X

Pe urmele protestelor din Iran și ”planul Bolton” de înlocuire a regimului teocratic iranian

”Planul Bolton” urmărește deturnarea Iranului de pe calea diplomatică, slăbirea aripii moderate a regimului și forțarea aripii dure a regimului ayatollahilor să recurgă la acțiuni agresive

După cutremurul din noiembrie soldat cu zeci de morți doar în orașul Durres, presa albaneză relata despre cum Myriam Rajavi încerca să aline suferințele victimelor. Apoi, de Crăciun, aceeași Myriam Rajavi participa la slujba oficiată de arhiepiecopul Tiranei, alături de președintele Ilir Meta. Myriam Rajavi este însă mai obișnuită cu Parisul decât cu Tirana și mai obișnuită cu întâlnirile cu Rudoph Giuliani și John Bolton decât cu întrevederile cu președintele insignifiantei Albanii.

Maryam Rajavi, 66 de ani, este lidera rezistenței iraniene în exil, lidera Mujadinilor Poporului din Iran (Mujahedin-e Khalq – cu baza principală în Albania) și președinta Consiliului Național al Rezistenței din Iran (cu sediul în Franța). Este dușmanul numărul unu al regimului teocratic care conduce Republica Islamică Iran începând din 1979 și este una dintre alternativele preferate de SUA pentru succesiunea la putere în Iran.

Protestele actuale din Iran, unde oamenii strigă ”moarte ayatollahului”, unde au început să fie rupte afișele cu generalul Qassem Soleimani, plâns până mai ieri de iranieni, unde se strigă pentru revenirea sahului, aceste proteste trebuie înțelese în lumina celor de mai jos.

Giuliani: Ayatolalhii trebuie înlocuiți de un guvern condus de Maryam Rajavi

În iulie 2019, avocatul lui Donald Trump, Rudy Giuliani, a fost in Albania, lângă Durres, acolo unde se află cartierul general al Mujahedin-e Khalq (MEK), o adevărată fortăreață și stat in stat. Acolo, Giuliani (socotit pe bună dreptate în ultimele luni drept cel mai puternic om din echipa lui Trump, deși nu are o funcție anume la Casa Albă), a numit MEK drept ”guvernul în exil” al Iranului. ”Avem încrederea că, dacă facem eforturi pentru a răsturna acel regim oribil, nu doar vom salva vieți, ci vom încredința tranziția unui grup de oameni foarte responsabili”, a spus Giuliani în urmă cu jumătate de an, în Albania. ”Ayatollahii trebuie să plece. Și ei trebuie înlocuiți cu un guvern democratic reprezentat de doamna Maryam Rajavi”, a spus Giuliani. ”Protestele din Iran nu sunt o întâmplare. Sunt coordonate de mulți dintre oamenii noștri din Albania”, spunea Giuliani în iulie 2019, când iranienii protestau din cauza inflației și raționalizării carburanților.

Câteva zile mai târziu, agenția iraniană MNA relata că Maryam Rajavi, a fost la Tel Aviv, unde a negociat împreună cu premierul Benjamin Netanyahu noi măsuri împotriva regimului de la Teheran. Vizita a fost aranjată de Giuliani și de ambasadorul israelian în Albania.

Fostul primar al New Yorkului este la cuțite în acest moment cu John Bolton, fostul consilier pe Securitate al lui Donald Trump, care vrea să depună mărturie în procesul de impeachment al președintelui. Însă aceasta are de-a face cu poziția celor doi față de Ucraina și afacerile murdare de acolo ale administratiei Obama-Biden-Clinton. În ce privește Iranul, Giuliani și Bolton sunt pe aceeași lungime de undă. Bolton este un susținător al MEK. În 2017, la reuniunea anuală de la Paris a MEK și a Consiliului Rezistenței, Bolton a declarat: ”Există o opoziție viabilă împotriva ayatollahilor, iar aceasta opoziție este adunată azi în această încăpere”.

Rezistența iraniană

MEK este una dintre cele două ramuri ale mișcării iraniene împotrva regimului teocratic. Cealaltă ramură este a monarhiștilor, codusa de Reza Pahlavi, fiul ultimului șah, care se autointitulează ”prinț moștenitor” al Iranului. În mai 2019, The Washington Post scria că Reza Pahlavi și Maryam Rajavi sunt utili politicii Statelor Unite pentru că ”ofera campaniei anti-ayatollahi a SUA o doză de sprijin iranian; ideea este de a-i convinge pe iranieni că presiunea maximă pusă de SUA asupra Iranului vizează doar regimul, nu și poporul”.

Există însă două probleme cu susținerea SUA pentru MEK și prințul Phlavi. Prima este că acesta din urmă nu s-a ridicat la înlățimea așteptărilor și nu a reușit să articuleze o ideologie convingătoare pentru a aduna în jurul său o opoziție semnificativă. A doua problemă, mult mai mare, este că sprijinul SUA nu a reușit să fie într-atât de discret încât cele două aripi ale opoziției să nu poată fi prezentate de regimul de la Teheran ca fiind aservite Washingtonului.

Scenariul John Bolton pentru Iran

Eurasia Review a publicat recent o analiză în care explică miza asasinării generalului Qassem Soleimani, liderul Forțelor al-Quds (Ierusalim) ale Gardienilor Revoluției Islamice – subminarea procesului de dezescaladare în relația Iran-SUA, un proces început în timpul administrației Obama și în care regimul de la Teheran a părut că se implică. ”Planul Bolton” urmărește deturnarea Iranului de pe calea diplomatică, slăbirea aripii moderate a regimului și forțarea aripii dure a regimului ayatollahilor să recurgă la acțiuni agresive, ceea ce se și întâmplă cu asupra de măsură, având în vedere tragedia provocată prin doborârea avionului Ukrainian Airlines, în timpul ripostei cu rachete ce a urmat după asasinarea generalului Soleimani.

Mișcarea s-a făcut pe fondul sancțiunilor economice impuse de SUA Iranului după ieșirea Washingtonului din acordul nuclear cu Teheranul. Aceste sancțiuni au dus la măsuri nepopulare în Iran (raționalizarea și scumpirea carburanților și alte valuri de scumpiri), au dus la o estimare a inflației la circa 40% pentru acest an, si au fost dublate de operatiuni clandestina ale CIA, scrie Eurasia Review. Coordonarea acestor operațiuni i-a revenit lui Michael D’Andrea (șeful operațiunilor iraniene ale CIA), un favorit al șefei agenției, Gina Haspel, specializat în asasinate cu drone în Afganistan, Yemen.

Potrivit Eurasia Review, ”Planul Bolton” are în vedere ca, pe fondul protestelor populației și al acțiunilor CIA, să intervină așa-zișii agenți al schimbării, musai de origine iraniană, adică MEK și Maryam Rajavi.

Două tabere în SUA

Aici apar primele probleme ale planului Bolton. Prima ține de rivalitățile din cadrul establishmentului american. Unii congresmani  nu au privit cu ochi buni retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul și nici asasinarea lui Soleimani. Tabere opuse există și în Pentagon și serviciile secrete. Așa se explică bâlbele recente. Șeful Pentagonului și consilierul pentru Securitate al președintelui Trump s-au bâlbâit grav în fața presei când au trebuit să explice de ce Trump a susținut că Soleimani a fost asasinat pentru că plănuia atacuriu asupra a patru ambasade SUA. Pe scurt, oamenii sistemului nu aveau asemenea informații. ”Am fost mințiți despre armele de distrugere în masă din Irak. Am fost mințiți cu două decenii în urmă despre ce se întâmpla în Afganistan. Am fost mințiți în legătură cu multe lucruri”, a spus pentru CNN senatorul republican Mike Lee.

Cât de ”democrați” sunt factorii schimbării – mujahedinii iranieni

O altă problema pentru planul Bolton este că MEK a fost trecută de SUA pe lista organizațiilor teroriste de către administrația Clinton, într-o încercare de apropiere de președintele iranian moderat Mohamad Kathami. La fel a procedat și UE, în 2002. Ulterior, în timpul administrației Obama, SUA scoate MEK de pe lista organizațiilor teroriste, urmate de UE. Însă asupra MEK planează stigmatul violenței și terorismului.

Privind la istoria organizației, mujahedinii din Iran nu sunt marii promotori ai democrației, pieței libere, drepturilor omului și privatizărilor, așa cum susțin acum. Organizația a comis nenumărate atentate în perioada anilor 1970, în timpul domniei șahului proamerican. Era o organizație anticapitalistă, antiamericană și antiimperialistă, ataca hoteluri americane din Iran, companii petroliere vestice, companii aeriene vestice. În acest fel, organizația a jucat un rol important în alungarea șahului și venirea la putere a actualei teocrații iraniene.

Însă ayatollahul Ruhollah Khomeini a considerat organizația drept o piedică în calea teocrației și i-a declarat război. Au fost condamnați la moarte și executați mii de mujahedini. Așa se face că, din dușmani ai SUA, mujahedinii iranieni au devenit aliați și au luptat împreuna cu SUA, Marea Britanie și regimului lui Saddam Hussein împotriva Iranului, in razboiul irakiano-iranian din anii 1980.

Giuliani, Bolton, McCain, plătiți de rezistența iraniană si saudiți

Cartierul general al mujahedinilor a fost în Irak, până în 2014. Atunci, SUA au cerut mujahedinilor să se stabilească într-o țară ”sigură”, aliată a SUA, membră NATO și în care Washingtonul deține mai toate pârghiile de control – Albania. Aici, lângă Durres, a apărut un adevărat stat în stat, ceea ce nu ar fi o noutate în Albania, o țară în care instituțiile de forță au fost incapabile să exercite control asupra zonelor cultivate cu canabis de către mafiile albaneze.

Câtă vreme a stat izolată în Irak, MEK a devenit un adevărat cult, scria The Guardian, nu mai devreme de noiembrie 2019. Era condusă de soțul lui Maryam Rajavi (Massoud Rajavi), iar membrii MEK erau obligați la celibat, supuși la muncă forțată, privare de somn, abuzuri fizice, izolare, tortură, scrie același cotidian britanic. Cum a ajuns o asemenea organizație să întruchipeze viitoarea ”democrație” iraniană în vziunea lui Bolton sau Giuliani? Ne-o spune tot The Guardian. Planul schimbării la față a mujahedinilor le aparține lui Donald Rumsfeld și Dick Cheney, cei care au cerut scoaterea de pe lista organizațiilor teroriste. ”În 2012, grupuri asociate cu MEK au donat bani pentru campaniile politice, au plătit lobby-iști din Vest pentru editoriale favorabile. O listă uimitor de lungă de politicieni americani din ambele partide au fost plătiți pentru a vorbi în favoarea MEK, inclusiv, Giuliani, McCain, Newt Gingrich, alături de mai mulți șefi FBI și CIA. Se estimează că doar John Bolton a primit 180.000 de dolari”, scrie The Guardian. De unde veneau banii? ”În mod cert de la saudiți”, spune un profesor de la City University din New York, citat de The Guardian.

Mujahedinii și-au făcut stat în stat în Albania, la ordinul SUA

În 2014-2016, MEK a cumpărat terenuri în Albania și și-a creat un stat în stat. ”Olsi Jazexhi, profesor de istorie la Universitatea din Durres critică decizia guvernului Albaniei de a-i primi pe mujahedini și spune că politicienii albanezi au sperat că astfel vor obține indulgență din partea SUA pentru corupția din țară”, scrie The Guardian. Mutată în Albania, organizația condusă de Maryam Rajavi a adoptat un discurs centrat pe drepturile omului, democrație, liberalim, privatizare, totul în timp ce mujahedinii trăiesc într-un regim de sclavie în Albania, precum un cult închinat liderei, scrie tot The Guardian.

SUA-Marea Britanie, o rivalitate de un secol

Cum se face că The Guardian are o poziție ostilă față de o organizație susținută de SUA? Aici începe o altă mare problemă pentru planul schimbării regimului în Iran. Problema se numeste Uniunea Europeană și Marea Britanie.

„Vreau să va spun că cei mai mari inamici ai noștri în Orientul Mijlociu sunt americanii”, îi spunea, în 1957, secretarul Trezoreriei premierului britanic Anthony Eden. Până în anii 1950, Marea Britanie și Franța controlau Orientul Mijlociu. În anii celui de al Doilea Război Mondial, Marea Britanie controla încă jumătate din actualul Iran. Marea companie britanică BP (British Petroeum) s-a născut în primii ani ai secolului 20 ca Anglo-Persian Oil. Profiturile erau uriașe, căci doar 16% din ele reveneau Iranului. După 1945 a apărut însă un mare rival – America.

Anthony Eden arăta atunci că amenințarea pentru Londra este ”renașterea naționalismului a doua forțe opuse, arabismul și sionismul”, pronovate de ”propagandiștii sioniști din SUA”. Britanicii au încercat să-i convingă pe americani să înfrunte aceste două amenințări. Ceea ce s-a întâmplat și ceea ce se întâmpla azi arată însă că strategia britanică a eșuat.

Istoria revoluțiilor este istoria Chevron și a British Petroleum

Afaceriștii și politiceinii americani au venit cu o nouă strategie – atragerea monarhiilor arabe de partea lor, îmcepând cu Arabia Saudită. Standard Oil of California (acum Chevron) exploata rezervele de petrol ale Arabiei Saudite sub denumirea de Arabian American Oil Company, acum Aramco. În 1950, americanii au convenit să împartă în cote egale profiturile. În Iran, BP nu a reușit să țină pasul cu strategia americană, iar premierul ales democratic Mohammad Mosadegh a naționalizat compania. Deși premierul Mossadegh a fost înlăturat printr-o lovitură de stat orchestrată de SUA si Marea Britanie, era limpede că SUA sunt o putere rivală Marii Britanii în Orientul Mijlociu.

Iar polițele rămân de plătit chiar și decenii mai târziu, fie prin articole precum cel publicat de The Guardian, dar mai cu seamă prin opoziția, fie ea și timidă, făcută de Londra, Paris sau Berlin. Puterile europene au ajuns să se bazeze și pe sprijinul Rusiei sau al Chinei și se opun anulării acordului nuclear cu Iranu, dorind să-și extindă afacerile în Iran, o mișcare care este, evident, în detrimentul politicii pe care America o are începând din anii 1950.

Tensiunile actuale din Iran se suprapun perfect pe sinusoida luptei marilor puteri pentru influență în regiunea Orientului Mijlociu. Mujahedinii, ”băieții rai” din anii 1960, au devenit ”băieții buni” după Revoluția Islamică, apoi au devenit din nou ”teroriști”, pentru ca acum să fie prezentați de Bolton și Giuliani ca factorii democratizării Iranului. Este un parcurs asemănător cu cel al mujahedinilor din Afganistan, ”băieții buni” ai SUA în timpul războiului cu URSS, apoi deveniți ”baietii rai” din al-Qaeda care atacă America pe 11 septembnrie 2001, apoi din nou ”băieții buni” din francizele al-Qaeda care au luptat pentru a răsturna regimul Assad din Siria.

Între timp, în Europa, Franța și Marea Britanie au folosit UE ca un vehicul în speranța că vor recăpăta o parte din influența în Orientul Mijlociu pierdută în anii 1950 în fața SUA. În replică, America se folosește de forța dolarului pentru a aplica o corecție, prin sancțiuni, companiilor europene care îndrăznesc să urmeze calea guvernelor lor de a se deschide către Iran. Cât despre situația Albaniei in acest context, ea arată la ce pot folosi noile state membre NATO, precum și lupta anticorupție de aici.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul ne-a blocat domeniul de 3 ori și am fost determinați să schimbăm serverul de mai multe ori, datorită amenințărilor primite de societatea care-l găzduia. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutor de la voi, cititorii noștri. Ne puteți sprini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Categorii
Externe
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Un comentariu

  1. Ayatollahul Ruhollah Musavi Khomeini (persană: روح الله موسوی خمینی) (n. 24 septembrie, 1902[1][2] – d. 3 iunie, 1989) a fost un lider politic și religios iranian. A condus Revoluția Iraniană din 1979, în urma căreia a devenit lider suprem al Iranului, țară pe care a condus-o până la moartea sa.

    Primii ani de viață
    Khomeini s-a născut sub numele de Ruhollah Mostafavi Musavi Khomeini s-a născut în provincia iraniană Markazi, în orașul Khomeyn aflat la o distanță de 325 km de capitala Teheran. Era fiul lui Mostafa Hindi iar după moartea acestuia în 1903. singură mama sa s-a ocupat de creșterea si educatia lui. De la vârsta de 6 ani a început să studieze Coranul.

    Activitatea politică
    Multe din ideile politice și religioase ale lui Khomeini fuseseră considerate progresive și reformiste de către intelectualii de stânga și de activiști înainte de declanșarea Revoluției. Totuși, după ce a preluat puterea a avut ciocniri cu intelectualii iranieni moderniști și seculari. Acest conflict a ajuns la apogeu în timpul scrierii Constituției islamice, când multe ziare au fost interzise de guvern.

    Khomeini le-a declarat furios intelectualilor:
    Da, noi suntem reacționari, iar voi sunteți intelectuali luminați: voi intelectualii nu doriți ca noi să dăm cu 1400 de ani înapoi. Voi vreți libertate, libertate față de orice, libertate pentru partide, voi doriți toate libertățile, voi intelectualii: libertate care ne va corupe tineretul, libertate care va deschide drum liber opresorilor, libertate care ne va trage nația la fund.[3]

    Referințe
    ^ DeFronzo 2007, p. 286. . „born 24 septembrie 1902…”
    ^ Karsh 2007, p. 220. . „Born on 24 septembrie 1902, into a devout small-town family, Khomeini…”
    ^ p.47, Wright. source: Speech at Feyziyeh Theological School, 24 august 1979; reproduced in Rubin, Barry and Judith Colp Rubin, Anti-American Terrorism and the Middle East: A Documentary Reader, Oxford University Press, 2002, p.34

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruhollah_Khomeini

Lasă un răspuns la SAVONAROLA Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.