X

101 ANI – Atât ar fi împlinit Duhovnicul Neamului, Părintele Justin Pârvu. Mulți se afișează cu numele său, dar puțini îi acceptă învățătura

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Despre datoria mărturisirii

Preoţii au datoria să spună credincioşilor cu timp şi fără timp adevărurile acestea de veacuri ale Bisericii Ortodoxe, să atragă atenţia asupra ereziilor care vin în Biserica noa­stră, ca să ştie creştinul ce are de făcut. Dar credincioşii noştri au conştiinţă orto­doxă mai dezvoltată decât a multora dintre păstori, şi iau o carte, mai citesc un ziar şi află ei cum stau lucrurile – acum stă la dispoziţia fiecăruia să afle adevărul.

Cum putem noi, ca ortodocşi, să uităm şi să fim nesim­ţitori faţă de atâta sânge vărsat pentru apărarea dreptei credinţe? Sf. Ioan Gură de Aur spune că mucenicii sunt mai mari şi decât îngerii şi că au dat dovadă de dragostea cea mai mare cu putinţă faţă de Mântuitorul, pentru înflăcărarea credinţei lor, făcându-şi şi trupurile ne­mu­ritoare. Au, oare, mai mare dragoste ecumeniştii de azi decât aceştia? Vor veni vremuri grele asupra orto­docşilor, dar să nu ne înspăimântăm, să nu ne uităm la strâmto­rările ce le vom suferi vremelnic, ci să privim cu nă­dejde la darurile cele veşnice, la dragostea Mântuitorului care ne aşteaptă să fim alături de El, în ceruri, alături de toţi sfinţii mărturisitori ai adevărului Lui. Pentru că de nu ne vom păzi Ortodoxia, ne vom pierde şi neamul. Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc.

Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fii fiilor noştri, de noi depinde mân­tuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învă­ţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, ni­ciodată când a fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii Ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre.

De aceea vă zic – aveţi încredere că Domnul vă va da putere să mărturisiţi pentru El. Trăim într-o lume anar­hică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fără să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.

Dar de data aceasta a pătruns dihonia mondialistă, care vine cu înşelăciunea unei păci false, în care să nu mai poţi spune adevărul, să ne facă justificabilă tăcerea. Preotul din faţa altarului nu vorbeşte nimic; tălmăceşte acolo un fragment evanghelic şi încolo nimic, la cât ar fi nevoie, cu câte ne confruntăm cu greutăţile astea şi cu ne­ca­zurile care vin asupra noastră; credinciosului i se explică prea puţin cum să se lupte în lumea de azi şi astfel intră în derută. Tocmai asta este esenţial în taina duhovniciei, ca omului să îi spui atunci când are nevoie, să răspunzi la nevoile lui, nu numai aşa să dai nişte sfaturi reci din cărţi. Dacă îi oferi o limpezire a lucrurilor, atunci poţi să îl ţii legat de Biserică, dar dacă mai mult îi tulburi înţelegerea, atunci el se îndepărtează. Oricum la noi, la români, tă­cerea este o calitate veche în rândul clerului; dacă mai vorbesc aşa sporadic, pe ici colo. Mai sunt vreo doi, trei preoţi care vorbesc azi – un părinte Mihai de la Bucureşti, unul de la Vatra Dornei şi în rest mai puţin – tot Arhanghelul Mihail văd că îi ocroteşte; eu mă rog pentru aceştia să le dea Dumnezeu puterea ca până la sfârşit să se menţină pe poziţia aceasta mărturisitoare, că nu e uşor. Dacă înainte era ateismul comunist, să nu credem că acum nu mai este acelaşi ateism; ateismul acum este mani­festat prin frica de a nu mărturisi, prin tăcere.

Acum acest curent te învaţă o falsă iubire şi prin asta ei urmăresc nu numai să te dezmoştenească de ortodoxie, dar să schimbe şi structura Ortodoxiei. Asta urmăresc ei acum – să schimbe structura Ortodoxiei, şi structura firii umane. Ortodoxia înseamnă trăire, înseamnă viaţă, înseamnă lucrare practică. Dar acum încearcă să te dez­moş­tenească, să îţi schimbe rădăcina, un fel de mutaţie genetică, că tot e la modă văd. Astfel încât în minţile unora vor reuşi să dea o altă întorsătură bazelor creş­tinismului şi le va perverti şi trăirea, astfel încât vor simţi sub spectrul înşelării, şi tot aşa, prin iubire, prin dragoste, prin bunătate. Noi trebuie să fim cu urechile ciulite acum şi să nu primim uşor orice învăţătură, trebuie să vedem de unde vine acea învăţătură şi încotro bate, de la cine şi din ce împrejurări vine. În curând nu vom mai avea la cine să ne spovedim, foarte puţini preoţi dacă vom găsi şi comunicarea va fi anevoioasă.

Dragostea care nu e în adevăr derutează sufletul şi nu este rodnică şi oricum, deocamdată se mai vede că nu este în adevăr, pentru că clericul nostru de azi una spune la Petru Vodă, una spune la Putna, una spune la Secu şi tot aşa. Dar acesta este şi scopul lor, de altfel, ca să ne deruteze, să nu mai ştim ce să credem; ei vor să introducă această stare de neîncredere.

Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere, într-o frământătură. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele, şi metale nobile, şi metale mai puţin no­bile, şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou, un creştinism plămădit prin suferinţă, aşa cum au realizat şi Sf. Apostoli, martirii şi mucenicii noştri. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. Însă nu vor reuşi nimic, pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. Să nu uităm că Biserica nici por­ţile iadului nu o vor birui. Însă fiecare are datoria să mărturisească după puterea lui. Nu-ţi trebuie mare filo­sofie, adevărul este simplu. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. Cel care simte ortodox, acela şi mărturiseşte, pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez, mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez?

Mărturisirea face parte din datoriile creştinului, mai ales în vremuri grele. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele, dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie, ni se socoteşte ca un fel de lepădare, trădare. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre.

Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor.

Au intrat lupii în turma noastră pentru că semănătorii sunt puţini, lipsesc teologii în măsură să poată combate nişte rătăciri de la adevărurile de credinţă. Se duc degeaba în străinătate şi fac atâtea şcoli teologice, dar nu auzi pe niciunul care să mărturisească nişte realităţi dureroase din sânul Bisericii. Pentru că ei, când vin din străinătate, aşteaptă o coroană de arhiereu, o coroană de secretar, să îşi pună guleraşe frumoase, genţi strălucitoare şi maşini luxoase şi cică formează Biserica Ortodoxă. Dar nu asta formează Biserica Ortodoxă, Biserica ortodoxă o formează poporul simplu de rând, binecredincios, băbuca aceea care își aprinde lumânare cu lacrimi în ochi şi ţăranul care nu cedează ortodoxia străinilor. Ortodoxia nu e în catedrale şi în zgârie nori, nu e în caracterul Bisericii noastre, ci Ortodoxia sălăşluieşte în Peșterea boilor de la Betleem, în care s-a născut smerit Dumnezeu. Acolo coboară Duhul Sfânt, aici e culcuşul harului Duhului Sfânt, în inima smerită şi înfrântă.

De la Părintele Stăniloae nu mai avem profesori teologi care să facă o reală catehizare studenţilor. Şi teologii se formează aşa cum văd la păstorii lor. Dar ar trebui să înţeleagă că păstorii supremi sunt Sfinţii Părinţi şi slavă Domnului sunt atâtea cărţi publicate. Nimeni nu poate spune că nu a ştiut. Teologilor noştri le lipseşte râvna sau scânteia dragostei de adevăr. Să învăţăm de la greci care, aşa mândri cum sunt ei, totuşi nu renunţă la principiile ortodoxe ale Bisericii, ei fac educaţie religioasă, catehetică şi dogmatică de mici copiilor lor, astfel încât poporul grec este crescut într-un mediu bizantin şi înţelege uşor dogma ortodoxă. La noi a fost o teologie sporadică şi o ortodoxie plină de necazuri şi greutăţi. Eu rar am întâlnit profesori de teologie în pușcărie, şi dacă erau, erau fără atitudine. Au fost câțiva buni dar putini, cum a fost Părintele Arsenie; mai mult cei simpli şi fără carte au apărat Biserica la noi. Să ne rugăm să înmulţească Domul secerătorii că sunt puţini. Orice credincios trebuie să își însuşească un minim de cunoştinţe dogmatice, catehismul ortodox şi să fie trezvitor să nu primească orice învăţătură cu uşurinţă de la oricine, numai de la Sfinţii Părinţi şi preoții mărturisitori. Să fim vigilenţi pentru că sectele iau amploare şi în curând Ortodoxia românească, dacă o ţine tot aşa, o să iasă la pensie…

Dar Adevărul şi Evanghelia se învechesc? Dumnezeu nu se învecheşte, Dumnezeu acelaşi este. Dar dacă noi supunem Biserica Statului, o facem o instituție omenească, în care păstorii sunt aleşi de politicieni… Iar cum politica se schimbă, aşa şi cei care se ghidează după guvernări politice. Noi mai întâi trebuie să fim oameni ai Bisericii, apoi ai Statului. Ierarhul nu amestecă politica cu Biserica, merge după dispoziţiile Domnului, nu ale Statului. Ca cetăţeni ne facem datoria faţă de stat, dar dăm Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Mulţimea însă  cunoaşte păstorul cel bun şi creştinul adevărat se va duce după păstorul cel bun. Dacă mulţimea de credincioşi cunoaşte legea şi canoanele Bisericii, scrierile Sfinţilor Părinţi, atunci şi episcopul va fi în ton cu credincioşii. Suntem datori să arătăm eventualele derapaje de la dogma ortodoxă, cum ar fi slujirea împreună cu celelalte biserici neortodoxe. Convieţuim, cum am mai spus, împreună, nu avem nimic cu cei de alte credinţe, dar nu ne amestecăm şi dizolvăm cultul creştin; fiecare slujeşte în legea lui, fără conflicte religioase, respectând dreptul fiecăruia de credinţă. De ce vin ei acum şi ne amestecă? Nu cei care vor să amestece lucrurile produc dezbinarea? Dar noi ştim că ei vor să formeze o biserică unică mondială, după modelul politic.

Cateheze ar trebui să facă fiecare preot cu parohia sa, cum era pe vremea mea, când părintele cu dascălul şi alte personalităţi ale satului se uneau şi organizau tabere de vacanţă, în care făceau cateheze cu elevii, se discutau lucruri şi de cultură şi practice şi se şi bucurau de frumuseţea vieţii. Trebuie să ştii mai întâi să îi introduci în atmosfera de a citi, de a căuta adevărul, mai ales în rândul tinerilor. Asta este misiunea preotului. Azi nu mai are nimeni grija catehizării, din ce în ce mai puţini sunt cei care se implică să formeze creştinul de mâine, atât un cetățean drept şi onest, cât şi un creştin evlavios, cunoscător al tradiţiei şi învăţăturilor Sfinţilor Părinţi.

Tocmai aici este marea dramă – este un zid între păstori şi turmă. Păstorul nu mai ajunge la inima credincioșilor. Misiunea preoților se rezumă la mese şi ospeţe, se suie în maşină şi circulă în toată lumea asta. Iar poporul aşteaptă în sărăcie şi durere. Aceasta este adevărata dramă pentru că s-a despărțit omul de păstor. Iar bietul creştin aşteaptă şi tot aşteaptă nişte vremuri mai bune. Şi cred că răbdarea şi suferinţa poporului român nu vor rămâne nerăsplătite. Numai să cerem şi ni se va da; bateţi şi vi se va deschide, căutați şi veţi afla.

Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii, ba dimpo­trivă, de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit, deopotrivă. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi, mărturisirea ta va fi mai rodnică. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc, la Râmnicu Sărat, Jilava, au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu, cu o conduită morală impecabilă, înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii, adică îmbisericirea neamului, înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

9 comentarii

  1. Chinezii cunosc profetiile lui Arsenie Boca si fac icoane cu el, considerand ca este Iisus!

    Chinezii s-au arătat mai interesaţi de Arsenie Boca, decât de industria românească, astfel că în fabrica aflată la 8.000 de kilometri distanţă, chipul duhovnicului e la loc de cinste. Arsenie Boca este confundat însă cu Iisus Hristos. Tabloul este realizat manual, printr-un proces foarte complicat, arată bine, este curat şi potrivit pentru a decora camera sau casa sau drept cadou pentru oamenii cu credinţă. O altă icoană realizată de manufacturierii chinezi, îl prezintă pe Arsenie Boca alături de un crucifix şi de mesajul „Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine”
    https://specialarad.ro/arsenie-boca-made-in-china-icoanele-cu-duhovnicul-sunt-fabricate-de-chinezi/

    Foarte intelept mesajul!

    1. Pentru toti fratii: cred ca-i timpul sa faceti stocuri de argint coloidal

      1. Rolul antibacterian
      În primul rând, abilitatea argintului coloidal de a controla bacteriile rezistente la antibiotic este uimitoare. În perioada în care era angajatul UCLA Medical School, în 1980, Larry C. Ford a documentat peste 650 de agenți patogeni cauzatori de boli diferite care au fost distruși în câteva minute după expunerea lor la cantități mici de argint.
      Argintul coloidal, spre deosebire de antibioticele moderne, pur și simplu nu creează rezistență sau imunitate în organismele pe care le distruge.

      4. Rolul antiviral
      Beneficiile argintului coloidal se regăsesc și în afecțiuni precum pneumonie, herpes, zona zoster sau veruci. Doctorul Martin Hum de la Institutul de Nutriție Optimă din Statele Unite listează argintul coloidal ca fiind unul dintre remediile naturale care opresc virusurile în mod rapid. (5)

      Argintul coloidal sufocă virusul și poate chiar să reducă activitatea virusului HIV la pacienții infectați cu SIDA. De asemenea, există numeroase cazuri în care s-a dovedit eficiența argintului coloidal în combaterea virusului hepatitei C.

      7. Răceală / Gripă
      Unii susțin că argintul coloidal ajută la prevenirea tuturor tipurilor de gripă, inclusiv gripa porcină, precum și răcelile comune. (8)

      Au fost câteva studii care au testat medical aceste presupuneri, dar în 2011, NIH a luat 100 de copii sub vârsta de 12 ani care sufereau de răceală comună și congestie nazală și i-au divizat în 2 grupuri. Primul grup a fost tratat cu o soluție care conține argint coloidal și beta glucan, iar al doilea grup a fost tratat cu soluție salină. Deși ambele grupuri au beneficiat de tratament, 90% dintre copiii tratați cu argint coloidal s-au refăcut complet. (9)

      8. Pneumonie – sistemul respirator
      Medicamentele moderne au devenit limitate în eficacitate atunci când vorbim de tratarea bronșitei sau a pneumoniei. În general, antibioticele sunt administrate ca primă soluție de apărare, dar atunci când pneumonia este virală, antibioticele nu ajută. Cel mai mare avantaj al argintului coloidal este că poate ajuta, indiferent de agentul patogen.

      Argintul coloidal este un produs remarcabil care luptă împotriva bronșitei și pneumoniei și atunci când este ingerat, dar și mai eficient atunci când este utilizat pur și simplu prin aerosoli.

      În acest mod, argintul are contact direct cu germenii aflați în plămâni, cei care cauzează bronșita sau pneumonia. Practic, este același lucru cu a utiliza un aparat de respirație artificială; argintul curăță rapid, în doar câteva zile.

      Cea mai eficientă metodă pentru folosirea argintul coloidal în curățarea plămânilor este utilizarea unui nebulizator. În general, se utilizează o linguriță de aproximativ 3 ori pe zi, timp de 10 până la 15 minute.

      https://vegis.ro/blog/argintul-coloidal-9-beneficii-demonstrate/

    2. 1.si ti se pare normal ca Boca sa fie “confuzat ” cu Mantuitorul?
      2.care “profetii” ale stimabilului “sfant” in costum de james bond..prin Bucurestii de altadata?

  2. I. A. Cantacuzino, directorul Timpului, îi cerea lui Maiorescu să-i “domolească” adevărurile lui Eminescu: “Tânărul acesta e atât de pătruns de ură împotriva rușilor, încât cu toate eforturile mele, ba ce e mai mult desconsiderând și ale D-voastre, stăruie a face din Timpul organul personal al antipatiilor sale.”
    Ioan Slavici spunea: “Rușii vor a face să ne fie rușine că suntem români”
    Suntem în primăvara lui 1878, imediat după încheierea Războiului de Independență, înaintea Congresului de la Berlin.
    In scrisoarea deschisă a locotenent-colonelului Iancu Alecsandri, fratele bardului, i se cere Rusiei să-și explice intențiile. La această scrisoare răspunde ziarul Le nord, din Bruxelles, rusesc, răspândit în întreaga Europă, dezvoltând, în primăvară, tezele pe care le va susține (și obține) Rusia în vară la Berlin
    http://www.mihai-eminescu.ro/eminescu-patruns-de-ura-impotriva-rusilor-directorul-timpului-ii-cerea-lui-maiorescu-sa-i-domoleasca-adevarurile-lui-eminescu-rusii-vor-a-face-sa-ne-fie-rusine-ca-suntem-roman/
    Mujicii ne considerau tigani si controlau Bruxellesul inca din 1878!
    Mars afara din Romania, mujicilor!

    1. Părintele Justin Pârvu: “Sa nu credem ca ne vrea cineva binele, sa ne ocroteasca pe noi vreun stat. Pai, cat de greu s-a facut unitatea aceasta a noastra, a romanilor, ca ne-au sfasiat si ungurii si rusii? Ei nu au niciun interes ca noi sa fim independenti si puternici.”
      “Aici s-au izbit toate fortele Rasaritului, de apararea naturala a Carpatilor rasariteni; iar aici in ’44 am fost martor ocular cum s-au macinat toate puterile fiarei din Rasarit pana ce a venit tradarea de la Yalta si Malta. Rusii nu intrau la noi in tara daca nu era tradarea. Ca de obicei, in toate imprejurarile, cuceririle mari n-au stat in forta armelor, ci in forta tradarilor, a vanzarilor. Eu am crezut dintotdeauna ca in apararea noastra vin mai putin armele, decat orice alte posibilitati. Noi avem arma Duhului Sfant, avem sabia Duhului care ne ocarmuieste, ne pune in lumina si marturisirea adevarului. …Sa stiti ca noi putem fi strajerul Europei. O Europa fara o Romanie nu poate exista. Ortodoxia noastra romaneasca a ramas cam singura de straja, in splendoarea ei de demnitate si prestigiu. Asa ca: strajuiti bine! Neamul acesta nu si-a pierdut inca seva.”
      https://www.romaniatv.net/profetiile-crunte-ale-parintelui-justin-parvu-cu-privire-la-inceperea-celui-de-al-treilea-razboi-mondial_207251.html

      1. Cum glumesc satanistii: au contaminat cu coronavirus o statiune numita Contamine!
        Cinci britanici au contractat coronavirusul în în staţiunea de schi Contamine Montjoie
        https://www.news.ro/externe/cinci-britanici-au-contractat-coronavirusul-intr-o-statiune-de-schi-din-franta-1922402408292020021319259447

        OMS spune ca cineva raspandeste coronavirusul in diverse tari. Sa stie oare ceva despre asta FSB si taica Putin?
        Directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat însă că au existat „cazuri îngrijorătoare” de transmitere de la om la om între persoane care nu au călătorit în China.
        „Depistarea unui număr mic de cazuri poate indica o transmitere pe scară largă în alte ţări; pe scurt, este posibil să vedem vârful aisbergului”, a spus el la Geneva.
        https://www.antena3.ro/actualitate/sanatate/avertisment-de-la-oms-cazurile-de-coronavirus-din-afara-chinei-ar-putea-fi-varful-aisbergului-558206.html

  3. RAMII MUT cind citesti atita intelepciune si bunatate exprimate atit de simplu, de blind dar si de FERM!
    SFINTE PARINTE IUSTIN PIRVU, ROAGA-TE PENTRU NOI PACATOSII!
    AMIN!

  4. Aici este marele pericol!Aceasta este taina fărădelegii :sa te folosești de numele unei persoane, dar să tagaduiesti invatatura ei! Și gândiți-vă ca acest lucru îl fac în primul rând “ierarhii”! Cum sa mai deosebească sărmanul om de rand, Adevărul de minciuna?! Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește! Dar, și creștinul de rand trebuie și are datoria să-i cunoască pe Sfinții părinți! În ziua de astăzi ei sunt Calea neratacita….

Dă-i un răspuns lui Petre Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button