X

Discursul patriarhului de azi: CĂLDICEL. Probabil i l-a scris filosoful Bănescu

Activenews – aplaudacii de serviciu ai ss Daniel

Patriarhul a amintit timid de decembrie 89. Juma de Facebuci ie in extaz: lider, parinte, tata, vrednic este. Pîrț. Eu încă aștept un discurs care să zguduie zidurile din temelii. Un discurs în care să pomenească de rolul unui Patriarh, rol care este și de a certa „cârmuitorii” acestei țări când aceștia își bat joc de bieții oameni. Un discurs care să ridice oamenii de pe scaune si fotolii, un discurs care să descătușeze sufletele adormite. Un discurs care să smulgă cât mai mulți cetățeni din ghiarele fricii. Este timpul.

După mai mult de 70 de ani de tăceri complice și mustrări timide. Și nu, nu vreau sa cheme oamenii la Revoluții. Dar simt nevoia de un discurs si o atitudine care sa ramana in istorie, care sa ne trezeasca, care sa ne faca sa fim mandri de un asemenea Patriarh. Pentru ca țara este in suferinta. Fizica si spirituala. Pentru ca este datoria lui sa faca asta. Pentru ca vremurile pe care le traim sunt tragice. Este doar caldicel. Ceea ce disprețuia Iisus cel mai mult. Sa fii caldicel.

Paul Hitter

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Categorii
Anti-Biserică
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

24 comentarii

  1. articolul nu avea ce căuta pe un site ortodox într-o o zi de mare sărbătoare.! Nu face decât să arunce cu dejecții și asta pentru că autorul nu a simțit destula adrenalina in urma discursului patriarhului. Nu îl iau în brațe pe patriarh dar a fost CORECT in discurs și în poziția pe care a avut-o

    1. Nu am ascultat predica PF Daniel dar daca asa a zis, a fost neobișnuit de curajos as zice, chiar ciudat de curajos…pacat însă ca nu se face primavara cu o floare…dar cine stie, sa vedem in continuare atitudinea sa si ne vom lamuri daca a fost doar o rabufnire de moment sau Dumnezeu l-a întors la calea dea dreapta…

  2. @Horanu,esti securist, sau ecumenist?! Nu vezi în ce fund de prăpastie am ajuns?! Nu mai merge cu jumătăți de măsură! Dar, după ce te-ai lepădat de Hristos de nenumărate ori:cmb, mișcarea” ecumenica „, Creta, etc, ce așteptare sa mai avem?! Și toți cei care îl vor urma pe acest” patriarh”, vor avea aceeași soarta cu el!

    1. Nu e numai Creta, desi acolo au fost numai ortodocsi, mai e si CMB („Consiliul Mondial al Bisericilor”), unde e inclusiv Rusia.

    2. Să nu uităm faza cu lingurițele pt. împărtășanie…numai pt. așa ceva acest serghianist și pomenitor al ereticului Bartolomeu de Constantinopol ar fi trebuit caterisit…

    3. Dragul meu pentru mine problema pomenitori – nepomenitori nu mai este de actualitate! Altele sunt vremurile! Sunt vremuri de mărturisire ! Vreau totuși să – ti spui părerea despre o situație ipotetică: să presupunem că TOTTI preoții nu îi mai pomenesc pe ierarhii lor ,pentru că au semnat documentele din Creta!! Iar ei ,preoții ,,bineînțeles ,după ce și – au strâns mulțime de ucenici și credincioși ,unul câte unul se duc din viața aceasta ,mor. Cu ei ,nu s- a alăturat niciun episcop care sa hirotonească alți preoți ..Spune- mi ,te rog ,cu mulțimea de credincioși rămași ce se întâmplă? ( Că spui că toți care îl vor urma pe acest patriarh ,vor avea aceeași soartă cu el! ) Și încă ceva.nu sunt ecumenist și nici securist.

  3. E foarte putin din pacate. Trebuie barbatie pe masura locului unde l-a pus Dumnezeu. Din pacate ierarhii nostri, exceptie Sfantul Calinic si inca vreo cativa, au urmat comanda politicului.

  4. P.S.: eu zic așa ,în prostia minții mele: acest kir Daniel a fost pregătit în ”laboratoarele” globaliștilor încă de prin anii 90,cel puțin,ca să joace rolul pe care îl joacă în anii din urmă… Toată stima pt. artistul Paul Hitter,a spus ce trebuia spus…

    1. @nenimenea Nu in anii ’90 ci cu mult mai anainte , prin 1983 si si-a dat doctoratul prin Elvetia si asta , la vremea cand dumneata sau altii abia daca aveau norocul sa obtina cateva zile la Varna !

  5. Nu fiți asa categorici, sa vedem care va fi atitudinea Preasfintiei Sale în continuare. Poate își face curaj, ca încurcate or fi ițele în jurul Patriarhiei. Poate l-o fi penalizat si pe dl. Bănescu cu 10% pe trei luni.

  6. Cat fariseism poate sa duca acest sef al ereticilor ecumenisti pseudoortodocsi, gropar, impreuna cu ceilalti minciunoarhierei si cu cei care-i urmeaza, a credintei stramosesti milenare! El care a colaborat cu sistemul comunist, iar acum cu cel globalist-marxist pe partea nivelarii credintei, vorbeste de momentul ’89? Doar la „intelectualii” din cotetul marxist GDS s-a mai vazut o asemenea fatarnicie. Si acei falsi anticomunisti, in frunte cu invechitul in bolsevism Brucan, indata dupa caderea regimului Ceausescu, pe de-o parte in mod ipocrit infierau comunismul, pe de alta implementau neomarxismul globalist, sprijiniti de neobolsevicul Soros.

    1. Comentariile fratiilor voastre nu are nimic cu duhul curat ortodox care ar trebui să reflecte si sa lumineze viața unui crestin. Va prezentati cu tot felul de duhuri numai harul Duhului Sfânt nu se regăsește în fratiile voastre. Parcă am comenta un meci de box. Dacă tace Patriarhul, nu-i bine, dacă vorbește, nu-i bine s.a.m.d…. Dacă ați face fratiilor voastre putina pocăință, un pic de rugăciune și pentru mai-marii nostri, mai multă nădejde în Dumnezeu care poate inmuia si o stâncă, am putea avea surpriza intr-o buna zi să iasă Patriarhul si sa spună că s-a luat hotărârea în sinod ieșirea din CMB. Fratiile voastre să știți un lucru, ca avem conducători politici si religioși după cum ne este inima și gândirea. Dacă am fi mai curati la inima si la minte, si am avea un duh de pocăință în suflet, cu siguranță că și Dumnezeu s-ar milostivi spre noi si ne-ar da conducatori buni. Să începem mai întâi să arătăm cu degetul spre noi, să ieșim noi mai întâi din CMB-ul păcatelor (Cleveteala- Mandrie- Bășcălie), si cu siguranță vom putea vedea lucrurile în duh de pace si nădejde. Toate cele bune.

      1. ‘Prietene’! Astia n-au ascultat de marii duhovnici ai neamului, si tu crezi ca o sa asculte de noi? Crezi ca marii duhovnici nu au stiut cine sunt, mai ales ca unii le-au fost ucenici. Astia, mai ales dupa sinodul eretic, nu mai au nici o legatura cu ortodoxia.
        Stii tu ‘prietene’ despre harul Sfantului Duh mai mult decat Sfintii? Acestia spun ca de la cei credinciosi, de nimic nu ‘fuge’ Sfantul Duh ca de erezie. Si de unde stii ca nu le dorim mantuirea, si ca ne rugam pentru ei, ca sa scape din ratacirea in care au cazut si in care se tot afunda?
        ‘Clevetire’ zici?! A-i numi pe acestia asa cum sunt, eretici, nu este calomnie ‘prietene’, ci a spune lucrurilor pe nume.
        Acesti urmasi ai Iscarioteanului isi bat joc de credinta milenara a strabunilor si tu sugerezi ca trebuie sa tacem?! Cu cat mai multi vor tacea, cu atat mai mult se va imputina si credinta. Ia aminte la ce spune un Sfant, ca ‘orice om se sfinteste prin marturisirea dreapta a credintei’ si ca ‘tacerea, atunci cand este atacata credinta, inseamna tradarea credintei’.

        1. Cum poți oare să te rogi pentru cineva si totodată să-l calomniezi (chiar pe buna dreptate), seamănă un pic a fățărnicie. Si daca acești eretici sunt ,,vrăjmași ai poporului celui dreptcredincios”, să urmăm cuvântul Domnului si sa iubim pe vrăjmașii nostri mai ales că sunt de-ai noștri, si intr-adevar să ne rugăm lui Dumnezeu să le insufle curaj și indrazneala ca să se despartă de acest curent ecumenist si sa se întoarcă pe linia Sfinților Parinti. Si am să-ți mai spun un lucru care l-am mai spus si altora care sunt în stare de confuzie și teama, dacă nu cumva se afla in afara Bisericii urmând pe preoții nepomenitori caterisiti. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că schisma este mai periculoasă decât erezia. De ce? Erezia nu te rupe de la Trupul lui Hristos până nu ești dat anatemei de către un Sinod, deci mai ai timp de pocăință și de întoarcere. Pe când schisma te scoate din Biserica, te rupe de Trupul lui Hristos care este Unic si Neîmpartibil. Sigur ca si aici mai este loc de pocăință până nu te scoate moartea din aceasta viața. Nu caut sa polemizez, doar acest lucru vreau să-l subliniez, ca mai de folos ne este noua, tuturor, să ne punem pe pocăință și rugaciune curata si adevărată, ca Bunul Dumnezeu să ne scoată din acest necaz ecumenist. Doamne ajuta.

          1. Raportat la un exemplu cu un Sfant care i-a spus unui eretic ca este ‘fiul Satanei’, Sfant care cu siguranta se ruga pentru intoarcerea acelui eretic, intrebarea ta ar suna : ‘Cum putea sa se roage acel Sfant pentru eretic calomniindu-l in acelasi timp? Seamănă un pic a fățărnicie”.
            Despre Sfantul Ioan Hrisostom, din cate am citit, cred ca spune ca ereticilor trebuie sa nu te supui.
            Iar cand zici: schisma te desparte de Biserica pe cand erezia nu, inseamna o rasturnare a cu susul in jos a randuielii lasate de Sfitii Bisericii, a se observa Sfantul Vasile la canonul 1.

          2. iaa, ce faci bubico? ai venit pe aici sa latri, nu mai aveti argumente si ati pus placa cu confuzia si cu schisma? Du-te si deschide cartea ca-ti arata viitorul(raspuns)! Lumea s-a cam trezit, bubico, ce sa facem, si ce-i mai nasol este ca se si pocaieste….da voi tineti-o tat asa, cu schima din sufletele voastre cazute…

  7. https://stiripesurse.ro/patriarhia-romana-dupa-atacurile-la-adresa-preafericitului-daniel-sa-ne-rugam-fireste-si-pentru_1522058.html

    ”Atacurile furibunde și imunde la adresa Bisericii, numită obsesiv-compulsiv „goldporație”, la adresa unei personalități ca cea a Patriarhului, numit în mod agramat „Înalt Preafericitul”, zvârcolirea unor inși desfigurați de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creștine, a creștinismului și a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflată cameleonic, dar constant monstruoasă a acestor oameni mici și veninoși care în anul de răscruce morală a României, 1990, îi demonizau și răstigneau public de pe pozițiile gazetărești ale „adevărului” pe protestarii reali și curați din Piața Universității, unde comunismul travestit pervers în democrație era denunțat lucid, toate acestea, dar și multe altele (ne)păstrate în memoria noastră comună, spun tot ce e cu adevărat important despre acești oameni împuținați moral, doldora de sine, săraci cultural și pustii sufletește, care fac din invectivă, ironie obraznică, ridicolă paradă etică și schimonosire a realității instrumente de analiză „jurnalistică”.

    Să ne rugăm, firește, și pentru ei, pentru acești jalnici campioni ai fentării adevărului și ai grosolanei înjurăturii publice mascate nătâng în critică semidoctă a unor lucruri pe care, orbiți de furie anticreștină, sunt incapabili să le înțeleagă! Acești oameni foarte sărmani caracterial au mai multă nevoie de rugăciunea noastră a tuturor și a Bisericii spre care scuipă în sus decât pot ei crede.

    Credința în Adevăr (nearticulat), credința în Hristos mărturisit de Biserica vie, reală, neidealizată, dar nici strâmb imaginată de simplii gazetari eșuați în vedetism, această credință ne va dărui claritatea și frumusețea morală ce ne vor salva și ne vor înălța dincolo de „bâlciul deșertăciunilor” în care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient și neobosit justițiar ne invită permanent să trăim. Pe unii chiar cu un suspect și, desigur, vremelnic succes.”, a precizat Vasile Bănescu.

  8. Patriarhia Română, prin purtătorul său de cuvânt, promovează ecumenismul și teoria eretică a existenței mai multor Biserici
    https://theodosie.ro/2020/08/09/patriarhia-romana-prin-purtatorul-sau-de-cuvant-promoveaza-ecumenismul-si-teoria-eretica-a-existentei-mai-multor-biserici/

    Într-o emisiune de radio realizată de Radu Căpitănescu, la care a fost invitat, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a expus, printre altele, o viziune foarte ciudată despre învățătura dogmatică ortodoxă cu privire la Biserică. Mai precis, a vorbit despre existența mai multor Biserici, cu care Ortodoxia ar trebui să aibă o relație cordială în cadrul mișcării ecumenice. Bineînțeles, toată această perspectivă este una foarte lumească, secularizată și se pare că provine dintr-o ruptură față de tradiția și teologia autentică.

    Întregul dialog poate fi urmărit aici:

    https://www.youtube.com/watch?v=8CuuxaeE5aU

    Înainte de a analiza afirmațiile cu privire la ecumenism și Sinodul din Creta, este utilă precizarea că acestea sunt emise pe fondul unor concepții înnoitoare despre trăirea și teologia ortodoxă. La min. 53, Vasile Bănescu afirmă:

    „Ce înseamnă a fi teolog? Firește, Evagrie Ponticul ne spune că teolog este cel care se roagă și invers. Dar, dincolo de asta, ce înseamnă a fi teolog astăzi, ce înseamnă a fi preot astăzi? Ce înseamnă a fi preot vrednic și eficient, ca să spun așa… Înseamnă a fi foarte bine cuplat la realitatea care ți se dă, misiunea cea mai înaltă din lume, aceea de a-L propovădui pe Hristos. Ori astăzi, ca teolog, dacă nu ai o latură orientată spre filozofie, spre literatură, spre antropologie, (moderatorul: spre trăire) spre sociologie, nu poți să fii convingător… […] Cei mai mulți dintre cei care au șansa să vorbească despre Hristos în numele Bisericii trebuie să-și grădinărească foarte bine relația cu cultura vremii în care trăiesc. Va fi un câștig enorm pentru Biserică dacă învățământul ei teologic le va oferi celor care-l traversează accesul inclusiv la materii care aparent nu au legătură cu teologia…”

    Dacă toți Părinții duhovnicești deplâng și critică starea învățământului teologic ca fiind depărtată de viața duhovnicească, în textul de mai sus ni se propune o modernizare și secularizare și mai feroce a acestuia. De bază nu mai este rugăciunea și legătura vie cu Dumnezeu în Duhul Sfânt, ci studierea culturii profane și ancorarea în realitățile lumii. Deși însuși Vasile Bănescu recunoaște că teolog este cel care se roagă, trece foarte repede peste acest aspect ca nefiind important, ca și cum ar fi la îndemâna oricui, ca și cum nu ar fi o datorie a profesorilor de teologie să-i învețe în primul rând acest lucru pe elevi și studenți.

    Rugăciunea este arta artelor și nu se dobândește ușor. Mai ales atunci când este ignorată, ea poate fi înăbușită de „latura orientată spre filozofie, spre literatură”, de „relația cu cultura vremii”. Desigur că este foarte bună și utilă cultura, dar nu indispensabilă, nu reprezintă cheia succesului în propovăduirea lui Hristos, ci esența constă în rugăciune și în ruperea de lumesc pentru o bună ancorarea în Duhul lui Dumnezeu.

    Este de remarcat și expresia care vădește înclinația managerială și materialistă a Patriarhiei: „preot vrednic și eficient”. Adevărata vrednicie a preotului constă în apropierea de Dumnezeu și este contrară eficienței date de ancorarea în duhul lumii. Luxul, epatarea și formalismul nu pot fi biruite în modul sugerat de purtătorul de cuvânt patriarhal, ci tocmai printr-o trăire a simplității creștine, prin modestie și rugăciune profundă și, mai ales, prin păzirea conștiincioasă a dogmelor.

    Nu este de mirare, așadar, că dintr-o astfel de mentalitate filozofică răsare și lepădarea de credință fără nici un scrupul, fără tresăriri de conștiință, adevărul fiind trădat cu dezinvoltură și nonșalant, îmbrăcat într-o sumedenie de afirmații false. Pe finalul emisiunii, când a fost abordat subiectul ecumenismului, avem parte de o pânză groasă de idei eretice:

    „Moderator: Cum este cu aceste rugăciuni împreună, cu aceste încercări de apropiere…? Iată, Papa Francisc vorbea la un moment dat de sărbătorirea Paștelui în aceeași perioadă cu ortodocșii. Mulți spun că acest lucru contravine Sinoadelor Ecumenice, canoanelor lăsate de Părinții acelor vremuri.

    Vasile Bănescu: Aș vrea să vă liniștesc și să vă spun că nu sunt mulți cei care vorbesc despre asta, sunt o minoritate infimă de oameni, din păcate, radicalizați din cauza frecventării exclusive a unor persoane care gândesc așa și, din păcate, a nefrecventării a unor texte, a unor realități care i-ar putea face să înțeleagă cum stau lucrurile cu adevărat. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut niciodată nici un compromis de natură dogmatică sau liturgică în dialogul absolut firesc pe care l-a purtat de-a lungul ultimelor decenii cu „Bisericile” din Occident. Sigur, deja unii mă vor acuza că am folosit termenul de „Biserică” din Occident. Da, îl folosesc pentru că, în accepțiunea uzuală, Biserică înseamnă comunitate de credință, comunitate de speranță, comunitate de dragoste. Nu putem spune că frații noștri creștini din Occident nu cunosc speranța, nădejdea și credința în Hristos. Lucrurile se complică inutil din partea acestor oameni, care văd imens și simt monstruos, ca să spun așa, citându-l pe Caragiale. Văd lucruri care nu există. Deci ecumenismul este o formă de civilitate în relația inter-instituțională a entităților religioase. În România avem 18 culte recunoscute de stat. E vreun păcat să nu fim în dialog cu aceste culte, adică cu reprezentanții unor oameni lângă care putem fi oricând în spațiul public? Nu e vorba de mult clamatele, imaginarele compromisuri dogmatice. La Sinodul din Creta nu s-a comis nici un fel de compromis de natură dogmatică. Am auzit lucruri enorme, enormități despre acest Sinod. Acești oameni necitind, evident, nici o pagină din documentele Sinodului respectiv. S-a spus că s-a schimbat Crezul la Sinodul din Creta. Imaginați-vă! Astfel de lucruri absurde! Ecumenismul, așadar, nu este deloc un pericol pentru creștinii ortodocși întrucât reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române sunt niște oameni profund fideli tradiției creștine ortodoxe și, bineînțeles, tradiției liturgice ortodoxe. În legătură cu vizita Papei de anul trecut, a fost un prilej excepțional prin care BOR a dovedit lumii întregi că are niște virtuți: virtutea ospitalității, virtutea dialogului, virtutea prieteniei. Sunt lucruri care au fost arătate atunci prin întâlnirea dintre Părintele Patriarh Daniel și Papa Francisc, o întâlnire, din nefericire, scurtă, o întâlnire care, însă, a arătat atât simpatia Papei Francis pentru români, pentru Biserica Ortodoxă, e un bun cunoscător al patristicii ortodoxe Papa Francisc și, în același timp, a arătat, repet, vocația dialogului pe care în calitate de creștini trebuie să o avem cu oricine.”

    Se desprind câteva afirmații evident false și înșelătoare, dar și manipulatoare:

    1. Practic, Patriarhia este liniștită în privința derapajelor ei dogmatice pentru că cei care o critică sunt „o minoritate infimă”. Nu adevărul este important, ci gura lumii. Bineînțeles că sunt vinovați toți cei care tac sau chiar aplaudă trădările de credință, totuși asta nu îndreptățește atitudinea ierarhilor. Cu o astfel de abordare apare întrebarea: Sunt atrași oamenii la credință sau ea este acomodată după societate și mofturile populației? Însă nu doar că oficialii Bisericii nu sunt îngrijorați, ci îi liniștesc și pe alții cu argumentul că cei care strigă împotriva devierilor de la adevărul dogmatic „nu sunt mulți”. Dar oare Hristos nu a spus că sunt puțini cei care intră în împărăția cerurilor pe calea cea strâmtă (Mt. 7: 14) și turma celor credincioși este mică (Lc. 13: 32)? Ce să mai vorbim de faptul că „mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Mt. 20: 16)? Oare cu astfel de discurs vor să-și facă misiunea oficialii Bisericii în fața lui Hristos? Prin aceasta se arată păstrarea fidelă a Evangheliei?

    2. Cea mai gravă afirmație este aceea că nu este un compromis dogmatic folosirea termenului de „Biserică” pentru comunitățile din Occident pentru că, „în accepțiunea uzuală, Biserică înseamnă comunitate de credință, comunitate de speranță, comunitate de dragoste”, lucruri de care nu ar fi străini occidentalii. Tocmai că dragostea, nădejdea și credința în Hristos nu sunt cuvinte goale, ci trăiri și simțăminte profunde. Pentru a forma Biserica lui Hristos nu este suficient să fie invocat numele Lui, ci este necesară păstrarea continuității și învățăturii nealterate a apostolilor. Nu poate un grup de oameni să alcătuiască Biserica de la sine, doar pentru că ar crede și ar avea nădejde în Hristos, mai ales dacă avem în vedere faptul că grupările eretice s-au despărțit de trunchiul Bisericii, de temelia apostolilor.

    Putem să numim Biserici confesiunile din Occident eretice doar așa cum Cetatea Neamțului sau a Sucevei poartă denumirea de „cetate”. Adică vorbim de o denumire goală și de un renume din trecut și atât. Nicidecum nu putem vorbi de „Biserici” pe considerentul că membrii ereziilor ar avea credință și nădejde în Hristos, adică pe ceva actual. Însă cel mai bine este să fie evitată această titulatură de „Biserici” pentru erezii.

    Aici trebuie punctat faptul că discursul teologic nu trebuie să meargă pe linia impresiilor din popor. Căci, într-adevăr, titulatura de „Biserică” pe care și-o arogă mai multe culte creează senzația că sunt mai multe credințe și coexistă între ele, toate fiind egale. Totuși adevărul nu este acesta. Istoric, există erezii care au rezistat în timp și au păstrat denumirea de „Biserică”, pe care au avut-o odinioară, înainte de a cădea în rătăcire. Astfel, arianismul a fost eradicat după condamnarea lui, însă monofiziții și nestorienii s-au păstrat ca și grupări importante în Egipt îndeosebi, formând așa numitele „Biserici Orientale”. De aceea în mintea celor neștiutori se produce impresia că există mai multe Biserici. La fel se petrec lucrurile și cu romano-catolicii sau papistașii și, ulterior, cu protestanții desprinși din aceștia. Prin faptul că au dăinuit în timp ca structuri religioase, aceste grupări creează sentimentul multitudinii de tradiții bisericești. Denumirea de „Biserică Ortodoxă” este o tautologie mai recentă, impusă de conjunctura istorică. Sfinții Părinți au caracterizat adesea credința și Biserica drept „catolice”, cu sensul de integre sau cu alte calități, printre care și cea de „drept-slăvitoare=ortodoxă”. Totuși aceste adaosuri nu erau înțelese ca făcând parte din titulatura bisericească, așa cum s-a ajuns astăzi să ne considerăm ortodocși ca și grupare, nu de singurii creștini. Deci denumirea de Ortodoxie ar trebui înțeleasă cu sensul că este unica Biserică și autentică. Însă atributele ereziilor de catolică, reformată, unitariană, adventistă, orientală sau de altă natură dau pe față sursa abaterii lor.

    Această impresie este grăitor exprimată de imaginea plastică a copacului Bisericii sau „Bisericilor”. În esență, această planșă de mai jos este corectă pentru că unul este trunchiul reprezentat de Biserica Ortodoxă, pe când ramurile deviate din ea sunt rupte, nu mai păstrează legătura cu rădăcina, cu capul-Hristos. Ar fi trebuit ca ereziile să fie desenate fără frunze pentru a sublinia că sunt fără sevă. Trecând peste că nu este reprezentată și dezbinarea anticalcedonienilor de după Sinodul IV Ecumenic în imagine, ea rămâne un simbol bun pentru realitatea creștinismului așa cum este perceput de oamenii simpli, adică există mai multe culte rupte de Ortodoxie. Ar trebui subliniat faptul că ramurile eretice nu sunt bune, vii, viabile, ci uscate:

    https://i2.wp.com/theodosie.ro/wp-content/uploads/2020/08/Copacul-Bisericilor-crestine.jpeg

    3. O altă afirmație, cum că „ecumenismul este o formă de civilitate în relația inter-instituțională a entităților religioase”, este iarăși o manipulare. Spre exemplu, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au avut relații cu papa și lumea creștină occidentală, însă nu de natură ecumenistă. Mișcarea ecumenică este de origine mai nouă, din sec. XIX, și urmărește unirea dintre culte. Nu are nici o legătură cu relația inter-instituțională, ci de amestecare și sincretism religios. Dovada este că sunt oficiate slujbe și rugăciuni în comun, nu e vorba doar de raporturi oficiale.

    4. Cu toate că Vasile Bănescu pretinde că „la Sinodul din Creta nu s-a comis nici un fel de compromis de natură dogmatică”, lucrurile sunt tocmai pe dos. Nu e vorba de „compromisuri imaginare”, ci de unele reale. Desigur că a fost schimbat Crezul în sensul că a fost alterat, nu modificat textul său. Nimeni nu a acuzat o schimbare de text, ci de înțeles. Mai precis, articolul cu privire la Biserica Ortodoxă „una, sfântă, sobornicească și apostolească” a fost atins. Prin faptul că este una se înțelege că e unică, nu mai există altă Biserică. Totuși la Sinodul din Creta s-a vorbit de mai multe „Biserici”, dar și de o Biserică așa-zis din vechime și apostolică, diferită de cea Ortodoxă, care ar cuprinde toate cultele creștine actuale.

    Concluzia logică este aceea că nu vorbim deloc despre „lucruri absurde” și nici despre faptul că „reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române sunt niște oameni profund fideli tradiției creștine ortodoxe”. Dimpotrivă, au fost semnate trădări importante, care au depășit linia roșie a corectitudinii dogmatice. Doar că, din păcate, nu există voci suficient de puternice deocamdată care să denunțe această situație.

    5. Primirea Papei Francisc anul trecut de către Patriarhul Daniel a fost mai rezervată față de normele ecumeniste, totuși nu a fost nevinovată, ci cu încălcarea canoanelor ortodoxe. Deși nu a existat o slujbă și rugăciune în comun expresă, ci a fost rostită doar rugăciunea „Tatăl nostru” separat de fiecare, primirea acestuia ca un episcop și îngăduirea de a se ruga în prezența ortodocșilor în Catedrala Mântuirii Neamului este inacceptabilă. Pe lângă aceasta, prezența PS Episcop vicar Varlaam Ploieșteanul anul acesta la dezvelirea în București a unui bust al papei făcut de catolici arată atașamentul Patriarhiei față de vizita comemorată. Una este o simplă primire a papei și alta este a face din ea o expresie a „cooperării practice și semn de speranță pentru viitor”.

    Interviul acesta este relevant, în cele din urmă, nu pentru că ar stinge și domoli „nemulțumirile societății la adresa instituției Bisericii”, așa cum s-ar fi dorit, ci tocmai pentru că dezvăluie o clică instituțională trădătoare față de Hristos, o Ortodoxie oficială tot mai catolicizată și lipsită de Duhul lui Dumnezeu, de vocație reală. Practic, dă pe față nevoia tot mai stringentă de purificare a Bisericii, de a renaște prin focul credinței autentice din ruina în care se afundă tot mai tare. Nu atacurile din exterior o clatină, ci cedările din interior, alienarea internă.

    Mai este evident și faptul că abaterile dogmatice semnate în Creta nu sunt un derapaj izolat, ci sunt promovate pe mai departe cu picătura până se erodează conștiința ortodoxă care mai opune rezistență. Altfel spus, argumentele potrivit cărora putem sta liniștiți, că nu există intenții necinstite sunt doar amăgiri și manipulări care nu trebuie crezute.

    Un alt aspect destul de bine conturat este acela că reacțiile de împotrivire sunt importante, sunt cunoscute și apreciate, deranjează în sensul bun. Totuși atitudinile extremiste, îndeosebi ale nepomenitorilor sunt mai mult în favoarea Patriarhiei prin aceea că nu conving, ci subminează cauza bună în care s-au înrolat.

    În orice caz, stă în puterea noastră și este datoria fiecăruia să nu urmăm linia aceasta deviată, ci chiar să contribuim la evanghelizarea din nou a Bisericii noastre. Dincolo de trădarea oficialilor, există complăcerea credincioșilor cu ea, fără să se gândească la pierzania propriului lor suflet prin acest fapt.

  9. Vocabularul vostru va vădește cât de traitori în ortodoxie va aflați si ce mult va raportați la Sf. Scriptura. Aveti doar calitatea de postaci, si multa teama, îmi pare, ca nu cumva BOR să se întoarcă de la calea ecumenismului si atunci sa va aflați intr-o situație și mai ridicolă. Cum va veți pune problema atunci, dacă s-ar întâmpla acest lucru? Cine este Biserica? Unde este adevarul? Veți spune poate, Doamne, noi am ținut credința cu acrivie, noi ti-am urmat Tie si am suferit prigoana pentru tine (această prigoana va fi primita de Dumnezeu doar acolo unde a fost duh de pace si de smerenie). O să va bateți cu pumnul in piept zicând: Sinodul să ne urmeze pe noi de-acum, să asculte de noi pentru că noi nu ne-am supus ecumenismului. Ar fi o situație penibilă si ridicolă. Si fariseul se bătea cu pumnul în piept, ca postește de trei ori pe saptamana, ca da zeciula, plin de toate virtuțile, si acuza pe acel vameș păcătos, care se pocaia în sinea lui. Si auziți ce spune Domnul: ,,mai îndreptat s-a întors la casa să vameșul decât fariseul”. Același lucru s-a întâmplat și în cazul Fiului risipitor, fiul cel mare nu a fost capabil să-l primească cu brațele deschise precum facut-o tatăl, ci aducea numai acuze la adresa fratelui mai mic, ca a cheltuit averea tatălui, ca a fost desfrânat si toate celelalte. Bucurie mare se face în Cer când un păcătos se întoarce de la calea pierzarii, la calea mântuirii. Așa că, aveti si fratiile voastre o bună nădejde si un dram de pocăință și poate lucrurile vor intra pe făgașul cel bun. Multe bucurii duhovnicești, cu pace si înțelegere între frați. Doamne ajuta.

    1. Si ca sa nu uit, mai fac o completare la cele ce s-au scris, să adaug un lucru la care sa reflectați fratiile voastre. Un preot caterisit dobândește calitatea de mirean si nu de schismatic, nu este rupt de la Trupul lui Hristos ci doar nu mai are dreptul de a sluji, ca mirean el nu mai poate dărui nimic din cele sfinte. Dar dacă nu ascultă de Biserica si nu respecta el însuși sfintele canoane, si slujește în continuare își atrage calitatea de schismatic. Fie că au fost caterisiti pe drept sau pe nedrept, ei trebuie să respecte regulile jocului, trebuie să-și ducă crucea cu demnitate și cu smerenie, doar așa va fi plăcută jertfa lor înaintea Domnului si vor fi răsplătiti de Domnul. Toate cele bune. Doamne ajuta.

      1. alta bucurie mai mare nu am avea decat sa aflam ca bor se intoarce pe drumul cel bun. Despre faptul ca, aceste caterisiri facute pe motiv de respingere a ereziei NU SUNT VALABILE, nu are rost sa-ti spunem pentru ca nu intelegi. Esti un pic cam
        sensibil…Numai bine!

        1. Mai Magda, tu crezi ca Hristos te va aprecia pentru cearceafurile lungi postate pe ortodox info sau, va căuta în interiorul inimii tale sa vadă cata curățenie este acolo? Ce nu înțelegi, ca nu-ti ajuta la nimic sa tot acuzi si sa blamezi în stânga și în dreapta ca si cum in asta ar sta mântuirea sufletului? Dar imi dau seama tot mai bine ca nu știi despre ce vorbesc. Probabil că și din cauza vârstei. Multa înțelepciune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.