana vie ! O saltea din aia nu costa o avere si este ceva banal peste tot in spitale, de ce nu o cer medicii? Acolo nici macar medicii nu o recomandau.
Au venit kinetoterapeutii cu scaunul bariatric (e un scaun asemanator unui fotoliu al carui spatar e mobil si are suport pentru picioare) si l-au pus pe bunicul in fotoliu. I-am explicat CLAR ca trebuie sa respire singur si ca sonda aia NU MAI ARE CE CAUTA in el, si m-a ascultat. Aveam cumparat aparat pentru exercitii respiratorii si… am facut terapie respiratorie spre mirarea tuturor. Lucruri care in orice spital din occident sunt banale si normale, lor li se pareau iesite din comun.
I-au pus oximetrul si …surpriza… mi-au spus ca ramane fara intubare, doar pe oxigen si monitorizare. Nu vreti sa stiti ce privire i-am aruncat doctoritei care a inghitit in sec si si-a acceptat infrangerea iesind din salon. In noaptea aia n-am putut dormi de frica ca mi-l intubeaza iar, aveau o manie, intubau orice cu mizeriile alea pline de klebsiella. In salon cu el nu a mai fost niciun pacient intubat, i-au adus doar cazuri…usoare, probabil le era teama sa nu suflu ceva si altora, desi eu am spuuuuus… toti incepeau sa intrebe de tuburile pline de klebsiella si-i bateau la cap. Uneori ma miram ce cauta aia care s-au perindat prin salon la ATI!
A doua zi dimineata bucuria a fost imensa cand am vazut ca nu era intubat. Infirmierele se uitau la el ca la miracol, de mult nu mai vazusera asa ceva… Mergea singur, ajutat de mergator se aseza in scaun si faceam exercitii respiratorii dar si fizice cu kinetoterapeutul dar si fara el. A mai trecut o zi cu bine.
Am stiut ca e ultima carte si fiecare zi in sectia aia infecta inseamna un nou pericol si o posibila infectie pentru el. Am mers la „duamna” doctor si i-am multumit frumos (!!!) m-a intrbat cu ce ma poate ajuta.
Il vreau afara din ATI… AZI, ACUM ! Poate respira singur, plecam acasa… AZI. Era prea tarziu sa ma refuze… dar stia si ea care sunt drepturile pacientului, le citisem si eu si le stia si ea. Compromisul a fost sa mergem „sus” la neurologie pentru cateva zile. S-a ridicat pe picioarele lui, a mers la scaunul cu rotile si …DUSI AM FOST !!!! Unde plecati doamna??? Il omorati! Urla asistenta (una care era cu gura mare , o stiam ) dupa mine, singurul care m-a incurajat si a recunoscut ca fac bine a fost medicul rezindent sef…m-a batut pe umar si mi-a urat succes. A spus ca i-a parut bine si i-a zis mosului ca habar n-are ce norocos e ca pleaca viu de acolo! Oricum si el urma sa plece din tara dupa terminarea rezidentiatului.
Si acum imi amintesc mirosul ala cald si fetid …suferinta, INCOMPETENTA… nepasarea…
Imi venea sa dansez de bucurie! A fost una din zilele fericite ale vietii mele !
A fost (sunt aproape sigura) SINGURUL PACINET INTUBAT de pe sectia aia de ATI care a IESIT VIU SI PE PICIOARELE LUI DE ACOLO !!!! Cel putin eu nu am vazut altul in tot timpul cat am stat acolo. Dupa 4 saptamani de chin eram …in libertate. Fara klebsielle, fara bacterii… febra..fara TRANCHILIZANTE !
Problema e ca „sus” am avut de intampinat alte probleme. Medicul neurolog a fost foarte receptiv, l-a consultat si s-a asigurat ca nu are traume neurologice, m-am inteles cu el foarte bine si m-a inteles. A zis ca e o MINUNE ca a iesit vou de acolo.
Tratarea efectelor post „medicamente de linistire de la ATI” mi-au mancat sufletul. Acolo ma lasau sa dorm cu el, problema e ca nu ma lasa el, datorita medicatiei se alesese cu un serotonin syndrome de toata frumusetea si noaptile erau pentru noi un cosmar. Am platit si transport sa mergem la specialist, in spital nu s-a putut obtine asa ceva, desi am incercat, asa ca am platit eu consultatie si transport. Dimineata imi venea sa ma intind langa el si nu puteam, trebuia s-o iau din loc. Acolo nu mai aveam sonda gastrica… incepusem sa-l reinvat sa manance si sa bea, il durea gatul ingrozitor, avea rana de la intubare. Incepusem sa facem exercitii de mers, pentru ca musculatura avusese de suferit, din pacate nici aici nu mi s-a oferit suport sau kinetoterapeut, si toti dadeau din umar cand am intrebat. N-am avut absolut niciun suport, nici de la medic, nici de la asistente. Cand le-am spus de efectele secundare ale medicatiei mi-au ras in nas… si intre mine i-a zis celelilalte asisTOANTE: Auzi ce zice ASTAAAAAAA ca moshu EI… Atata indolenta si nesimtitre… greu mi-as fi inchipuit ! Nu intelegeau de ce-l duc la lumina soarelui, de ce e importanta lumina…cat este de importanta lumina pentru un pacient in schimb neurologul lui era impresionat.
Nu aveau nimic, eu trebuia sa curat cu solutii cumparate de mine tot, pat, noptira, perna, saltea. Nu aveau urinal, nu aveau decat 2 sau 3 scaune cu rotile pentru zecile de pacienti de acolo, pe care mustea jegul. Am curata la ele… La bai era o mizerie crunta si cand trebuia sa-l duc spalam si curatam… Si nu pentru ca erau oamenii murdari ci pentru ca femeia aia de servici era inexistenta, foarte rar aparea. Cateodata nu trebuie sa existe fonduri pentru lucruri elementare… apa si sapun e suficient, si vointa. Medicii si asistentele nu inteleg importanta unui mediu cat mai curat pentru un pacient si pentru un organism in recuperare.
Cu toata curatenia si grija mea , dupa cateva zile pe sectia de neuro a contactat ALTA INFECTIE !!
Ne-au ajutat oameni inimosi si buni si am parasit cat am putut de repede spitalul ala si am ajuns cu salvarea la spitalul din oraselul nostru de provincie, unde am avut parte de un tratament EXCEPTIONAL!!! Am intalnit un medic exceptional si competent, caruia nu am cuvinte sa-i multumesc si sa il laud pentru profesionalismul lui, am intalnit asistente inimioase, CURATENIEEEE …si intelegere. Baile erau „parfum” fata de Timisoara… curat, sapun, hartie. Asistentele puratu manusi si erau toata ziua la tataie si medicul il vizita de cateva ori pe zi si oricand doream puteam sta de vorba. Camera era luminoasa, calda si aveam mereu premergator sau scaun cu rotile daca aveam nevoie. Nu am dat un singur leu „cadou” nimanui !!!!!!!!! I-a fost prescris un alt antibiotic, si tratament, am bagat in el tot timpul vitamine si minerale, shakesuri proteice si mancare buna, faceam plimbari si ‘bai de soare” pe hol….si dupa inca o saptamana de spital si in total …6 saptamani, i l-am dus la buna mea, pe picioarele lui. Nu i-a venit sa creada!
A trait mai bine de 5 ani dupa „eveniment” , 100% functional fara absolut nici o problema de sanatate, altele decat cele asociate varstei. Si-a cunoscut nepoata care s-a nascut la doi ani dupa, a fost si la botezul ei. …si da, a jucat fotbal cu copilul meu asa cum i-am promis pe patul de spital, si cum si-a dorit.
Am slabit atunci 15 kg, si mi-au trebuit cateva luni sa ma refac dupa trauma fizica si psihica suferita in acele saptamani. A fost o lupta continua, in care eram eu impotriva LOR !! Si am castigat! Cred ca pentru mine a fost o lectie grea de viata pe care am invatat-o si care mi-a ajutat sa evit sistemul, si sa salvez vieti in viitor.
Imi amintesc ca atunci cand eram sus la neuro am intalnit o fata studenta la medicina si ne-am imprietenit. Era cu mama ei care urma sa aiba o operatie pe creier a doua zi si i-am povestit de ororile de la KlebsiATI sa fie atenta in cazul in care o intubeaza. A venit sus la mine si mi-a multumit a zis ca a facut scandal si au dus-o la camera aia si a primit ventilator sigilat si ca acum mama ei se simte exceptional si e detubata. Deci… se poate !
Si azi cand aud sunetul salvarilor si simt mirosul acela de spital „romanesc” cu aer cald,transpiratie si mancare, un miros fetid …mi se face rau.
Ce am invatat eu?
– ca in Romania avem medici si cadre medicale exceptionale si ca avem in sistemul medical oameni capabili si inimosi in care te poti increde si pe mana carora poti sa iti lasi trupul… dar
– ca in Romania avem plin de IUDE IN HALAT ALB! Oameni care se complac intr-o situatie de-a dreptul jegoasa din toate punctele de vedere, atat moral cat si financiar. Unde este moralitatea medicului si asistentei care STIE SI ESTE CONSTIENT ca intuband un om in suferinta ii introduci in plamani klebsiella care apoi il omoara sau ii distruge rinichii? Este chiar atat de greu sa fiti uniti sa cereti niste lucruri ELEMENTAREEEEEEEEE si care nu costa mult, niste tuburi si IGIENA?? MANUSI !! Sau macar spalati-va pe maini mai des ! Tratamentele de preventie de ce nu le prescrieti? Unde SUNTETI DOMNILOR MEDICI, PE UNDE UMBLATI??? De ce nu va urmariti pacientii , de ce nu lucrati cu ei si de ce-i lasat sa zaca in paturi? De ce a trebuit eu sa lupt pentru bunicul in timp ce voi nu erati de gasit si nu va interesa situatia si evoluatia lui? De ce lasati rezidentii si asistentele sa se descurce singuri? De ce managerii de spitale si directorii se complac si le permit femeilor de servici sa stea la cafele si pe la medici prin cabinete si baile sunt murdare? Este chiar atat de greu sa aveti o farmacie a spitalului deschisa non-stop? De ce permiteti cadrelor medicale sa afiseze atitudine atat de urata fata de pacient si fata de rudele lui? De ce le permiteti infirmierelor sa nu urmeze normele minime de igiena cand ingrijesc un pacient la ATI? Asistentele si medicii oare realizeaza incompetenta si situatia in care se complac? Este chiar atat de greu sa va spalati pe mani?
– ca in Romania nimeni nu isi asuma nimic.
– ca in Romania sistemul de sanatate da vina pe bolnav in timp ce el este bolnav… si nu stiu cand se va face bine.
-ca in Romania se intubeaza fara cap si fara minte… fara sa se evalueze pacientul si capacitatea pulmonara, sau sa se caute solutii, cand intubarea ar trebui sa fie ULTIMA SOLUTIE.
Nu am dat pe nimeni in judecata DAR daca vre-un avocat sau for juridic va dori sa inceapa o ancheta in sectiile de ATI din tara, voi putea oricand sa merg si sa depun marturie sub juramant pentru tot ce am scris mai sus.
Mergeti si testati-le ventilatoarele, judecatorii si protectia consumatorului, oamenii, sesizati forurile competente si cereti sa fie testate aparatele si echipamentele medicale si va garantez eu ca ce veti gasi va fi inimaginabil!
Copiati textul si repostati-l la voi pe pagina. Sa citeasca tot mai multa lume si tot mai multe cadre medicale si sa se inceapa o reformare a sistemului care nu se poate face decat INCEPAND CU ELE ! Nu vreau sa generalizez, dar din cate am discutat cu mai multe persoane, printre care si cateva cadre medicale, ceea ce am vazut eu este ceva comun in MAJORITATEA sectiilor de ATI din Romania !
Ei, medicii si asistentele din sistem, trebuie sa spuna NU SE MAI POATE ASA! Vrem minimul necesar, vrem manusi, vrem dezinfectare, vrem respectarea protocoalelor sanitare, vrem NORMALITATE !!!
Stimati medici,stati tot timpul langa pacienti si faceti cu ei ce am facut eu cu „moshu meu”, urmariti-le evolutia, stati printre ei nu prin cabinetele voastre.
Discutati cu familiile si schimbati-va atitudinea de superioritate in UMANITATE! Nu traiti o viata paralela cu meseria… pentru ca painea pe care o mancati si care nu este tocmai una acra, este din suferinta si din sudoarea omului pe care voi il tratati ca pe un obiect de uz financiar!
Sanatate tuturor !

Textul aparține lui ADA D.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.


Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

12 comentarii

  1. Nicio grijă, Covidul va face curățenie peste tot. Toți vor fi trecuți prin sită, toți care au uitat de omenie.

  2. Doamne ferește! Efectiv, sunt impresionata de ce am citit. Doamne, indura-te si ai mila de sistemul nostru de sănătate atât de inuman. Toată lumea ește scârbită si s-a lovit de atitudinea personalului medical specific romanesc, dar de ce citesc aici mi se zbarleste parul..

  3. Dupa ce am citit acest articol, nu am mai fost om ceva timp… Am avut revelatia cauzei numarului mare de morti de la ATI! Oamenii nu mor de covidus sau din alte boli, ei sunt ucisi in spitale de incompetenta, neglijenta si infectii nozocomiale. Cate victime trebuie sa mai fie pana cand sa spunem STOP si sa reformam din temelii sistemul sanitar?! Sa nu spuneti ca nu sunt bani, ca sunt, dar se scurg in diverse directii si scopuri „neortodoxe”. Romania, trezeste-te, ca iti mor copiii!

    1. Exact ca-n cazul mortilor de la „Colectiv”. De-atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic in spitalele din RO, in afara de salariile personalului medical. Degeaba s-a tot iesit in strada si s-au tot schimbat guverne. Romani, aveti grija de voi sa nu ajungeti in spital! Faceti-va testul de la primele simptome si incepeti tratamentul, nu faceti pe vitejii si asteptati sa treaca de la sine. Acest virus este conceput in laborator sa ne ucida. Nu-l subestimati! Chiar daca sunteti tineri. Acesta nu ucide neaparat batranii si bolnavii cronic. Exemplu: acum cca. 10 zile am participat la nunta unei prietene. Dupa 4 zile, m-a anuntat ca atat ea, cat si proaspatul ei sot sunt infectati si au simptome urate si ciudate. Nici ei n-au fost inoculati cu serul experimental. Si astazi am intrebat-o de starea lor si mi-a spus ca este la fel, desi iau tratament. Oameni buni, aveti grija sa nu va imbolnaviti, ca nu-i de joaca! Ocoliti asa-numitul „vaccin” si aprovizionati-va cu medicamente anti-Covid, pentru a le avea la indemana in caz de…Doamne fereste! https://www.imuno-medica.ro/cercetare-articole/COVID-19-Optiuni-terapeutice-pentru-fiecare-stadiu-al-bolii-18

      1. NU exista nicu un cavit, e o inventie sa omoare oameni, esti spalata pe creier, sint raceli atit, te uiti cam mult la tv, terminati cu injectarile si exterminarile de catre teroristii din spitale! ia de aici si citeste adevarul despre mafia macelarilor din abatoare care ucid oamenii pentru bani negri!!
        Distribuiti acest live sa ajunga la cat mai multi dintre romani, sa ajunga la procurori, politisti si sa fie folosit ca proba in anchetele pe care le vor incepe! Va multumim si ne revedem in curand, numai bine, dragi romani!” Masacrul din spitale: Le dădeau oxigen la maxim pacienților până le ardeau plămânii, inclusiv oxigen tehnic, industrial, nu medical. Mărturie tulburătoare despre ce se întâmpla în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea: Mureau cu zile! VIDEO: https://www.facebook.com/DeputatMihaiLasca/videos/1061892614548330/?t=0

        1. Cat de bine ma cunosti tu pe mine, „eddie”, ca sa-mi faci asa o caracterizare? „te uiti cam mult la tv”-da, la desene animate, cu fiul meu. In legatura cu existenta sau inexistenta vreunui virus, este dreptul meu sa am parerea mea personala. Am urmarit filmuletul pe care mi l-ai distribuit si…nimic nou sub soare. In afara de faptul ca am fost nevoita sa suport o ora de dezacorduri lingvistice, in rest, aceste date sunt cunoscute inca din luna martie: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24650350-turnul-sfatului-omorat-oameni-dezvaluiri-socante-din-sectia-ati-covid-spitalului-judetean-sibiu.htm
          Iar, de-atunci, au tot fost persoane care-au vorbit despre astfel de orori, precum d-na senator Sosoaca, iar acum, autoarea marturiei de fata. Si tocmai pentru ca sunt convinsa ca aceste lucruri sunt reale, am trimis mesajul de mai sus. Aveti grija sa nu ajungeti in spital! Faceti-va un stoc de medicamente antibiotice, antivirale, antiinflamatorii si anticoagulante. Cine are ochi de vazut sa vada, iar cine are urechi de auzit sa auda.
          In legatura cu faptul ca as fi „spalata pe creier”, vezi ca nici cele doua personaje care vorbesc in clipul pe care mi l-ai dat exemplu nu-s chiar in regula…https://www.ebihoreanul.ro/stiri/fabrica-perfecta-de-morti-mihai-lasca-si-un-fost-brancardier-acuza-ca-medicii-din-oradea-ucid-pacienti-individul-a-fost-pacient-la-psihiatrie-167203.html?fbclid=IwAR25u1eiTpoVDtEekuOasm2RwixbkUvhjNqjTh2hh9qde3OtDWv_GH-Dfxw

  4. Mi-au dat lacrimile pentru suferinta nemeritata, a batranului dar si de emotie si respect pentu aceasta doamna care dezvaluie si pentru cei de aici ororile ne-omeniei in care a cazut atata lume uitand de Dumnezeu!
    Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
    …. daca atunci erau omorati pe bani putini, acum sint omorati pe euroi gramada!
    Nu imi fac nici o iluzie.
    O fi si sistemu’…. da omu’ e cel ce sfiinteste locul!

  5. Distribuiti acest live sa ajunga la cat mai multi dintre romani, sa ajunga la procurori, politisti si sa fie folosit ca proba in anchetele pe care le vor incepe! Va multumim si ne revedem in curand, numai bine, dragi romani!” Masacrul din spitale: Le dădeau oxigen la maxim pacienților până le ardeau plămânii, inclusiv oxigen tehnic, industrial, nu medical. Mărturie tulburătoare despre ce se întâmpla în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea: Mureau cu zile!
    VIDEO: https://www.facebook.com/DeputatMihaiLasca/videos/1061892614548330/?t=0

  6. Masacrul din spitale: Le dădeau oxigen la maxim pacienților până le ardeau plămânii, inclusiv oxigen tehnic, industrial, nu medical. Mărturie tulburătoare despre ce se întâmpla în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea: Mureau cu zile!
    VIDEO: https://www.facebook.com/DeputatMihaiLasca/videos/1061892614548330/?t=0

    Colega noastră de la Național, Claudia Marcu, a redat o mărturie tulburătoare a unui fost membru al personalului sanitar din Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea: Pacienți lăsați să moară singuri în saloane, oxigen administrat în exces, tratamente psihotrope și, în general, fabrica perfectă de morți Covid. Așa descrie sistemul un brancardier, de profesie inginer electromecanic, care a ajuns, din întâmplare, să lucreze 6 luni într-un spital Covid, din decembrie 2020 până în mai 2021. ”Sunteți niște criminali”, le-a spus brancardierul medicilor și asistentelor din spital.

    Cristian Cernat, un inginer electromecanic în vârstă de 28 de ani, a ajuns, printr-o conjunctură, să lucreze temporar ca brancardier în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea. Ceea ce a văzut acolo l-a marcat pe viață. Deși lua un salariu bunicel, de 6.000 de lei pe lună, nu a putut să tacă, și a intrat în conflict cu medicii și asistentele de acolo, cărora le-a și spus că sunt niște criminali, pentru că îi omoară pe pacienți. Cum să auzi ce se întâmplă în spitalele Covid, când nimeni din sistem nu-și riscă salariile cu sporuri de 85%? Un medic specialist pleacă acasă cu 30.000 de lei pe lună, un medic rezident cu 13.000 de lei, o asistentă cu 9.000 de lei, iar o infirmieră, cu 5.000 de lei. Ce fac pentru acești bani? Probabil ce li s-a ordonat.

    ”Mulți se plângeau în spital și se plâng și acum că le ard plămânii. Le dădeau oxigen la maxim pacienților, că noi, brancardierii, reglam oxigenul, la indicația medicilor. Și le dădeam 15 litri de oxigen pe minut, ceea ce este enorm. Îmi spuneau pacienții că îi ustură, că nu au aer, că se simt amețiți, că nu au vlagă. De câteva ori le-am redus eu presiunea oxigenului. Erau oameni de 80-90 de ani care își dădeau masca de oxigen jos, pentru că le făcea rău. Oxigenul începea să fie administrat din camera de primire. Așa spunea medicul, chiar dacă pacienții spuneau că nu au nevoie. Dacă aveau sub 95% saturație începeau să le dea oxigen. Toți veneau în Ambulanță cu oxigenul. Apoi pe salon iar oxigen. Iar medicii nu știu de unde scoteau cifrele, că la unii îmi spunea să le pun 8 litri pe minut, la alții 10, la alții 15, fără să facă o analiză a concentrației gazelor din sânge. După ce le băga oxigen starea pacienților începea să se degradeze, nici vorbă să se facă bine. Eu aș vrea din tot sufletul să dau de persoane pe care eu le-am internat și să stau de vorbă cu ele acum, după câteva luni, chiar sunt curios dacă mai trăiește cineva”, ne-a declarat Cristian Cernat, fost brancardier la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Oradea.

    ”Veneau pe picioarele lor și mureau în două-trei zile”
    Brancardierul angajat temporar pe post se lega tot timpul de medici și de asistente că nu-și făceau treaba și că le dădeau sedative pacienților. ”M-am luat de asistente că le băgau medicamente psihotrope pacienților Covid. Le spuneam că este normal să fie agitat pacientul dacă ele i-au băgat nu știu ce în el, pentru că atunci când a venit nu avea nimic. A fost un caz cu un bătrân pe targă care a stat pe targă de la 2 noaptea, pentru că asistenta și medicul dormeau, și pe la 5 s-a trezit doamna doctor, m-a pus să-l duc sus, în salon, ca după nici 15 minute să fim chemați că bătrânul era agitat și voia să-și scoată branula că îl deranja tratamentul. L-au legat de pat și i-au dat diazepam. Trei ore cât a stat pe targă bătrânul nu a avut nimic, chiar a și adormit, iar când i-au băgat tratamentul a devenit agitat. După trei zile, când m-am întors la tură, nu mai era acolo, sigur a murit. A venit într-o zi un bărbat tânăr, de 30 și ceva de ani, pe picioarele lui, și după tratament, în două-trei ore a murit, deși nu avea alte boli. Nu știu ce tratament i-au dat, dar eu nu l-am auzit să tușească, nu avea oxigen. Omul a spus că nu se simte bine și că-l doare spatele”, ne spune Cristian Cernat.

    Au murit în drum spre toaletă, de unde voiau să bea apă
    Medicii nu ieșeau din camera de gardă, ne mai spune Cristian Cernat, și nu se știe ce făceau acolo, că nimeni altcineva nu avea acces. ”<>, le spuneam medicilor. Toaleta era în capătul celălalt al holului. Au fost cazuri de persoane care au murit în drum spre toaletă, pentru că s-au desaturat. Mureau de sete bolnavii. Dacă cerea un pahar cu apă, le spuneau că nu au pahare. Se târau până la baie, la capătul holului acela lung, să bea apă. Prin octombrie anul trecut s-a defectat stația de oxigen în spital și au murit 12 pacienți, dar nu s-a raportat nicăieri incidentul acesta. Eu știu pentru că i-am auzit pe medici vorbind”, ne-a mai precizat Cristian Cernat. (Național)

    Mărturii horror din spitalele morții: ”Sunt niște criminali!”
    Deputatul independent Mihai Lasca l-a prezentat pe pagina sa de Facebook pe Cristian Cernat și i-a redat mărturia în extenso (video în baza materialului). O publicăm și noi mai jos cu transcrierea unui cititor (unei cititoare – Enya) ActiveNews căruia (căreia) îi mulțumim în mod deosebit:
    Marturia lui Cristian Cernat, fost brancardier la spitalul TBC Oradea, in dialog cu deputatul independent Mihai Lasca in data de 29 octombrie 2021

    Mihai Lasca:

    – Protocoalele din spitalele din Romania sunt criminale, iar arafat va fi la un moment dat raspunzator si anchetat pentru crimele impotriva romanilor din perioada pandemiei. Distribuiti live-ul sa ajunga la procurorii din Romania care in urma acestui live vor trebui sa se sesizeze de urgenta!

    In aceasta seara vom dovedi ca aceasta pandemie este una artificiala, este una care are scop precis, ca oamenii sa ajunga in numar cat mai mare la ATI, dupa care sa decedeze! Am alaturi de mine un invitat special, care a raspuns apelului meu catre cadrele medicale prin care le ceream sa vina sa dezvaluie lucruri care se petrec in spital, si Cristian Cernat a avut curajul si inspiratia sa apeleze la noi si impreuna sa dovedim lucruri pe care le stiam, dar pe care concret nu le puteam dovedi, deoarece sunt foarte putini dintre cei care aleg sa spuna adevarul si sa nu lase aceste atrocitati sa ramana mascate si ascunse. Va rugam sa distribuiti pentru ca va vom dezvalui lucruri foarte importante cu privire la protocoalele criminale impuse in spitalele din Romania, protocoale la care o mare parte din doctori sunt complici si vor raspunde pentru faptele lor!
    Asadar, il avem aici pe Cristian care a fost angajat 6 luni pe post de brancardier la Spitalul TBC Oradea. In aceste 6 luni, a vazut foarte multe lucruri in interior, a fost martor ocular la multe fapte ilegale petrecute in spitale, acum le va dezvalui in detaliu, ne va explica exact cum se procedeaza, de la intrarea unui bolnav sau a unui pacient in spital pana cand ajunge in saci de plastic, pana ajunge sa decedeze. Fac un apel catre procurori sa urmareasca acest live, iar la sfarsitul acestei filmari va trebui sa se autosesizeze si sa inceapa anchete foarte, foarte vaste. Vreau sa incep cu un aspect,

    TELEVIZIUNILE MINCINOASE

    Televiziunile mincinoase, care au primit peste 30 milioane de euro ca sa emita si sa-i terorizeze pe romani. De fapt, nu acesta este adevarul, cel pe care il prezentau televiziunile cand ne spuneau ca saloanele ATI erau pline. Saloanele ATI erau goale! Si
    avem si poze potrivit carora … noi trebuia sa credem ca nu mai sunt locuri in spitale, ca pacientii bolnavi de covid stau inghesuiti si nu mai au loc unde sa fie tratati cand de fapt spitalele erau goale, saloanele, de asemenea! Vreau sa va arat o poza aici, sper ca se vede, cu dl. Cristian (minutul 7.45) in timpul serviciului, la sectia ATI, cu paturile goale, in timp ce ziarele uitati ce ne spuneau in aceeasi zi (min. 8.14): „Toate locurile ATI din Oradea sunt ocupate! Prefectul a dispus deschiderea Sectiei de Boli infectioase!”

    FALSIFICAREA TESTELOR PCR

    – De la inceput am sustinut faptul ca aceste teste sunt o inselatorie, testele PCR nu au absolut nici o legatura cu aceasta boala inventata, covid, aceasta boala imaginara! Martorul nostru care a lucrat 6 luni in spital a vazut cum se falsifica aceste teste si nici macar nu se analizeaza aceste teste, rezultatul se da pe loc. Nu se mai fac analize! Cate ore…
    – 24 de ore ar presupune o analiza la laborator a unei probe naso-faringiene, adica nas si gat, ceea ce nu se face deoarece verdictul se da pe loc, din start, cum ai intrat pe usa adus de salvare, caci in Spitalul tbc nu poti sa intri tu de capul tau, trebuie sa fii adus prin UPU de catre salvare sau SMURD, ti se pune diagnosticul din start, nu trebuie sa astepti 24 ore in mod normal ca sa fii (…) de 80 si ceva la suta, ca nici ala nu e 100% concludent. Sa nu mai vorbim de testele rapide care nici nu se iau macar in considerare. Asa se intra la spital in Oradea, probabil la fel si in toata tara, ca suspect de covid!
    – Cristian, ai cunostinta de unde veneau directivele ca aceste teste sa fie falsificate?
    – Nu poate veni decat de sus, presupunem ca vin de la arafat. Spitalele nu iau decizii de capul lor, totul vine de sus.
    – Deci, testele erau falsificate! Celor care ajungeau cu salvarea sau care veneau cu diferite probleme…
    – da! Automat erai catalogat drept cu covid, indiferent ca ai cancer, tuberculoza, chestiuni care presupun analize amanuntite, nu 5-6 minute cat dura o internare!
    – Asa, deci se facea testul covid dupa care problema initiala a pacientului era ignorata, pacientul era trecut pe protocolul covid si se trecea la tratamentul obligatoriu cu pastila galbena!
    Cerem procurorilor din toata tara sa se autosesizeze, urgent in toate spitalele din Romania trebuie incepute urgent anchete! Doctorii trebuie sa fie anchetati! Sefii lor sa fie anchetati! Iar la urma si arafat pentru crimele impotriva romanilor! Deci, testele sunt falsificate, exact cum am anticipat eu de foarte mult timp, iar persoanele care ajungeau in spital, pur si simplu nu erau tratate de diferitele probleme
    – … la intrare, automat se presupunea ca ai aceasta boala inventata covid, orice alta problema respiratorie ai fi avut, si sunt multe, sunt zeci, sute de boli pulmonare, asta se stie, dar odata ajuns in Spitalul de pneumoftiziologie care se ocupa numai de plamani, acum nu mai exista alta boala decat aceasta inventie covid!
    – Cati din 10 pacienti ajungeau pozitivi de covid?
    – Toti! Toti ajungeau, unul nu a plecat acasa sa fie negativ, sa-i spuna: „nu ai covid, poti sa pleci”, unul nu a fost!
    – Si daca venea cu degetul taiat, tot de covid era…
    – Mai erau si persoane care faceau scandal sa ii lase sa plece acasa. Care era mai indraznet, i se dadea un tratament sa-l faca acasa si pleca, dar apoi era amenintat „vezi ca oricum vei ajunge inapoi!”

    – Oamenii ajungeau de voie, de nevoie sa li se administreze protocolul criminal covid, protocolul directionat de arafat, ca el e stapanul protocoalelor. In aceste tratamente, tu imi spuneai de REMDESIVIR, celebra pastila galbena, iar pacientii erau obligati sa accepte aceasta pastila, altfel erau legati de pat si obligati cu forta, ca in spitalele de psihiatrie pentru criminali. Deci, dragi romani, oamenii care ajungeau la spital cu diverse afectiuni erau testati si scosi pozitiv, apoi obligati sa accepte protocolul criminal covid!
    – Tratamentul incepea automat in momentul internarii, indiferent de test sau nu!
    – Haideti sa va aratam cum procedau doctorii, si cum procedeaza si acum, romanii nostri sunt omorati si acum in spitale! Uitati cum procedau cu unii pacienti care nu acceptau aceste tratamente, unii dintre ei aveau suspiciuni ca tratamentele sunt pentru a-i imbolnavi si nu pentru a-i trata! Vreau sa va arat o poza (minutul 16.23) cum i se cerea dlui Cristian ca sa participe si sa intimideze pacientii care nu acceptau. In poza apare imbracat in negru, cu cagula neagra, are undeva la 130-140 kg, are 1,85 m si imbracat in negru exact ca un inger al mortii. Asa trebuia sa se prezinte el in fata pacientului care nu „colabora”, iar cel care se opunea, era legat de pat
    – … ceea ce nu se face decat in spitalele de psihiatrie, la ordinul unui medic psihiatru, nu a altui tip de medic sau in alt tip de spital, si nu poti fi obligat sa iei tratament, oricare ar fi acela, impotriva vointei tale!
    – Deci, pacientii care refuzau sa inghita aceste medicamente, precum remdesivir, erau legati de pat si pur si simplu obligati sa le inghita!
    – Da, altfel erau sedati cu diazepam! Ce cauta un medicament psihiatric intr-un spital de pneumoftiziologie!
    – Ce efecte are acest remdesivir? Cum se prezentau pacientii dupa ce erau obligati sa-l ia?
    – Dezvoltau o serie de simptome, de la hipopotasemie (lipsa potasiu din organism), anemie, lipsa celulelor rosii din organism, hipotensiune (atentie, nu hipertensiune, ci hipotensiune, cand ai hipotensiune nu te poti ridica din pat ca esti ca o leguma)…
    – Deci, oamenii ajungeau leguma dupa acest tratament!
    – DA! Ajungeau leguma, nu mai puteai discuta cu ei, INTRAU IN COMA, erau intubati, iar apoi, in momentul decesului, erau automat trimisi la inmormantare cu sicriul sigilat, fara autopsii si din start cu diagnosticul pneumonie virala nespecificata, adica covid!
    – […]
    – Deci, pacientii trebuiau sa accepte aceste pastile ale mortii, ajungeau legume, nu mai aveau reactii, erau pur si simplu inerti, dupa care erau transferati la ATI…
    – la Municipal, unde era practic capatul drumului, mai traiau max.1 zi deoarece nu mai mancau, nimeni nu mai manca, se arunca mancarea in prostie, nimeni nu dadea nutrienti perfuzabili nimanui, tu mergi la un om in coma si ii pui caserola cu supa in fata, cum vine asta?
    – Cristian, cine iti cerea sa legi pacientii de pat?
    – Doar medicul poate cere acest lucru, medicul de garda.
    – Cum il chema pe medicul de garda?
    – Sunt mai multi.
    – Daca se dovedeste ca ati cerut brancardierilor sa lege pacientii de pat, veti fi anchetati si veti raspunde pentru faptele grave! Ai amintit de cineva care a decedat la 86 ani care avea cancer pulmonar.
    – Chiar am avut ocazia sa-i citesc fisa acelui pacient unde scria ca are cancer, am prins persoana in viata, chiar am participat la resuscitarea dansului, insa din pacate nu a putut fi salvat, a decedat, a fost impachetat, sigilat ca un parizer, fara nici o urma de decenta, inmormantat cu sicriul sigilat, cauza covid, fara nici o autopsie!

    SPORURILE

    – Vi se ofereau sporuri covid.
    – Da, care sunt uriase pentru nivelul de trai si al statutului sistemului sanitar, sunt niste sume incredibile. De unde vin aceste sume?
    – Doctorii aveau un interes sa se mentina aceste sporuri?
    – Bineinteles! In primul rand, doctorii aveau interesul principal sa mentina pandemia si starea de alerta deoarece au mai multe feluri de sporuri. Spor 85% doar ca e stare de alerta si e pandemie. Apoi, un spor necunoscut mie, spor de cap de mort, ca la animale, ca la o subventie APIA de cap de oaie sau capra!
    – Deci, doctorii aveau interes sa se pastreze cat mai mult aceste sporuri si era o concurenta intre ei care sa aiba cat mai multi morti de covid.
    – Da, exact, chiar daca suna sinistru!

    – Vom inainta o solicitare de la cabinetul meu catre procurorii din fiecare oras sa inceapa anchete pentru: falsificarea testelor PCR, comportamentul fata de pacienti privind legarea lor de pat, fortarea administrarii acestor medicamente, intimidarea pacientilor deoarece brancardierii erau folositi pentru a-i intimida, sa-i lege…
    – Bruscarile erau la ordinea zilei, mai ales din partea brancardierilor batrani, care nu au nici un pic de demnitate, si am curajul sa spun asta! Asta faceti toata ziua, atat de mult lucru aveti, stati pe telefon, sa va fie rusine, va stiti voi …
    – Trebuie anchetate toate cadrele medicale care au participat la acest genocid, la aceste crime controlate! Cu totii vor raspunde si vor primi ceea ce merita fiecare!

    AMBULANTELE

    – Stim cu totii ca ambulantele circula de dimineata pana seara ca sa dea impresia ca sunt atat de multi pacienti incat ele trebuie sa circule cu sirene, aud sirene toata ziua, ce stii de asta?
    – De multe ori, ambulantele sunt folosite pe post de taxi particular pentru cadre medicale, nu au nici o legatura cu vreun caz nu doar de covid, ceea ce e si mai grav, ca e combustibil din banii statului, poate o ambulanta trebuie sa fie la un accident sau un atac vascular sau infarct, in schimb ea plimba brancardieri si infirmiere intre spitale pe post de taxi!
    – Tu ai participat?
    – Da, am fost, avem poze (minutul 28) pe post de „turist”.
    – Deci, erai plimbat prin oras.
    – Da.
    – Uitati poza, se plimba cu ambulantele goale. Aceasta directiva tot lui arafat ii apartine, ca sa induca frica in populatie privind gravitatea acestei boli inventate, covid. Mai am o poza cu 2 colegi ai tai
    – … in perioada in care se transmitea ca medicii pica pe capete din cauza pacientilor, iata ce faceam noi aici, curatam frigidere si cafetiere in camerele de garda ale medicilor. Practic ardeam gazul degeaba in perioada in care presa anunta ca era maxima pandemie, iar noi aveam zile cu zero internari! In perioada de maxima pandemie, paturile erau goale, saloanele erau goale!
    – Presa era mituita sa ne minta ca avem mii si zeci de mii de internati covid!

    – Cristian, odata pacientii ajunsi in aceasta stare inerta ca urmare a acestor tratamente criminale, erau apoi intubati.
    – Da, erau intubati degeaba oricum. Erau transferati la Municipal, ca sa moara acolo, sa nu ocupe patul.
    – Pacientii veneau cu ambulanta?
    – Majoritatea veneau cu ambulanta.
    – Si erau erau pe picioare, da?
    – Da, cazuri de targa erau extrem de rare, sau SMURD, sau oameni cu diverse forme de handicap, care nu se puteau deplasa, de exemplu amputati sau paralizii…
    – Cat dura pana cand o persoana care se putea prezenta la spital pe picioare ajungea sa fie intubata, apoi in saci de plastic?
    – De multe ori, doar cateva ore, nici nu mai apuca sa fie intubat, in primul rand nici nu-i verifica nimeni, persoanele stateau in salon singure si nici nu le baga nimeni in seama, multi nici nu ajungeau sa fie intubati, mureau singuri in salon, ii gaseau infirmierii cand veneau sa arunce gunoiul sau sa schimbe patul, nu se mai facea nici macar resuscitare.
    – Cati dintre pacienti consideri ca mureau din cauza pastilelor?
    – Toti! Toti primeau tratament, indiferent cu ce boala veneau, primeau acelasi tratament, luau pastila galbena cu multiplele ei efecte adverse! REMDESIVIR.
    – Mai cunosti si alte pastile?
    – Da. FAVIPIRAVIR.
    – Facea parte din acel protocol?
    – Da. Si AZITROX.
    – Deci, un om sanatos care de exemplu avea o problema chirurgicala…
    – Medicamentele alea sunt moarte curata!
    – Deci, in circa 1 zi – 2 zile, aceste medicamente il puneau jos..
    – Poate si mai putin. Cei care si-au revenit pot sa ii multumeasca poate doar Celui de Sus!
    – Arafat! Arafat, ti se par cunoscute aceste fapte? Ti se strange latul, arafat! Procurori, va cer, va indemn sa incepeti anchete, e vorba de Spitalul TBC din Oradea si trebuie incepute si in alte spitale pentru ca sunt protocoale la nivel national, am convingerea ca aceleasi protocoale s-au aplicat tuturor romanilor care au ajuns in spitale, de aceea mureau foarte multi romani! Nu mureau de la covid, dragi romani, ci de la aceste protocoale criminale!!

    Un aspect foarte grav: OXIGENUL

    – Oxigenarea noastra, a oamenilor sanatosi, este undeva la 4 litri pe minut. Iar in spital, celor care ajungeau sa fie intubati, li se administra o oxigenare de …
    – 15 litri pe minut! MAXIMUM POSIBIL AL BARBOTORULUI!
    – 15 litri pe minut in loc de 4 litri pe minut, cat are oxigenarea unui om sanatos, va faceti idee cum explodeaza plamanii acelui pacient? Tie ti se cerea sa programezi acel aparat…
    – Da, noua, brancardierilor, ni se cerera tuturor sa… cum sa spun, sa adaptam barbotoarele la priza de oxigen, noi faceam lucrul acesta, iar in majoritatea cazurilor ni se spune „DA-L LA MAXIMUM!”
    – Iar medicii stiau ca o oxigenare corecta era de 4 litri pe minut.
    – Absolut! Asta invata in primul an de facultate de medicina, orice medic stie!
    – Iar medicii va cereau sa puneti aparatele la maximum, de fapt erau autorii morali ai crimelor respective, ca nu poate nimeni sa supravietuiasca la 15 litri pe minut in loc de 4 litri pe minut!

    Oamenii sunt omorati in spitale, protocoalele sunt criminale impuse de arafat, calaul romanilor, calaul cu masca al romanilor, procurorii trebuie sa inceapa anchetele! Romanii care au murit de ordinul zecilor de mii in aceasta pandemie, trebuie sa li se faca dreptate, iar cei care au participat direct si moral la aceste crime, vor trebui sa raspunda, asa ca, doctorilor, va trebui sa dati socoteala pentru faptele voastre! Doctorilor cu prime grase oferite de ministerul sanatatii…

    AMENINTARI

    – Spune-ne ce ti s-a intamplat cu privire la amenintari.
    – Am fost amenintat si anchetat de catre politia muncipiului Oradea si au incercat sa ma intimideze fara citatie, prin telefon, chemat la sediu, pus sa dau declaratie dictata, dar nu am dat nici o declaratie pentru ca am dreptul la tacere, prin urmare nu s-au adeverit acuzatiile aduse mie, nu au gasit probe, dar m-au dat afara.
    – Ti-au cerut doctorii sa nu divulgi ce se intampla in spital, nu?
    – Da, si cu privire la ce se afla in sistemele lor informatice, despre care eu am fost acuzat ca le-am spart. Nu sunt hacker, nu am parole. E imposibil, nu am drept, nu am parola!
    – Te-au avertizat sa nu divulgi ce ai facut, ca ai legat oamenii de pat…
    – indirect, ca o Omerta a mafiei siciliene! Ce se intampla in Sicilia ramane in Sicilia. Ce se intampla in spitale ramane in spitale. Oricum, spitalele erau inchise, oamenii nu puteau intra, nu puteai afla informatii de la oamenii in coma, doar de la un angajat, si lumea se teme, tine la posturile lor de brancardier, infirmier, pentru ca automat esti dat afara, iar apoi hartuirile continua.
    – Consideri ca doctorii care au fost complici la aceste crime nu au curajul sa iasa si sa puna pentru faptul ca au fost complici sau pentru ca…
    – nu neaparat! Pentru ca au locuri banoase, ar trebui sa fii nebun sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard. De ce cineva care e platit cu 7-8.000 euro pe luna si-ar risca jobul acela?
    – Deci, doctorii primeau 7-8.000 de euro.
    – da, cam 30.000 lei pe luna
    – … ca sa aplice protocoalele criminale.

    – Intelegeti acum de ce mor oamenii in spitale, pentru ca sunt testati fals pozitiv de aceasta boala imaginara, sunt obligati sa li se administreze aceste tratamente criminale, iar daca nu le accepta, intervin acesti brancardieri mascati, precum niste infractori cagulati si sunt legati de pat ca sa ajunga sa fie tratati cu forta, sa ajunga niste cifre, iar sporurile sa fie pastrate de „eroii salvatori”, care trebuie sa raspunda pentru faptele lor. Aceia sunt bani patati cu sangele romanilor, dar pentru asta vor trebui sa curga anchetele!!

    – Inca o dovada a celor confirmate de Cristian. Dupa ce i s-a desfacut contractul de munca fara cercetare disciplinara, ti s-a oferit suma de 3.900 lei la 2 luni.
    – Da, la 2 luni dupa ce am incetat sa mai lucrez acolo, plus ca am fost mutat disciplinar de la Spitalul de tbc la cel de psihiatrie cand am inceput sa fac dezvaluiri.

    – [ ….]

    – De ce ne-ai contactat sa ne dezvalui aceste atrocitati? Eu le stiam deja sub anonimat, primite de la diferite persoane, asistente in special, deoarece li se incarca constiinta si nu mai pot pastra aceste lucruri groaznice. Deci, Cristian a fost amenintat (…), dupa care i-au desfacut contractul de munca si la 2 luni i-au transmis prin virament bancar suma de 3.900 lei pentru a-i cumpara tacerea.

    […]

    – Deci, acesta este protocolul criminal, dragi romani, cu care concetatenii nostri sunt omorati, rudelor le este imposibil sa intervina deoarece paznicii pazesc spitalele si nu au cum sa-si apere rudele si pe cei internati. Numarul de morti era exact cum isi propuneau acesti criminali!
    – Se stie numarul de morti de maine, de duminica, sunt CIFRE care sunt statistic calculate exact cum sa iasa la numaratoare!
    – La fel si incidenta imbolnavirilor.
    – Incidenta imbolnavirilor este un fals grosolan!
    – Cei care v-ati pierdut rudele, parinti, copii, mintiti de doctori ca li s-au imbolnavit plamanii si nu mai rezistau, acesta le-a fost destinul.
    – … au ajuns statistici ca unii sa ramana bogati si voi sa ramaneti sa va plangeti mortii fara sa puteti sa le faceti o inmormantare crestineasca, cu sicriu, fara invitati, fara pomana…

    – Deci, cei care rezistau tratamentului medicamentos ajungeau la ATI, unde bineinteles ca mureau, nu aveau cum sa scape acolo pentru ca li se oxigenau plamanii cu 15 litri pe minut in loc de 4 litri pe minut!
    – … ca sa nu mai spunem de tipul de oxigen folosit!

    Dragi romani, informatia cea mai importanta din aceasta seara este faptul ca la oxigenarea bolnavilor de covid (cel putin in Oradea, dar cu siguranta ca aceasta procedura se folosea la nivel national):

    OXIGENUL FOLOSIT IN SPITALE NU ESTE OXIGEN MEDICAL, CI OXIGEN INDUSTRIAL TEHNIC

    care se foloseste la sudura, la (?), exact ca si cum in loc de alcool etilic, bea omul alcool metilic. Acum putem asocia informatiile pe care le aveam pana acum potrivit carora oamenii se plangeau ca le ard plamanii si cereau rudelor sa vina sa-i ridice din spital deoarece sunt omorati!

    Dragi romani! Avem acum explicatia si raspunsul la aceste acuzatii ale celor internati in spital si anume:
    – erau si sunt oxigenati in aceasta clipa cu oxigen tehnic industrial in loc de medicinal, iar producatorul acestui oxigen este Linde, iar in anchetele pe care le vor incepe procurorii in Romania, bineinteles ca vor solicita aceste facturi ale tuburilor de oxigen achizitionate de spitale. Cand se vor dovedi aceste tranzactii, vom sti ca acesta este de fapt instrumentul genocidului, unul dintre instrumente, pe langa tratamentele medicamentoase, faptul ca se folosea un alt tip de oxigen, unul industrial folosit de sudori, de fabrici …

    Vom solicta procurorilor declansarea acestor anchete ca urmare a dezvaluirii acestor informatii extrem de grave si pretioase, care sunt bucatile acestui puzzle reprezentand genocidul din spitalele din Romania. Va rog sa distribuiti acest live! Principala persoana vinovata din aceasta tara care a dat aceste protocoale este raed arafat, care poza in erou national, nu mai poate arafat de mortii nostri si suferea si se dadea de pamant ca nu mai stie cum sa-i salveze… Arafat, vei fi demis, arafat, vei fi demis dupa ce va fi demis si iohannis, am declansat deja procedura de suspendare impreuna cu alti parlamentari, vom declansa procedura de suspendare dupa care ii va veni randul lui arafat sa raspunda pentru mortii romani care au fost sacrificati in spitale! Iar „eroii salvatori”, respectiv doctorii din Romania, nu toti, dar o mare parte care au fost servili lui arafat, vor fi parti in aceste anchete care se vor declansa, iar procurorii trebuie sa isi faca treaba!

    Distribuiti acest live sa ajunga la cat mai multi dintre romani, sa ajunga la procurori, politisti si sa fie folosit ca proba in anchetele pe care le vor incepe! Va multumim si ne revedem in curand, numai bine, dragi romani!”

    VIDEO: https://www.facebook.com/DeputatMihaiLasca/videos/1061892614548330/?t=0

  7. Mie nu-mi vine sa cred ca se întâmplă asta… Cum sa faci asta pentru orice salariu colosal ai primi?
    Dacă as fi cadru medical dacă mi s-ar propune asta, în secunda doi mi-aș da demisia…Mi-as găsi eu un serviciu plătit si cu 2000 de lei si mi-ar fi de ajuns sa trăiesc si cu niște cartofi pe zi si tot m-aș descurca… Totul îmi pare ireal…Oamenii ăștia umbla printre noi în societate?
    A mai auzit cineva de la cunostinte de situația asta, nu din articolele presa?

Dă-i un răspuns lui Naavin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings