Pe măsură ce coronavirusul copleșește sistemul medical, oamenii care suferă de alte afecțiuni se luptă să-și găsească tratamentul. Maria Kefalas îl consideră pe soțul ei, Patrick Carr, o victimă neglijată de sistemul medical, din pricina pandemiei de coronavirus.
În ianuarie, domnul Carr, profesor de sociologie la Universitatea Rutgers, a suferit o recidivă a cancerului de sânge de care suferea de 8 ani. Astfel, el a avut din nou nevoie de chimioterapie, pentru a putea ține sub control boala (mielom multiplu). Dar, de această dată, pe măsură ce coronavirusul a început să facă ravagii pe teritoriul Phidalphiei, rezervele de sange au fost raționalizate iar el nu a mai avut acces la transfuziile de sânge necesare pentru a-i ameliora anemia astfel încât să poată începe chimioterapia. Programările medicale i-au fost anulate chiar si atunci când starea lui de sanatate s-a înrăutațit.
Atât pentru d-l Carr cât și pentru mulți alții, această pandemie a zguduit fiecare sector al sistemului de sănătate, incluzând tratamentul cancerului, transplantul de organe și chiar operațiile pe creier. Pe 7 aprilie d-l Carr a început în sfârșit să primească îngrijire medicală la domiciliu. Cu toatea acestea, a murit câteva zile mai tarziu, pe 16 aprilie, la 53 de ani. Potrivit d-nei Kefalas această stare de pandemie i-a grăbit sfârșitul.
D-na Kefalas, și ea profesoară de sociologie la Universitatea Sfântul Iosif din Philadelphia, nu consideră că soțul ei ar fi învins lupta cu cancerul de care suferea însă crede că nu ar fi murit atât de repede (în doar 4 luni), angrenat fiind într-o luptă asiduă pentru sânge și asistență medicală. Mai mult, spune ea : ”oamenii care se găsesc în situații asemănătoare cu cea a soțului meu, mor acum, nu datorită virusului COVID ci mai degrabă pentru că sistemul medical pur si simplu s-a prăbușit și i-a înghițit”.
Paturile, sângele, doctorii, asistentele și ventilatoarele sunt extrem de puține, sălile de operație sunt transformate în unități de terapie intensivă iar medicii chirurgi tratează acum pacienții cu probleme respiratorii. Chiar dacă s-ar putea găsi loc si pentru pacienții care suferă de alte afecțiuni, centrele medicale ezită să-i interneze pe aceștia până în momentul în care devine absolut necesar, din teama ca aceștia să nu se infecteze în spital sau ca personalul medical să nu se infecteze din cauza lor. Chiar și pacienților le este frică să meargă la spital, chiar dacă sunt extrem de bolnavi.
De la începutul declanșării acestei pandemii, multe spitale au ales să facă intervenții chirurgicale selective astfel încât protezele de genunchi, lifting-ul feței, herniile, mamografiile și controalele de rutină nu au mai fost prioritare. Însă, unele afecțiuni se încadrează în zone de risc medical. Multe dintre aceste boli, deși s-ar putea să nu fie situații de urgență, ar putea pune viața pacienților în pericol dacă nu sunt tratate la timp sau ar putea lăsa pacientul cu un handicap permanent. Medicii și pacienții deopotrivă se confruntă cu un viitor îngrijorător: cât timp este așadar prea mult pentru a amâna tratamentul sau îngrijirea medicală?
Întârzierea în oferirea tratamentului este periculoasă mai ales în cazul persoanelor care suferă de cancer, conform anilor de studii medicale care îndemnau la diagnosticarea timpurie a bolii precum și la tratamentul imediat al acesteia. Acum medicii spun că încearcă să ofere numai cele mai urgente îngrijiri medicale ale cancerului în spitale sau clinici, și asta nu numai din dorința de a conserva resursele spitalelor ci mai ales pentru a proteja pacienții cu cancer care dacă s-ar infecta cu coronavirus, ar avea cele mai mari șanse să li se înrăutățească grav starea de sănătate.
Aproximativ unul din patru pacienți au suferit amânări în îngrijirea medicală a bolilor de care suferă, inclusiv în accesul la programările față în față, imagistică, operație precum și alte servicii, conform unui studiu recent realizat de Societatea Americană de Cancer.
Tzvia Bader, directoarea companiei Trial Jectory, care îi ajută pe bolnavii de cancer să participe la studii clinice, a spus că este sunată de pacienți înfricoșați care îi cer sfatul medical, în condițiile amânării tratamentului lor.
O femeie a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru melanomul care s-a extins la ficat și trebuia să înceapă imunoterapia, dar i s-a spus că terapia se va amâna pentru o perioadă necunoscută de timp. D-na Bader consideră că aceste amânări alte tratamentului nu îmbunătățesc deloc șansele pacienților bolnavi de cancer de a se vindeca. Mai mult, unele studii clinice, în care pacienții cu cancer puteau avea acces la terapii inovatoare, au fost suspendate. Deși, continuă d-na Bader, rata mortalității cauzată de cancer a fost în linie descendentă în ultimii ani, mă tem că acum va creste din nou.
Multe spitale au amânat și operațiile pentru cancerul de sân, ceea ce neliniștește femeile care așteptau operațiile. Cu toate acestea, medicii oncologi consideră că în majoritatea cazurilor de cancer de sân amânarea nu poate dauna stării de sănătate, decât în cazul unor tumori maligne mai agresive.
Doctorul Larry Norton, directorul Centrului de Cancer la Sân din New York, este de părere ca, pentru femeile care suferă de cancer la sân, este în regula sa și ia în aceasta perioada tratamentul și sa amâne operația pentru mai târziu, atunci când criza s-ar fi terminat. Chiar și înainte de aceasta pandemie, doctorii încercau sa trateze cancerul întâi după un plan de tratament cu pastile, înainte de a ajunge la operație.
Însă, doamna doctor Elisa R. Port, șefa secției de chirurgie a cancerului de sân la Spitalul Muntele Sinai din New York, consideră că atâta timp cât evoluția cancerului este imprevizibilă și diferă de la pacient la pacient, operația nu poate fi amânată pe termen nedefinit, fără a exista un efect advers cauzat de aceste amânări. În acest sens, Societatea Americană a Operațiilor de Cancer la Sân, a postat pe 7 aprilie pe site-ul oficial, îndrumări care să ajute doctorii sa decidă când se pot amâna operațiile în siguranță.
Cu toate acestea, pacienții care suferă de cancer rămân îngrijorați din pricina schimbării modului de tratare a bolii și mai ales din cauza întârzierii îngrijirii medicale de care au nevoie.
Doctorul Jacob Sands, un medic specialist în chirurgie toracică, la Institutul de Cancer din Boston, este îngrijorat din cauza efectelor secundare ale unor forme de chimioterapie care ar putea face pacienții mai vulnerabili la infectarea cu virusul COVID-19, motiv pentru care unii doctori aleg sa administreze un altfel de tratament. Dar, ceea ce este mai îngrijorător, spune el, este amânarea diagnosticării timpurie a cancerului la plămâni, datorită pericolului de infecție cu coronavirus în spitale, ceea ce poate însemna pierderea posibilității de a învinge boala, în cazul unora dintre pacienți.
Concluzia este că: „oamenii încă suferă de atacuri de inimă și accidente vasculare cerebrale dar am senzația că nu există decât conștientizarea pericolului implicat de COVID-19” spune doctorul Bruce Lowell, un medic intern al spitalului Great Neck din New York.
traducere de Nușca