Sistemul a cedat: Sfânta Împărtășanie se dă doar cu lingurița comună

17 thoughts on “Sistemul a cedat: Sfânta Împărtășanie se dă doar cu lingurița comună”

1. Sa nu uitam de acest eveniment ce va avea loc saptamana aceasta, care urmeaza:
   http://mantuireaorg.blogspot.com/2020/05/o-lectie-despre-curaj.html
   Distribuiti la cat mai multi oameni, ca Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne recapatam curajul de a ne opune antihristului si diavolilor lui si de al marturisi pe Hristos!

   Răspunde

3. De ce nu îmi apare comentariul? Am fost pus la aprobări?

   Răspunde

   1. Nu. Probabil l-ai publicat în timp ce era atacat site-ul

      Răspunde

5. Iată solutia:opunerea unei rezistente cel puțin egala cu îndârjirea lor și, vor da înapoi. Asa ar trebui făcut acum și cu termoscanarea….. Cât despre lupta de a recastiga „bisericile” (locașurile), oricum vom ajunge în catacombe, sau, cine știe, cum spunea într-o profeție ca, harul lui Dumnezeu va mai lucra în unele biserici paraginite, cum am și eu una… Adică, as vrea sa slujesc pana la sfârșit în biserică (locaș), cum slujesc și acum, dacă nu ma va lepăda Dumnezeu pentru păcatele mele..
   Rugați-vă pentru mine!

   Răspunde

7. Hristos a inviat !
   Pe blogul tzucu info este notat pentru 22.05.2020 : Masura termoscanarii a fost abrogata de Guvernul Orban. Si este dat si textul .

   Răspunde

9. S-a repliat, doar…lingurita comuna,care trebuie dezinfectată după ”fiecare utilizare”,adică, după fiecare credincios care se împărtășește…hulă imensă!

   Răspunde

   1. si cum face, iese din Altar cu potirul si cu un ibric cu apa clocotita ? cate minute trebuie tinuta lingurita in apa clocotita ca sa moara carcalacii ? sau moare instantaneu la scufundare ? si cum te Impartasesti daca ai masca pe fata ? daca stranuti si infectezi preotul cand dai jos masca sa te impartasesti ? cum te impartaseste Preotul daca trebuie sa stea la 2 metri ? le da prelungitor ? sau se abroga legea cat iti da lingurita ?
      bataie de joc…..hula si hulitori cine au decis si cine accepta !!!

      Răspunde

11. Numai noaptea se poate accesa aceasta pagina, nu reusesc ziua.

    Răspunde

    1. Este atacată fiindcă spune adevărul!
       JOS PLANDEMIA! JOS CENZURA!

       Răspunde

13. ΚΟΡΟΝΑΪΌΣ Κ’ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΣΜΌΣ – VIRUSUL CORONA ȘI ECUMENISMUL
    Gheronda Alipios Kapsaliotul
    „stareții aghioriți precum deunăzi starețul Partenie al Mănăstirii Sf. Pavel transmit rugăminți Arhiepiscopului Ieronim și Guvernului să deschidă lăcașurile Bisericii (închise chiar și în zilele Paștilor), dar cauza răului o trec sub tăcere!”

    „Sfântul Munte astăzi nu mai este ”far” al ortodoxiei. Acum domnește o tăcere vinovată.”

    https://www.youtube.com/watch?v=k73pznfgl1s

    Răspunde

    1. Sfântul Nicolae Velimirovici, Vietățile ca simboluri:
       https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/04/07/vietatile-ca-simboluri/

       9.

       Broaștele, păduchii și alte gângănii cu care a bătut Dumnezeu Egiptul în vechime (Ieș. 8) înseamnă feluritele păcate omenești, săvârșite cu cuvântul și cu lucrul. Iar microbii și bacteriile cele nevăzute înseamnă păcatele omenești cele nevăzute, săvârșite cu gândul.

       Dacă omul nu înăbușă gândurile cele rele din el, acestea se înmulțesc și prind putere în suflet întocmai ca microbii în trup, aducând sufletul într’o stare de boală grea și chiar aducătoare de moarte.

       Sfântul Părinte Nicolae Velimirovici, Scrisoarea a VI-a („Prin fereastra temniței”):
       https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/03/22/scrisoarea-a-vi-a-%e2%80%9eprin-fereastra-temnitei/

       Azi îngăduie ca nebunul și îngâmfatul să șadă pe tron, iar mâine îl răstoarnă și-l ridică în loc pe cel mai mic dintre oameni.

       Sau cum a spus Maica Domnului despre Dumnezeu: „Pogorât-au pre cei puternici de pre scaune, și au înălțat pre cei smeriți.” (Lc. 1:52). Acestea sânt toate, acesta e tot ce trebuie să știți în această viață. Dacă ar fi știut europenii botezați acestea, nu ar mai fi avut ultimele două războaie sângeroase, o pată pe istoria omenirii și o rușine a creștinătății. Dar nu au știut.

       Când s’au gândit că le știu pe toate, de fapt nu știau nimic. Căci cu cât știau mai multe despre microbi, cu atât știau mai puțin despre Dumnezeu.

       De aceea i-a lovit mâna grea a Domnului cerului și al pământului. Dar voi, fraților, alegeți: vreți să mergeți pe urma acestor barbari botezați ori pe cea a slăviților voștri strămoși? Amin.

       Răspunde

    2. LEGE nr. 41 din 3 aprilie 2020 pentru modificarea Legii nr. 114/2007 privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia:
       http://monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-41-din-3-aprilie-2020-pentru-modificarea-legii-nr-114-2007-nbsp-privind-sprijinul-financiar-acordat-de-statul-rom-n-schitului-rom-nesc-prodromu-de-la-muntele-athos-grecia-224677.html

       LEGE nr. 41 din 3 aprilie 2020 pentru modificarea Legii nr. 114/2007 privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia

       EMITENT: Parlamentul
       PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 287 din 6 aprilie 2020

       Parlamentul României adoptă prezenta lege.
       ARTICOL UNIC
       Legea nr. 114/2007 privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu“, de la Muntele Athos, Grecia, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 aprilie 2009, se modifică după cum urmează:
       1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:
       „ART. 2
       Anual se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, o sumă în lei, echivalentă cu 960.000 de euro, pentru Schitul românesc «Prodromu», de la Muntele Athos, Grecia.”

       2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
       „ART. 3
       Suma alocată potrivit art. 2 se prevede distinct în bugetul Secretariatului General al Guvernului, respectiv Secretariatului de Stat pentru Culte, şi se acordă ca sprijin financiar Schitului românesc «Prodromu», de la Muntele Athos, Grecia, cu respectarea dispoziţiilor corespunzătoare din legislaţia ce reglementează sprijinul financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase. ”

       Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

       PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
       ION-MARCEL CIOLACU
       p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
       TITUS CORLĂŢEAN

       Bucureşti, 3 aprilie 2020.
       Nr. 41.

       ––

       Răspunde

    3. SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMȚ, CUVINTE ȘI SCRISORI DUHOVNICEȘTI I. Selectate și traduse în limba română de Valentina Pelin. Cu o prefață de Virgil Cândea, EDITURA «TIPOGRAFIA CENTRALĂ», 1998, pp. 65-70:
       https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2015/05/sf-paisie-de-la-neamt-catre-cinstitul-preot-parintele-ioan-pentru-uniatie.pdf

       CĂTRE CINSTITUL PREOT, PĂRINTELE IOAN, PENTRU UNIAȚIE, SCURTĂ TRIMITERE[1] Duhul Sfânt ce din Unul Tatăl purcede și pe Fiu Se odihnește – de către răucredincioșii râmleni, în două începuturi defăimător este împărțit. Văzând pentru acea rătăcire a lor suspinul sufletului tău, să pătrund în inima ta cu taina darului Său, pentru aceasta pe noi, smeriții și greșiții, dar pravoslavnici fii ai Sfintei Biserici de Răsărit, a ne întreba ca pentru rău mirositorul, mai mult încă, de suflete pierză­torului venin al rătăcirii râmlenești, ce vatămă sufletul vostru, să vă descoperim cu cuvântul sărăciei minții noastre. Chemând noi încă pe dătătorul de înțelepciune Dumnezeu, ca să ne dea nouă cuvânt întru învederarea ademenirii râmlenești, foarte pe scurt acestea vă înfățișăm.

       Să știți, cinstite părinte, că în această prăpastie a iadului pierzaniei a împins vicleanul diavol regiunile polone ale noilor glasuri, precum mai jos se înștiințează ce este Unia, și în batjocură zic: „Poate fi așa că atâta mulțime nenumărată de oameni va muri, aflându-se în Unie?” Vai de înșelăciunea și pierzania lor! Unde i-a împins pe ei diavolul? în prăpastia clevetirii împotriva lui Dumnezeu. Zice Apos­tolul: „Unul este Dumnezeu, una este credința, unul este Botezul”, iară ei pe Dumnezeu îl fac de două credințe. Nu a prăpădit oare Dumnezeu toată lumea pentru fărădelege? Nu a prăpădit oare Dumnezeu Sodoma și Gomora pentru sodomism? Atunci cum pe aceștia îi va cruța pentru erezie? Nu va fi aceasta! Cum încă poate întunericul a fi lumină? Sau diavolul, cum poate fi Dumnezeu? De aceea și uniații, cum pot fi părtașii mântuirii, dacă s-au înstrăinat de darul Sfântului Duh, cu slugărnicie hulit de ei? și s-au dezlipit de la Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, înte­meiată pe piatra de căpătâi Hristos și pe mărturisirea ortodoxă a Sfinților Prooroci și Apostoli, și s-au zidit pe staulul cel râmlenesc, întemeiat pe nisipul înșelăciunii, a cărui prăbușire va fi mare chiar până în tartarul iadului.

       Ce este, dar, Uniația?

       Unia este o așchie desprinsă de la Sfânta Biserică a Răsăritului și unire cu necredincioasa, ca Să nu-i zic biserică râmlenească. Unia este înșelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiți întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădița înainte-mergătoare a antihristului, ce ademenește cu măgulire pe cei mai neștiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingușitorul sărut a vândut Credința Pravoslavnică.

       Și ce să mai vorbim mult? Unia este ca și râmlenii eretici. Cum, dar, uniații nu sunt râmleni, când toate dogmele Credinței Ortodoxe le- au călcat în picioare și pe cele râmlenești le-au adoptat, zicând cu nerușinare, precum că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul? Și papei de la Roma,’adevăratului eretic, ce s-a preamărit și s-a înălțat mai mult decât toată ființa zidirii, și s-a asemuit pe sine cu Dumnezeu, și care zice: „Precum că eu nu pot nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu gândul să greșesc niciodată”, aceluia i se închină și, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii îl au.

       O, ticăloșilor și de toate împătimiți! Cine din făpturile zidite de Dumnezeu nu a greșit? Nu a fost oare izgonit din ceruri satana pentru trufia sa? Nu a greșit oare și cel dintâi om zidit, Adam? Unuia Dumnezeu numai nu îi este cu putință să greșească. Prin aceasta și minte papa de la Roma că nu poate să greșească, ci și a greșit, și întotdeauna greșește prin trufia sa diavolească, din care încă și în felurite erezii a căzut. și precum satana din ceruri, așa și el de la Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului alungat a fost, și ca un mădular putred și duhnind de erezie, de la trupul împlinirii creștinilor ortodocși a fost tăiat și întru veșnică anatemă a fost sobornicește dat de către cele patru scaune apostolicești ale Patriarhilor. Atunci cum de uniații nu sunt eretici ca și râmlenii? Nu defăimează oare și aceia ca și papa, zicând precum că Duhul Sfânt de la Tatăl și de la Fiul purcede, care este cea dintâi și cea mai de seamă, mai mult decât toate erezia ereziilor. Pentru că este cugetarea lor pentru Unul Dumnezeu în Treime rea și nedrdaptă, și potrivnică Sfintei Scripturi, și întru aceasta este deopotrivă cu cea pentru Arie, și cu toți ceilalți eretici. și dacă încă cineva mărturisește astfel precum că de la Tatăl și de la Fiul Duhul Sfânt purcede, pentru acela nu este nădejde către mântuire, chiar dacă încă și toate poruncile lui Hristos le-ar îndeplini, chiar dacă încă și pe morți i-ar învia, pentru că cu rea slavă defăimează Duhul Sfânt și două pricini socotește a fi în Dumnezeire, una a Tatălui și alta a Fiului.

       Iară noi, ortodocșii, mărturisim în dumnezeire o fire, a Tatălui, precum însuși Domnul nostru Iisus Hristos pe noi ne-a învățat în Sfânta Evanghelie, că de la Unul Tatăl purcede Duhul Sfânt, căci zice: „Iar când va veni Mângâietorul, pe carele Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Carele de la Tatăl purcede”[2]. Iarăși încă și Apostolul zice: „Tot darul este fericire și tot darul de sus desăvârșit este, că pogoară de la Tatăl cu Lumină”[3]. Vezi oare pe Tatăl Luminii? – zice, adică, Lumina este Tatăl și acesta este rădăcina și izvorul Dumnezeirii. Două Lumini sunt, Fiul și Duhul, de la una singură, Lumina Tatălui, ființa sa pe vecie o au – Fiul prin naștere, iară Duhul Sfânt prin purcedere, care de la el de o fire sunt a fi, adică a Fiului și a Duhului Sfânt, Fiului din naștere, iar Duhului Sfânt prin purcedere.Căci unul este Izvorul Dumnezeirii, Tatăl – zice Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel – Fiul însă și Duhul sunt de Dumnezeu născută Dumnezeire, încă și astfel trebuie spus – vlăstare ale sădirii lui Dumnezeu, în chipul oarecăror flori și mai presus de fire Lumină. Și dumnezeiescul Proroc David încă zice: „Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și a Duhului gură, a lui este toată puterea lor”. Vezi oare că pe Domnul îl numește Tatăl, iară pe Cuvânt îl numește Fiul, precum de la El însuși în veac s-a născut, iară pe Duh – gura lui, dar nu-i numește pe ei cu Duhul Sfânt, pentru că de la Unul Tatăl purcede. Și altele mii de mărturii se află în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, și mai luminat decât soarele zicând că Duhul Sfânt de la însuși Unul Tatăl purcede și pe Fiu se odihnește, precum și dintru Botezul Domnului se învederează.

       Și toți sfinții tâlcuitori ai Sfintei Scripturi, stâlpi a toată lumea și dascăli a toată lumea, ca și cu o singură gură zic că de la Tatăl Sfântul Duh purcede, dar nicăieri n-au scris că și de la Fiu, precum po­trivnicul lui Dumnezeu, papa, a cutezat acest cuvânt a adăuga. Sfântul Ioan Damaschin încă limpede spune: „Că Duhul, deci, al Fiului, zicem, iară de la Fiu, nu zicem”.

       Vezi, oare, preaiubite, că alta este „al Fiului” și alta este „și de la Fiu”. Căci noi, toți ortodocșii, mărturisim că Duhul Sfânt este Duh al Fiului pentru Una ființă, ci nu „de la Fiu”, nicidecum, nu numai că nu zicem, dar nici nu gândim, chiar dacă și mii de morți am îndura. Dacă, deci, într-o asemenea prea primejdioasă erezie este unitatea uniaților cu râmlenii, atunci cum de nu vor pieri împreună cu ei? Și cum vor putea avea ei nădejde de mântuire, dacă nu se vor lepăda fățiș și nu vor blestema asemenea de Duh luptătoare erezie și nu se vor uni (iarăși) cu Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului? Cu adevărat nicidecum, ci numai vor pieri în vecii vecilor.

       Cât pentru alte rătăciri și erezii râmlenești, ce se mai cuvine de acum și să vorbim că și cu toate ereziile cele râmlenești s-au amestecat și cu ele se unesc și uniații, precum sufletul de trup. Și cum le va fi lor nădejdea de mântuire? Nicidecum. Numai pentru însuși Botez îți voi vorbi ție (și din Scripturi)[4], fără de care nu poate avea nimeni nădejde de mântuire. Și te voi întreba pe tine[5], sunt oare râmlenii creștini, dacă își fac cruce, după cum le-a dat lor papa, născocit-a încă un om nenorocit, teologul cu minte deșartă Toma Acvinatul, adică picurarea, stropirea – scuipat cu sare amestecat – și alta, a papei, nouă tăietură, precum limpede pentru aceasta spune anonima cărticică, numită Lumină celor din întuneric. Vezi oare că râmlenii nu sunt creștini? Dar că această picurare și altele, și înșiși dintre latini mulți preaînțelepți și pricepuți bărbați, și oarecare frică a lui Dumnezeu având, defel nu au primit și s-au împotrivit. Să găsească și să citească[6] acel Cuvânt pentru Botez, al marelui dascăl al latinilor Corderie, și vor avea să vadă acolo ce săgeți îndreaptă împotriva cugetării Acvinatului Toma, pe care împotriva Dumnezeiescului Botez acel smintit la minte om cu răutate a introdus-o, și cât de puternic contrazice acest preaînțelept Corderie părerea acelui deșert și omului slugarnic teolog.

       Și încă să mai citească acea Pentru credință, nădăjduire și dragoste, cartea lui Marc Franțizek, dascăl în Sfânta Teologie, și unul dintre sfinții propovăduitori. Iar în ea [cartea], în a opta parte, pe fila 197, zice așa: „Căci Papa Pelaghie, urmând sfintelor porunci ale Sfântului Botez, cu sentință zice – că este trebuință, ca să se boteze fiecare prin trei scufundări, în numele Sfintei Treimi”. Și încă să mai citească și Lexiconul istoric al lui Franțeșek Pivat, ce a fost în Veneția dascăl de Lege, și va găsi așa zicând: „Sfântul Oton prin trei scufundări boteza, căci se temea ca nu cumva latinii să se abată de la poruncile Apostolilor pentru Botez. A poruncit ca să zidească băi de marmură și înăuntru, în biserici să le întărească și mai sus de la pământ să fie, chiar până la genunchi”.

       Vezi oare și pe înșiși bărbații latini, preaînțelepți și deștepți, și ce vrea să spună datina Apostolilor și Sfintele Pravile ale Soboarelor bine îndrumând, cum se împotriveau nerușinatelor și acelor de râs noilor tăieturi ale papei. Căci Pravilele Sfintelor Soboare din toată lumea poruncesc ca acei botezați printr-o scufundare a-i boteza ca pe elini, căci toți sunt eretici – pentru că despre acești întru totul ticăloși ce alta să se spună[7].

       Iată, cinstite părinte, și din mai sus-zisa carte Lumină celor [ce sunt] în întuneric (pe care o am la mine și am tradus-o din grecește în limba noastră slavonă), pe scurt pentru însuși Botezul ți-am arătat și acum poți bine să cunoști și să judeci. Iar pentru celelalte ale lor rătăciri, precum s-a spus, cum s-au îndepărtat de Dumnezeu și s-au dezlipit de Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, și toată Sfânta Scriptură au prefăcut-o, și Sfintele Soboare le-au încălcat, și cele șapte Sfinte Taine le-au batjocorit, și toată Tâlcuirea Sfintei Scripturi și a sfinților Dascăli ai Bisericii cu semeția lor le-au călcat în picioare, și toate Cărțile Sfinte le-au schimbat, cum au vrut. Și va fi oare nădejdea mântuirii, celora ce se unesc cu asemenea eretici? Deloc, nicidecum. Drept aceea, dacă ești încă în stare de a scăpa, ia-o la fugă, fugind de blestemata linie ca și Lot de Sodoma, nu-ți fie milă nici de avere, nici de neamuri dacă vor dori încă să te asculte, ci izbăvește-te scăpându-ți sufletul de la pierzanie. Căci nimic nu-ți este mai de trebuință decât sufletul tău, iar pentru el Hristos a murit. Și fugind, nu căuta înapoi cu inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca să nu fii cuprins de focul papistașilor, mai cumplit decât al gheenei, căci mai bine-i pentru tine ca într-un cuptor să arzi decât să defăimezi Duhul Sfânt, precum hulesc râmlenii, adăugând la „Cred întru Unul Dumnezeu”, acest adaos și „și de la Fiu”. Ieși și fugi de Unie cât poți de repede, ca să nu ți se întâmple ție moartea în Unie și vei fi numărat cu ereticii, și nu cu creștinii. Străduiește-te să-ți mântui sufÎetul tău de ademenirea diavolului până când mai ai timp, ca să nu te plângi fără folos după moarte în focul gheenei pe vecie. Încă nu numai singur să ieși, dar și pe alții să-i povățuiești să iasă, pe care îi știi, după cunoștință, că te vor asculta pe tine. Iar de nu, apoi singur să ieși din mrejele vrăjmașilor din Unie și să te unești cu Sfânta Biserică a Răsăritului cu sufletul și inima. Și astfel, cu Biserica Ortodoxă de Răsărit, prin neprihănita credință cu creștinii ortodocși împreună aflându-te și poruncile lui Hristos îndeplinind, vei putea să te mântuiești întru Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slavă, cinste și închinăciune, cu Tatăl și Sfântul Duh, acum și pururea și în nesfârșitele veacuri. Amin.

       [Paisie Starețul]

       [1] Originalul slavon al textului a fost depistat în două manuscrise, ambele aflându-se la Chișinău. Cel mai vechi, dar nedatat, este manuscrisul lui Platon, după care s-a efectuat și prezenta traducere românească (cf. B. M. N. N., fond. 2119, 2, nr. 22, filele 202-207v). Al doilea exemplar se păstrează în manuscrisul duhovnicului Andronic din anii 1879-1880, în același fond, nr. 82. Excerpte mici din text au fost prezentate de Serghie Cetverikov în cartea sa, vezi varianta românească: Paisie Starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe. Traducere din rusește de I.P.S. Dr. Nicodim, Patriarhul României, ediția a II-a, Mănăstirea Neamțu, 1940, p. 313-314.

       [2] Referință marginală la sursă: „Ioan 15, 26”.1

       [3] Iacov 1,17.

       [4] Textul luat între paranteze este o întregire marginală.

       [5] Referință marginală la sursă: „Lumină, carte grecească, p. 91″.

       [6] Referința marginală la sursa: „Aceeași carte, pagina 83”.

       [7] Glosă marginală: „Până aici”, adică sfârșitul citării din cartea Lumină.

       Răspunde

15. Sfânta Scriptură, Isaia, Capitolul 6:
    https://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=6#10

    1. În anul morții regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreț şi poalele hainelor Lui umpleau templul.
    2. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau
    3. Şi strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”
    4. Din pricina acestor strigăte, porțile se zguduiau din țâțânele lor, iar templul s-a umplut de fum.
    5. Şi am zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
    6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
    7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: „Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăți”.
    8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: „Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”
    9. Şi El a zis: „Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veți auzi şi nu veți înțelege şi, uitându-vă, vă veți uita, dar nu veți vedea.
    10. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înțeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”.
    11. Şi am zis: „Până când, Doamne!” Atunci El mi-a răspuns: „Până când cetățile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu;
    12. Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei țări.
    13. Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiță sfântă”.

    Ecumenismul este erezie, conglăsuirea, simfonia Părinților:
    Părintele Justin Pârvu:

    Eu am spus-o și o repet: Trebuie să mărturisim Adevărul și Ortodoxia după învățătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, ca să ne putem mântui în aceste vremuri, când ecumenismul vrea să distrugă Singurul Adevăr Ortodox. Sfântul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obște pentru toate pseudo-creștinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fără să ținem seama de calea Apostolilor și Sfinților Părinți, fără a urma Apostolilor și Sfinților Părinți după Acela care este singurul și adevăratul Dumnezeu în toate lumile, și fără de închinarea înaintea singurului, și adevăratului, și veșnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului și Mântuitorului Hristos, este neîndoielnic că omul se va afunda în marea moartă a civilizatelor închinări europene la idoli, și, în locul viului și adevăratului Dumnezeu, se va închina idolilor mincinoși ai veacului acestuia, întru care nu este mântuire, nici înviere, nici îndumnezeire pentru ființa cea nenorocită care se cheamă om”.

    Dead Sea = Marea Moartă:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Dead_Sea

    Sodom and Gomorrah are at the bottom of the Dead Sea:
    https://stolenhistory.org/threads/sodom-and-gomorrah-are-at-the-bottom-of-the-dead-sea.462/

    Părintele Dumitru Stăniloae (1903 – 1993):

    Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei. Iară relativizează adevărul, credința adevărată. De ce să mai stau cu ei, care au făcut femeile preoți, care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America și cu Anglia …

    Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925 – 2006):

    Mișcarea ecumenică este o acțiune pe care au inițiat-o, ca să spun așa, curentele care încearcă nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o acțiune pe care masoneria o încearcă de multă vreme. Eu sunt împotriva masoneriei, împotriva ecumenismului, îl socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Și, nu știu dacă sunteți la curent, Biserica Sârbă a cerut ieșirea din ecumenism, și până în prezent din ecumenism au ieșit Biserica Sârbă, Biserica Georgiană, Biserica Ierusalimului. Cred că cel mai bine este să fim foarte prudenți cu ecumenismul, care încearcă nivelarea credințelor, nivelarea spirituală la nivelul cel mai de jos și distrugerea specificului ortodoxiei!

    Părintele Arsenie Papacioc:

    Păi sunt împotriva ecumenismului! Asta discutam. Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism? Ce părere aveți despre secte și biserica catolică? Sunt anatematizați, asta este! Nu le garantam mântuirea, nu putem! Și Sfinții Părinți, Sinoade întregi, consideră că acestea sunt erezii! Și o erezie anatematizată nu putem să considerăm că este o mântuire!

    Părintele Adrian Făgețeanu despre erezia Patriarhului Daniel
    https://youtube.com/watch?v=YufiimGK9Xc

    Fapte, istorie:

    19 91, Canberra, Australia:
    Adunările CMB: ocultism, vrăjitori, muzică Rock, spiritism, „teologi” coreeni, „episcopi” femei și… ortodocși
    https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/09/20/adunarile-cmb-ocultism-vrajitori-muzica-rock-spiritism-teologi-coreeni-episcopi-femei-si-ortodocsi/

    Adunările CMB: ocultism, vrăjitori, muzică Rock, spiritism, „teologi” coreeni, „episcopi” femei şi…ortodocşi

    https://ortodoxiadreaptacredinta.files.wordpress.com/2016/09/mitrdanielc.jpg

    10:52 AM Adunările CMB: ocultism, vrăjitori, muzică Rock, spiritism, „teologi” coreeni, „episcopi” femei şi…ortodocşi

    În clipul de mai jos veţi vedea cam ce se întamplă pe la Adunările Generale ale Consiliului Mondial al „Bisericilor” (ereziilor), în cazul de faţă fiind vorba de adunarea din 1991 din Canberra, Australia, unde delegatia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel Ciobotea pe care îl puteţi vedea la minutul 3:49

    Mitropolitul Kiril, actualul Patriarh Kiril spunea: „CMB este pentru noi o casă comună, şi faptul că ortodocşii îl consideră casa lor şi doresc ca aceasta să devină leagănul bisericii UNITE, scoate în evidenţă responsabilitatea lor deosebită pentru Consiliul Mondial al Bisericilor, şi dorinţa lor de a contribui la dezvoltarea miscarii ecumeniste. Sunt profund convins că ceea ce se întamplă la Adunare, Bisericile trebuie să ia cu ele şi să ducă la ai săi, şi să ducă aceasta popoarelor sale. Dacă ei vor face aceasta, dacă fac asta, înseamnă că mişcarea ecumenistă, este miscarea Bisericilor, nu doar a unor reprezentanţi, nu doar a unei elite teologice”

    https://youtube.com/watch?v=tizWDd-0K7o

    TRINITAS TV – Patriarhul României, cetățean de onoare al orașului Otopeni
    https://youtube.com/watch?v=Ufn6YpZTt1I

    […]
    [00:01:25, Silviu Constantin Gheorghe, primarul orașului Otopeni:] Articol unic. Se acordă titlul de cetățean de onoare al orașului Otopeni preafericitului părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române… [aplauze] ca o manifestare de aleasă recunoștință și prețuire pentru întreaga și bogata sa contribuție adusă la activitatea pastorală, culturală, științifică și pedagogică, precum și pentru promovarea ecumenismului în plan național și internațional, Otopeni 10 septembrie 2016.
    […]

    Otopeni:
    https://dexonline.ro/definitie/oto

    OTO- „ureche, auz, auditiv”. ◊ gr. ous, otos „ureche” > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., făt teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și prin închiderea căii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., veziculă auditivă, specifică nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o veziculă cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu întîlnită în labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recepționează semnalele electrice, transformîndu-le în semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senzației de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afecțiune purulentă a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de sînge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., afecțiune a urechii, caracterizată prin acoperirea timpanului cu țesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a urechii.

    sursa: DETS (1987) adăugată de Ladislau Strifler acțiuni

    ITO 2017, Canberra 1991:
    https://youtube.com/watch?v=q0y3n9eP0IA

    Pentru cine au bătut clopotele Mitică în 2019 ???:
    Clopotele Catedralei Mântuirea Neamului vor fi trase prima oară la sosirea Papei Francisc:
    https://click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea

    Patriarhia Română a stabilit ce lucrări se vor face la Catedrala Mânturii Neamului până la sfârșitul lunii mai, când va fi vizitată de Papa Francisc. Bomba este că în cinstea ilustrului musafir vor fi trase pentru prima oară toate cele șase clopote, al căror zgomot se aude potrivit specialiștilor la 15 km

    Vizita Papei este programată în perioada 31 mai-2 iunie și până atunci este planificată finalizarea montării învelitorilor la turlele mici și la turla clopotniță dar și începerea tencuielilor exterioare, în funcție de condițiile meteorologice. De asemenea, se va lucra la finalizarea construcției celei mai mari dintre turle (turla pantocrator).

    Muncitorii lucrează acum la învelitorile de cupru ale turlelor mici și la finalizarea turlei cea mari, pe care va fi pusă crucea bisericii

    „Se lucrează la turla pantocrator (nr.turla pe care se montează crucea bisericii) la armare, cofrare respectiv betonare pereți peste cota +91, iar la partea de șarpante metalice lucrăm la turla Clopotniță și la Altar”, a declarat pentru Trinitas TV Ing. Vlad Florin Popescu, unul dintre responsabilii de pe șantier. Finalizarea turlei pantocrator este programată pentur sfârșitul verii.

    Potrivit unor surse din cadrul Patriarhiei, cele șase clopote ale Catedralei Naționale vor bate pentru prima oară în timpul slujbei comune officiate de Papa Francisc și patriarhul Daniel, iar proba se încearcă a fi făcută de Paști. Clopotele au fost realizate în fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, cea mai mare din Europa, au o garanție de 15 ani și o viață (dăinuire) apreciată la peste 400 ani. Ele au fost aduse în țară în data de 19 mai 2017. Cele șase clopote cântăresc împreună 33 tone. Clopotul mare, dedicat eroilor neamului, are o greutate de peste 25 de tone, cu o înălțime și un diametru de circa 3 metri. Acesta este piesa de bază a sistemului și va putea fi auzit pe o rază de 15 km la evenimentele și sărbătorile importante. Clopotul principal, cel mai mare din Europa, a costat 425.000 de euro, iar în total, valoarea celor 6 a ajuns la 550.000 de euro.

    Pe fiecare dintre cele șase clopote se află inscripționate: stema Patriarhiei Române, chipul în efigie al Patriarhului Daniel – sub păstorirea căruia s-a concretizat construirea Catedralei Naționale – și crucea patriarhală, precum și inscripția: „Binecuvântarea Patriarhului Daniel al României pentru Catedrala Națională – Centenar 1918 – 2018”.

    Potrivit inginerului Popescu, în interior se va lucra la altar pentru montarea mozaicului, la desfacerea platformei metalice de la înălțimea de 27 de metri și la finalizarea ferestrelor de la altar și din partea de sud, de la pronaos

    Vizita papei Francisc și-a atins scopul: „Unitatea” cerută în 1999 a fost deja atinsă, mergem spre o nouă „biserică”. Opozanții vor fi numiți adepți ai culturii urii și ai dezbinării:
    https://ortodoxinfo.ro/2019/06/02/vizita-papei-francisc-si-a-atins-scopul-unitatea-ceruta-in-1999-a-fost-deja-atinsa-mergem-spre-o-noua-biserica-opozantii-vor-fi-numiti-adepti-ai-culturii-urii-si-ai-dezbinarii/

    https://ortodoxinfo.ro/2019/05/29/mesaj-contra-vizitei-papei-francisc-in-romania-la-protestul-din-dealul-patriarhiei/

    Clopotele Catedralei Mântuirii Neamului vor fi trase pentru prima oară la sosirea ereticului papa Francisc. Este important de știut că, potrivit învățăturii de credință ortodoxă, clopotele bat pentru a anunța prezenţa ierarhului în teritoriu. Așadar, papa va fi primit ca un „ierarh al Bisericii”!!!

    Archdeacon Mihail Buca – Ziua Invierii – Tronos Choir (primele secunde, clopote bătând):
    https://youtube.com/watch?v=4A5W9HwOQiw

    Răspunde

    1. https://mirem.ro/#ecumenism

       Răspunde

    2. SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMȚ, CUVINTE ȘI SCRISORI DUHOVNICEȘTI I. Selectate și traduse în limba română de Valentina Pelin. Cu o prefață de Virgil Cândea, EDITURA «TIPOGRAFIA CENTRALĂ», 1998, pp. 65-70:
       https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2015/05/sf-paisie-de-la-neamt-catre-cinstitul-preot-parintele-ioan-pentru-uniatie.pdf

       CĂTRE CINSTITUL PREOT, PĂRINTELE IOAN, PENTRU UNIAȚIE, SCURTĂ TRIMITERE[1] Duhul Sfânt ce din Unul Tatăl purcede și pe Fiu Se odihnește – de către răucredincioșii râmleni, în două începuturi defăimător este împărțit. Văzând pentru acea rătăcire a lor suspinul sufletului tău, să pătrund în inima ta cu taina darului Său, pentru aceasta pe noi, smeriții și greșiții, dar pravoslavnici fii ai Sfintei Biserici de Răsărit, a ne întreba ca pentru rău mirositorul, mai mult încă, de suflete pierză­torului venin al rătăcirii râmlenești, ce vatămă sufletul vostru, să vă descoperim cu cuvântul sărăciei minții noastre. Chemând noi încă pe dătătorul de înțelepciune Dumnezeu, ca să ne dea nouă cuvânt întru învederarea ademenirii râmlenești, foarte pe scurt acestea vă înfățișăm.

       Să știți, cinstite părinte, că în această prăpastie a iadului pierzaniei a împins vicleanul diavol regiunile polone ale noilor glasuri, precum mai jos se înștiințează ce este Unia, și în batjocură zic: „Poate fi așa că atâta mulțime nenumărată de oameni va muri, aflându-se în Unie?” Vai de înșelăciunea și pierzania lor! Unde i-a împins pe ei diavolul? în prăpastia clevetirii împotriva lui Dumnezeu. Zice Apos­tolul: „Unul este Dumnezeu, una este credința, unul este Botezul”, iară ei pe Dumnezeu îl fac de două credințe. Nu a prăpădit oare Dumnezeu toată lumea pentru fărădelege? Nu a prăpădit oare Dumnezeu Sodoma și Gomora pentru sodomism? Atunci cum pe aceștia îi va cruța pentru erezie? Nu va fi aceasta! Cum încă poate întunericul a fi lumină? Sau diavolul, cum poate fi Dumnezeu? De aceea și uniații, cum pot fi părtașii mântuirii, dacă s-au înstrăinat de darul Sfântului Duh, cu slugărnicie hulit de ei? și s-au dezlipit de la Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, înte­meiată pe piatra de căpătâi Hristos și pe mărturisirea ortodoxă a Sfinților Prooroci și Apostoli, și s-au zidit pe staulul cel râmlenesc, întemeiat pe nisipul înșelăciunii, a cărui prăbușire va fi mare chiar până în tartarul iadului.

       Ce este, dar, Uniația?

       Unia este o așchie desprinsă de la Sfânta Biserică a Răsăritului și unire cu necredincioasa, ca Să nu-i zic biserică râmlenească. Unia este înșelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiți întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădița înainte-mergătoare a antihristului, ce ademenește cu măgulire pe cei mai neștiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingușitorul sărut a vândut Credința Pravoslavnică.

       Și ce să mai vorbim mult? Unia este ca și râmlenii eretici. Cum, dar, uniații nu sunt râmleni, când toate dogmele Credinței Ortodoxe le- au călcat în picioare și pe cele râmlenești le-au adoptat, zicând cu nerușinare, precum că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul? Și papei de la Roma,’adevăratului eretic, ce s-a preamărit și s-a înălțat mai mult decât toată ființa zidirii, și s-a asemuit pe sine cu Dumnezeu, și care zice: „Precum că eu nu pot nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu gândul să greșesc niciodată”, aceluia i se închină și, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii îl au.

       O, ticăloșilor și de toate împătimiți! Cine din făpturile zidite de Dumnezeu nu a greșit? Nu a fost oare izgonit din ceruri satana pentru trufia sa? Nu a greșit oare și cel dintâi om zidit, Adam? Unuia Dumnezeu numai nu îi este cu putință să greșească. Prin aceasta și minte papa de la Roma că nu poate să greșească, ci și a greșit, și întotdeauna greșește prin trufia sa diavolească, din care încă și în felurite erezii a căzut. și precum satana din ceruri, așa și el de la Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului alungat a fost, și ca un mădular putred și duhnind de erezie, de la trupul împlinirii creștinilor ortodocși a fost tăiat și întru veșnică anatemă a fost sobornicește dat de către cele patru scaune apostolicești ale Patriarhilor. Atunci cum de uniații nu sunt eretici ca și râmlenii? Nu defăimează oare și aceia ca și papa, zicând precum că Duhul Sfânt de la Tatăl și de la Fiul purcede, care este cea dintâi și cea mai de seamă, mai mult decât toate erezia ereziilor. Pentru că este cugetarea lor pentru Unul Dumnezeu în Treime rea și nedrdaptă, și potrivnică Sfintei Scripturi, și întru aceasta este deopotrivă cu cea pentru Arie, și cu toți ceilalți eretici. și dacă încă cineva mărturisește astfel precum că de la Tatăl și de la Fiul Duhul Sfânt purcede, pentru acela nu este nădejde către mântuire, chiar dacă încă și toate poruncile lui Hristos le-ar îndeplini, chiar dacă încă și pe morți i-ar învia, pentru că cu rea slavă defăimează Duhul Sfânt și două pricini socotește a fi în Dumnezeire, una a Tatălui și alta a Fiului.

       Iară noi, ortodocșii, mărturisim în dumnezeire o fire, a Tatălui, precum însuși Domnul nostru Iisus Hristos pe noi ne-a învățat în Sfânta Evanghelie, că de la Unul Tatăl purcede Duhul Sfânt, căci zice: „Iar când va veni Mângâietorul, pe carele Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Carele de la Tatăl purcede”[2]. Iarăși încă și Apostolul zice: „Tot darul este fericire și tot darul de sus desăvârșit este, că pogoară de la Tatăl cu Lumină”[3]. Vezi oare pe Tatăl Luminii? – zice, adică, Lumina este Tatăl și acesta este rădăcina și izvorul Dumnezeirii. Două Lumini sunt, Fiul și Duhul, de la una singură, Lumina Tatălui, ființa sa pe vecie o au – Fiul prin naștere, iară Duhul Sfânt prin purcedere, care de la el de o fire sunt a fi, adică a Fiului și a Duhului Sfânt, Fiului din naștere, iar Duhului Sfânt prin purcedere.Căci unul este Izvorul Dumnezeirii, Tatăl – zice Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel – Fiul însă și Duhul sunt de Dumnezeu născută Dumnezeire, încă și astfel trebuie spus – vlăstare ale sădirii lui Dumnezeu, în chipul oarecăror flori și mai presus de fire Lumină. Și dumnezeiescul Proroc David încă zice: „Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și a Duhului gură, a lui este toată puterea lor”. Vezi oare că pe Domnul îl numește Tatăl, iară pe Cuvânt îl numește Fiul, precum de la El însuși în veac s-a născut, iară pe Duh – gura lui, dar nu-i numește pe ei cu Duhul Sfânt, pentru că de la Unul Tatăl purcede. Și altele mii de mărturii se află în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, și mai luminat decât soarele zicând că Duhul Sfânt de la însuși Unul Tatăl purcede și pe Fiu se odihnește, precum și dintru Botezul Domnului se învederează.

       Și toți sfinții tâlcuitori ai Sfintei Scripturi, stâlpi a toată lumea și dascăli a toată lumea, ca și cu o singură gură zic că de la Tatăl Sfântul Duh purcede, dar nicăieri n-au scris că și de la Fiu, precum po­trivnicul lui Dumnezeu, papa, a cutezat acest cuvânt a adăuga. Sfântul Ioan Damaschin încă limpede spune: „Că Duhul, deci, al Fiului, zicem, iară de la Fiu, nu zicem”.

       Vezi, oare, preaiubite, că alta este „al Fiului” și alta este „și de la Fiu”. Căci noi, toți ortodocșii, mărturisim că Duhul Sfânt este Duh al Fiului pentru Una ființă, ci nu „de la Fiu”, nicidecum, nu numai că nu zicem, dar nici nu gândim, chiar dacă și mii de morți am îndura. Dacă, deci, într-o asemenea prea primejdioasă erezie este unitatea uniaților cu râmlenii, atunci cum de nu vor pieri împreună cu ei? Și cum vor putea avea ei nădejde de mântuire, dacă nu se vor lepăda fățiș și nu vor blestema asemenea de Duh luptătoare erezie și nu se vor uni (iarăși) cu Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului? Cu adevărat nicidecum, ci numai vor pieri în vecii vecilor.

       Cât pentru alte rătăciri și erezii râmlenești, ce se mai cuvine de acum și să vorbim că și cu toate ereziile cele râmlenești s-au amestecat și cu ele se unesc și uniații, precum sufletul de trup. Și cum le va fi lor nădejdea de mântuire? Nicidecum. Numai pentru însuși Botez îți voi vorbi ție (și din Scripturi)[4], fără de care nu poate avea nimeni nădejde de mântuire. Și te voi întreba pe tine[5], sunt oare râmlenii creștini, dacă își fac cruce, după cum le-a dat lor papa, născocit-a încă un om nenorocit, teologul cu minte deșartă Toma Acvinatul, adică picurarea, stropirea – scuipat cu sare amestecat – și alta, a papei, nouă tăietură, precum limpede pentru aceasta spune anonima cărticică, numită Lumină celor din întuneric. Vezi oare că râmlenii nu sunt creștini? Dar că această picurare și altele, și înșiși dintre latini mulți preaînțelepți și pricepuți bărbați, și oarecare frică a lui Dumnezeu având, defel nu au primit și s-au împotrivit. Să găsească și să citească[6] acel Cuvânt pentru Botez, al marelui dascăl al latinilor Corderie, și vor avea să vadă acolo ce săgeți îndreaptă împotriva cugetării Acvinatului Toma, pe care împotriva Dumnezeiescului Botez acel smintit la minte om cu răutate a introdus-o, și cât de puternic contrazice acest preaînțelept Corderie părerea acelui deșert și omului slugarnic teolog.

       Și încă să mai citească acea Pentru credință, nădăjduire și dragoste, cartea lui Marc Franțizek, dascăl în Sfânta Teologie, și unul dintre sfinții propovăduitori. Iar în ea [cartea], în a opta parte, pe fila 197, zice așa: „Căci Papa Pelaghie, urmând sfintelor porunci ale Sfântului Botez, cu sentință zice – că este trebuință, ca să se boteze fiecare prin trei scufundări, în numele Sfintei Treimi”. Și încă să mai citească și Lexiconul istoric al lui Franțeșek Pivat, ce a fost în Veneția dascăl de Lege, și va găsi așa zicând: „Sfântul Oton prin trei scufundări boteza, căci se temea ca nu cumva latinii să se abată de la poruncile Apostolilor pentru Botez. A poruncit ca să zidească băi de marmură și înăuntru, în biserici să le întărească și mai sus de la pământ să fie, chiar până la genunchi”.

       Vezi oare și pe înșiși bărbații latini, preaînțelepți și deștepți, și ce vrea să spună datina Apostolilor și Sfintele Pravile ale Soboarelor bine îndrumând, cum se împotriveau nerușinatelor și acelor de râs noilor tăieturi ale papei. Căci Pravilele Sfintelor Soboare din toată lumea poruncesc ca acei botezați printr-o scufundare a-i boteza ca pe elini, căci toți sunt eretici – pentru că despre acești întru totul ticăloși ce alta să se spună[7].

       Iată, cinstite părinte, și din mai sus-zisa carte Lumină celor [ce sunt] în întuneric (pe care o am la mine și am tradus-o din grecește în limba noastră slavonă), pe scurt pentru însuși Botezul ți-am arătat și acum poți bine să cunoști și să judeci. Iar pentru celelalte ale lor rătăciri, precum s-a spus, cum s-au îndepărtat de Dumnezeu și s-au dezlipit de Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, și toată Sfânta Scriptură au prefăcut-o, și Sfintele Soboare le-au încălcat, și cele șapte Sfinte Taine le-au batjocorit, și toată Tâlcuirea Sfintei Scripturi și a sfinților Dascăli ai Bisericii cu semeția lor le-au călcat în picioare, și toate Cărțile Sfinte le-au schimbat, cum au vrut. Și va fi oare nădejdea mântuirii, celora ce se unesc cu asemenea eretici? Deloc, nicidecum. Drept aceea, dacă ești încă în stare de a scăpa, ia-o la fugă, fugind de blestemata linie ca și Lot de Sodoma, nu-ți fie milă nici de avere, nici de neamuri dacă vor dori încă să te asculte, ci izbăvește-te scăpându-ți sufletul de la pierzanie. Căci nimic nu-ți este mai de trebuință decât sufletul tău, iar pentru el Hristos a murit. Și fugind, nu căuta înapoi cu inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca să nu fii cuprins de focul papistașilor, mai cumplit decât al gheenei, căci mai bine-i pentru tine ca într-un cuptor să arzi decât să defăimezi Duhul Sfânt, precum hulesc râmlenii, adăugând la „Cred întru Unul Dumnezeu”, acest adaos și „și de la Fiu”. Ieși și fugi de Unie cât poți de repede, ca să nu ți se întâmple ție moartea în Unie și vei fi numărat cu ereticii, și nu cu creștinii. Străduiește-te să-ți mântui sufÎetul tău de ademenirea diavolului până când mai ai timp, ca să nu te plângi fără folos după moarte în focul gheenei pe vecie. Încă nu numai singur să ieși, dar și pe alții să-i povățuiești să iasă, pe care îi știi, după cunoștință, că te vor asculta pe tine. Iar de nu, apoi singur să ieși din mrejele vrăjmașilor din Unie și să te unești cu Sfânta Biserică a Răsăritului cu sufletul și inima. Și astfel, cu Biserica Ortodoxă de Răsărit, prin neprihănita credință cu creștinii ortodocși împreună aflându-te și poruncile lui Hristos îndeplinind, vei putea să te mântuiești întru Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slavă, cinste și închinăciune, cu Tatăl și Sfântul Duh, acum și pururea și în nesfârșitele veacuri. Amin.

       [Paisie Starețul]

       [1] Originalul slavon al textului a fost depistat în două manuscrise, ambele aflându-se la Chișinău. Cel mai vechi, dar nedatat, este manuscrisul lui Platon, după care s-a efectuat și prezenta traducere românească (cf. B. M. N. N., fond. 2119, 2, nr. 22, filele 202-207v). Al doilea exemplar se păstrează în manuscrisul duhovnicului Andronic din anii 1879-1880, în același fond, nr. 82. Excerpte mici din text au fost prezentate de Serghie Cetverikov în cartea sa, vezi varianta românească: Paisie Starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe. Traducere din rusește de I.P.S. Dr. Nicodim, Patriarhul României, ediția a II-a, Mănăstirea Neamțu, 1940, p. 313-314.

       [2] Referință marginală la sursă: „Ioan 15, 26”.1

       [3] Iacov 1,17.

       [4] Textul luat între paranteze este o întregire marginală.

       [5] Referință marginală la sursă: „Lumină, carte grecească, p. 91″.

       [6] Referința marginală la sursa: „Aceeași carte, pagina 83”.

       [7] Glosă marginală: „Până aici”, adică sfârșitul citării din cartea Lumină.

       Răspunde

17. Sf. Paisie de la Neamț (Velicicovski). Nu i-a numit pe papistași și uniați „biserică” și nu le recunoștea botezul, dându-i anatema!
    https://ortodoxinfo.ro/2018/11/15/sf-paisie-de-la-neamt-velicicovski-nu-numit-pe-papistasi-si-uniati-biserica-si-nu-le-recunostea-botezul-dandu-anatema/

    Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica . Unia este ca si ramlenii (catolicii) eretici.

    Preot Dan Bădulescu – Se închină toți oamenii la același Dumnezeu?

    https://marturieathonita.ro/se-inchina-toti-oamenii-la-acelasi-dumnezeu/
    https://csf.md/se-inchina-toti-oamenii-la-acelasi-dumnezeu/

    Preot Dan Badulescu

    Experiența pastorală din mediul urban arată preotului atent la mișcările și mutațiile petrecute în sufletele păstoriților săi o serie de fenomene de apostazie ce ar trebui să provoace o adâncă îngrijorare.

    Unul dintre acestea este cel întâlnit tot mai des sub presiunea intensei propagande pro-ecumeniste la care suntem supuși în ultimii ani: anume afirmația și deci concepția potrivit căreia „există un singur Dumnezeu”, deci toți oamenii se închină (cred, se roagă) la același Dumnezeu. Acest fenomen ne duce tot mai mult gândul la situația întâlnită la începutul sec. al IV-lea în special în eparhia Alexandriei. Acolo, treptat-treptat s-au răspândit ideile eretice propovăduite de către Arie, potrivit căruia Fiul era o creatură, e drept că cea mai desăvârșită și inițială, dar prin aceasta nu de aceeași ființă cu Tatăl. La început, cel care a propovăduit erezia a fost Arie însuși, dar cu timpul el și-a creat ucenici și „zvoneri și răspândaci”, așa cum se numesc ei în ultima vreme într-un limbaj șugubăț. Aceștia au răspândit pe diferite căi de la om la om, așa cum o fac și în zilele noastre, ideile respective, ce au atins la un moment dat un prag critic de influență în rândul credincioșilor, nu numai din Alexandria, dar și din Constantinopol și regiunile răsăritene ale Imperiului Roman. Se știe că Sfinții acelei vremi au trebuit să ia de urgență cele mai aprige măsuri de stăvilire a acestui „cancer” duhovnicesc ce amenința să răvășească prin întinderea sa organismul încă tânăr al Bisericii creștine. La fel s-a întâmplat desigur și cu nestorianismul, monofizismul, monotelismul și iconoclasmul, ca să numim doar ereziile combătute de către Sinoadele Ecumenice.

    Credem că ne aflăm deja în fața unui fenomen asemănător – o, ce n-am da să ne fi înșelat! – ce se desfășoară la vedere în fața ochilor noștri începând cu 1990.

    Monoteismul contemporan

    „Cred într-Unul Dumnezeu”. Așa începe mărturisirea de credință a bine-credincioșilor, drept-slăvitorilor (măritorilor) creștini ortodocși. Nu comentăm acum faptul că pentru cele mai multe nașe (nași) aceasta rămâne necunoscută integral, ci ne limităm la aspectul monoteist.

    În zilele noastre pericolul politeismului pare a fi cu desăvârșire exclus. și atunci tatăl minciunii cel viclean, vrăjmașul (satana) dă oamenilor următoarea sugestie după logica sa drăcească. Precum în Rai, el înfiripă în mintea oamenilor „slabi de înger” un dialog ca acesta:

    – Câți dumnezei există?

    – Unul singur!

    – Este acest Dumnezeu creatorul tuturor oamenilor?

    – Da!

    – Deci cui se închină (se roagă, cred) toți oamenii?

    – Acestuia, aceluiași Dumnezeu!

    și noul șarpe se retrage fericit pentru victoria obținută asupra acestor suflete înșelate ce cad astfel în cel mai greu păcat: blasfemia, hula împotriva Duhului Sfânt.

    Lipsiți de cunoașterea celor mai elementare noțiuni ale credinței în care sunt botezați, a Sfintelor Scripturi și ale învățăturilor Părinților, cufundați cu totul în preocupările și aspirațiile umaniste ale acestei lumi, credincioșii ce se numesc pe sine „ortodocși” nu sesizează ilogica acestei concepții „fie ea chiar și cea a bunului simț”.

    Reluăm ecuația:

    Dacă există Un Dumnezeu, atunci:

    – El a creat universul

    – în univers un singur corp ceresc locuit: pământul (aceasta este până în prezent singura certitudine, restul sunt simple speculații nedovedite)

    – pe ea o singura specie umană („rasele” umane fac parte din aceeași singură specie) ce alcătuiesc laolaltă Omul (generic).

    Legătura dintre Dumnezeul unic și Om se cheamă religie (credință, închinare). și atunci cum poate să fie altfel decât:

    Un Dumnezeu, „un Om”, o credință (religie, închinare).

    Această unică, singură Credință este cea revelată (descoperită) de către Însuși Dumnezeu aleșilor Săi, păstrată și propovăduită până la sfârșitul veacurilor de către Sfânta Sa Biserică Sobornicească, Apostolească și Ortodoxă.

    Pluralism religios

    „și atunci cum rămâne cu celelalte religii (credințe)?” Să punem mai departe această întrebare Duhului Sfânt, „Carele a grăit prin prooroci”, adică exact în Scripturile Vechiului Testament:

    „Să nu fie ție alți dumnezei afară din Mine!” (Ieșirea 20, 2).

    „Cum așa? Dar ce, mai pot exista și alți dumnezei?”

    Păi se vede treaba că da, altfel de ce s-ar mai dat întâia porunca în Decalog? De altfel, și aici ignoranța este la locul ei, peste 80% din credincioși nu cunosc toate poruncile, ci cel mult 5-6. Fiind întrebați, ei încep de obicei cu: „să nu ucizi”, „să nu furi”, „să nu minți”, „să nu preacurvești”, și nu știu că aceasta este prima și cea mai importantă dintre ele!

    Poporul ales primește odată cu tablele legii, și poruncile, legiuirile și rânduielile ce au urmat, dreapta și unica religie (credință) a lui Dumnezeu:

    „Cela ce jertfește dumnezeilor să piară, fără numai Domnului.” (Ieșirea XXII, 20)

    „Toate câte am grăit către voi, păziți-le, și de numele altor dumnezei să nu vă aduceți aminte, nici să se auză din gurile voastre.” (Ieșirea XXIII, 13)

    „Pentru că va merge îngerul Meu, povățuitorul tău, și te va aduce către amorei, și hetei, și ferezei, și hananei, și gherghesei, și evei, și evusei, și voi sfărâma pre ei dinaintea fețelor voastre. Să nu te închini dumnezeilor lor, nici să slujești lor, să nu faci după faptele lor; ci cu surpare să surpi capiștile lor, și zdrobind să zdrobești stâlpii lor.” (Ieșirea XXIII, 23-24)

    „Căci toți dumnezeii limbilor sunt demoni” (Psalm 95, 5)

    Cum ar suna astăzi poruncile acestea înfricoșate în cadrul unui „dialog ecumenic” gen „San Egidio” sau cele de la Asissi? Dar în „Charta Ecumaenica”?

    „Nu vă faceți cumpănindu-vă într-alt chip cu cei necredincioși, pentru că ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? și ce împreunare e luminii către întuneric? și ce tocmire este lui Hristos către Veliar? Au ce parte e credinciosului cu cel necredincios? și ce împreunare este Bisericii lui Dumnezeu cu idolii?” (2 Corinteni VI, 14-16)

    Creștinism, iudaism, islam: același Dumnezeu?

    În ultimii ani în țara noastră, ca și în Occident de altfel, au pătruns tot mai mulți oameni de afaceri evrei și musulmani (turci, arabi), ce au deschis tot felul de întreprinderi mixte și au contractat, cum era de așteptat și mariaje mixte. Pe lângă aceasta, evenimente cum au fost doborârea turnurilor din septembrie 2001 și răpirea ziariștilor din Irak au fost intensiv mediatizate pe toate canalele de televiziune. În nenumărate talk-show-uri au apărut diverși musulmani și „creștini” ce au purtat un frățesc dialog pe teme religioase, manifestând ideea „închinării” la același Dumnezeu. Pentru românașii direct interesați în afacerile (mai mult sau mai puțin legale) și mariajele cu musulmani ce le aduc oarece bunăstare „pe praful acesta”, ca și pentru marea masă de ignoranți într-ale religiei, ideea prinde deja rădăcini.

    Nu numai aceasta, dar, mașinăria de propagandă a Vaticanului (Opus dei și altele de acest fel) a lansat și acest „virus” teologic: cele 3 trei religii monoteiste și avraamice. Cu tristețe, propaganda s-a răspândit și în mediile noastre ortodoxe la diferite nivele și din ele de către diferite persoane cu diferite motive.

    Perdeaua aceasta de fum papistașo-masonică ar fi foarte ușor de destrămat pentru orice credincios laic (mirean) serios. Să zicem că pornim de la cele 3 mărturisiri monoteiste. Sa începem noi, creștinii:

    „Cred într-Unul Dumnezeu”

    Până aici și iudeul și musulmanul subscriu protocolului

    „Tatăl, Atotțiitorul,”

    Deja, cum se spune, aici „s-a rupt filmul”. Dumnezeul Tată nu este nicidecum, așa cum cred naivii înșelați de propaganda ecumenistă, acel Iahve al iudeilor sau Allahul musulmanilor. Căci, pentru a fi cineva „tată” trebuie obligatoriu să aibă „fiu” (fii), ori atât iudeul, cât și musulmanul socotesc blasfemie până și a gândi că Dumnezeu ar fi putut avea un Fiu, și astfel să poată fi „Tată” în adevăratul sens al cuvântului.

    Ca să fie clar odată pentru totdeauna, să auzim ce spune iarăși Duhul Sfânt, de data asta în Legea harului, Noul Testament, în care suntem botezați noi, cei care potrivit propriului legământ de bună voie și nesiliți de nimeni ne-am lepădat de 3 ori „de satana și de toți slujitorii lui” și ne-am unit cu Hristos, crezând Lui ca unui Împărat și Dumnezeu:

    „N-am scris vouă căci nu știți adevărul, ci căci știți pre el și căci toată minciuna din adevăr nu este. Cine este mincinos, fără numai cela ce tăgăduiește că Iisus este Hristos? Acesta este antihrist, cela ce se leapădă de Părintele și de Fiul. Tot cel ce se leapădă de Fiul, nici pre Tatăl nu are. Deci voi, care ați auzit de-nceput, întru voi rămâie; de va rămânea întru voi ceea ce de-nceput ați auzit, și voi în Fiul și întru Tatăl veți rămânea. și aceasta este făgăduința cărea El au făgăduit vouă: viața vecinica. Aceasta am scris vouă pentru cei ce înșală pre voi.” (1 Ioan II, 21-26)

    Despre evrei și religia lor actuala iudaismul – nu credem ca mai trebuie făcută vreo demonstrație: sunt urmașii celor ce L-au contestat pe Domnul Iisus ca fiind Hristos (Mesia) și L-au osândit la răstignire pentru „hula” de a Se fi socotit pre Sine Fiul lui Dumnezeu.

    Să vedem acum ce zice așa-numita „carte sfântă” ,„Coranul”, despre Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul:

    „Allah Preaînaltul a grăit în această privință: „O, voi oameni ai Cărții! nu exagerați în privința religiei voastre și nu spuneți despre Allah alta decât numai adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei și un duh de la El. Credeți, așadar, în Allah și în trimișii Săi! și nu spuneți „Trei!” Opriți-vă de la aceasta și va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu unic! El este prea înalt pentru a avea un fiu!” (4, Surat An-Nisa. : 171).

    „și a mai grăit Allah preaînaltul: „Necredincioși sunt aceia care zic: „Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: „Cine L-ar putea împiedica pe Allah dacă ar voi să-i facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca și pe mama lui și pe toți care se află pe pământ?” (5, Surat Al-Ma. ida: 17).”

    Capitolul VI continuă cu șirul blasfemiilor antihristice ale mincinosului profet – de trei ori anatema (blestemată) fie „învățătura” lui diavolească!

    și pentru ca nu cumva să vi se pară că vorbele de mai sus sunt ieșiri fanatice ale vreunui „fundamentalist”, „extremist” (intolerant, habotnic, etc.) ortodox, să auzim ce făceau Sfinții Mari Mucenici, de ex. cei 42 pomeniți la data de 6 martie: Teodor, Constantin, Calist, Teofil și Vasoiu cu însoțitorii lor, care au pătimit în Amoreea (845-847).

    „Aceștia au trăit în zilele împăratului Teofil, luptătorul împotriva Sfintelor icoane (829-842) toți viteji creștini, din oastea împăratului. și era pe vremea când turcii cucereau cetate după cetate, apropiindu-se de Constantinopol și, ajunseră, acum, lângă cetatea Amoreea, din Frigia, cetatea de naștere a împăratului Teofil.”

    Deci, intrând turcii în cetate, s-a făcut multă vărsare de sânge și au nimicit cu foc toată cetatea, iar poporul creștin, care a scăpat de foc și de sabie, a fost vândut în robie. și au fost prinse cele patruzeci și două de căpetenii trimise de împărat, întru apărarea cetății, poruncind turcul să fie păziți în temniță, ferecați în lanțuri, cu picioarele în butuci, voind cu foame și cu sete să-i omoare și zicându-le că nu vor fi eliberați decât dacă vor trece la necurata credință a lui Mahomed. și vreme de șapte ani, din când în când, trimiși de-ai căpeteniei turcilor, venind în temniță, îi tot ispiteau cu tot felul de momeli pe luptătorii lui Hristos, dar nimic n-au izbândit, ci dimpotrivă, aceștia se întăreau și mai mult în credință, cântând neîncetat psalmii lui David și petrecând ziua și noaptea în rugăciuni.

    Deci, venind ziua lor cea din urmă, nu pentru frică, nici pentru dragostea de viață, nici pentru slăbiciune, nici pentru pătimirea cea rea ce au suferit vreme de mulți ani în robie, luptătorii Domnului nu și-au schimbat credința lor în Hristos. Ci cu socoteală bărbătească și cu vitejia sufletului luptându-se, au blestemat pe Mahomed și întru liniștea bucuriei stând, au mărturisit vitejește, toți credința în Hristos și s-au încununat, tăindu-li-se capetele. Dumnezeului nostru slavă! (Proloagele)

    și acum să vedem cine îndrăznește să îi facă pe acești Sfinți Mari Mucenici „fundamentaliști”! Sau poate că s-or găsi inimi mai cucernice și iubitoare față de „frații noștri musulmani”?

    Aici e momentul de făcut o distincție esențială: aceea între Sfânt Mucenic (Martir) si fanatic religios. Sfântul Mucenic își dă viața pentru credința în Hristos, în vreme ce fanaticul religios ia viața altora (chiar dacă în anumite cazuri gen kamikaze și comando sinucigaș și-o dă și pe a lui) pentru credință. Deci vedem clar că aceștia nu ar trebui să fie niciodată confundați și nici măcar alăturați.

    Mult mai grav a fost faptul că de multe ori la televiziune reprezentanți ai Ortodoxiei (nu vrem să le dăm numele spre nu-i face mai de ocară), în loc să apere credința în felul Sfinților Părinți și Mărturisitori, adică duhovnicește și nepătimaș, s-au miorlăit în fața telespectatorilor, arătând cât de prieteni, dacă nu chiar frați, pot fi creștinii și musulmanii, ce ar avea chiar precepte religioase comune!

    Frați români, clerici și credincioși! Oare Sfinții Mucenici Brâncoveni și o sumedenie de alți creștini necunoscuți, în zadar și-au vărsat sângele lor?

    „Cel ce pentru dreapta Credință și pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi: Constantin, ștefan, Radu, Matei și cu Sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul Sfinților Martiri Brâncoveni)

    Să auzim încă o dată ce le grăiește Mântuitorul, mai întâi jidovilor din vremea Sa, apoi urmașilor lor iudaiști, și apoi și musulmanilor:

    „Eu cele ce am văzut lângă Tatăl Meu grăiesc; deci și voi care ați văzut lângă tatăl vostru faceți.

    Răspunseră și ziseră Lui: Părintele nostru, Avraam este. Zise lor Iisus: De ați fi fost feciori lui Avraam, lucrurile lui Avraam ați face. Iară acum încercați să Mă omorâți pre Om carele adevărul vouă am grăit, carele am auzit de la Dumnezeu; aceasta Avraam n-a făcut.

    Voi faceți lucrurile părintelui vostru. Deci ziseră Lui: noi din curvie nu ne-am născut, pre un părinte avem, pre Dumnezeu.

    Zise lor Iisus: de ar fi Dumnezeu Părinte vostru, doară M-ați iubi pre Mine, pentru că Eu de la Dumnezeu am venit și viu, pentru nici că de la Mine am venit Însumi, ci Acela M-au trimis. Pentru ce graiul Meu nu-l cunoașteți? Nu puteți să auziți cuvântul Meu?

    Voi din tatăl diavolul sunteți, și poftele tatălui vostru vreți să faceți. Acela ucigător de oameni era di-nceput, și întru adevăr n-a stătut, căci nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, dintru ale sale grăiește, căci mincinos este, și tatăl lui. Iară Eu căci adevărul zic, nu credeți Mie.

    Cela ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu aude; pentru aceea voi nu auziți, că de la Dumnezeu nu sunteți…” (Ioan VIII, 38-47)

    Dar măcar toți „creștinii” se închină la același Dumnezeu?

    „Părinte, am înțeles cât de cât cu evreii și musulmanii, dar ce ne mai spui atunci despre frații noștri catolici și armeni (anglicani, luterani, reformați, etc.)? Ei Îl recunosc pe Iisus ca Hristos și Mântuitor, ba chiar cred și sunt botezați ca și noi în numele Sfintei Treimi!”

    Cum să nu spui acestea, atunci când nu cunoști nici dogmele, canoanele și liturgica ortodoxe și nici rătăcirile celorlalți, ale „răucredincioșilor creștini”, eterodocșii de toate felurile!

    O, Doamne Duhule Sfinte, ce ne răspunzi aici?

    „Un Domn, o credință, un Botez” (Efeseni IV, 5)

    „Cred într-una Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică, mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor”

    Iarăși, același scurt-circuit logic diavolesc ecumenist. Deci, cum vor putea mai multe „biserici” diferite ce mărturisesc diferite credințe și au diferite botezuri, și clerul și credincioșii lor să creadă și să se închine aceluiași Dumnezeu?

    De pildă, armenii, copții și unii sirieni fiind monofiziți, mărturisesc un Hristos cu o singură natură, voință și lucrare. Așa făcând, s-au rupt de Biserică și au fost dați anatemei de către patru Sinoade ecumenice!

    Închinarea noastră a ortodocșilor măcar, așa cum învață și copii la școală, arată prin degetele inelar și cel mic de la mâna dreaptă că noi credem și mărturisim Un Domn, cu două naturi, voințe și lucrări (divină și umană)! Este Acesta același Hristos cu al monofiziților?

    Catolicii, sau mai bine zis papistașii, spun așa: „Spiritul (Duhul) Sfânt carele din Tatăl și din Fiul (filioque) purcede”, iar închinarea lor, mărturisind aceasta „dogmă” blestemată, se face invers, și după ei urmează cu aceeași închinare anglicanii și protestanții.

    Frate creștine ortodox, Același Dumnezeu se mărturisește aici? Aceeași Sfânta Treime?

    Privește o clipă și trez(v)ește-te!:

    https://teologie.net/wp-content/uploads/2014/03/filoque.bmp

    Ar reieși două triunghiuri de relație echilaterale: cel ortodox cu vârful în sus, iar cel (papistaș) eretic răsturnat! Inversarea oare nu este procedeu magic, adică satanic?

    Gândește-te si trez(v)ește-te!:

    Ortodoxie

    Tatăl naște și purcede

    Fiul este născut

    Sfântul Duh este purces din Tatăl

    Papistași

    Tatăl naște și purcede

    Fiul este născut, dar purcede și El!

    Sfântul Duh purcede și din Tatăl și din Fiul!

    Acum, vezi bine că Fiul și Duhul Sfânt nu sunt aceiași! și nu numai atât, nici Tatăl nu este același: la ortodocși El este unica sursă a purcederii!

    Atât și ar fi fost de ajuns ca să vedem că nu ne închinam la același Dumnezeu. Cine vrea mai multe deosebiri, să se ostenească și să caute și va găsi că începând de la 1054 și până astăzi deosebirile dogmatice, canonice și liturgice s-au înmulțit necontenit, ajungând la câteva zeci, și nu sunt mici și neînsemnate, ci chiar mari și decisive!

    Ne întrebăm: dacă s-ar uni cele două triunghiuri, așa cum se preconizează, adică fiecare să-și păstreze intactă structura, ce ar rezulta?

    În încheiere, să lămurim turma noastră cuvântătoare (înțelegătoare), ce fel de „dumnezeu” este acela la care se închină toți oamenii și cine sunt aceia care-l propovăduiesc:

    Care este atunci „religia asupra căreia toți oamenii au căzut de acord?” Este oare vorba despre creștinism? Să-l urmărim pe masonul francez Albert Lantoine care scria: „Părerea generală este că fondatorii francmasoneriei au vrut sa creeze o punte de legătura între culte”.

    Să reținem faptul că în jurul anului 1730, numeroși evrei sefarzi intră în lojile londoneze. De altfel, se știe că Anderson nu se opunea admiterii musulmanilor sau adepților hinduismului. Suntem îndreptățiți să presupunem că religia asupra căreia toți oamenii au căzut de acord este „religia naturală la care poate subscrie orice om cu bunăvoință.”

    „Religia naturală, pe care omul luminat o descoperea datorită rațiunii sale, excludea dogmele, teologia, autoritatea oricărei Biserici.”

    Citind aceste opt criterii, remarcăm faptul că masoneria considerată legitimă și autentică este înainte de toate teistă, iar pentru a intra în rândul acesteia, trebuie să credem într-un Dumnezeu care și-a revelat voința oamenilor și să depunem jurământ pe cartea sfânta a religiei de care aparținem: Biblia pentru creștin, Coranul pentru musulman etc.

    Atrăgând în rândurile sale adepți ai diverselor religii, masoneria „voia să pună pe picior de egalitate toate formele religioase.”

    „Viziunea francmasonilor asupra lumii este marcată de subiectivism și relativism. Relativitatea oricărui adevăr atrage respingerea fundamentală a tuturor pozițiilor dogmatice și este incompatibilă cu conceptul catolic de „adevăr”. Marele Arhitect al Universului este un concept deist nedeterminat, deschis oricărei puteri de înțelegere. Toate religiile sunt puse pe picior de egalitate.”

    „Religia asupra căreia toți oamenii au căzut de acord, religia naturală la care poate subscrie orice om cu bunăvoință, religia pe care omul luminat o descoperea datorită rațiunii sale, care exclude dogmele, teologia și autoritatea oricărei Biserici” nu este nimic altceva decât ceea ce s-ar dori a fi cel mai mic numitor comun între toate religiile, confesiunile și credințele: legea morală naturală, cu preceptele ei înscrise în inimile tuturor oamenilor: să nu furi, să nu ucizi, etc. Iată de ce doar acestea sunt cunoscute de cea mai mare majoritate a credincioșilor noștri. Dar, în treacăt fie spus, aceste legi păgâne sunt și ele călcate în mod curent: cine nu minte? Cine nu fură? Cine nu (prea-)curvește, în fel și chip? și chiar: câte femei de azi nu ucid pruncii prin avorturi și anticoncepționale?

    Legea adusă de Moise poporului ales a adus și primele 4 porunci. Reluați-le frați credincioși creștini, căci, iată, am văzut „pe teren” că nu se cunosc! Ele nu fac parte din această lege naturală, și, evident, ele nu se găsesc înscrise în inimile tuturor oamenilor. De aici și citatele scripturistice care cereau imperios iudeilor să se separe de toate celelalte neamuri idolatre ale vremii lor. Am găsit destui credincioși care cereau întoarcerea la această morală și renunțarea la dogme și canoane, ziduri și obstacole de netrecut în calea acestei uniri dorite în chip nesăbuit pentru interese pur omenești și lumești, păcătoase, ca afacerile și dragostea – firească și nicidecum duhovnicească.

    Noi, creștinii ortodocși, ar trebui să știm fără șovăială că atât legea morală naturală, cât și Legea Vechiului Testament, chiar de ar fi ținute întocmai și fără abatere, nu duc la mântuire și cu atât mai puțin la Împărăția lui Dumnezeu, ci eventual la un trai cuviincios și demn în această lume. Dar pe cine mai interesează Raiul?

    și dacă erau de ajuns aceste legi naturale, Moise de ce a mai trebuit să aducă tablele Legii? și, mai mult, pentru ce a mai venit Iisus Hristos?

    Acum, dacă așa stau lucrurile, cum și stau, cine ar putea fi acest „dumnezeu” la care se închină toți oamenii și toate religiile? Nimeni altul decât însuși Antihristul, conducătorul guvernului mondial, dar și capul religiei mondiale ce se preconizează. El va primi orice fel de închinare, dogme, cult, etc., cel puțin în primă fază, „dar cu o singură condiție: aceea de a te închina lui! Iată câtă toleranță și înțelegere „iubitoare” către toate religiile și confesiunile. și atunci, chiar că toate cărările și căile vor duce către același pisc al muntelui, dar acolo stă cocoțată urâciunea pustiirii!

    Așa că, frate creștine ortodox, cleric, sau mirean, ori-ori! Nu se poate sluji la doi stăpâni!

    Răspunde