Guvernul trădează: acceptă recomandările UE de a NU mai promova produsele autohtone

In problema intreruperii,cu discernamant si a nu fi in inselare va rog sa retineti un amanunt:Cartea Facerii face delimitarea dintre adevarata Lumina si falsa lumina(Fac.3-5).
La v.3 avem:1 Dumnezeu a zis sa fie lumina(crearea lumii nevazute si pe urma a celei vazute) Sf.Parinti spun de doua interpretari aici:a.lumina taborica ,necreata dar care are si inteles de lumina intelegerii,a cunostintei cu sensul de:”sa fie acea lumina necreata care izvoraste de la Parintele Luminilor,caci toata darea cea buna de sus este”,adica lumina discernamantului.
La v.4 avem vederea lui Dumnezeu”si a vazut”.Fara lumina discernamantului nu Il putem vedea pe Dumnezeu dar nici nu putem vedea inselarile demonului.Tot la vers.4 avem continuarea”ca e buna lumina”.In acest pasaj e aratat ca exista doua lumini in lumea aceasta:Lumina cea adevarata Care Este Hristos cu lumina Sa necreata si falsa „lumina” demonica,falsa „lumina”a cunoasterii care ingamfa.Cunoasterea aceasta falsa este a doua lumina amagitoare in care Lumina dumnezeirii este absenta total sau partial aceasta fiind sau numindu se parerile sau cugetarile mintii departate de Dumnezeu(ecumenismul ca rationament pur umanist din care lipseste experienta trairii lui Dumnezeu sau in viziunea careia tot ce trebuie sa se stie despre Dumnezeu trebuie sa fie doar la nivelul ratiunii fara ca aceasta cunostinta despre Dumnezeu sa fie pusa in practica in Duhul ortodoxiei si pragmatic asa cum invata Biserica prin randuieli) si inselarea cu toate formele ei stiindu se din experienta Bisericii ca diavolul cu rationamentele,ecumenismul si lumea a carei stapanitor se da este a doua lumina,falsa lumina,amagitoarea lumina care exploateaza si dezvolta doar senzatiile si inhiba omului capacitatea de a discerne,capacitatea de a dobandi cunostinta de spre Dumnezeu.
La v.4.dupa faza vederii urmeaza decizia si actul separarii luminii de intuneric.In actul acesta nu avem arbitraj de la Dumnezeu in sens ca El desparte si imparte ci in sens constatator:cum ca cele doua lumini s au separat de la sine,mai concret, falsa lumina ea de la sine despartindu se de Lumina cea adevarata ;aceasta falsa lumina care este de la diavol,inselarea nu apare cu sens aici in v.4. ca a „despartit o” „Dumnezeu intuneric ca asa a vrut El ci ca absenta a luminii ,ca prezenta a inselarii demonice care este falsa lumina a cunoasterii teologice in spirit ecumenist,sincretist,mercantil adica fara experienta personala care sa duca,sa transmita Lumina celor din jur. Si
la v.5.celei de a doua „lumini”,a amagirii ,a inselarii Dumnezeu „a numit” adica nu a decis sa fie intuneric,adica intunericul nestiintei de Dumnezeu,inselarii demonice intunericul religiei de la nivelul rationalist ci este o propozitie demonstrativa cu sensul de „iata vi s a aratat ca falsa „lumina”s a despartit ea singura de Adevar,ea singura si a capatat numele de INTUNERIC,nu Eu i am dat denumirea asta denumire capatata ca si calitate,insusire de INTUNERIC”.Acest lucru ne arata ca intunericul insusi a avut libertatea de miscare in sensul despartirii de buna voie de Lumina.Termenul de „intuneric”arata si libertatea de separare de lumina fara de care e imposibil de conceput insusi actul disocierii de Lumina,libertate prin care creatia se poate apropia mult sau putin oricand de Lumina Adevarata lipsindu se automat de intuneric pe moment ce a intrat pe teritoriul Luminii,a adevaratei,ortodoxei,curatei,justei intelegeri si trairi a lui Dumnezeu.