Italienii s-au transformat în turnători din cauza stresului provocat de carantină

După mai bine de 22.000 de decese provocate de coronavirus și o lună de izolare, criza sanitară a Italiei începe să-și facă simțite efectele și din punct de vedere social. Stresul a explodat.

Cei care se aventurează până la supermarket fără mască riscă să fie linșați verbal.

Localnicii veghează străzile din balcoanele lor și uneori îi insultă pe alergători, ba uneori chiar și pe părinții care-și plimbă copiii cu handicap.

Iar carantina exacerbează inevitabil probleme mult mai vechi, cum ar fi violența domestică și închisorile supraaglomerate.

Străzile sunt groaznic de tăcute. Tăcerea domnește în cartierele curate și ordonate din Vicenza și Padova (două dintre cele mai bogate orașe din nordul Italiei).

Același lucru se întâmplă și în multe alte provincii italiene, au relatat prin telefon pentru EUobserver locuitori din Lombardia, Piemont și Emilia-Romagna.

Paolo e un pensionar din Padova.

Iese aproape zilnic să-i cumpere ziarul soției. „Îmi amintesc de Italia de după război. Era devastată, noi eram săraci și flămânzi. Eu mă duceam după melci și broaște în afara orașului pentru a aduce ceva de mâncare. Dar oamenii nu erau atât de nervoși și de speriați”, a spus el.

Conform unui sondaj realizat de Institutul Piepoli și de Asociația Italiană a Psihologilor, opt din zece italieni se simt stresați din cauza izolării.

2020 va fi un an groaznic pentru economia italiană.

Milioane de italieni suferă deja dificultăți financiare, iar ziarele locale scriu despre cozile lungi din fața caselor de amanet.

Oamenii își lasă ceasuri, brățări și bijuterii pentru a împrumuta bani de mâncare.

Acum, „mânia și neliniștea se concentrează în special pe mijloacele lor de trai, pe incertitudinea locului lor de muncă, pe educația viitoare a copiilor lor”, spune el. Îngrijorarea alimentează neliniștea, iar neliniștea înseamnă insomnie, iritabilitate și agresivitate; toate acestea pot duce la certuri și conflicte.

Balcoanele nu prea mai sunt acum o scenă pentru cântece, concerte și poezii.

În schimb devin posturi pentru așa-zișii „Sceriffi da Balcone” (șerifii din balcon): unii își petrec timpul turnând la poliție oamenii fără mască, vecinii care-și scot câinele prea des și chiar și părinți care-și duc copiii cu handicap în parcuri.

În unele regiuni – Lombardia, spre exemplu – unii comentatori susțin că oamenii care încalcă măsurile de carantină devin țapi ispășitori pentru eșecurile politicienilor locali în gestionarea crizei coronavirusului.

Conform psihologului și psihoterapeutului Serena Valorzi, când oamenii sunt bine ei reușesc să se pună în locul altora.

„E mult mai greu să ai mintea limpede și compasiune atunci când prevalează emoții neplăcute precum furie, tristețe sau neliniște și atunci când nu sunt satisfăcute nevoi emoționale profunde precum libertatea și siguranța”, a declarat ea.

„Ei bine, o carantină e cel mai bun exemplu de lipsă a libertății și siguranței.”

Dacă tot mai mulți oameni tolerează din ce în ce mai puțin ceea ce mulți numesc „o închisoare domestică”, situația e cu mult mai rea pentru deținuți, în număr de aproape 58.000. Supraaglomerarea e o veche problemă a sistemului penitenciar italian.

„Înainte de epidemia de coronavirus deținuții se plângeau că există puține programe de reeducare și instruire”, a afirmat Alessio Scandurra, coordonator al Asociației Antigone din Roma, care monitorizează condițiile de detenție.

„Acum ei sunt îngrijorați de contagiere, le e frică. Resurse importante contra infecției, cum sunt săpunul și măștile, sunt prea puține pentru mult prea mulți.”

#IoRestoaCasa riscă să devină ce mai detestată etichetă a Italiei.